ESEU

RELIGIE

 

NOU ATENTAT CONTRA ICOANELOR ORTODOXE!!!

Atenţie! Cădere de bolovani antiromâneşti !!!
Din nou, românii sunt sub căderea de bolovani demonici, a celor din spatele lui Moise din Buzău!!! Dăm, în acest articol, expresie unei îngrijorări aproape fără limite, faţă de tot ceea ce se întâmplă cu Neamul şi Umanitatea, în aceşti zori de veac XXI, care zori se pot metamorfoza, teribil de rapid, în amurgul civilizaţiei spirituale, atât naţionale (“La Tronul Judecăţii lui Dumnezeu se vor înfăţişa toate neamurile [s.n.] pământului, cu regii şi împăraţii lor”…cf. Apocalipsa lui Ioan), cât şi europene (cum foarte exact formula istoricul militar Mircea Dogaru, în 25 octombrie 2006, la B1-TV) şi terestre. Nu ne dă nimeni dreptul să-l zeflemisim pe marele profesor Nichifor Crainic, atunci când acesta proroceşte o anumită (singură adevărată, prin Duh Sfânt! – căci îmbină expresia spiritului naţiunilor-neamuri, cu religia creştină – aducând lumii marea şi autentica bogăţie/îmbogăţire de Duh) Uniune Europeană: “Pacea Europei înseamnă: pământ naţional şi cer comun” (cf. art. Rasă şi religiune).
La 1 ianuarie 2007, România a intrat în UE. Au vârât-o nişte politicieni total iresponsabili!!! La fel ca la „Circul-Clinton”, la Bucureşti (când România fusese lăsată afară din NATO…), sau la „Curcubeul lui Bush” (pe care Bush îl durea, vorba lui Marin Preda, “în bumbărează”, de România şi binele românilor) - românii, hipnotizaţi de nişte lideri de opinie cretini (ori trădători - s-aleagă domniile lor tabăra unde vor a se-aşeza!) se bucură (de fapt, s-au bucurat, cu inconştienţă, în acel moment de AN NOU… – acum, au coborât într-o mohoreală indiferentă…mahmură…) - de nu mai pot/puteau… Orăşenii, dar şi ţăranii... - ...că, cică, “se dă”, dacă intri în UE…Am ajuns, noi, un popor cu o istorie multimilenară, prin ADEVĂRAŢII NOŞTRI STRĂMOŞI - TRACII - noi, cei mai vechi locuitori ai Europei!!! - am ajuns nişte cerşetori dezgustători, care se bucură - de ce ? - că li se dă voie, oficial, de la Bruxelles-Strasbourg, să existe în casa lor dintotdeauna!!! Şi, bineînţeles, ca răsplată pentru ce era dreptul lor, să se lase (vorba neculciană)“beliţi” de şapte piei, mancurtizaţi - sub mieroase zâmbete şi pretenţii de ajutor “dezinteresat”… Pe 24 octombrie 2006, Anglia, urmată de Irlanda etc. - ne-au demonstrat ce înseamnă cu adevărat, pentru ţările estico-ortodoxe, intrarea în UE: “Treci şi slugăreşte unde te punem noi, aristocraţii Vestului - MARŞ la agricultură şi procesare alimentară, cât te văd!!!” Şi doar raiul UE puteam să-l vedem clar, trăgând cu ochiul la vecinii noştri unguri - mai vestici decât noi, dar care trec zilnic frontiera, după mâncare, la românii încă nu deplin înregimentaţi UE…Venit la Bucureşti, pe 27 septembrie 2006, Preşedintele Comisiei Europene, JOSÉ MANUEL DURAO BARROSO, rânjindu-i complice domnului Băsescu, din stânga sa, a lămurit, pe şleau, misiunea komisarului european al oricărei ţări (nefondatoare de gaşcă-UE): ”Comisarul european al unei ţări nu va reprezenta niciodată intersele ţării de unde provine – ci va transmite ţării de unde provine COMANDAMENTELE UE!” Ce definiţie mai clară a trădătorului de Patrie/Neam mai vreţi, decât cea a komisarului euromân, dată de dl. Barroso şi acceptată, hlizit, de dl. Băsescu ?
Cât de idioţi am putut deveni, încât ajungem să (mai) credem că, într-o lume mercantilizată la maxim, cineva străin (devenit, printr-o istorie degenerativă, dacă nu duşman făţiş, cel puţin adversar, economic şi spiritual!) ar “da” ceva - aşa, de frumuseţea ochilor noştri celor albaştri, în mod generos şi dezinteresat!… Drept consecinţă a oricărui program străin de “ajutorare a Estului” - se pretind Estului, din ce în ce mai brutal - din ce în ce mai multe cedări spirituale (esenţial-ontologice!), dar, fireşte, se întăreşte şi statutul României de stârv-colonie, pe care se bat Corbii cei Mari (care se scoală mai de dimineaţă: vin Clinton-Bush - ai lor suntem! - americanofono-mârlani de frunte! – se face Reuniune Francofonă cu Chirac-i la Bucureşti - ai lor suntem! - francofoni la comandă şi la cataramă! - căci poate n-aţi uitat tendinţa, de până în anul de graţie 2006, de a se ELIMINA, pâş-pâş, franceza, din şcolile româneşti… - sub pretext că “ar fi corespuns doar unor vremi revolute, Socialismului Francez-Frate cu Socialismul din URSS”… - şi, de s-or învârtoşa chinezii, japonezii ori mongolii până la noi - vom schimba macazul “ein-zwei” - ca tot românul imparţial - devenind sino-japono-mongolofonificaţi…) - CORBI aflaţi în plină “operă” de recolonizare/neo-colonizare a ţărilor lumii. Priviţi spre învăţământ şi fondurile PHARE: Orice ban primit dinafara ţării, prin aşa-zisele “programe” - face să dispară, cu brutalitate barbară, din manualele şi din sufletele copiilor/tinerilor, câte un argument de existenţă naţională, demnă şi mândră (existenţă de undeva şi pentru ceva…înalt/sfânt!!!) - câte-un sentiment nobil şi omenesc - şi va face să ţâşnească, pe viitor, câte un butoi de lacrimi şi unul de sânge, de la fiecare român! Manualul de Istorie a României alungă aproape orice ţine de cuvântul “românesc”: toate-toate sunt în pagină - UE-ul, NATO-ul, Holocaust-ul… - mai puţin problemele naşterii, evoluţiei, mândriei, ruşinii, măreţiei şi decadenţei acelui neam amintit doar pe copertă - cel românesc…
Iată, pe toate canalele TV, începând din seara zilei de sâmbătă, 21 octombrie 2006 - şi continuând până azi, marţi, 18 iunie 2007, când, iar, a rânjit, dement şi satanic, pe toate ecranele, acel aşa-zis profesor de la Buzău, Moise… - au apărut, cu maximă obrăznicie, reprezentanţi ai unor grupări născute/răsărite ca ciupercile după ploaie, cu finanţare externă (pe unele dintre ele, eu le urmăresc încă din 1990!) - care pretind, sus şi tare, să se scoată religia din şcoli!!! - căci copilul este liber să-şi aleagă EL modul de a gândi, simţi…NESIMŢI…DA??? Păi, nenorociţilor - copilul poate fi declarat “liber” chiar şi să vă spânzure pe voi ori/şi pe noi! Să mitralieze tot ce vede în faţa ochilor, să incendieze oraşele ori să arunce în aer toată planeta! Voi, drăguţilor, doar nu sunteţi nici proşti, nici orbi - ci numai nişte odioşi trădători (nu doar de Neam/Patrie, ci şi, în general, de Omenire): voi vedeţi bine că teoria voastră criminală, despre COPILUL-REGE, a dus la împuşcarea, cu revolverul/mitraliera, de către micuţii “regi” - a familii întregi, clase de elevi (cf. cazul cutremurător, din oraşul Columbine, SUA… - prezentat, pe larg, de inimosul documentarist american Michael Moore) şi cancelarii de profesori, la terorizări ale străzilor şi oraşelor, în SUA, Canada, Franţa etc. Nu-i bai: doar n-a fost de capul lui, ci “regele”a luat exemplul terorismului de stat, care trece drept democraţie-model, în ţările respective…şi la export!
“LIGA PRO EUROPA” (şefă: “celebra” diversionistă Smaranda Enache!) şi “SOLIDARITATEA PENTRU LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ” (şef: Remus Cernea, un papiţoi care parcă a scăpat din “spirala” lui Gregorian Bivolaru!) se fac a uita că planetele şi stelele şi oamenii nu se mişcă armonios decât prin ASCULTARE FAŢĂ DE LEGI – şi Dumnezeu este Suprema Lege: altfel, haosul e gata! Asta vreţi?! Ei bine, asta NOI NU VREM!!! “Noi” - adică educatorii de copii şi tineri. Noi nu vrem ca animalului din om să-i fie indiferentă Moştenirea Creaţiei Divine - “minunile naturii”… - nu vrem să-i fie indiferent semenul său, să-i fie indiferent dacă acela crapă ori trăieşte - nu vrem ca societatea oamenilor să devină o junglă perfectă, în care să vâneze şmecherii planetei, după bunul lor plac, precum iovanii cu romaniţele lor, precum americanii când produc, pe planeta Terra, “pagube colaterale”…Copilul nu e “Rege” - decât prin EDUCAŢIE, adică printr-un lung şi extrem de dificil proces de dezgropare a valenţelor sale umano-divine, dintre mormanele şi straturile de sălbăticie şi barbarie diacronică (şi căpătată!) - prin conştientizarea Spiritului său de Fiu al lui Dumnezeu - deci, de Creator de Bine - iar nu de Distrugător/Aneantizator…Asta o ştie şi ultimul membru de trib din Africa ori Australia: ce altceva este iniţierea, decât antrenarea (extrem de aspră!), pregătirea forţelor spirituale, pentru a descătuşa Fiinţa, înapoi, în zbor, către Divinitate - iar voi, nenorociţilor, vă faceţi a nu o şti?! Fugiţi de ICOANE - ca dracul de tămâie! Înseamnă, Demone, că tu simţi primejdia, PENTRU TINE, a SFINTELOR ICOANE CREŞTIN-ORTODOXE…Biet diavol, supune-te lui Dumnezeu!!! N-ai altă scăpare! Poţi să provoci câte căderi de bolovani vrei, asupra noastră, a ROMÂNILOR – Sfântul Duh va transfigura bolovanii tăi în tot atâţia Sori Luminători de Suflet – de Cale, Adevăr şi Viaţă – pentru preanecăjitul Neam al Românilor!!!
Că elevul nu e obligat să asculte învăţăturile ortodoxe în clasă? Să nu le asculte pentru că-s ortodoxe (şi nu puteţi voi înghiţi hapul Tradiţiei Divine bine păstrate – şi vă stau Neamul-Patria-Naţiunea în gât…) – sau pentru că-s creştine???!!! Dar ce rău a făcut lumii Hristos??? Catolicul-copil n-are decât (la fel şi protestantul-copil) să se ducă spre ascultare la preotul ori pastorul confesiunii respective - dar nu să nu vină la ora de religie!!! - pentru că, în vremea asta, când nu ascultă cuvântul lui Hristos, animalul/bestia din copilul fără educaţie întru divin va putea face ceea ce au mai făcut oamenii dezdumnezeiţi, altfel decât la modul liberal: da? - ori aţi uitat cum comunismul ateu sfărâma fiinţe, suflete şi biserici, fără nici o urmă de remuşcare?! Da, cunoaştem teorii vechi, pregătite în medii profund masonice, şi răspândite, parşiv, prin geniul negru al “umoristului”(cu misiuni politico-masonice multiple…) american Mark Twain, care dă vina pe creştinism, pentru toate dezastrele lumii (cf. nuvela Străinul misterios)! Dar sunt nişte minciuni şi sofisme, pe care numai oligofrenii le mai înghit: NU HRISTOS ŞI NU CREŞTINISMUL SUNT “DUŞMANII LUMII” - CI TOŢI CEI CARE NU-L ASCULTĂ PE HRISTOS! Inclusiv Biserica-de-Zid (instituţia, iar nu cea de DUH) a lui Hristos a greşit enorm, de-a lungul istoriei ultimilor 1000 de ani!
Că orice religie e bună? Fireşte că “orice”e mai bun decât nimic, decât ateismul pe care voi, blestemaţilor, îl semănaţi cu otrăvită sămânţă, prin “semănătoarea” liberalismului masonic!!! Dar orişicare om, cu oarecare pregătire spirituală, a aflat şi a simţit, până-n fundul sufletului, că toate religiile, până la Hristos, au fost treptele necesare de evoluţie spirituală, până la Triumful Suprem al Lucrării-Evoluţiei Spiritului Umano-Divin, pe Terra! Nu trebuie tratată superficial parabola despre spălarea picioarelor apostolilor, de către Hristos: El mulţumea, astfel, în egală măsură, regnurilor - care asigură sprijinirea înaltă a Fiinţei întru UMANITATEA SACRALĂ - precum şi celorlalte religii, ante-cristice, că au asigurat ridicarea animalului-om până la Spiritul Creştinismului, al Evoluţiei Spiritual-Mihaelice!!! Nu prin Manitu, New Age ori Spiritul Ursului Alb se va reintegra Planeta Pământ în Sacralitatea Luminii, evoluând spre MORALITATEA CA NECESITATE - CI PRIN SPIRITUL HRISTIC!!!
Vreţi să ne luaţi Credinţa? Vreţi, de fapt, să ne luaţi Fiinţa! FIINŢA UMANO-DIVINĂ!!!
Ca urmare, VĂ ACUZ, pe toţi cei care facilitaţi animalizarea Fiinţei Umane: aşa-zise “societăţi civile”(de farisei şi mercenari ai Masoneriei-Marii Finanţe Mondiale – ori, pur şi simplu, de imbecili manipulaţi), care vă erijaţi în apărători ai “libertăţii”false, nihiliste - fundaţii şantajiste, care, odată cu banul, puneţi cuţitul sinuciderii, în mâna popoarelor/naţiuni, politicieni care permiteţi ca astfel de societăţi şi fundaţii să-şi impună, peste ignoranţa bieţilor oameni, satanismul - VĂ ACUZ, MAI ALES, pe aceia dintre clericii ORICĂREI CONFESIUNI CREŞTINE, care vă ocupaţi de mişmaşuri, de toate netrebniciile, în loc să vă ocupaţi de maxima urgenţă a istorei secolului XXI, de misiunea voastră sacră - Re-îndumnezeirea Fiinţei Umane!!! – VĂ ACUZ de CRIMĂ ŞI DE TRĂDARE A SPIRITULUI DUMNEZEIESC-HRISTIC AL PLANETEI PĂMÂNT! Nu-mi bat eu capul - va avea grijă Dumnezeu de voi! Căci cele două “mâini” ale lui Dumnezeu sunt: una - MIZERICORDIA (Mila/Iertarea/Iubirea), dar cealaltă - RIGOAREA (Dreptatea/Ordinea/Re-Armonizarea Cosmică şi Fiinţială).
În calitatea mea de smerit, dar încă neadormit mădular al B.O.R. - fac strigare şi chemare acelor încă netreziţi ierarhi/păstori/duhovnici, profund responsabili de turma lor-poporul românilor - să se trezească şi să spună clar românilor CARE ESTE POZIŢIA B.O.R. – faţă de intrarea României în UE (intrare AŞA – adică, fără a se supune discuţiei publice pierderile spirituale, pe care le presupune această intrare…) - o “uniune” extrem de dubioasă, care a refuzat categoric să scrie, în constituţia ei, că civilizaţia Europei este creată pe baze creştine!!! Bineînţeles, asta dacă acelor sus-zişi ierarhi le mai pasă de Hristos şi de turma încredinţată lor de EL!
***

