(această  carte se dedică, din tot sufletul meu de petiţionar etern  către Dumnezeu,
soţiei mele iubite , Elena – şi răbdãtorilor mei copii: Elena,Octavian şi Oana)
                      

CARTEA I

“EXISTĂ, OARE, VIAŢĂ ÎNAINTE DE MOARTE ?”

(inscripţie pe un zid din Londonderry)

nu mi se dă şansa  răstignirii

pentru ceva:  nici măcar pentru

mine

doar o durere atroce şi absurdă:

aiurarea durerii

atâta  indiferenţă şi ură – plouă

torenţial – peste toate drumurile – pe care mi s-a spus că

voi întâlni lumină – şi

izbăvire

legat burduf – de

păcate – mi-ai luat dreptul de a-Ţi

respira cerurile

nu meritam atâta osteneală: un iad

întreg – pentru propria-mi

folosinţă

câtă înduioşătoare grijă – pe acest

Dumnezeu: nu cumva să sufăr

mai puţin cu vreo durere – decât

toţi  demonii vechimii la un loc – decât

El însuşi – învechitul în rele

nu mă poţi obliga – părtaş să fiu

la istoria  Ta – putrezind

de păcate – pe-o planetă-n ruină

întârziată - pustie

nu  Te pot

înţelege – în toată măreţia

cosmică – a crimelor

Tale – dumnezeieşti

leapădă-Te de mine – Doamne

şi  lasă-mă să pier – scheunând în

ungherul meu – dar nu

sufocat de imensa povară – a

Templului Tău de tâlhari – de

toată inconştienţa nebună-  pe care-ai clădit-o – numind-o

Sfânta Creaţie

altfel – mă voi  îndoi că există

viaţă înainte de

moarte

           *

      *        * 

MĂ SILUIESC – DECI EXIST

orgiastic vampir – îmi sug rănile: furibund

rup cicatrici

nu admit să mi se fure – nepreţuit

hohotul de-a fi blestemat : singur mod

de-a cinsti această rătăcită

singură viaţă – înghesuită la colţ de neant

mă siluiesc – sălbatic – pe mine

însumi – deci

exist

                   *

             *          *

CU PISTOLUL LA TÂMPLĂ

adorm – cu pistolul la

tâmplă : pentru prima oară – voi visa

mângâietor

                    *

            *              *

MISTERIU MEDIEVAL

Diavolul şi-a turnat – peste trufie – şi

purpura: plesnesc

cercurile butoiului

lumii

peste ochii arzători ai vinului din

pocale – se coboară – viclean – pleoapa

lunii

cu o scânteiere de jungher

exasperat – spintec

oglinzile

până la foşnetul pasului

Sfântului Duh – pe sub bolţi – orbi

împăraţi dedau dansul

pierzaniei

“unde e răsăritul ?”- mă-ntreabă

prima lacrimă – sângerând din inima

aprinsă  a – lumânării

“aici”- arăt eu – cu vârful

care-mi străpunge  inima – al

săbiei ecuatoriale

pe sub leş – guzgani

înnebuniţi – fug de geometria copleşitoare – a

soarelui – coşmarele

ce L-au hăituit toată noaptea – pe

Dumnezeu

                    *

            *              *

CABOTINISM DIVIN

am ostenit de durere şi ură

nu mai căutaţi la această adresă pe nimeni:

un morman de lovituri anonime – a rămas

pe urma mea

călăii dorm – pe securi ştirbite

culcaţi: ceasurile trec – unul prin faţa celuilalt

provocând – sfidătoare – infarctul

vulcanilor

iarna extrage săgeţi – din rănile albe

uitate

evangheliile abia mai bâlbâie – printre

slovele dumbrăvii – arse de

lună

fotografia celui pe care trebuia să-l

ucid – am pierdut-o: şi de-atunci

tot mai mult – victima – mi se spune

seamănă cu mine

nu-i de mirare: anamnezic

ştiu că Dumnezeu – o vecie

asta s-a chinuit să mă-nveţe

neizbutind : să fiu

victimă

absurdă –naşterea mea – în

această lume – ireductibil

străină – a fost actul meu de protest – contra

tiraniei divine

cu un ultim efort – ricanând

şoptesc la urechea cerească :” de tot ce

s-a-ntâmplat – nu-nvinuiesc

pe nimeni “

şi NIMENI – turbatul – se năpusteşte

bolid – pulverizând

înscrisul pe văzduh – testament

ar cam fi timpul – Doamne – să Te

maturizezi – ca

artist

                   *

             *         * 

 NOUL TÂRG

dacã diavolul va veni sã-mi propună

sufletul să-i dau – spre a-mi da

înapoi – tinereţea – -i voi spune:

“aşteaptă – există un târg

pentru tine şi lume – mai bun: cândva

Măreţ Arhanghel ai fost- deci doar

Pocăinţa – şi

Calvarul – îţi lipsesc – pentru ca

peste neamuri pogoară-se

Noul Hristos

îţi cedez – definitiv

tinereţe şi viaţă – trecute :

mai rămâne

să te pocăieşti – şi

Bine- Vestită va fi – din nou

însetata de sfinţenie

lume:iar tu

vei fi ce-ndelung ai  râvnit: Domnul

Slavei Cereşti

îngânduratule prinţ-batem palma?”