MASONII ALEG PATRIARH ROMÂNILOR...???!!!

Iată ce spunea, în 1724, SFÂNTUL SINOD DE LA CONSTANTINOPOL (Sfânt Sinod din care făceau parte, frăţeşte, şi reprezentanţi ai Ortodoxiei Româneşti...): „Cei ce vor dezerta de la Ortodoxie şi vor părăsi părinteştile şi dreptele dogme ale credinţei şi Predaniile obşteşti ale Bisericii şi vor decădea şi se vor îndepărta cu inovaţii şi cu credinţe absurde şi cu obiceiuri eterodoxe şi vor falsifica şi vor măslui adevărul Ortodoxiei, aceştia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc creştini cu adevărat, ci se taie şi se despart de totalitatea mădularelor Bisericii, şi a creştinilor, ca nişte eterodocşi şi inovatori şi se izgonesc afară din sfântul staul ca nişte oi râioase şi mădulare putrede”.
Termenul de „inovator” nu se referă la „înnoiri din lumea material-fizică”, pentru că pe acestea I le-a dat Dumnezeu omului să se joace cu ele, să le „descopere”... - ci se referă strict la falsele înnoiri, cele pretins „spirituale”... : aşa-zisa „înnoire spirituală” este o aberaţie ticăloasă, care ar pretinde să-ţi „înnoieşti” (adică, mai pe şleau: SĂ-L TRĂDEZI!!! – iarăşi şi iarăşi, pe urmele vinovatului protopărinte Adam şi pe cele ale Iudei Iscarioteanul... - să renunţi la El!) Dumnezeul...Adică, să-ţi atragi şi să atragi, din nou, asupra întregului cosmos, o fără de sfârşit amânare a Iertării/Mântuirii Divine...(efectuată, cum spune N. Bediaev, prin teandrie, adică prin sfântă lucrare/efortul spiritual comun: 1- al omului/andros, care-şi conştientizează şi regretă păcatul, şi 2- prin acela de Iertare/ştergere a păcatului, din partea lui Dumnezeu/Theos, Cel care vede şi preţuieşte eforturile conştientizării umane de păcat contra Luminii...).
Şi atunci, cum să accepte Biserica Ortodoxă „înnoirile” Franc-Masoneriei, care a propus, întâi, un pseudo-cult, pe bazele unei/unui sinergii/sincretism a religiilor păgâne(„eterodoxia” despre care face vorbire Sfântul Sinod de la Constantinopol...), numind zeitatea supremă „Marele Arhitect” (deh, masonii revendicându-se de la medievalii ziditori/arhitecţi de catedrale...), pentru ca, în secolul XX, să inventeze New Age-ul, care, de fapt, merge chiar mai departe decât să producă involuţia spirituală spre nivelul politeist, al zeităţilor păgâne: Îl înlocuieşte pe Dumnezeul Cel Viu – cu urletele animalice ale „muzicii(???) rock, cu sexul, banii, televiziunea, Internetul...
După Biserica Ciprului (1815) şi aceea a Greciei (1933), Biserica Ortodoxă Română va lua şi ea poziţie, în 1937 – aruncând ANATHEMA asupra Franc-Masoneriei (ANATHEMA despre care noi n-avem la ştiinţă că ar fi fost ridicată/anulată vreodată, oficial sau neoficial,  de către B.O.R... – căci nici n-avea de ce: Franc-Masoneria face, şi-acum ca şi-atunci, aceleaşi lucrări - şi are aceleaşi scopuri, cu totul potrivnice lui Hristos şi Sfintelor Scripturi) :
“Temei Nr. 785, /1937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.

Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:


I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:


1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria ii rupe de la Biserică, şi având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.
 

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morala pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.
 

4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.

5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi nu dau nici o însemnătate acestui cult se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz, prin acest cult Francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci şi creştinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.
 

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc(s.n.).
 

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii(s.n.).


Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:


1. O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii;


2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, «Frăţia Ortodoxă Română» extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.


Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc (s.n.: practic, aceasta este esenţa ANATHEMEI!).
 

De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corporaţiile bisericeşti (s.n.: EXACT CEEA CE NE INTERESEAZĂ ASTĂZI, 2007!!!).


3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-1 va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.


4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile bisericeşti şi asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.»


II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

Î.P.S. Patriarh prezintă declaraţia făcută în faţa Sa, a delegaţilor lojei francmasone naţionale în frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient şi spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine. El — d. Pangal — în numele delegaţilor declară că toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.


Sf. Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Ion Pangal şi a celorlalţi conducători ai masoneriei naţionale române, cetită în ziua de 25 Februarie a.c. în faţa Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunţă că aceasta organizaţie se autodizolvă. Este prin urmare de sine înţeles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat şi prin urmare nu mai există (s.n.: DAR NU S-AU ŢINUT DE VORBĂ!!!)).
 

La orele 13 Î.P.S. Patriarh ridică şedinţa, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineaţa.


PREŞEDINTE,
(ss) MIRON

Secretar,
(ss) † GALACTION CRAIOVEANU “
            Ei bine, masonii şi-au pus în gând (mai demult…, dar acum, în 2007, sunt condiţiile “optime”… - şi, fie, zic ei, că au aşteptat, încă prea mult, aşa “pleaşcă”… - prin plecarea la cele veşnice a Preafericitului Patriarh Teoctist, un vajnic apărător al Ortodoxiei şi al cauzei românismului…) să ne “înnoiască” cu un Patriarh pe gustul lor şi răspunzând, ca o păpuşă/marionetă, la comenzile lor (date cu scopuri din cele mai obscure şi, se cunoaşte, din statutul lor reînnoit: ANTINAŢIONALE/”GLOBALIZANTE”/”ETERODOXE”- NEW AGE-iste…)!!!
De unde şi până unde, şi cu îndreptăţire de la cine, în Adunarea Naţională Electorală Bisericească a B.O.R., din 2007 (în urma plecării la cele veşnice, a Preafericitului Patriarh Teoctist – plecare în împrejurări omeneşti cu totul tulburi!), se permite strecurarea masonilor? Nu e clar că, dacă ei sunt în Adunare, vor trage sforile, din toate puterile, şi sub o comandă straşnică şi neagră, care nicicum nu ţine de Hristos-Dumnezeu şi de B.O.R. - pentru a se alege un Patriarh nu prin Pogorământul Sfântului Duh, ci prin urcarea, din adâncuri, a Fiarei Satanice???!!!
Nu e nicio calomnie, în cele afirmate de noi, mai sus. Nu ştim şi nici nu ne interesează “lista lui Cozmin Guşă” (n-avem o stimă deosebită pentru preşedintele P.I.N., şi nici o încredere oarbă în lista sa, cuprinzând numele a 13 masoni!!!, care fac parte din Adunarea Naţională Electorală Bisericească…) – dar i-am auzit mărturisindu-şi, cu gura dumnealor, pe posturile TV, CALITATEA DE MASONI (şi nu de vreun rang debil, inferior…), atât pe domnul Sorin Frunzăverde, cât şi pe domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici…
Noi nu suntem decât un simplu mădular al B.O.R. – dar, dacă sunt şi creştini (cel puţin aşa i-am auzit pretinzând, că sunt… - ceea ce mă face foarte sceptic asupra onestităţii discursului domniilor lor, de-acum şi de oricând… - pentru că, omeneşte, cel puţin,   nu se poate să împaci cultul lui Satan, al Raţiunii/”Zeiţa Raţiunii” iluminaţilor… - cu Duhul lui Hristos-Dumnezeu, Mântuitorul prin IUBIRE!!!), atunci domniile lor, masonii-cetăţeni (presupunem: de/cu onoare…) nu se vor considera mai mult decât ne considerăm noi, subsemnatul – şi, deci, se vor considera supuşi hotărârii Sfântului Sinod din 1937, care a aruncat ANATHEMA, asupra Franc-Masoneriei.
Ca urmare, rugăm pe toţi fraţii creştini, din sânul B.O.R., să-şi vină în fire şi să se solidarizeze nu cu noi, subsemnatul (o oarecare voce…), ci cu decizia de ANATHEMĂ a Sfântului Sinod al B.O.R.-1937 – şi, astfel, să se alăture
1-protestului nostru, în contra intruziunii Franc-Masoneriei în soarta B.O.R. – o soartă pe care noi o dorim să fie sub Sfânta Mână a lui Hristos-Dumnezeu şi prin realul Pogorământ al Sfântului Duh, iar nu urmare a indiferenţei suicidare a românilor, care să-l lase pe Satan să-şi “facă mendrele”, chiar în Adunarea Sinodală…
2-stăruinţelor noastre, pe lângă venerabilul Eugen Ovidiu Chirovici, şeful MLNR, de a-şi retrage TOŢI membrii masoni, din Adunarea Naţională Electorală Bisericească (şi pe cei ştiuţi de noi, şi pe cei ştiuţi doar de domnia sa…).
Numai în felul acesta, tragem nădejde că Sfântul Duh va avea îndemn să se pogoare asupra unei adunări, curăţate de toate vestigiile Întunericului…şi că noul Patriarh al României va fi, cu adevărat, alesul lui Dumnezeu, pentru Neamul Românilor…iar nu al Duşmanului…şi, deci, că soarta României va merge pe făgaş sfânt, iar nu pe făgaş spurcat şi blestemat, cum încă n-a mai mers… (cu toată străduinţa mare a Celui Rău, de a stinge şi Neamul, şi Biserica Neamului Românesc…). Drept să spunem, nu suntem absolut deloc curioşi să experimentăm, fără niciun orizont de Lumină, hazardul “mersului” Neamului şi Ţării, întru lucrările Întunericului…
                                                                         ***                

“OPUS DEI” – FALSA „VOINŢĂ A LUI DUMNEZEU”...
Nu facem decât să amintim (şi să subliniem anumite aspecte!), ceea ce unii dintre cititori ştiu, deja, prin articolele dlui Florian Bichir, din ziarul Evenimentul Zilei, din 7-8 mai 2006. Iată doar câteva informaţii, spicuite de noi, dintre cele multe (şi nu totdeauma spuse cu obiectivism!), furnizate de ziaristul Bichir, despre “Opus Dei“ - ”Opera lui Dumnezeu“: ”Fostul prim-ministru Radu Vasile, preotul Vasile B. Bogdan (n.n.: noi posedăm informaţii şi despre apartenenţa la “Opus Dei” a avocaţilor Răzvan Păsculescu, Laszlo Kiss - cu multe conexiuni la nivelul Prelaturii din Germania, Spania sau Vatican – ) , episcopul Virgil Bercea - sunt doar căţiva români care au avut sau au legături cu “Opus Dei”. In “Evenimentul zilei de duminică”, ei au povestit despre originea, funcţionarea şi obiectivele uneia dintre cele mai influente organizaţii din lume.
Constituţia “Opus Dei” îi sfătuieşte pe membri să păstreze (cităm):
“O tăcere prudentă, în ceea ce priveşte numele celorlalţi membri; nu trebuie să dezvăluie nimănui apartenenţa lor la ‘Opus Dei’.
‘Opus Dei’ reprezintă o adevarată armată creştină, care nu poartă uniformă, ci costum şi cravată. Soldaţii sunt miniştri, bancheri, profesori universitari, jurnalişti sau avocaţi. Iar toţi lucrează pentru împlinirea Operei lui Dumnezeu.
‘Opus Dei’ înseamnă aproape 84.000 de membri laici în întreaga lume, la care se adaugă 1.890 de preoţi, vreo 20 de episcopi, doi cardinali.”
Şi primele comentarii, pe care le socotim nu doar necesare, ci, în primul rând, de bun-simţ:
1. Ce fel de Dumnezeu adoră cei din “Opus Dei”, dacă, în plină eră creştină (cel puţin aşa se pretinde, de la Vatican!) – membrii ei “păstrează o tăcere prudentă”? Prin ce se diferenţiază comportamentul lor, de cel al Masoneriei/Masonilor, care se ştiu “cu musca pe căciulă”, că numai vorba vine că ei ar aduce “fericirea şi prosperitatea şi pacea mondiale” – când ei, de fapt, seamănă războiul pe unde trec… – iar războiul modern este (se ştie!) aducător de profituri personale, sau profituri ale unei oligarhii foarte restrânse?
2. Ce fel de armată şi-o fi alegând Dumnezeu (dacă este să-i credem pe cei de la “Opus Dei“…) , dacă această armată este formată din “miniştri, bancheri, profesori universitari, jurnalişti sau avocaţi”??? Pot să zică fostul prim ministru al României, Radu Vasile (trecut la catolicism “în miez de noapte, în plină beznă”…), ori preotul Vasile B.Bogdan, până li se va duce gura la urechi – dar Hristos-Dumnezeu a fost, în toţi cei trei ani şi şase luni de propovăduire a Noii Credinţe pe Pământ, în război deschis cu puterea cezarică; or, ce reprezintă “miniştrii”, decât administraţie cezarică, ce reprezintă “bancherii” decât “mamonismul” şi “camăta”, pe care Hristos-Dumnezeu le înfierează cu atâta vehemenţă, încât, pentru prima şi singura dată, simte nevoia de a folosi biciul, când îi alungă pe “uzurieri” – bancherii de azi… - din Templul lui Dumnezeu, acuzându-i că au transformat Casa Domnului “în peşteră de tâlhari”…???!!! …Şi mai sunt şi “profesori universitari” – cei care, în majoritate, cel puţin în ultimul veac, au promovat, pe faţă, marxismul… - aducând demagogia la rangul de “artă demonică”, cu totul dubioasă… - iar cât despre “jurnalişti”-specialiştii de azi ai manipulării minţii Neamurilor Pământului, şi “avocaţi”, cărora ţăranul român le zice, cu atâta plasticitate, “lătrăi”…Dacă asta e Armata lui Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeul lor (al membrilor lui “Opus Dei“) seamănă, la “poză şi figură”, leit cu Satana…ceva de speriat…
Cât despre cifrele de membri vehiculate, ne nasc pe buze, în mod automat, fireasca întrebare: dacă Vaticanul pretinde, chiar şi prin emisarii lui români (Radu Vasile, Virgil Bercea, Vasile B. Bogdan etc.), că “Opus Dei” este Armata lui Dumnezeu, oare de ce-i trage inima la treabă pe aşa de puţini, să facă “voia lui Dumnezeu” pe Pământ? Nu sunt decât două răspunsuri:
a - ori autoritatea Vaticanului este înspăimântător de mică…(ceea ce noi ştim că nu este cazul…) – ori
b - ceea ce fac aceşti domni nu este, în niciun caz, “VOIA LUI DUMNEZEU”, în folosul larg, al omenirii… – şi, de aceea, cu cât mai puţini, cu atât se păstrează secretul potlogăriilor mai uşor şi se împart prada şi meritele la mai puţini, deci este mai…grasă prada şi mai substanţială/strălucitoare răsplata…
Parcă asta e logica din zilele noastre, nu? Şi, se pare, Vaticanul cezarismului papal, care s-a amestecat (şi a provocat chiar!) războaie dezintegratoare de lume (şi nu ne referim, ÎN NICIUN CAZ, la trecutul îndepărtat, pentru care papa Ioan Paul al II-lea a cerut scuze, în numele Bisericii Catolice…) – nu deviază deloc de la această logică perfect cezarică, deci ANTICRISTICĂ!!!
Ce, parcă trebuia să se ştie de către mulţi oameni de pe Pământ, cum au fost provocaţi, susţinuţi (în tot felul…) şi încurajaţi croaţii (şi slovenii…) catolici, să sară la gâtul sârbilor ortodocşi…???!!! Sau, cum “Solidarnosti”, aşa-zisa “mişcare sindicalistă” de la Şantierele Navale “Ursus”-Gdansk - din Polonia, nu era decât o oficină a Vaticanului-cel-Politic/Cezaric (electricianul Lech Walesa era o simplă fantoşă/marionetă – cu cât mai neşcolit, cu atât mai uşor de “smerit”…!), iar nu “expresia nemulţumirilor populare faţă de sistemul comunist perimat”???!!! Sau, amânarea cu 8 (OPT !!!) zile a protestului Vaticanului, faţă de izbucnirea, peste noapte, tâlhăreşte, a războiului/invazie americană din/în Iraq (încălcându-se toate normele juridice internaţionale!!!) – trebuia să aibă mulţi martori ai realelor “motivaţii de tăcere/întârziere” ale Vaticanului?! etc. etc. etc.
“Hegemonismul” Vaticanului, reaua-credinţă, aroganţa, foamea cumplită de dominaţie cezarică a catolicismului vaticanez, prin intimidarea şi subminarea celorlalte Biserici Creştine – toate acestea s-au văzut/reflectat clar, în declaraţia publică, din vara aceasta, a papei Benedict al XVI-lea… care consideră Singura Biserică a Tradiţiei Creştine, cea ORTODOXĂ – “o biserică particulară”… Şi dacă-i aşa de particulară, de ce să n-o confiscăm noi, Sfântul Scaun – ca pe orice SRL, din jungla capitalistă…???!!!
De aceea, faptul că IPSS Nicolae Corneanu, în cadrul emisiunilor de pe postul Realitatea TV, a făcut propagandă “pe faţă” pentru “studentul” catolicilor şi al protestanţilor vestici (Strasbourg-ul catolic şi Bossey - din Elveţia calvină…) – IPSS Daniel, Mitropolitul Moldovei, ni se pare relevant pentru forţele care “împing” din spate, azi, în ANB – în problema (”capitală” nu doar pentru noi, ortodocşii… - ci şi pentru duşmanii cei mai înverşunaţi ai Ortodoxiei…) a alegerii Noului Patriarh…(Este tare greu de crezut că va simţi îndemn Sfântul Duh, să se pogoare într-o adunare în care colcăiesc cele mai străine de Dumnezeu interese!!!…). Vor fi fiind şi ex-securişti (noi am zice că, mai curând, foarte liberali “sereişti”…), şi masoni (noi am susţinut acest lucru, nu “mânaţi” de “lista lui Guşă”, ci având propriile noastre informaţii, foarte directe!), printre membrii ANB – dar, fie-ne iertat, cezarismul vaticanez depăşeşte, în influenţă şi vehemenţă, toate celelalte “mişcări subterane” din ANB, la un loc…
Nu degeaba dl Bichir foloseşte, atunci când vrea să denumească “Opus Dei” - sintagma “Mafia lui Dumnezeu“… (Mai ţineţi minte, probabil, cum bătrânul naş sicilian, Vittorio Corleone, când voia să sugereze că are la mână, cu tot cu suflet, cu viaţă şi cu moarte, pe cineva… - avea expresia: “I-am făcut o propunere pe care nu o va putea refuza…” – să vedem ce propuneri “de nerefuzat” se vor face în ANB…pentru că e clar că degeaba se semnează diverse liste de susţinere a unor înalţi prelaţi ortodocşi patrioţi şi buni români… - listele acelea vor rămâne la coşul de gunoi al ANB, date fiind…datele problemei, în variantă vaticanezo-newyork-eză…). Auziţi cum sună: “Mafia lui Dumnezeu”…Evident, nu a adevăratului Dumnezeu – “căci se vor scula atunci (n.n.: adică, acum, pentru că vremurile vestite de apostoli au cam venit/s-a cam “plinit” vremea…) mulţi hristoşi mincinoşi” – ci a “Adversarului”…
Mai jos, nu facem decât să redăm informaţie “brută”, din cea oferită de dl Bichir, în legătură cu anumite aspecte ale organizării şi istoricului “Opus Dei” – aspecte pe care autorul articolului de faţă fie nu a avut cum să le verifice, fie la care nu are de adăugat ceva – şi, deci, nici nu va interveni cu vreun comentariu:
Mafia lui Dumnezeu - Florian Bichir, Evenimentul Zilei, 7 mai 2006
“Evoluţia unei forţe religioase
1902. Jose Maria Escriva se naşte într-o familie din clasa de mijloc, în regiunea spaniolă Aragon.
1928. Escriva, acum un preot care trăieşte în Madrid, are o viziune (în care “Domnul îşi exprima dorinţa ca Opus Dei să existe”) şi pune bazele organizaţiei care-i va ajuta pe laici să găsească sfinţenia în viaţa şi munca de zi cu zi.
1939. Escriva publică “Calea”, o carte cu 999 maxime spirituale.
1962. Conciliul II al Vaticanului se deschide, împărtăşind viziunea lui Escriva asupra activismului laic.
1975. Moare Escriva; Alvaro del Portillo, un prieten apropiat al acestuia, este ales succesor.
1982. Papa Ioan Paul al II-lea acordă Opus Dei statutul de prelatură personală.
2002. Papa Ioan Paul al II-lea îl canonizează pe Escriva, la doar 26 de ani după moartea acestuia, portretizându-l ca pe “un sfânt al vieţii de zi cu zi”.
Categorii de membri
Laicii
Supranumerarii (70% din totalul membrilor) pot să fie celibatari sau căsătoriţi. Aceşti membri ai Opus Dei trăiesc în propria casă.
Numerarii s-au angajat să fie celibatari, să trăiască în sărăcie şi ascultare. Continuă să-şi exercite profesia şi trăiesc în reşedinţe (nemixte) Opus Dei.
Supleanţii sau oblaţii sunt membri care au făcut legământ de celibat apostolic, dar nu sunt pe deplin disponibili pentru sarcinile apostolice. Locuiesc în general cu familiile lor. Unii numerari sau supleanţi sunt chemaţi pentru preoţie şi formează clerul propriu al Opus Dei.
Preoţii
Numerarii reprezintă clerul Operei Domnului. Fac parte din Societatea Sacerdotală a Sfintei Cruci (asociaţia de preoţi a Operei Domnului).
Mai sunt şi cooperatorii sau colaboratorii. Aceştia nu sunt membri Opus Dei şi pot să nu fie creştini sau catolici.
2,8 miliarde de dolari
Potrivit unuia dintre zvonurile care circulă despre Opus Dei, trecerea pe care organizaţia o avea la Papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi datorat faptului ca Opus Dei ar fi finanţat “Solidaritatea”, dar şi că ar fi ajutat banca Vaticanului să scape basma curată după scandalul din 1982.
John Allen, jurnalist şi critic al Vaticanului, care a publicat în 2005 o carte despre Opus Dei, şi expertul său financiar, Joseph Harris, au descoperit că Opus Dei are proprietăţi în valoare de 344,4 milioane de dolari în America şi o avere globală estimată la 2,8 miliarde de dolari. (A. D.)
Câtă putere are Opus Dei?
În cei 78 de ani de existenţă, Opus Dei a acţionat ca un magnet de zvonuri. Gruparea a fost acuzată că a folosit averi imense şi şi-a cultivat influenţa pentru a face aproape orice, de la susţinerea dictaturii spaniolului Francisco Franco, la grăbirea sanctificarii părintelui Opus Dei şi la “plantarea” adepţilor săi conservatori în toate guvernele, de la Varşovia la Washington.
Unii spun că cel mai mare secret al Opus Dei este implicarea sa în politica internaţională. Noul regim conservator al Poloniei include şi un ministru Opus Dei, alături de alţi câţiva oficiali, potrivit spuselor unuia dintre directorii grupului Opus Dei din Varşovia, citat de revista “Time”.
În Peru, Juan Luis Cardinal Cipriani, primul cardinal Opus Dei, a spus: “Cele mai multe grupuri care luptă pentru drepturile omului sunt de fapt fronturi pentru mişcări politice marxiste şi maoiste”.
Ani întregi, catolicii de la Washington au păstrat o listă informală a oamenilor Opus Dei suspuşi, precum judecătorul Antonin Scalia, senatorii Rick Santorum şi Sam Brownback, editorialistul Robert Novak şi fostul şef FBI, Louis Freeh, arată publicaţia “Time”.
“Românii din Opus Dei” - Florian Bichir, Evenimentul Zilei, 8 mai 2006
Dezvaluiri. Ordinul catolic e o influentă armată secretă, botezată “Mafia lui Dumnezeu”
Fostul prim-ministru Radu Vasile, preotul Vasile B. Bogdan şi episcopul Virgil Bercea sunt doar câţiva români care au avut sau au legături cu Opus Dei. În “Evenimentul zilei de duminică”, ei au povestit despre originea, funcţionarea şi obiectivele uneia dintre cele mai influente organizaţii din lume.
Constituţia Opus Dei îi sfătuieşte pe membri să păstreze “o tăcere prudentă în ceea ce priveşte numele celorlalţi membri; nu trebuie să dezvăluie nimănui apartenenţa lor la Opus Dei”.
Opus Dei reprezintă o adevărată armată creştină, care nu poartă uniformă, ci costum şi cravată. Soldaţii sunt miniştri, bancheri, profesori universitari, jurnalişti sau avocaţi. Iar toţi lucrează pentru împlinirea Operei lui Dumnezeu.
Opus Dei înseamnă aproape 84.000 de membri laici în întreaga lume, la care se adaugă 1.890 de preoţi, vreo 20 de episcopi, doi cardinali.
Oficial, Opus Dei nu acţionează în România, dar e greu de imaginat că cea mai influentă organizaţie catolică putea ocoli o ţara latină cu peste un milion de credincioşi catolici.”
***
ROMÂNII  RĂMÂN ORFANI DE PATRIARH, NUMAI CU DUMNEZEU…
Când am văzut că acela pe care Colegiul Electoral Bisericesc l-a votat cu 95 de voturi, nici să deschidă gura a româneşte nu-i în stare, atunci mi-am dat seama că Dumnezeu ne ţine, încă pentru lungă vreme, sub dreaptă osândă, pentru păcatele noastre cele multe şi negre – şi c-am rămas orfani de Patriarh, numai cu Dumnezeu…pentru încă lungă vreme de pocăinţă şi adâncă şi prea-adevărată smerire…
Vom râvni, îndelung, însetaţi, după Tatăl de Duh, dus la Ceruri, pe 30 iulie 2007, ora 17 (probabil…), cel ridicat şi chemat de Dumnezeu ca să fie făcut Îngerul şi Steaua Luminător-Călăuzitoare şi Ocrotitoare a Neamului Românesc, dar cu aripile încă legate de Dumnezeu… - până ce ne vom căi din străfundul sufletului, pentru răutatea, stricarea şi nemerniciile care ne-au înnegrit fiinţa, ca de o spurcată zgură… Şi, prin faptele noastre fără măsura luminii, ne-am chemat,  din Cer şi din iaduri, osândă, să vedem în Scaunul în care stă, de obicei, Păstorul, Părintele, Ocrotitorul unui Neam ORTODOX – pe Diavolul, cel care nici din limbă nu poate da omeneşte!!! Înspre ce ne poate călăuzi unul care nici limba nu şi-o mişcă a suflet/DUH ORTODOX, în gură – dacă nu spre râpi de prăpăstii şi bezne?!
...Străbunii noştri se trăgeau, pe timpul urgiilor, al năvălirilor de tot felul de lifte, în munţii înalţi şi-n codrii merei. Noi ne vom trage în umbra de ocrotire a  lui Dumnezeu, şi-n vârful Rugăciunii noastre-Scară către Cer…
...Neam Românesc, prăbuşeşte-te în fără de răgaz Rugăciune, Rugă aprinsă cât să topească recile lespezi ale bisericuţelor şi mânăstirilor, cu sfinţi răbdători şi martiri pe pereţi şi catapetesme!!! – ...prăbuşeşte-ţi trupul  în adâncă şi neîntoarsă căinţă, spre a ţi se înălţa, spre Dumnezeu iarăşi, Duhul... – ce fostu-ţi-a plecat, şi, până acuma, prea întors spre pământ!!! Numai aşa iertat vei fi de-orfănie şi îţi vei dobândi drept, iară, la Călăuză şi la de Lumină Părinte, aici, pe Pământ! NUMAI AŞA, CERU-NCRUNTAT  DE SÂNGE, DIN AMURGIREA ZILEI DE 12 SEPTEMBRIE 2007, SE VA SCHIMBA, IAR, ÎN CER DE RĂSĂRIT DE LUMINĂ!!!
…Şi vom sta, aşa, orfani de Tatăl trimis de Domnul pe Pământ, orfani de Păstorul din Tronul Patriarhal, până ce Preabunul va hotărî că s-a mai albit-luminat spre bunătate şi spre iubire de semeni Duhul nostru, cel care  mohorâtu-s-a de moarte, în ultimii timpi… - până ce Hristosul Neamului Românesc şi al Lumii ne va fi iertat şi va fi dezlegat aripile Celui de-al Cincilea Patriarh, cel chemat şi zburat, să ne fie şi stea neclintit luminat, acolo, pe boltă – precum un LUCEAFĂR DE NĂDEJDE ÎN CERURI – şi până ce păcatele veninoase din noi vor fi scăzut, iar Iubirea de Adevăr şi de Drept şi Păsarea de Semeni vor fi crescut într-atât, încât Domnul Dumnezeu să pună, din nou, în mâna noastră, Făclia de Neam Ales, care să Lumineze, iar nu să ofilească Grădina Maicii Domnului!!! – ...şi va aşeza pe Bolta Senină a Tronului Patriarhal , iarăşi , pe un slăvit Înger de-al său (Frate-ntru Duh cu cel în Lumină chemat)...un nou Înger cu aripile strânse la piept…şi-apoi desfăcute spre părintească-mbrăţişare-ntru Sfânt Duh Ortodox, iar nu spre pierzare...
***