mâhnit –acum

desăvârşit tăcut – nocturnul învins

spre valea coşmarului

se va-ntoarce – etern

                    *

               *       *

NU ŢI-E DAT SĂ FII ROB

nu ţi-e dat să fii rob: de aceea

înţelegi – şi

Te sfâşii

toate-s scrise- pe

Frunzele arborilor – nervurile

Stâncilor – în

Hieroglifele păsărescului Zbor: ireal de

clara caligrafie: cartea ta – unicat al

Stelarei Biblioteci

tuturor care-ţi spun:” te lovim – pentru că

eşti menit loviturii – nu ai drept să ripostezi – să

te mânii” – arată-le – vag – cu mâna – spre

copleşitorul freamăt de ocean – al

cereştilor pagini

acolo se plămădeşte Fulgerul

Frazei – tainic – şi

necruţător:

piroane şi aripi – de-a valma

toţi – s-asculte: unii

poate nici n-au

Literã

alţii – însă – se

vor cutremura – şi se vor strânge în

tine – ca-ntr-un trunchi de copac – pe timp de

furtună – aşteptând

în ochi cu nobleţea morţii – să cadă

Fulgerul – geamăn: pe trunchi de copac – şi pe

Om

                    *

        *                      *

DORINŢA  DE DEZINFECTARE

prin casa mea fojgăie – ferit ca

gândacii negri – şi

brownian – toate armatele

ISTORIEI:   zvâcniri decapitate – sub

cenuşa neantului

nu mai încap – în propria mea casă – de

armatele  ISTORIEI NEANTULUI:  va trebui să mă

mut

 vis-à-vis

morocănosul vecin de vis-à-vis-  Dumnezeu

ridică din umeri – văzând privirea mea

întrebătoare – despre cât de dezinsectată –dezinfectatã -I-e

Casa

                               *

                    *                         *

REFLECŢIILE UNUI CANDIDAT LA SENATUL ROMAN

nu ţi-e dat  ţie- biet muritor – a şti

nimic din  Taina Copacilor – dar

îţi este lăsată – din veac pentru veac

tăria de-a întinde – ca-ntre foşti camarazi de arme – sau

loiali adversari – mâna ta

Morţii: nu e totul decât o-ntâlnire ce-a fost

hotărâtă – cu mult înainte de a fi

stele pe cer

fii curtenitor cu oaspetele învăluit în

mantie neagră – arată-i ce-i

francheţea umană:

unui aristocrat nu i se cere să

iubească – ci să ştie cum să se poarte – larg  generos- faţă de

Moarte

                           *

am greşit doar când mi-am închipuit că trebuie

să-mi încovoiez umerii sub poveri

care nu sunt ale mele: himere

minciuni crescute din ugerul fricii – făcute

să m-abată dela

statuara lumină

                       *

                *           *

VARA ASTA-A FOST NUMAI IARNĂ

vara asta-a fost numai iarnă:

a viscolit – cu

arşiţă – şi cu

umilitor zadar

ne-am luat- la micul dejun

după ceasornic – doza de savantă

suferinţă

am devenit filozofii solari – ai

frigului din oase

totul e plicticos de bine pus la punct – pentru

dispariţii: nu se moare – decât conform

reţetei – de

urât

pe furiş – furam – râvnind fiorul

ilicitului – câte-o crimă: în gură – însă

tot fad – fără slava

sărbătorii – se târa

Gustul

pocăiţi-vă – învăţaţi-vă

să renunţaţi – fără nici un regret

la dreptul de

existenţă:

va fi singura victorie

consistentă: elaborat subversiv

premeditat – Neantul

                     *

            *                *   

SFÂRŞIT DE RUGĂCIUNE

trăiesc – doar pentru că aşa

mi-a dat poruncă Domnul – prin

însăşi proclamarea

vieţii mele

va fi având El scop – dacă

m-a trimis în această tranşee

murdară: trebuie

să ucid pe cineva – căci

de iubit – am dovedit că

nu pot

pe cine sunt menit să ucid – Doamne  ?

singurul la îndemână – sunt

eu

în rest – umbre nestătătoare

divagaţii absurde

spune-mi – Doamne – când să o fac ?

ştiu că atunci voi simţi – în sfârşit

izbăvire

                    *

cer – mereu cer iertare Domnului:

m-aude – oare?

simţi – Doamne – când pun

în palma Ta – boarea

otrăvită – a sufletului meu?

Te vei îndura – să mi-o înapoiezi

respiraţie curată

lumină luminată?

îndură-Te – cu mult

mai deplin – decât am făcut-o eu

pentru mine

nimeni nu are de ce mă iubi – dar de ce atâta năpastă?

Doamne – şi tată al

monştrilor – eşti

târâtor de oarbe păcate – spre focul

Arderii Tale depline – eu vin:

Doamne – dă-mi atâta suflare

în mijlocul muzicii învăpăiate

s-ajung – vers  cu vers

să -  mi  tălmăcesc

neputinţele

acolo-ntâlni-voi şi umbra – pe care

viaţa întreagă – am auzit-o

zburătăcind în delir – zbătându-se

să schimbe ordinea

orelor – de deasupra capului meu: umbra

îngerului – umbra – amară de

lumină – a josnicei mele

neînţelegeri

în îngerul meu izbăvit – voi topi

îmbrăţişarea din urmă

pe îngerul meu – răstignit

oglindă umilă-Ţi voi fi Ţie

Hristoase

atâta durere – atâta rătăcire

pe o singură cruce – o-ndoaie şi-o

frânge: liberează-Ţi – izbăveşte-Ţi

Crucea – Hristoase

                   *

           *               *

LA COADA MÂNTUIRII

sub ploaia de sânge a Crucii

noroadele stau: umilit

la urma urmelor – şi eu:

dar încă nici un strop de

Jar – spre mine

nu a rătăcit

de-atâta aşteptare – urzeala fiinţei s-a rărit:

în năvodul ei putred – va mai putea – oare – prinde – la ceasul

de nimeni vestit – dar anume

picătura-nfocată – a

Minunii –sau va dărui-o – din

slăbiciune – genunii ?

                    *

            *              *

ARIPA

ostenită  - am lăsat aripa – în carne

să se-ngroape: dintr-odată

viermii –au cuprins-o – ca pe

orice nevrednic mădular

învaţă-mă – Doamne – s-o scot de sub

josnica prăduire – ajută-mă

Cerului s-o închin – iar -

răsuflare ameţitoare – tăietură

aprinsă de duh

                    *

*                *

RĂZBOINIC ÎNFRÂNT

am trecut peste ape – am fulgerat

deasupra capetelor de neamuri obosite – săbii

am smuls paznicelor flăcări – Potirul

Graal

dar în zadar ostenesc la rima – care să

dezmorţească – să facă să lunece – în

Cuvânt – buzele

Sfinxului

războinic înfrânt – mă dăruiesc

înapoi – dezmăţului

uluitor – al

Oglinzilor

                    *

           *                *

MÂNTUIREA PRIN TIGRI

pe blana de tigru – e scrisă

şansa  lumii: dar

fără colţii lui jertfitori – hieroglifa

rămâne uscată

predaţi-vă altarelor de tigri:

sângele vostru – scurs printre

intervale de fulgere – va lămuri

însufleţi – mântuitor

geografia sacră – a blănii de

taină

                   *

            *            *

ÎMBRĂŢIŞARE

instinctiv – Îi  imbrăţişezi – viguros

Umerii – iar nu

Şoldurile: simţi că

lumea asta – toată – e o  maree

neagră – deasupra căreia trebuie să-I ţii

cu oricât efort – Capul

                   *

            *            *      

GHETSEMANI

cine nu arde – va fi vinovat:

santinelă – adormită în

avanpostul

Ghetsemani

                    *

          *                 *                             

 DIMINEAŢA

dimineaţa – cu mult înainte de-a începe lumea

să fie minţită – prin

oameni: e linişte curată – în

ochiul păsării trezite – la fluturarea

plecării ultimei stele

e singura clipă de mulţumire deplină – a

lumii: clipa

de-ncredinţare – c-au fost – şi mai pot veni

vremuri – când s-oprească la masă

Scări fulgerânde – de

Îngeri

apoi – deodată

crâncenă – îşi

suflecă proletarele mâneci – şi coboară

la slujba dogorii – din

iad: mereu

ziua de

azi

                                      *

                          *                         *

ANIMALE ŞI STELE

dacă v-aş convinge că

animalele sunt

stele care ard– aţi mai îndrăzni să vă atingeţi  - ucigaş -de ele?

sau – crima ţine de

miopie? de frica de

fierbinte?

laşe reptile bătrâne – oamenii

poeţii – tot oameni

întorc faţa: Pilaţii

Arhitecturii Crimei

dar – cine ştie? – sunteţi atât de

jalnici – orbi şi fără

puterea sacră a pipăitului – încât

aţi fi în stare să-njugaţi

să-njungheaţi –să

pângăriţi – în tot felul – până şi

stelele

                   *

prin cortine

ireale – apocaliptice cascade - de

sânge animal – sinucigaşa omenire trece – încrâncenată-n

pofte-autofage – spre

neant

nici o stea nu se încumetă a-i urma

călăuză : a venit vremea

lumea aceasta – să-şi schimbe – radical – capodopera

Dumnezeului

a venit timpul – precum în cer aşa şi pre

pămînt – al dictaturii

stelelor

                    *

         *                       *

 NELINIŞTI BARBARE

 s-o-mpreunăm c-un cal de herghelie

ideea  neutră – ideea pustie

ce e barbară vlagă sângerie

să năvălească – prin altoi – în fantezie

fragilă priveliştea – să se umfle furie

regeasca sămânţă s-o arzi pe tipsie

urdii stelare urlă prin artere

schimbând poeme-n salturi de pantere

transpiră Dumnezeu vulcani şi cataclisme

cuvintele-s  înlocuite de seisme

în clocot disperat dispar planete:

iau loc – la balcon – regicide sonete

                               *

                  *                             *

ANTIMADRIGAL

a pãstra – ca relicve – în tine

fecalele

cãdelniţaţi la pântec cu duhoare: pânã la cer înalţ putoarea rugãciunii

îngenuncheaţi în – opulentã – capiştea

latrinei

nu sloboziţi din voi nici o urdoare – de vreţi ca

dracul sã mãsoare

de crâncenã plãcere – leşinaţi

cãlare pe cleioase giuvaiere

împerecheaţi-vã

cu graşii viermi – frenetic: simţiţi-vã acasã

în paradisul – liberalei

latrine            

                 *

          *             *      

PALINODIE

ce-a fost – va fi – cu mult mai

sigur – decât

tot ce este:

învins – ascult în noapte

strigoiul: cu negrăită furie – năvăleşte

barbar desfrunzeşte – atât de

migăloasa artă – de a ne

izola – în

prezent

                              *

                *                               *  

LEŞIE

nu am ce sprijin  să dau minţii mele:

trudeşte-n gol – precum o fascinantă

danaidă

sub bolţi de  plumb –  şuvoiul de leşie

nu oglindeşte nici zenitul tragic al securii

călăului – nici – nadir – capul de rege;

doar crucea umbrei uriaşe-a

Corbului – vesteşte: cheia de aur a Golgotei

a fost pierdută – pe vecie-n

Hău

                  *

         *                *

DILEMA

urmărit de

curiozitatea maladivă – a lui

Dumnezeu – mă apăr şi

mă-mpotrivesc – cu

râs de sclav

ce s-aleg între – josnicia cleioasă a

lumii – şi

sadică - febrilitatea lui

Dumnezeu?

între sufocarea-n hazna – şi

tăioasa moarte pe

particule?

                *

         *             *

REFLECŢII

pe agenda de lucru – scrie: cât mai

savantă – plictiseala

atâtea ifose mai pun – azi

criminalii – într-o meserie

aşa de curată şi – expeditivă

pe vremuri

                  *

           *              *

bănuitorii – plătesc

taxe majorate: ei

cel puţin – mai au

pentru ce trăi

nici cotul nu mai am curaj să-l ridic: oricând

de sub el se poate

prelinge – paranoia unui

nou model de braţ – la capăt

cu un nou model de

fiinţă – care să ia de la

capăt – un nou model de  lume: e pur şi simplu

terorizant

                   *

          *                 *

ÎN FAŢA MORŢII

cum să-ţi mai cauţi cuvintele – când

toate cuvintele se-mbulzesc – să-ţi vadă

de-aproape – moartea ?