NEDUMERIRI DUREROASE ŞI IMPLORAREA DUHULUI SFÂNT, PENTRU TRANSFIGURAREA ÎNTÂISTĂTĂTORULUI ORTODOXIEI ROMÂNEŞTI…
Prieteni nedumeriţi din Ardeal mă întreabă dacă noul Patriarh este iubit în Bucovina si Moldova… -  pentru că, altfel, nu-şi explică alegerea lui, de către ANB…
...Nu, IPSS (viitorul Preafericit...) Daniel nu este iubit de nimeni de la noi, din Bucovina: îmi pare rău s-o spun, dar IPSS Daniel n-a grăit adevărul, când a vorbit (şi, mai ales, a pus propaganda să vorbească...!) despre "realizările" lui la sfintele mânăstiri voievodale bucovinene...Eu sunt omul locului, pe mine nu mă poate "duce cu preşul"...Am scris în acest sens, nu demult, un material pe care l-am publicat în revista Contraatac, de la Adjud... – Batjocorirea Patrimoniului Naţional! (pelerinaj într-o rană deschisă: Bucovina românească, azi…). Scriere perfect inutilă…pentru că alegerile de Patriarh s-au făcut cum s-au făcut, nu mai insist…
     Iar aici, în Moldova de Mijloc-Sud (Vrancea-Bacău), oamenii sunt indiferenţi APROAPE COMPLET... - faţă de chestiunea Patriarhului... - ...şi nu prea au dreptate şi nici dreptul să fie aşa! Pentru că e vorba de un Întâistătător foarte tânăr - deci, în mod normal, e/va fi vorba de o foarte lungă perioadă de "păstorire", de către el-Daniel, asupra românilor... - şi semnele augurale nu sunt dintre cele mai bune...
     Doar pentru zona Iaşului a facut foarte multe... - de fapt, acolo şi-a şi făcut propaganda...!!! Dar, să mă ierte Dumnezeu, românilor ortodocşi de azi nu ştiu dacă le era de lipsă, în primul rând, un "manager"... - cât, cred eu, cu capul meu prost -  înainte de orice, aveau nevoie de un urmaş demn al Preafericitului Teoctist, care să-i ţină uniţi în credinţa străbună, împotriva marilor urgii şi ispite ale necredinţei, desfrâului, egoismului/individualismului, lăcomiei criminale, necuviinţei, pervertirii şi iresponsabilităţii morale... - care tot năvălesc dinspre Apus/Amurg...
      Şi se mai şopteşte asupra multor aspecte ale personalităţii sale… - neuitându-se că l-a premiat, cu un înalt premiu bisericesc, pe rocker-ul Vlad Craioveanu, supranumit, de unii, “Bucifal”…şi că “manageriat”-ul IPSS Daniel seamănă, mai curând, a strângere de avere cezarico-papistaşă, decât a smerită jertfă ortodoxă, pentru/întru Hristos…
     …Să dea Dumnezeu să mă înşel (îmi doresc fierbinte să mă înşel!!!), dar nu prea cred: vor veni/vin, deja, vremuri de mare primejdie a Duhului, iar noi suntem singuri şi începe turma să se cam risipească...spre bucuria lupilor flămânzi...
     Aş vrea, din adâncul sufletului, să greşesc, în această privinţă - şi să-i dea Dumnezeu Preafericitului Daniel UN NOU SUFLET... - să aibă o sfânta viziune, POGORĂMÂNT AL SFÂNTULUI DUH ŞI PORUNCĂ SCRISĂ PE CERURI CU FOC!!! - prin care să i se arate Calea cea Adevărată şi Dreaptă, pe care trebuie să călăuzească el Neamul Românesc...
                                                                           ***

 

ŞI?...