în faţa morţii – toate cuvintele

sunt în uniformă: trăiască

Generalul MOARTE

                    *

           *                *

HOINAR

invalid de suflet – mă mănâncă piciorul

filozofic

am destulă ţară – pe

degetele mâinii

drepte

îmi lăcuiesc cu grijă – unghia

lirică

locuiesc în mine – cu

chirie

nu-mi lipseşte nimic – din

ceea ce nu trebuie nimănui

veşnic hoinar – globulele roşii

m-au luat la ochi

voi plăti consumaţia –de

viaţă – într-o altă

viaţă

acum – e prea târziu – sau

prea devreme – depinde de

poziţia inimii faţă de

soare

                                 *

                   *                                 *

 POEM SCURT

palmele-s osândite să nu-ntâlnească

nimic – iar stomacul

să delireze-mpãrtãşania

Foame şi

Beţie

                    *

           *                *

GRAALUL CICORII

fierbe albastru potirul cicorii: duh sfânt

se scaldă în el

veniţi – preacinstiţi cavaleri: aici

e Graalul – în umila

cutremurătoarea de lumi – floare a

câmpului – ascunsă-ntre – umbre târzii – toate

florile

                   *

           *              *

CUCERIREA CEREASCĂ

nu mă-ntreba câte vântoase şi câte

păsări –am însoţit cu mintea  mea- deplin părtaş

să mă ia – silindu-le – la

Marea Străbatere a distanţei dintre

ce eşti – şi

ce poţi – cu mult mai senin adevărat – deveni

nu mă-ntreba cum arată pieptul meu – aprins de

împărăteasca respiraţie – a

Zborului – peste toate – tot mai măruntele

planetare gunoaie – tocate de

ritmice – zvâcniturile mele spre

zeii de sus

nu mă-ntreba – căci nicicând nu voi accepta

să mă-ntorc – umil iarăşi – cu gândul – din

Cucerirea Cerească

                     *

           *                  *

ALEARGĂ

aleargă la pruncul Iisus – ajungi

înaintea păstorilor-crai: tu singur

lumii vei duce – Taina – pe care

prea târziu au sosit evanghelii s-o prindă: şi ea

între timp – se uscase – începuse s-arate – deja

istovire de tâlcuri

aleargă – aleargă – târziul poate

nu-i de tot târziu: strecoară

Cheia de Aur – printre

uscate de eonii de secetă – frunzele

Copacilor

învie – iarăşi – Grădina

                    *

           *                *

CÂNTECUL RĂNILOR

strivite degete-ntre

canaturile porţii fiecărui vers:

cu răstigniri şi învieri presar

arida – umilita-ntre

umilite – pagină de carte

spre Albie – n-au apele  decât o călăuză: jertfelnic

Cântecul Rănilor – izbăvit în

Cuvinte

                   *

          *                *

CÂNTARUL DE OM

cusută  de cerul gurii-mi rămâne

limba: îndărătnică – ura

din mine – sufocă spovada

răzgâie  păcatul

strigă-i pe morţi – îndreptăţiţii

la religia  tăcerii: ei să te judece

să-ţi spună-ncotro să-ţi îndrepţi

hotarul spre crâncen şi

sânge

ascultă ceasul de noapte – când

se-mbulzesc spre şoptire – înlăcrimată

pipăire – cei ce

s-au smuls din ispita risipei deşarte:ascultă-i

pe cei ce-au păşit inainte – spre

Luminata Domnie

doar de  la ei învăţa-vei cântar

între vajnic – şi

milă

                   *

          *                 *

POVESTEA UNUI SUFLET

nici nu am pe altcineva a iubi

Hristoase: Te-am trădat – dar

mult mai rar decât

pe mine

nu vin ca sclav la Tine – Hriste: vin

să-mi recunosc rănile – în

Rănile Tale

când cumpliţii soldaţi Ţi-au bătut

cuiele – au străpuns – dintr-odată

şi palmele mele: cu sângele

Palmelor smulse din Cruce – am scris această

Poveste – a unui suflet

posac – înduplecat la iubirea de

Tine

                      *

           *                    *

TOMA CEL MAI CREDINCIOS

dintre apostoli – cel mai mult Te-a iubit

Toma: Învierea Ta – era cea mai

învăpăiată credinţă – secretul cel mai

adânc şi fierbinte – apărat în cele mai incredibil de

afunde tainiţe – ale sufletului

şi când nişte fraţi nătângi

l-au izbit în obraz – fără urmă de prevenitoare delicateţe – cu vestea

Adevărului – dureros  de secretul său

viciu- sărmanul s-a fâstâcit – ca de-o

prearuşinoasă vină – şi-a exclamat disperat

apărându-se – astfel – de brutala

indiscreţie – apărând neapăratul divin:  “ nu-i adevărat

nu se poate”

da – nu se poate – nu trebuie să se

poată – a-i smulge singura justificare

a febrilei sale existenţe de vis

“nu – spune el astfel – voi nu ştiţi să împărtăşiţi

Hristosul”

                  *

         *                 *

DIFERENŢA

n-am sufocat vise – decât din nebăgare de seamă – distrat

fiind eu din naştere

n-am fost neom – decât în

cea mai mare parte a timpului

îmi place grozav să le cânt păsărilor – păcat că eu

dorm tot timpul

şi-n general – sunt foarte diferit de cei care fojgăie toată ziua

prin mine – ca prin mediul lor ambiant

optim

                   *

           *              *

PROFILAXIE

Muzica adevărată-a rămas

Simfonia chiuvetei – şi

în general – sensibilitatea supremă ţi-o capeţi – la

tăiatul de ceapă

aţi înfundat cu grijă găurile din

pereţi – pe unde-ar fi ieşit – zice-se – cândva – periculoşi-

spiriduşii –iar

zânelor le-aţi construit stabilimente

măcar o dată pe săptămână  - vine spre uşurarea tuturor – maşina pentru

dezeificare( toţi o confundă cu cea pentru deGAzeificare – dar

nimeni nu se complică – nu se sinchiseşte de

subtilităţi lingvistice

inutile – tot aşa cum toţi tratează animalele

la kilogram – iar nu după

trivial de tragicii ochi de vacă – atunci când viţelul i-a fost luat – înaintea

ei – la abator

vizionarea lacrimii nu e permisă decât la

televizor – iar orice revoltă necesită

preambalare – ştampila cu termen de garanţie şi – evident

tot cortegiul de taxe

două linguriţe – pe  stomacul gol – contra

sentimentelor – şi câte-o bulină  vânătă  după-masă

(în cazuri cronice sau mai complicate – clismare) – dacă

simţiţi că privirile o iau razna – spre

cer

e linişte şi prosperitate – în cea mai bună dintre

lumi( cu excepţii nesemnificative – precum

dispariţii spontane de

popoare de zei – sau

cursuri de ape – sau

mări

cu exceptia morţii – prin inaniţie

a viselor )

trăiţi-vă-n pace eternitatea de

casapi  de zei – o eternitate

reală – nederanjată de vreo boală de inimă

(e complet ineficient şi – deci

contraindicat – să mai reinventezi

inima)

                   *

          *                 *            

MINCIUNA

aţi  ajuns Adevărul – duşman de moarte

să-l faceţi: l-aţi ucide-n bătaie pe cel

care v-ar şti şopti

sincer – Numele

atotprăbuşitoare mamă – dulce

Minciuna

                   *

nici zdrobit de cleştii torturii – nici

smulgându-mi buze şi dinţi

nu veţi afla – pe limba mea

adevărul

smerit – mint de rup

şi – cu cât mă închin mai

adânc – cu atât ascund – sub straie cernite – rânjet

drăcesc

mint – mai ales – spunând îndârjit Adevărul: atunci

mă distrez visător – văzând cum se

prăbuşesc – spulberaţi cenuşi – toţi

heruvii

                *

         *             *

PROPOVĂDUIRE

propovăduiesc voma

în valuri

un compresor de valuri – o preface în

pagină – şi cu  pagina aceasta sordidă în mână( gata să mi se scurgă

printre degete – înapoi în stomac) – mă înfăţişez la biroul

Dumnezeului meu

Dumnezeul meu – ţinându-şi nasul cu două degete

semnează:”se aprobă”

n-avea încotro: ceea ce

propovăduiam eu – era triumful putrefacţiei:  însăşi

concepţia Sa – profund

academică

                  *

         *                   *

FLOAREA SE DESCHIDE

fără să-ntrebe pe nimeni

floarea se deschide

poate-a auzit un ceas:

Dumnezeu îl ţine

ascuns – doar

florilor – bătând

                    *

           *                 *

INERŢIE

nu-mi pasă de nimic – nimănui nu-i pasă de mine:

 echitabil – dar de ce să trăiesc? dintr-o

regretabilă  - de toate părţile

întârziere

mi-e lene să ucid  - şi

trăiesc – mi-e

silă de mine – şi

trăiesc: e grozav de caraghios - să n-ai nici un motiv serios – şi totuşi

să trăieşti

                  *

          *                *   

CONSTATĂRI

viaţa: şir de-ntâlniri – pe care

în mod normal – nu le-ai fi dorit

niciodată: legături inexistente

n-ai fost liber nici să-ţi sufli nasul: Ipocritul

ţesuse boli – şi batiste – şi recunoştinţă-n avans

puteai să citeşti printre rânduri: dar

El era huruitul îngrozitor de sub geam

ai şovăit – dar ai şoptit – totuşi: ”viaţă”

surd – orb – mut: n-ai auzit adevărata

Simfonie – n-ai cunoscut-o – decât fardată cu cărţi – pe

deşelata fiică a Evei – n-ai spus nimănui – fără să

minţi:”vino cu mine”

te-ai trezit – plutind printre baloturi  inutile de

valuri – pe

traficate oceane

din copilărie la moarte – nici un semn n-ai lăsat: întâlneşte-te – şi

nu te vei recunoaşte

treci de tine – tot mai departe

                   *

           *               *

ADAPTARE LA IUDA

fără să obosească o clipă – cei din jur

testează pe mine – trădarea

sunt atât de blânzi – aproape angelici – când aud cum

gâlgâie sângele – din rana cuţitului

pe care ţi l-au înfipt în spate

în salonul deschis de trădare al lumii

totul e ca şi cum cucoane – cum le vin

ar tot încerca – rochii

progresiv – mai subtil superbe: ar fi păcat

şi nu şi-ar ierta-o nicicând – să  scape

fie şi un singur – rătăcit

prilej de a se supune modei

“à la Iuda”

ar fi trădare faţă de

trădare – dacă ar gafa – fie şi o  singură dată – în

distinsa –n cot

ţopeasca  lor -  viaţă

nu pipăi servitoarele – decât

sătul – în obscuritatea moleşitoare a

bucătăriei: întâmplător – de-acolo începe şi

infernul 

                         *

                   *         *   

  IUDEAL

plătind cinstit din banii pentru crimă

nici azi Varava nu-nţelege pe Hristos:

ce-i aia”jertfa lui sublimă”?

putea trăi – urând conştiincios 

          *

        *                      *

CONDIŢIA DE POET

sfinţii se uită la tine pieziş – iar

arhanghelii te percheziţionează

de-a binelea: nu cumva ai

traficat pe sub mâneci (“te ştim noi – iluzionistule”) –vreun gram

neştampilat – de

ilicită dumnezeire

aşa că – Poete – privindu-L

de foarte departe – cu jindul de frate – sus

pe semenul imperial de pe Cruce –

rebel şi umil contrabandist de

credinţă şi vise – zgârie

munte şi lemn – cu degete vii – şi aşteaptă – jos –

din sângele – propriu şi sterp – disperat

al mâinilor tale –

să scrii – pe şesul orizontal al Golgotei

cronica zenitului ei

              *

      *               *

GOLGOTELE

oricare ceas oboseşte – măsurând

horcăit – suişul

cu Crucea sprijinită pe vărgata

de sânge spinare – al lui Iisus pe Golgota

şi ce-L   aştepta? nu tihna – nu

apa ori leacul: ci

pătimirea străpunsului trup – cu

arşiţă – piroane şi

lance

dar – Doamne – eu nu sunt

Dumnezeu – sau

dacă sunt – nu-ntârzia

să i-o spui – istovirii

sfâşierii cumplite din mine

                   *

*             *

SINGURĂTATE

singurătate: mucegai invizibil care – treptat

se prinde – la suprafaţa fiinţei

târziu – îţi dai seama – că

toate lucrurile s-au depărtat de tine

până la o distanţă la care mirosul

devine – probabil

suportabil

eşti băgat în seamă – ca un

vacuum – sau vâltoare – în care

nu e bine să intri

toţi îţi spun greşit cât e ceasul

doar-doar vor depărta – căt mai mult – boala ta

penibilă – cu certitudine molipsitoare –

de ei

nu te mint cu gând de a-ţi

face rău- ci doar

pentru a încerca binele

lor – cât ţine

se felicită reciproc – din priviri – că au perceput

la timp – nuanţa atât de subtilă – a

aerului infectat – din zona

singurătăţii

şi au făcut ce trebuia să facă

bolnavul se uită – placid – cum dispare

treptat – pe porţiuni – din propriii săi ochi

                  *

*           *

ANTI-PAVEL

nu mai vreau nici să lupt – nici să-nving

capul de rege mi-a căzut sub satâr

nu-i mai pot cere zilei s-albească  :