Aflu, chiar în acest moment (9 octombrie 2007, ora 17), că „Pimen, arhiepiscopul B.O.R. de Suceava şi Rădăuţi, a primit verdict de poliţie politică de la CNSAS”.
Şi?
Ce-i cu asta? Eu sunt bucovinean de baştină, ştiu absolute toate imensele, supraomeneştile străduinţe ale acestei autorităţi spirituale incontestabile (pentru oamenii locului, cel puţin!), de a păstra Biserica Ortodoxă în toată curăţia ei de Duh. Declar, în numele Bucovinei care m-a născut, că, pentru noi, bucovinenii, al nostru vlădică Pimen este cât şi un sfânt, plutind ca un abur de Duh, pe deasupra pământului ăsta plin de reptile umane…precum membrii CNSAS-ului. Puţin ne pasă nouă de găselniţele acestor dihori!!!
Altceva mă împunge în inimă, aflând că şi vlădica Bartolomeu Anania este cu “sabia lui Damocles” deasupra capului: nu cumva Dumnezeu ne pedepseşte grozav, cu nelucrarea transfiguratoare de Duh, asupra noului nostru Patriarh – cu amânarea ascultării rugilor noastre aprinse…şi încep prigoanele şi răzbunările?!...Căci prea puţină vreme trecut-a de când vlădica Bartolomeu ar fi putut fi ales în Înaltul Tron Patriarhal…şi nu a fost să fie, sau s-a lucrat “cu nefiresc spor” să nu fie ceea ce mulţi ar fi vrut să fie Voia Duhului Sfânt, iar nu expresia lucrărilor omeneşti “pe sfoară”…
În plus, nouă, celor din Bucovina,  ne miroase toată “afacerea” asta, ca o punere în scenă, cu actori dinafara ţării şi cu voinţe dinafara Ortodoxiei…Un film ”coproducţie”…Satana et Comp.!!!...
Dacă aşa vede noul vlădică de la Palatul Patriarhal “pacea creştinească”, atunci e de rău, pentru Neamul ăsta amărât al Românilor…
Oricum, ţinem să-i anunţăm, pe toţi “lucrătorii catacombelor dracului”, de la CNSAS, că, şi de-or da verdict de “Hannibal Lecter”, nu doar de “poliţie politică” (…de câte nevrednicii/năstruşnicii n-or fi fiind în stare, nişte pitecantropi scălâmbi la suflet, precum cei de la CNSAS, care n-au simţit, prin ei, niciodată viscolind Duhul Dumnezeiesc…?!), pentru vlădicii noştri aflaţi în toiul de dumnezeiască lucrare, noi tot vom îngenunchea în faţa lor şi tot le vom săruta sfinţitele lor mânuri, prin care Duhul Sfânt îşi plineşte treaba cea de obşte, asupra Neamului Românesc…Noi credem numai în ceea ne arată Dumnezeu, prin lucrarea aleşilor Săi, iar nu în mugetele şi răgetele necontenite ale Fiarei Flămânde, pururi înnebunită, turbată de furia împotriva SENINEI VICTORII A LUMINII SFINTE…
***

 

ECUMENISM NEWAGE-isto-MANELIST, LA SIBIU - sau HRISTOS, BABA ŞI MITRALIERA…
(impresii proaspete de la Cea de-a Treia Adunare Ecumenică Europeană, de la Sibiu)
           
Am deschis televizorul, absolut întâmplător, în seara zilei de 8 septembrie 2007, pe TVR-2. Şi ce-mi văzură ochii? O adunare de “făclieri”, ca cei din Ku-Klux Klan -  iar sus, pe o scenă mare, se îngrămădiseră, ca oile, nişte purtători/purtătoare (unii/unele ţanţoşi/ţanţoşe, alţii/altele cu ochelari de scafandru, negri/siniştri, cu mutre de handicapaţi/handicapate 100%… - scriu ambele variante, de masculin şi de feminin, ca să nu greşesc cumva, căci nu se prea deosebeau...acolo...) – cum spuneam, purtători/purtătoare de steaguri/stindarde, pe care Crucea  era desenată, în fel şi chip… -  şi toţi „ţanţoşii” şi „ţanţoşele”, în blugi, şi declamând, cu ifos, numele lui “Cristos”…Dacă ar fi fost doar făcliile, steagurile/stindardele, cu crucile acelea, care de care mai “combinate”, încârligate şi mai pocite, aş fi zis că e vreo adunare neo-nazistă…dar, toţi/toate “nedefiniţii/nedefinitele”, declamau (ţanţoşi/e şi ţapoşi/e, nevoie mare, cu pieptul scos înainte, ca actorii la final de carieră…) numele lui “Cristos”…(Pe ici, pe colo, se iţea câte un moş în blugi, cu tichiuţă ca Nichipercea şi cu rucsacul în spinare – şi el, rucsacul, făcut din blugi…). Ce să fie-ce să fie?!
            Peste 2-3 minute, scrolurile au rulat: …”A TREIA ADUNARE ECUMENICĂ EUROPEANĂ, DE LA SIBIU”…A, da, “Sibiu, capitală europeană”…Mda…Mă rog, şi de ce “blugiştii” şi “ochelariştii” cei siniştri şi handicapaţi, declamau, cu aşa ifos, numele lui “Cristos”?! Şi agitau făcliile şi stindardele, belicoşi nevoie mare?!
            Doi…doi CE? – că erau cam “androgini”, amândoi… - dar grăsunul se declara în rol de “bărbat-soţ”, iar…celălalt, se declară “cealaltă”, adică “femeie-soţie” iubitoare…(dar, cum se vedea clar că nu-i era familiară limba românească, ci aia ungureasco-secuiască, am dat din umeri, atunci când “ea” [?] a început să repete, ca o placă stricată: “El erÀ…el Éra…Èl era…”…Cred că tot despre “Cristos” voia să zică ceva, dar nu sunt deloc sigur… - şi pân' la urmă, n-a prea putut s-o zică...). Or fi fost…”soţ şi soţie” – dar tot nu ştiu care să fi fost “soţ”, şi care “soţie”…să fie sănătoşi, la ei, acasă…
            “Turma” (efectivă!) de „blugişti” a voit, apoi, să imite citirea evangheliilor…ÎN 12 LIMBI!!!… - cum altfel?! - la modul “şatafetar”: ca la v-aţi ascunselea – unul zicea “uni”, altul “doni”, al treilea “trini”, al patrulea “pici”, următorul “arde”, şi se auzea apoi: “moara” – …iar ultimul se repezea speriat:: “Popovici!”…
            Din când în când, ieşea din întuneric unul cu mutră de killer sau de Mike Tysson, cu cravată albă, care zbiera că: “Aceasta este adunarea care-i place lui Hristos!” …Mă rog, eu eram convins că Hristos-Dumnezeu are gusturi mai bune, dar dacă aşa zicea gealatul cu cravată, cine mai ştie…- între timp, s-or fi schimbat multe în lume, nu?…Secolul vitezei...până şi (sau: mai ales!) în materie de gusturi...
            …Mi-a părut tare rău că tocmai cel pe care-l lăudam, într-un articol, acum câteva săptămâni, precum că-i unicul artist român care mai ştie să facă deosebirea între “popular” şi „tradiţional” a căzut în capcana acestui mare circ new-age-isto-manelist…GRIGORE LEŞE, probabil ros şi el, pe dinăuntru, de demonul faimei cu orice preţ, s-a pretat la o penibilă amestecătură de cântec arhaic, cu “balerine” de manele, zghihuindu-se, buricându-se şi dându-se, toate, de ceasul…nopţii, în juru-i…
            Iar după ce a ieşit din scenă Leşe, a intrat o doamnă mai în etate (să nu-i zic chiar „babă”…), cu aere de vestală ori de druidesă (numai numele era franţuzesc: Mireille Marie…), şi a început să bâiguie/bombăne, acompanită de tobe indiene, de samishenuri japoneze şi de câte alte zbârnâitori şi bâzâitori şi alte drăcii (care se voiau creatoare de atmosferă a unui templu buddhist…), să sugereze, cică (explica, din beznă, ca Ucigă-l Toaca, disk-jockey-ul...) “sincretismul tuturor religiilor terestre ale momentului”…Prost moment, de un prost gust de-a dreptul năucitor!!!
            …La un moment dat, nişte/alţi disck-jockey (de sexe nedeterminate) au aprins, cu flăcări mari şi fumegânde (imediat, m-am gândit, îngrijorat, dacă vorbiseră cu pompierii, înainte de spectacolul de circ…), ceva ca un morman/amestec de pneuri uzate şi difuzoare date la rable, din întuneric auzindu-se indicaţia zbierată cu glas de stentor, precum că “Asta e Crucea Răstignirii lui Cristos!!!”…Mă rog, o fi… - dar daţi, mai întâi, telefon la prima secţie de pompieri…
            ...Mai lipseau dervişii rotitori, dervişii urlători şi fachirii care-şi înfig ţepuşele prin fălci…Dar, dacă mai ţineau mult tămbălăul şi dăndănaia...  - ...“bien sûr“, în numele lui “Cristos”, cum altfel… - apăreau şi dintr-ăştia…Nu m-ar mai fi mirat nimic, la aşa circ pestriţ…presărat de urletele gealatului cu cravată, precum că neo-manelele astea “Au transformat scena de la Sibiu în Biserică!!!” şi că toate chestiile alea scălâmbăite “Ne unesc cu Crucea Răstignirii lui Cristos!!!”…Ce legătură vor fi avut stindardele Ku-Klux Klan-ului şi torţele alea naziste, tot circul “balerinelor” de neo-manele şi baba bombănitoare/bâzâitoare -  cu “Crucea Răstignirii”, fie şi a lui… “Cristos”…?!
            …Şi, la final, în studioul TVR-2, un năuc de preot ortodox local (nici nu m-am ostenit să-i reţin numele), a ţinut să facă apologia circului lui “Cristos” (“Acestea sunt adevăratele valori comune europene!”… - a afirmat, convins ca de Sfânta Treime, sfinţia sa... - dacă astea or fi, cu adevărat, ASTEA... -  atunci eu solicit, neîntârziat, cetăţenie papuaşă, că-i mult mai sigură/fermă, populaţia aia cuviincioasă, cu oase prin păr, în materie de identitate cultural/spirituală… - ...măcar ăia, când pun la frigare un “frate”, ştiu foarte precis, şi sunt foarte convinşi de ce anume o fac…) –  preotul catolic de-alături de năucul nostru (cică ortodox), a zis că “da, tocmai aşa!” – iar dl sociolog al religiilor, Laurenţiu Tănase, îşi freca mâinile de o bucurie sinceră, de tarabă, la gândul “ce de bani au făcut pensiunile din Mărginimea Sibiului” şi …ce taxe ecologice a umflat Guvernul României, de la fraierii de străini - …numindu-i pe turma aceea de ciudaţi: “pelerini”…
            ...Pe cine, oare, se străduiesc oamenii ăştia “new-age”-işti, cu maniere de manelişti oleacă mai periaţi, să convingă că “raţa împunge”? Până şi copiii de 2-3 ani, din cârca părinţilor, veniţi să vadă “comèdia” (că tot nu era vreun program de distracţie mai de soi, pe televizoare…), începuseră să facă cu ochiul, şi se prinseseră ce legături “indisolubile” erau între pezevenchii, panglicarii, pehlivanii, soitarii, neo-maneliştii ăştia – ...şi  “Sfânta Cruce a lui <<Cristos>>”…
            În numele “unităţii de spiritualitate” a lumii, new age-iştii vor să ne facă să ne uităm identitatea…(Să sporească haosul spiritual din lumea contemporană, şi aşa, major... - PÂNĂ LA MAXIMUM, adică...).Ce/cum anume “uniţi spiritual”, domnii mei, când există atâta năuceală identitară în Europa – iar voi veniţi s-o ridicaţi, năuceala asta, prin circul vostru, la puterea a zecea?! Ştim şi noi ce zic Sfintele Scripturi, că vor veni vremurile când “fi-va o turmă şi-un păstor” – dar asta nu prin siluiri/violentări supreme ale duhului, dintr-astea, de un prost-gust jenant – ...ci abia când Dumnezeu va hotărî că omenirea este pregătită spiritual!!!…Or, prin însăşi seara asta, pe care încep s-o blestem, căci mi-a furat un car de vreme, se demonstrează ce teribil de pregătiţi suntem, mai ales din punct de vedere spiritual…şi voi, brejilor, sunteţi PRIMII...la „pregătire”...!!!
            Când Imperiul Roman şi-a încurcat propriii zei cu ai altora, s-a prăbuşit şi a dispărut…Dar noi nu formăm încă niciun imperiu (dacă nu cumva în rolul domnului “Imperiu”  este distribuit actorul cu numele “pluralităţii sincretice”… - SUA... – „domn sincretico-conglomerat” care seamănă nu cu Babel-ul, ci curat cu un ospiciu de nebuni furioşi!) – ...deci, unde ne vom prăbuşi? În neant…Cel puţin voi, apusenilor/apuşilor (de unde ne vin toţi potlogarii ăştia, cu New Age-ul lor...), chiar nu aveţi alt loc de prăbuşire…Căci noi, ăştia, din Răsărit, ne vom prăbuşi în genunchi, rugându-l pe Hristos (sic!) să ne lumineze şi să ne ferească de ispitirile voastre prosteşti, dar aşa de insistente/neruşinate…Şi ne vom „prăbuşi”, noi românii, şi în Mioriţa Cerului Învierii…Da, da... – mai greu va fi tocmai de voi, Oameni ai Amurgului Zeilor…- care ne doriţi nouă căderea definitivă…Vedeţi că, pe aici, prin Răsărit, umblă o vorbă: „cine sapă groapa altuia…”
            …Şi cu cine să facem noi, acuma, pe loc, “sinteză spirituală”? Pe scenă, aseară, ne-aţi arătat/indicat clar că trebuie s-o facem cu ungurii…”sinteza”…Păi da, aici aţi nimerit-o cu “Crucea Răstignirii” – că iredentismul maghiar se uită la noi precum canibalul la viitorul lui prânz…Chiar şi poeţii lor, chiar şi ziariştii lor, vorbesc, cu multă căldură, despre viitorul de “răstigniţi”, al valahilor, încăpuţi pe nobilele mâini ale “rasei” huno-ungureşti…Voi chiar credeţi că am uitat de Basarab I (şi, mai apoi, de… “Vlaicu-Vodă”…cu “doamna” Clara…?!) – care, la Posada, pe la 1430, le-a tăiat-o, scurt de tot, “ecumeniştilor” catolici…?! Parcă noi n-am şti că cel mai dornic şi cu grăbire la “globalism” şi “ecumenism” este Vaticanul, de aproape o mie de ani… - “ecumenism” făcut prin asimilare forţată – a se vedea “ecumenismul “etnic”, dinafara României… - pe care U.E. se face că nu-l vede…În traducere liberă: “Vino mai degrabă, murgule din orice grajd, că am un grozav chef (ba chiar  toate chefurile!) să te călăresc!”
            …Şi dumneavoastră, doamna aceea “sincretică” din Franţa, Mireille Marie, chiar ne credeţi…”francezi”, în materie de Istoria Neamurilor?! Chiar n-om şti noi că vechile imperii, al domniei voastre (“napoleonismul” este în floare, la Paris..), sau al...”domniilor lor”... -  cel britanic, austriac, spaniol etc. etc. –  visează, cu ochii deschişi, la “restaurare” – şi se bat, “elegant”, peste degete, unele pe altele,  pentru…pielea ursului din pădure, adică pentru statele pe care le-au pierdut sau nici nu le-au avut vreodată în stăpânire…?!
            …Haideţi să nu mai răscolim trecuturile, că dor al naibii, şi lăsaţi-ne pe noi în pace, aşa, “sălbatici” şi “ortodocşi” (la voi, ăsta e cel mai de hulă cuvânt!) cum suntem – că, oricum, avem mai mult bun-gust şi bun-simţ, decât toată bulibăşeala aia ţigăneasco-neo-manelisto-kukluxklan-eză, amestecătura aceasta înfiorătoare, FĂRĂ NICIUN DUMNEZEU!!! - pe care voi ne-o daţi spre vânzare, cu eticheta de…”New Age”…Este ca-n bancul acela postbelic, în care unul voia să asambleze, din “puzzle”-ul dintr-un colet, o bicicletă, şi-i ieşea, mereu, o mitralieră Kalaşnikov…Nu-i nicio “Vârstă/Epocă Nouă” – ci-s poftele voastre cele vechi, amurgiţilor… Mereu, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie… ESTE, MEREU, ACELAŞI COMUNISM ATEU (SAU: ATEISM, PUR ŞI SIMPLU!), SERVIT PE PLATOU „BURGHEZO-LIBERAL”(cu „glazură” de sulf puturos...)...A se slăbi!!!
***

LIMITELE FERICIRII...POLIŢISTE

Cotidianul, 16 octombrie 2007:... O dată pe lună, în jur de 50 de poliţişti din Bucureşti merg în Strada Iuliu Valaori, din apropiere de Hala Traian, la întâlniri religioase. O sală imensă îi reuneşte pe oamenii în uniforme, de diverse confesiuni - baptişti şi ortodocşi. E locul în care politiştii membri ai Asociaţiei Poliţistilor Creştini îşi mărturisesc <<experienţele cu Dumnezeu>>. Organizaţia are în toata ţara cam 500 de membri şi a scos o carte în două volume care se cheamă „Poliţişti pentru Hristos" şi cuprinde texte scrise de membrii asociaţiei. Cartea a avut un tiraj de 20.000 de exemplare şi a fost tipărită cu ajutorul unor donaţii din străinătate.
Baptistul Vasile Oniga, unul dintre cei mai vechi membri, spune că <<întâlnirea cu Dumnezeu>> a avut-o după ce fratele său a fost condamnat la închisoare pe nedrept, pentru o crimă pe care nu a comis-o. <<Numai credinţa în Dumnezeu m-a ajutat să trec peste asta>>, spune Oniga. Pensionar din anul 2005, Oniga îşi aminteşte cum le vorbea colegilor şi hoţilor despre Dumnezeu, atunci când era comisar activ, şi cum hoţii au mărturisit furturile după ce i-au ascultat predica. (…) Subcomisarul Costel Ivaşcu, şeful Serviciului Ordine Publică de la Secţia 20, mărturiseşte în carte că, după prima slujbă de la Biserica Evanghelică Română, a avut o reacţie ciudată: <<Bucuria mea era fără margini. În drumul meu spre metrou, am început să sar într-un picior. Simţeam că plutesc, simţeam că sunt liber, fără povara păcatelor pe care o purtasem multă vreme pe umerii mei...>>.
 …Doamne, ce fericire a dat peste Neamul Românesc! S-a procopsit cu Asociaţia Miraculoşilor Poliţişti Creştino-Baptisto-Evanghelişti!
Pur şi simplu, îmi vine şi mie să plâng… - d-apoi bieţilor găinari şi borfaşi, obiecte ale miracolelor Poliţiei Predicatoare Creştino-Baptisto-Evangheliste!
Păi cum, vezi dinaintea ta câtumai huiduma de curcan, cu şapcă şi epoleţi – şi, în loc să-ţi urle din rărunchi: “Băi, acesta, mucles că eşti arestat, tu-ţi…”etc. etc. -  începe să-ţi psalmodieze, cu lacrimi cât pumnul, în gât şi-n ochi: Aleluia! Pocăieşte-te, nepreţuită oiţă rătăcită  a Domnului! Aleluia! …Impresionant! Dă-râmător…

Păi, să nu te-apuce fiorii mistici ai groazei?! Tu ziceai că, gata, copoiul de pază al baştanilor mafioto-guvernamentalo-parlamentaro-prezidenţiali te-a-nhăţat, cu toţi colţii lui deodată – şi el, câtumai melianul de copoi/dulău, plânge şi cântă, în „la” minor, în faţa ta...Aleeeluuuiaaa!...A-a-absolut dă-râmător...
...O singură nedumerire am: dragi Poliţişti Creştino-Baptisto-Evanghelişti – de ce nu vă duceţi, cu harurile voastre predicatoare, să-i exorcizaţi şi prohodiţi, întâi, pe baştanii ăia mari, şi nu întîi pe amărâţii de borfaşi ori găinari?!...
Nu zic, miracol şi taină înfricoşată e să determini pe un găinar „fără spete” (guvernamentale...) să-şi mărturisească păcatele (...dar parcă mai miraculos mi s-ar părea să-l faceţi să nu reitereze păcatul...) - ...dar de ce nu v-a fulgerat prin mintea şi sufleţelul vostru atât de simţitoare, de mântuitori ai societăţii româneşti, să treceţi, întâi, pe la năpăstuiţii de Remeş şi Mureşan... – poate-i vedeam, în direct, la televiziunea naţională, stând în genunchi şi scâncind, pe sacre melosuri psalmodice: Aleluia! Am furat! Caltaboşul şi-un cârnat! Aleluia! Am luat mită! Caltaboş, tu, grea ispită! Aleluia! ...-Am degustat / Palinca, pe nemâncat! Aaaleeeluuuiaaa...
Ori, de ce nu, să treceţi pe la procurorii  CSM, cei care-au dat verdict de ...pagubă ZERO!...dlui Băsescu, după ce tot ei dăduseră, pe postul TVR 1, veste despre „gaura” de cca. 300 de milioane de euro..., din partea celui cu probleme...plutitoare: Aleluia! Am minţit! Ţara el şi-a păgubit!...Noi numai l-am linguşit! Aleeeluuuiaaa...
Şi, de ce nu, să fi trecut sfinţiile voastre predicator-miraculoase, cu psalmii voştri, pe la însuşi...”jupânul”...Băsescu... – determinând, în conştiinţa sa, o remuşcare de vârtelniţă şi de gradul 9 (pe scara Richter...), prin care să ajungă a rosti, printre suspine întretăiate, sughiţuri „non-ebrietare” şi lacrimi de ne-crocodil: Aleluia! Am furat! Domnul fie lăudat! Aleluia! Am smardit! Toată flota am pitit! Vasele eu le-am tăiat/La fier vechi că mi le-am dat/ Euroi am fraudat! Aaaleeeluuuiaaa......Şi toate astea, fără „sos de rânjet prezidenţialo-golănesc”...
...Aud că sfinţiile voastre baptisto-evangheliste vreţi să veniţi şi prin şcoli, să-i „pocăiţi” şi pe elevii noştri...(chiar aşa: ce infractori mai mari are Ţara Românească, decât puii de român?! ...). Adică noi, ortodocşii, să scoatem  (...”toleranţi”, nu?!) icoanele din pereţii claselor, şi să vă punem, în locul lor, pe sfinţiile voastre poliţiste, nu?!...nici nu se putea mai potrivite icoane, pentru un stat precum al nostru, care urmează linia „bush-ită”, a suspendării drepturilor omului, pe linia Washington-Londra-Bucureşti, de după 11 septembrie 2001...
Nu, nu...Vă mulţumim pentru prevăzuta/prorocita dvs. osteneală (noi am anunţat-o de mai bine de-un an, dar nu ne-a prea crezut lumea... – ce să-i faci, ţopârlani de români necredincioşi, care abia aşteaptă „catehizarea” baptisto-evanghelistă...) – dar nu face pentru ca să...
Dacă preoţii şi monahii noştri ortodocşi (...buhoşi şi bărboşi, cum le ziceţi sfinţiile voastre... – şi nu numai...), prin rugăciunile lor cu har, greu se-mpotrivesc demonilor din şcoli (droguri, violenţă etc. – pe care le-au importat tocmai de la cei care, acum, vă trimit la noi, să ne mântuiţi...) – mi-e că predicile, eminent retorice,  ale domniilor voastre         ( ...predici care nouă ne miros, de la o poştă, mai mult a CONVERTIRE, decât a POCĂIRE... – deh, New Age-ul să şomeze?! – n-ar fi nici etic, nici... „estetic”...!!!) – vor stârni şi alţi demoni, mai mari şi cu efect al „muncii/lucrării” de mai lungă durată, decât în cazul bieţilor borfaşi pocăiţi...Pentru că elevii şcolilor sunt, nu-i aşa?! – „viitorul oricărei ţări”...
Noi ştim, da, ştim bine: avem limite înspăimântătoare, în concepţiile şi comportamentul nostru...Dar şi domniile/sfinţiile voastre tunător-predicatoare trebuie să/că aveţi limite... -  limitaţi-vă, rogu-vă, la borfaşii de prin puşcării...Că, oricum, tot pe-acolo se vor întoarce, la iarnă, de frig şi de lipsă de „haleală” ...”la suprafaţă”...Aşa că, niciodată, nu veţi fi lipsiţi de „obiectul muncii”...
...Vă anunţăm, în treacăt, că, pe linie de minister „adomniţesc” (recte: MEC...) s-a pus de-o regulă interioară: înafară de ora de Religie, niciun profesor de altă materie decât Religia n-are voie să afirme concepţia creaţionistă despre lume... – şi, evident, este obligat s-o impună pe cea evoluţionist-darwinistă...despre „mama noastră – GORILA”...
Şi-atunci, mă gândesc şi eu, ca fraierul: Ministerul de Interne este mai „tolerant” cu predicatorii poliţişti -  decât MEC-ul, cu profesorii, să zicem, de Română...?! De ce, oare?! Nu cumva scopul real, cel clocit pentru şcoli... - a început „să se-ncălzeacă”/antreneze, întru „ouat”, în/prin puşcării?!(unde s-ar putea să vină, spre găzduire forţato-guvernamentală, cine cu gândul n-aţi gândi...sau aţi gândit-o, deja?! - ...profesorii ne-ascultători de „regulamente adomniţeşti”...). N-ar fi o mişcare proastă deloc, domnilor „mântuitori”...: „Prin ocolire, tot mereu, către <<inima>> duşmanului neîmpăcat!!!”...