ruşinea de a fi fără fire – poate s-o adăpostească şi noaptea

năvodul ce-arunc nu-i nici ud şi

nici greu – căci l-azvârl peste stânci şi

deşerturi

trăsnetul nu-şi pierde vremea

cu mine: astfel ajung – teafăr şi

nestingherit de mărire – cu ochi limpeziţi

de-ntuneric – drept în praful şi larma şi

voma lăţită-a Damascului

eu – cetăţeanul roman fără faţă – din jilţ

nepăsător privesc – infinitele modulări ale

harfei supliciului crucii: chipuri

alcătuind harta cerească a

Răstigniţilor Săi

niciodată n-am ştiut deosebi şi

cinsti sărbătoarea: mărăcini şi

oblu deşert – calendarul zilelor   mele

când- stingheră mireasă – o stea

dădea-n pârg – tulburând cu uimire

deşartă – şi miezul de noapte şi miezul de zi – pleoapele-mi

cădeau – peceţi peste-mprospătatul cavou:

“aceasta nu este” – rosteam rituos

şi   făceam – pe deplin mulţumit

turul cotidian al crimei

domestice

                   *

           *           *

CU PAŞI TRAGICI TRAVERSĂM COMEDIA

din imaculate file - confecţionãm

martirii colţului de stradă

puroiul soarelui – ni se

prelinge – din ochi pe bãrbie

demonul mituieşte  îngeri – ca sã mã vadã

din pricina tumbelor mãscãricilor – moartea

nu se poate concentra pentru

liturghie

                  *

cu paşi tragici – traversãm comedia

brusc – cerşetorii şi-au uitat melodia

Hristos a cãzut de pe cruce în brânci:

hai -  scoate-ţi doar masca-asudatã şi plângi

                     *

toţi cei ce-aşteaptã -  firesc

îi ucid pe cei pe care-i aşteaptã:

feri-ţi-vã – deci – sã vã ştie

cineva

 spre-a vã aştepta

în lume – sã nu-ntâlneascã

nimeni pe nimeni – cunoscut

                      *

cereri peste cereri am fãcut sã mor

funcţionarii cântã duios din trompete – şi

semneazã ce vor

mã-ntreb cum mi-ar sta pe cal alb – masivã

inutilã statuie – în for

pe cal alb – şi domniţe – ciopor

sã se fandoseascã

în jurul comandantului de piatrã al lumii

cu fîşâit distrofic – o filã se prelinge

din gheara de sfinx a visului meu:

citesc pe ea secreta zi cînd mã vor

înainta – zeu

                   *

de mîna mea lichidaţi – zac împrejur

complotişti doborâţi: anii

sabotatei vieţi

prin cortina palmelor mele – puse la  ochi

trec spre neant – spectatorii:

pe jos – cãlcate-n picioare – biletele

unui spectacol mereu amânat

îi aud zãrvuind pe actori în cabinele

Titanicului – jucând la cãrţi

Scufundarea

                 *

nici un pic de omenie – faţã de mine însumi

cu bocancii strivesc faţa posibilului

cu sângele – bãltind pe jos – în criptã

mã spãl pe mâini- de mine însumi

împrãştiate pe lespezi – bâlbâite ciozvârte de

rãstignire

                *

între mine şi viaţã – un gard de mânii

albesc vini de veacuri – privind galaxii

crima din noi puroiazã în flori

Dumnezeu e strabismul suit printre nori

la congresul de pãsãri m-am abţinut sã zbor

cad din ceas – nu cobor

susurã lin – între mine şi mine:

ticsit coridor

                   *

“greşealã de tunet” – a spus procurorul

“aşa e – aşa e” – ricaneazã izvorul

lãncierii de grâu se felicitã-n şoaptã

recolta de şerpi – în copacul din rai

s-a trezit şi e coaptã

                          *

                 *               *

CONFESIUNE

deopotrivã –aşteaptã

ziditul în piatrã – ca şi cel în

disperare – moartea :singurã schimbare

ce-a mai rãmas posibilã – în

viaţã

de ce nu-şi iau zilele? –se-ntreabã

cei ce stau în luminã

nu şi le iau – pentru cã nu le au

om şi pãcate – condamnaţi împreunã a sta – tot mai

înghesuiţi – în mereu mai strîmtul întuneric al

singurãtãţii

prizonieri ai delirului – ei

nu cunosc cînd îi viziteazã

Hristos: o umbrã în plus – pe

perete

a gândi: cel mai teribil

pericol – a gândi

aduce febra

minciunii – închipuirea

care-i sleieşte cu nãdejdea deşartã

alungã-ţi nãdejdea – şi vei putea tu deveni

ţie suportabil

                   *

nu plãcerea e partea – pe lume – a

omului – ci nesfârşitele – înãbuşitele-n subteranele sufletului – şi pietrei

chinuri

întunericul – e

mai autentic decât oricare luminã frivolã

întuneric autentic – garantat si

grozav de fertil: beznele vii – sumedenii de temniţe – ale

acestui pãmânt – un pãmânt mai mult

întuneric – decât

pãmânt

cine vã permite – sã nu ştiţi cã

omul – cel mai adesea – aratã

aşa?