***
VLĂDICA ANTONIE – ŞI MODELUL NON-UTOPIC AL SOCIETĂŢII MÂNTUITE
(VIAŢA PUSĂ ÎN SLUJBA TRĂIRII DE LIBERTATE-„DUH COMUNITAR”  ŞI TRADIŢIE ORTODOXĂ)

Cu spiritualitatea vlădicii  ANTONIE, mitropolitul Ardealului (1982-2005) – am făcut cunoştinţă, mai cu seamă, după 1990, când legăturile mele duhovniceşti şi colocviale cu colegii mei de cancelarie, preoţii, au devenit mai strânse şi mai de lung şi larg răgaz...De la preasfinţiile lor m-am nevoit a citi, în „Telegraful Român”, zeci de articole ale eruditului ierarh, despre care un alt înalt, întru lucrarea de duh, teolog român, Părintele Dumitru Stăniloae, spunea, referindu-se la cartea acestuia, Tradiţie şi libertate, în spiritualitatea ortodoxă (Sibiu, 1983, reed. Bucureşti, 1995): „Ne-a dat o carte cum nu cunosc să se fi scris o alta, undeva”.
             Lucrările Î.P.S.S. Mitropolitul ANTONIE, de largă suflare patriotică, despre lupta de veacuri a ardelenilor, sub ocupaţie străină, sunt impresionante şi cu o documentare ce impune uluire, pe lângă respect: Lupta împotriva deznaţionalizării românilor din Tranvilvania în timpul dualismului austro-ungar în vremea lui Miron Romanul (1874 - 1898), Sibiu, 1986;  Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918), Sibiu, 1986 – iar lucrarea despre figura tragică a Mitropolitului Miron Cristea (Elie Miron Cristea.  Documente şi corespondenţă, Sibiu, 1987), deşi autorul-savant şi teolog păstrează bunul cumpăt al scrisului erudit, are şi pasaje emoţionante, de evocare şi pledoarie pentru îmblânzirea oamenilor şi vremilor stihinice.
Pe când îmi dibuiam materialele pentru o neînsemnată lucrare de-a mea, am aflat, cu uimire, că-l interesase pe înţeleptul cărturar, cel cu atâta har şi dor de Ortodoxie, şi despre un vestit şi neostenit cercetător al nevăzutului, un teolog altoit peste un  gnostic (sau invers!), şi-i studiase şi iscodise acestuia, cu bună cumpănă a empathiei şi cu mare băgare de seamă a rostirii, gândurile şi simţirile – era vorba de Rudolf Otto: Ideea de sacru la Rudolf Otto, din punct de vedere catolic şi ortodox, în “Ortodoxia", an  X, 1958, nr. 3.  Pe Î.P.S.S. vlădica ANTONIE îl interesa şi îl stârnea la cercetare scrutătoare orice încercare pământească de a afla/cerceta drumuri la/către Dumnezeu! Dar ştia, cu neclintită convingere, şi o şi afirma cu putere gravă a rostirii - că numai Ortodoxia dăruieşte deplină libertate spre luminare a Duhului şi căi de izbavă pentru fiecare suflet smerit…Căci tot şi numai smerenia duce la Mântuire – după spusa de răspuns a Sfântului Isaac Sirul : „Ce este desăvârşirea? - Un adânc de smerenie.” Ceea ce spunea teologul francez Michel Quénot, despre creştinism, în genere – este mai potrivit decât oricărei Biserici – Ortodoxiei: ”Religie a Cuvântului întrupat şi a imaginii; este deodată cult şi cultură” (cf. Michel Quénot – Icoana – fereastră spre Absolut, Bucureşti, 1993).
            Dar, din tot ce-a scris (şi de minunată mulţime şi adâncime sunt scrierile sale!) Î.P.S.S. Mitropolitul Ardealului, vlădica ANTONIE, eu ţin aproape de suflet, lângă Sfintele Scripturi, lângă cărţile Filocaliei şi lângă Ortodoxie şi românism, a  Părintelui Stăniloae - cu care Părinte Stăniloae, în teologia românească a ultimului veac, vlădica ANTONIE face minunată pereche neo-apostolică, precum Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939 : “Ortodoxia e ritmul, e măsura  -  nu melodia vieţii însăşi. Românul ia natura ca fiinţă, e plin de cuviinţă, de gingăşie faţă de ea. Ortodoxia îi dă un  sentiment de înfrăţire cosmică(…). Noi, fără Ortodoxie, am prezenta latinitatea cea mai goală de suflet.(…). Ortodoxia nu este un sector al vieţii, detaşat de toate faptele şi condiţiile naturale ale omului. (…) Ea e forţă amestecată în totalitatea faptelor şi situaţiilor omeneşti, mântuind pe om nu întrucât îl scoate din ele, ci întrucât acela lucrează în ele, după duhul ei.  Dacă e drept , până la un loc, că neamul acoperă sectorul Ortodoxie, dând unei forme universale în anumite privinţe un colorit propriu  -  la rândul ei şi Ortodoxia cea universală acoperă întreg pe fiecare neam care-i aderă”) - eu ţin, pe birou şi aproape de inimă, slova luminată tot a celui mai omenesc tratat despre viaţa/trăirea autentic ortodoxă: Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă.
            Ecumenismul va fi fiind un bun şi necesar lucru al Duhului din oameni – întru completare-complementaritate spirituală reciprocă. Dar, tocmai de aceea, pentru plinirea lui, trebuie răbdare (căci fiind vorba de trăirea, iarăşi, dimpreună întru Dumnezeu, ea trebuie să capete bună-învoire, capăt şi semn de la Dumnezeu!), smerenie şi înţelegere a faptului că aşa o lucrare atât de vastă şi de gingaşă, totdeodată, nu poate fi decât  lucrare teandrică – adică, lucrare dimpreună a omului, pe-o parte - şi a lui Hristos şi Duhului Sfânt, pe de alta. Vlădica cel care a călătorit mai mult decât, poate, oricare dintre teologii ortodocşi, în Occident - observă, cu maximă pertinenţă, deosebirile pe care, deocamdată, istoria le-a pus/le pune, în calea unui ecumenism real, de esenţă – hristic, iar nu hegemonic (precum tinde a fi cel romano-catolic-papal), sau pur formal, cum este cel protestant: ”(…)Spiritualitatea occidentală, romano-catolică, anglicană şi protestantă(…) era tot creştină, operà în general cu aceleaşi noţiuni ca şi cea răsăriteană, a noastră – dar era limpede că era altceva şi că, dincolo de cuvinte, de uniforme şi de ziduri, sălăşluiau alt duh, alte mentalităţi, fie mai simple, fie mai complicate decât ale noastre,  dar oricum diferite. Ceea ce m-a frapat în mod deosebit a fost un anumit formalism, adesea redus la el însuşi, care nu poate produce altceva decât forme şi formule care închid, limitează, constrâng, mărginesc sufletul omenesc, făcut să zboare şi să fie liber. M-am întâlnit cu rigiditatea Regulelor care, tocmai în vremea aceea, dăduseră naştere crizei care golise o bună parte din mânăstiri.”
Şi spune, despre spiritualitatea Ortodoxiei, care se opune clar formalismului înlănţuitor: “(…)Libertatea din Răsărit se mişcă nu între pereţii de piatră ai Regulelor, ca într-o celulă bine zăvorâtă, ci între pereţii transparenţi şi cu uşi deschise în toate părţile, ai Tradiţiei. Disciplina în libertate mi s-a părut totdeauna a prevala faţă de disciplina din constrângere”.
            Pentru vlădica ANTONIE – CHILIA devine o instituţie spirituală, a meditaţiei, adică a aprofundării/cunoaşterii de sine, prin care se realizează adevărata cunoaştere a Luminii Dumnezeieşti:”Chilia îi va da regula. Adică meditaţia, cunoaşterea de sine, propria măsură”.
 Deci, nu este adevărat ce s-a tot bătut monedă, că Mitropolitul ANTONIE susţinea fervent şi necondiţionat mişcarea ecumenică – cine spune aceasta, jigneşte amarnic spiritualitatea şi inteligenţa, cu antene extrem de sensibile, ale marelui creştin care a fost cărturarul-ierarh ANTONIE PLĂMĂDEALĂ. El ştie limitele extrem de strâmte şi convenţional-formale, la care a ajuns Apusul European – ştie asta mai bine decât oricine, şi o spune, cu fermitate, peste diplomaţie (încă o dată: susţine ecumenismul, dar în niciun caz “orbeşte”, ci cu grijile/îngrijorările/reflecţiile sus-zise! – şi cu soluţionări ale crizei spirituale occidentale – soluţionări care există, dintotdeauna, în zona Ortodoxiei) :”Definind, în linii mari, spiritualitatea ortodoxă, ea ne apare bine diferenţiată de cea occidentală, dar nu totdeauna opusă, ci de multe ori complementară. Ea prezintă, totuşi, în felul acesta, teze sa, în dialogul cu fraţii occidentali. Există premise serioase, pentru a ne declara favorabili unui dialog pe terenul spiritualităţii. Acesta ar putea avea şanse mai mari decât acela pe terenul teologiei speculative şi al intereselor prea omeneşti pentru hegemonie. Spiritualitatea ar putea aduce în dialog nota de smerenie, care dă o altă măsură relaţiilor dintre oameni, şi ar putea da altă măsură şi relaţiilor dintre Biserici”.
Şi merge cu plasticitatea demonstraţiei până la strălucire – eliminând orice neînţelegere, voită ori nu, cu privire la Duhul Ortodoxiei:”Omul urcă, Dumnezeu coboară şi, întâlnindu-se, fac drumul împreună” – trimiţând şi la folclorul românesc, în care se spune despre plimbările lui Dumnezeu pe pământ, “de obicei însoţit de Sfântul Petru”– adică de întruparea/modelul simplităţii oneste, a credincioşiei deliberate, profund devotate (în urma efortului demn al scrutării de sine însuşi – când singur Petru afirmă curajul mărturisirii viziunii dinlăuntrul credinţei : “Eu zic că Tu eşti Hristosul lui Dumnezeu”.
Numai Ortodoxia poate fi leacul pentru bolile teribilele ale formalismului desacralizant occidental.
            În predica “Despre singurătate”, cărturarul-Mitropolit spune, cu întristare: “Singurătatea este una din marile nenorociri ale oamenilor(…) . Singurătatea dezumanizează(…). Singurătatea e, de altfel, marea boală a secolului”. Şi, după ce analizează posibilitatea, arătată de Hristos-Dumnezeu, de lecuire a singurătăţii – analizează şi NORMA TRĂIRII ÎNTRU ORTODOXIE – “să fii om pentru altul”, drept consecinţă a faptului că ai întâlnit contrariile din sufletul tău şi le-ai împăcat întru Dumnezeu-Jertfa de Sine, pentru COMUNIUNEA DE DUH-DUHUL COMUNITAR: ”Viaţa socială presupune comuniune, presupune colaborare, cooperarea  oamenilor între ei. Acesta este reversul singurătăţii.
Aşadar cheia e aici: avem nevoie de un om, dar ca să-l avem, trebuie să fim noi om pentru altul(s.n.).
Teologia mai nouă Il şi numeşte pe Iisus Hristos, cât a fost om pe pământ, „Om pentru altul”, aşa cum e şi Dumnezeu pentru altul, pentru noi toţi, Căruia îi spunem „Bun şi iubitor de oameni”.
Aş mai adăuga aici ceva: ca să intri în comuniune adevărată cu cineva, ca să-i fii folositor, trebuie să fii pregătit. Trebuie să înţelegi ce-i aceea comuniune. Trebuie s-o realizezi în tine însuţi, să întâlneşti contrariile din sufletul tău şi să le împaci”(s.n.) – vlădica ANTONIE concluzionează, pentru pilda Slăbănogului, care s-a plâns că “n-are om” (adică, n-are “pilă”…), care să-l ajute să ajungă la scăldătoare, cu toti cei teferi-volnici, ca să se vindece de “slăbănogeala sa”: “N-ai om? Ai Dumnezeu!”