                *

         *            *

NAUFRAGIU

tot echipajul a murit – înafarã de

mine

blestem în neştire – soarta – care

m-a cruţat – pentru

câteva chinuri – absurde – în plus: un bacşiş de viaţã

bezmeticã – furtuna urlã-n neştire

nava se scufundã – ireal de

încet

pupa-i sub apã – dar prora

se-nalţã – cu o aroganţã tragicã

inconştientã

aştept – placid – prãbuşirea din urmã

                       *

            *                        *

PASTEL

toţi visãm – dar câţi pleacã – oare

dintre noi – ca aleşi?

gânditoare – pãsãrile- apoi

florile – apoi

norii – m-au tras la sorţi: ca de obicei

n-am ieşit – al nimãnui

o necunoscutã pasãre – care

nici măcar n-a luat parte la misteriul pãdurii – vine

sã-mi împuieze capul cu – prea stridente

regretele ei

florile tac – luminoase

norii se coboarã – înconjurându-mã

umezi – cu umbrã:fac din mine – o

precoce stafie       

                              *

                       *                 *

 CATEGORIC

eşti mut –sau

cânţi?

asta-i tot:

îngerii n-au timp de – justificatoare

bâlbâieli – despre amânarea

sau prezumtiva frumuseţe – a

Spectacolului

simte-te atras de lac – sã

te-neci – sau sã prinzi – în dibacea lui

mreajã de- oglinzi – întreg cerul – cu tot cu

Dumnezeu

                 *

          *                *

PÂINEA

pâine – câteodatã – mãnânc – dar

nu ştiu banii cât costã

ar trebui – în vremuri normale

ziua de viaţã – nestricatã

întreagã – sã mã coste

o pâine

doar atunci trãieşti adevãrat – când

viaţa are mireasma – de

coaptã – truditã

de flacãra cuptorului – pâine

                *

        *                  *

BARBARUL VULCAN

între profeţi m-am nãscut – cu jar

pe buze-oi pieri

oricând – prin gâtlejul meu – mocnindul

vulcan – poate iar – barbar

izbucni

nu vã spãimaţi – orbilor

de lumina ce – peste voi – va scuipa-o

Marele Orb: oricum

voi veţi arde – şi tot nu veţi

vedea-o vreodatã    

                        *

               *                     *

A TREBUIT SĂ ALBESC

a trebuit sã albesc – pentru a şti

cât pot fi de

rebel – şi de

tânãr

nu mã-nspãimânţi – cãrunteţe

ci-mi torni în vine – nãprasnicul

vin al -nebuniei

sacre

de-acuma ştiu: mi-a mai rãmas

sã mã mãsor – doar cu

zeii

                          *

                 *                    *

REGÃSIREA  MELODIEI

mã bucur mult – cã

dimineaţa aceasta – am regãsit

o melodie frumoasã – pe care o

crezusem pierdutã – pentru totdeauna – undeva

în podul prãfos al memoriei mele

poate cã nu meritam – dar Dumnezeu

mi-a dat-o-napoi:

e darul Lui- sublim dar – la care mã-nchin – şi

cad în genunchi

vreun drumeţ – care

trece – întâmplãtor – pe sub ferestra mea

când eu fredonez – şovãielnic

dar tremurând de entuziasm – melodia – poate

o va-ndrãgi – dintr-odatã

de parc-ar fi fost

a urechilor şi sufletului  său

de când lumea

sã ne gândim – necontenit – la

drumeţii întâmplãtori – adevãraţii

trimişi ai lui Dumnezeu – semne ale

iertãrii pãcatelor noastre – de

Sus

binecuvântat fie întâmplãtorul

drumeţ – binecuvântatã întâmplarea

amintirii de muzici

                        *

                 *                 * 

ÎN MAREA ÎMPĂRĂŢIE

murise – pentru prima oarã- în

viaţa lui: sufletul îi

trecea printr-un fel de nori – printr-un

fel de nelinişte şi

tulburare:spera ca mãcar – dincolo

sã nu ţipe la el vreun

portar – sau

secretarã

se simţea atât de neînsemnat – atât de

umil şi nefericit – atât de

singur şi stingher – încât se gândea cu groazã – cã

la fel ca jos – pe pãmânt

nici aici nu se va gãsi

nimeni – sã-l apere de umilinţã – de nedreapta

violenţã.: nu mai avea nici mãcar

gât – sã-şi înghitã – cu un nod sec

amarul

se-nsenina puţin

în sine – spunându-şi cã – totuşi

Dincolo(adicã

Dincoace – acum) – e

Hristos: nu se poate – acest Maestru Sfânt al

Rãbdãrii – care posedã ştiinţa

de a fi singur şi umilit şi răstignit – ucis

pe  nedrept – şi totuşi

sã-nvie apoi

nu se poate – în

ştiutoarea – experimentata Lui

generozitate fãrã ecou – sã nu-l

ocroteascã – pe

el –cel pierdut

dintotdeauna – oriunde – ca o

umbrelã – sau un

galoş de ploaie

dar Hristos – este

Hristos: le-a spus tuturor

cã El este

Calea şi Adevãrul şi Viaţa

se comparã Hristos – cu

limbricul ãsta de

suflet – care

nu cã n-a avut curajul sã se autoproclame – vreodatã – ceva

dar – totdeauna – ar fi vrut

sã fie nevãzut – nebãgat în

seamã s-a vrut – orişiunde: de unde atâta

tupeu pe el – sã dea altora

învãţãturi – cînd simţea cã-i trosnesc

încheieturile de

oboseala aşteptãrii – de a fi şi mai cumplit jignit – decât

fusese pânã atunci – de toţi

dacã pe Hristos – tocmai asta: nimicnicia

lipsa totalã de

prestanţã – îl va scârbi – ca de-un pãianjen-sau

broascã – atingerea

cu un nepricopsit – speriat pânã şi

de-ncruntãtura de

înger ? – şi dacã Hristos – nu  -

atunci

cine?