            De fapt, comunitatea monahală este o lecţie vie, pentru societatea creştină – nu ideală, ci NORMALĂ!!! – DAR, TOCMAI DE ACEEA, REVENITĂ, DIN ISTORIA “VAMPIRIZANTĂ” DE DUH, LA DUMNEZEU! Şi asta nu se poate decât aducând “răspunderile/răspunsurile creştine – la nivelul ÎNTREGII OBŞTI CREŞTINE, FĂRĂ DISCRIMINARE SPIRITUALĂ! Căci, spune şi mărturiseşte vlădica ANTONIE: “Nicăieri, la începuturi, nu se face distincţie între laici şi monahi(…). Sfântul Ioan Gură de Aur e şi el categoric, în această privinţă(…): <<Te înşeli amarnic de crezi că unele sunt datoriile omului din lume şi altele ale monahului. Diferenţa dintre ei e doar aceea că unii se însoară şi alţii nu, încolo au în comun toate răspunderile>>”.
            Ortodoxia, în viziunea vlădicii ANTONIE,  poate fi aplicată ca model spiritual şi social, totdeodată – cu condiţia smereniei-credincioşiei păstrate/cultivate cu bună-credinţă şi constanţă-tenacitate de adevărat devot al lui Dumnezeu:”Spiritualitatea ortodoxă este în general nu o tehnică, nici o filosofie, nici o teorie, ci o spiritualitate a modelelor realizate(s.n.). Modelele ţin aici loc de Regule. Ele sunt tradiţie vie, veche şi nouă, adaptată, contemporaneizată. Desigur, la noi, duhovnicii au fost astfel de modele, dar  nu numai ei, cei mari. Mai mari au fost cei ce au ştiut să se facă mici, prin smerenie, atâţia anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume şi o singură faptă, dar faptă model(s.n.)”.
            Deci, Modelul Spiritual al Ortodoxiei este modelul clasic, în care Unitatea de Intenţie şi de Voinţă, subordonate unui singur scop - măreţ, soteriologic, adică readucător de normalitate ontologică! – predomină, punctează şi face, din puncte, LINIA ISTORIEI!!! Dacă vom avea smerenia Punctului, vom dobândi şansa Liniei Istorice – şi, prin dezvăluirea lucrării lui Dumnezeu în istorie – vom străvedea lumina “Volumului Sferic” al Paradisului! Iar Scopul Ortodoxiei este trăirea întru Dumnezeu, ca antrenament pentru redobândirea Paradisului. Liberul Arbitru, Iubirea Fraternă şi Iertarea Înţelegătoare şi Restauratoare de Duh - sunt însuşi Spiritul Tradiţiei Ortodoxe: spre deosebire de “efortul de jos în sus, spre un Dumnezeu care se depărtează mereu, calitativ”, al occidentalului  - şi pe când catolicul pune accentul pe chinul şi sângerarea abundentă a lui Iisus, deci pe sumbrul destinului şi pe înfrângerea (temporară) a Omului-Iisus, fixat prea adânc în datele şi tragedia materiei – Ortodoxia, spiritualitatea ortodoxă “este o spiritualitate optimistă(s.n.), plină de încredere în Dumnezeu şi în om. Ea celebrează Învierea şi Lumina Taborică, mai mult decât suferinţa, patimile, material(s.n.); ea optează pentru firesc, pentru ieşirea din condiţia  tragică şi intrarea în condiţia de libertate.”
            Sunt unice în literatura teologală şi extreme-emoţionante, definitorii pentru ontologia libertăţii ortodoxe – descrierile (preluate, istoric, de la Sfântul Pahomie, Nichita Stithatul etc.)  şi comentariile (veritabile izbânzi hermeneutice sacral-religioase!) asupra ispitirilor/insistenţelor stareţului şi călugărilor (din NOUA VIAŢĂ, CEA SPIRITUALĂ!), pe lângă cel ce vrea să părăsească Vechea Lume şi să intre în mânăstire, “frate şi candidat” ( ispitiri/insistenţe îndelungi, probe de foc-Logos, prelungite până la apusul soarelui), să nu se fixeze în tagma monahală (“era întrebat asupra stării lui sociale, dacă nu era rob venit doar să scape de un stăpân, dacă nu venise doar pentru a scăpa de o urmărire, de sărăcie etc.”) …Dar libertatea spirituală a râvnitorului de monahism(“nu-i zicem noviciat, nu-i zicem nicicum. Şi de ce i-am zice cumva? Ea e totuşi o lungă ispitire”) îşi spune cuvântul ultim, îi fixează acestuia ţelul ontologico-soteriologic (voturile se reînnoiesc, periodic!) contează, iar nu opiniile/ispitirile ritualice, de bun-simţ terestru, ale fraţilor (pe care el şi i-a dorit/râvnit şi ales întru duh): “Dacă răspunsul ar fi ezitant, sau negativ, ceremonialul s-ar întrerupe şi s-ar trece imediat la o altă slujbă, fără niciun comentariu. Nimeni n-ar considera întâmplarea neavenită, nimeni n-avea dreptul să-l blameze pe cel în cauză. El trebuie să fie mereu liber - s.n.(…).“ 
E libertate desăvârşită a alegerii Căii – dar, odată aleasă, Calea este a GRAVITĂŢII DIVINE!!! – a responsabilizării depline…
Când “novicele” ajunge să depăşească ispitirile – are loc “momentul depunerii voturilor monahale(…) - momentul este grav(s.n.). Din lepădare în lepădare, se ajunge la o despuiere totală de sine, la golire, la abandonare. Sufletul se simte acum părăsit de toţi cei din lume, singur, luat în sclavie, abandonat de ai săi, ieşit de sub orice protecţie lumească. Aşa îl simt şi cei care asistă prin credinţă în abisul divin, ca într-o prăpastie. A ieşit din rândul oamenilor. S-a înstrăinat. A murit lumii. Stareţul însuşi marchează gravitatea momentului şi îi atrage atenţia că a făcut nişte promisiuni extraordinare, cumplite, zguduitoare. Încă o dată îi deschide ochii, deşi acum e oarecum după ce inevitabilul s-a produs. Comentariul stareţului pare mai degrabă crud, nemilos, în aceste momente(…). Dar, parcă de teama de a nu-l fi speriat îndeajuns, cu privire la ceea ce îl poate aştepta, stareţul îi mai dă câteva sfaturi suplimentare, învăţându-l ce anume să mai facă, pentru a nu ajunge în situaţia de a pierde pe toată linia, şi în viaţa de aici, şi în cea de dincolo. Aceste sfaturi cutremură nu numai sufletul subţiat, firav, al “novicelui”, dar şi toată asistenţa, care abia îşi ţine răsuflarea(…)<< (…)Bucură-te, zice Domnul, că plata ta multă este în ceruri, întru Iisus Domnul nostru, căruia se cuvine mărire în vecie. Amin>>. Iată la sfârşit o rază delumină, aruncată peste întunericul cumplitelor îndatoriri(...). Îi va mai pune totuşi o ultimă întrebare – a câta oară? – spre a se asigura că într-adevăr e conştient de ceea ce face:<<Toate acestea le mărturiseşti aşa, în nădejdea puterii lui Dumnezeu, şi te îndatorezi a stărui în aceste făgăduinţe până la sfârşitul vieţii, cu harul lui Hristos?>>”(...). Apoi, după răspunsul afirmativ al „novicelui, „îl ajută pe cel de la început răstignit la pământ să se ridice pe jumătate, în genunchi, şi cu toate că aici ar fi trebuit să se termine avertismentele şi jurămintele, ele par a începe din nou. Stareţul pune mâna pe Evanghelia care era dinainte pusă pe o măsuţă de alăturea, şi îl avertizează solemn:<<Iată, Hristos nevăzut stă aici, de faţă. Vezi că nimeni pe tine nu te sileşte a veni la acest chip. Vezi că tu de bunăvoie voieşti logodna marelui şi îngerescului chip.>> (…) După ce însuşi “novicele” dă stareţului “sabia”-foarfece, “sărutând sabia care îl va tăia!”(s.n.) -  stareţul aruncă foarfecele şi repetă gestul aruncării… - aşteptând, mereu, revenirea “novicelui” la sărutul “săbiei”…Abia în finalul acestui ritual al desăvârşit liberei alegeri ontologico-spirituale – “arătând foarfecele, stareţul proclamă cu voce tare izbânda finală, trecerea cu succes a probelor, a întrebărilor, a jurămintelor, a avertismentelor” – şi abia acum îi dă “novicelui numele cel nou, acum îl trece în noua identitate, ca şi cum l-ar trece peste o prăpastie, peste o graniţă, la o altă viaţă, într-o lume în care va fi altul, în care altele vor fi obiceiurile, alta va fi limba, în care îl va chema altfel(…). Interesant este că stareţul nu spune că-l tunde el, ci novicele <<îşi tunde>> el însuşi părul, îşi taie legăturile cu lumea. Mereu se stăruieşte pe ideea de libertate, de consimţire.(…)Toţi cei care au asistat, trec să-l întrebe:<<Cum te cheamă, frate?>>” Ca urmare, “prin întreaga desfăşurare, ca şi prin acerst final nea;teptat, se arată că nimeni nu-l mai cunoaşte. Omul vechi a murit. În faţa lor e un om nou, un altul, cu care trebuie să facă cunoştinţă(…) Abia s-a născut.”(cf. Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, Axios, Buc., 1995, pp. 34-48 - cap.  Rânduiala tunderii. Moarte şi Înviere).
            Şi I.P.Culianu afirma, în cartea sa monografică, Mircea Eliade, că Ortodoxia este principala frână, pentru ca România să poată intra printre ţările democratice…Câtă orbire, pentru bietul ambiţios şi oportunist!!! Noi am zice exact pe dos, că non-ortodoxia ţărilor occidentale, le împiedică pe acestea să intre în rândul comunităţilor autentic libere-democratice, în rândul comunităţilor cu propensiuni spirituale, spre tămăduirea de gravele lor crize – dintre care criza identitară şi înstrăinarea/însingurarea/alienarea omului sunt cele mai evidente şi gravissime!!!
            Nimeni n-a sugerat mai convingător, în ultimele vreo trei sute de ani, că nădejdea rezolvării dramei sociale nu este o utopie, ci problema ontico-socială deja este rezolvată, sub rezerva reluării atitudinii creştine autentice, de către omenire – prin respectarea “DUHULUI COMUNITAR”, în spiritul tradiţiei vii ortodoxe: “Nicăieri ca în Răsăritul creştin nu se simte şi nu se trăieşte mai intens şi mai cu adevărat frăţietatea, conştiinţa că toţi sunt fiii aceluiaşi Tată, că împart aceeaşi moştenire şi împărtăşesc aceeaşi soartă, având a urma acelaşi drum, spre aceeaşi ţintă. De aceea, nimeni nu va fi lăsat în urmă. Slăbiciunea fratelui va fi slăbiciunea mea şi tăria mea va fi şi tăria lui. Un cuvânt al lui Dostoievschi exprimă cât se poate de puternic ideea acestei solidarităţi  şi a acestei responsabilităţi universale a oamenilor: <<fiecare e vinovat faţă de toţi, pentru toţi şi pentru tot>>. OMUL LUI HRISTOS simte că trebuie să fie ca Hristos, care a săvârşit actul mântuirii pentru toţi oamenii, scoţându-i pe toţi de sub acelaşi blestem şi unindu-i în aceeaşi credinţă, nădejde şi dragoste. Aici este sursa DUHULUI COMUNITAR al Ortodoxiei, duh are, de fapt, este expresia celei mai înalte iubiri, a acelei virtuţi care va rămâne şi după ce toate vor trece, şi care este mai mare şi decât credinţa şi decât nădejdea”(s.n.).
            O vorbă doar ne mai îngăduim: dacă Dostoievschi a formulat atât de dramatic Adevărul-Soluţie Ontică a Umanităţii – DUHUL COMUNITAR HRISTIC!!! - cel mai bun tălmăcitor şi hermeneut/apostol/evanghelist al dramatismului genialului rus este, totuşi, strălucitul teolog român ANTONIE PLĂMĂDEALĂ. Datorită lui, cărturarului de frunte al Neamului Românesc Istoric – Neamul Metafizic (cel Adevărat/Autentic, dar, încă,  nevăzut pentru ochii profani) va deveni, mai repede cu un ceas (sau, poate,  chiar cu o epocă...) - O EPIFANIE, în curs de a deveni hierofanie. O realitate re-sacralizată.

 

***