şi tot aşa – îşi întorcea pe toate

feţele – nimicul umil al

rãposatei fiinţe – cel rãtãcit în

Marea Împãrãţie

şi parcã din nimic – acolo

Dincolo – se fãcea un nimic tot

mai mare – mai asfixiant de

orice

“din nimic – nimic rãsare” – ajunse el – la

concluzie – şi se lãsã

istovit peste puterile unui om – oricãrui om – în

voia Domnului

                      *

             *                   *

SCREAMĂT DE BALADĂ

dezmãţ de pâcle – printre

artere

bãtrâni înţelepţi – îmbrãcaţi în zdrenţe

pestriţe de claun – îşi numãrã degetele

de la picioare – ieşindu-le – la

fiecare numãrãtoare – mai

multe – şi mai descurajant de

inutile

un miriapod şi-a-nfipt acul de-otravã

în  ceafa

tãcerii

legiuni de pãduchi – pe trupul

iubirii mele – mor

din cauze necunoscute - şi

fãrã taina sfântã – a

spovedaniei

o – lãutã – graţios arcuitã – pe

spate de

ploşniţã: toţi paraziţii – au ajuns

Constelaţii

                         * 

INFLAŢIE DE SFINŢENIE

nedumerit – ridic dintr-un umãr – şi

de sub ridicãturã – se iţeşte – proaspãt – un

spiriduş

ridic amândoi umerii – deodatã – adicã:

“habar n-am – lãsaţi-mã în

pace” – şi de sub cele douã ridicãturi se saltã – simultan

languros – precum împãtimite

stripteuze – douã – aripile de

înger

las- dezolat – capul în jos – şi

de la ceafã îmi sare

îmbujorat – ca dintr-un

tufiş al desfãtãrilor ilicite –

Sfântul Duh

nu mai am încotro de atâta

sfinţenie – pe tot

întinsul – nespãlat încã de vome stelare – al

abia nãscutei – întru

evlavioasã destrãbãlare: ţanţoşã  secãturã

Fiinţa  mea

                     *  

*                        *

CHESTIUNEA CAILOR

bieţi cai – fãrã vinã – decât

cã sunt frumoşi – şi aleargã

aripile libertãţii fierb – în umerii lor

şi-i înnebunesc – nãrãvaşi:

încã nu pot zbura – dar

tocmai se pregãteau

viermii umani le-au ros şi

sorbit înmuguriţii umeri: acum

frumoşii cai – cu fragede boturi – într-una adulmecând culmile cerului

se zvârcolesc – apteri – în

purgatoriul pãsãrilor – prefãcut în

crescãtorie de gãini

                             *

                    *                     *                

DESPRE ADEVÃR

la toate-ntrebãrile lui Ponţiu Pilat

încerc sã gâfâi neroade rãspunsuri

n-am învãtat nimic din – Regeşti –

Tãcerile Galileeanului : n-am învãţat  cã Adevãrul se priveşte

cu-ncleştare de moarte – în faţã

nu stai la bârfã – despre Adevãr – cu toţi

curioşii procuratori ai Iudeii                    

                             *

     *                         *

FISURA

între douã lucruri – e

fisura: pe-acolo

poţi cãdea în rãsfãţul

imperial – al

golului de salon: OGLINDA

ajuns aici – poţi rãsufla – uşurat de

Identitate

                                 *

                     *                              *

DIN CUVÂNTUL GALILEEANULUI

vã-ndârjiţi sã nu-Mi spãlaţi picioarele – de

tinã: prea-ndelung vi l-am lãsat pe Iuda-ntre voi – prea-ndelung

v-ati desfrânat – în

licorile troacei

v-ati învãţat sã confundaţi – cu

basmaua servitoarei – aureola – iar

jertfa de-apostol – cu

la han – rândãşia

cel ce Mie nu-mi spalã picioarele – sieşi

nu va avea ce spãla: înţepenit în propria-i  duhoare

el e cel ce nespãlându-şi

de tinã pãrerea – nu dobândeşte

certitudine de zeu

                              *

nu v-am învãţat sã fiţi umili – ci

trainici

pe unde treceţi – sã luminaţi – pentru cei

aţipiţi în orbire – chipul

Adevãrului Vieţii: cu el doar se sparg – berbeceşte – porţile

Tatãlui – spre-a vã dovedi vrednicia de

Fii

pe cei cuprinşi de

furiile destrãmãrii – sã-i mângâiaţi cu

liniştea imaginaţiei

sã nu deveniti ibovnici duhorii şi pajii

Încãpãţânãrii Neantului – v-am spus

dar  - mai cu seamã – v-am predicat

sã plecaţi hotãrât – de lângã cel ce

zâmbeşte-n delirul unei lumi – de ne-nţeles întru nimic

vouã – o lume în care

fãrã sforţare-i respirã aripile

                            *

                    *                  *

GREIER ŞI CIVILIZAŢIE

nevãzutul greier – care cântã în

noapte – e mai puternic decât

milenara civilizaţie umanã

barbaria lui se rafineazã – tocmai prin

sfidãtoarea – în veci – neschimbare

                               *

                    *                        *

OSPĂŢUL

Tremură grase lumini la palat

Diavolul însuşi e mare-invitat

Vomită duios ipocritele muzici

Pe mese-s târâte laş febre de ftizici

Se trezesc  din oglinzi vaste teatre de cobre

Răsfăţate în sfeşnic – dezmăţuri prea sobre

Se coc şi-apoi  ard vicioase madone

Răstignind nevralgii şi injurii cazone

Rânjeşte-a târziu Prinţul primei beţii

Peste-ntinsele pagini de-ospăţ vineţii  :

Scrie-acolo că nimeni nu poate-a plecare

Dacă rujul de buze al Iudei nu-l are

Tot şchioapătă-n  dans printre dune Satan

Chiorâş stinge flăcări – vulcan de vulcan

Sub el fumeg’ lumi – când se-ntoarce în pat

O lacrimă-n tremol valsează turbat

Trirema tăcerii-n găvane pustii

Amestecă-n vâsle argint de urgii

Un duh de serviciu ne-a-nchis în cutii

Răsar din agheazmă călăi durdulii

Se-aud paşi de cazne-ndărăt de décor

Sufleurii împart declaraţii de-omor

Gonacii de îngeri aleargă prin vinuri

Să-ntreb eu de tine – e-un codru de chinuri

                                 *

Cocoşii de noapte tuşesc pe la colţuri

Cei cu compas îşi depun capu-n şorţuri

Zac magi în delir – păstrând strânse în mâini

Făclii  de incendii şi vise de câini

Cine-o ia la-ntâmplare pe ultimul drum

Se-mpiedică sigur de Fulgul de Scrum :

Dintr-însul savanţii refac – zi de zi

Ospăţul Satanei : iluzii de-A FI

                                  *

                       *                    *

CARTEA A II-A : LICORNUL

LICORNUL

Licornul blând

Coboarã sfânt

Dintre pãduri

De dumnezei

E tot flãmând

De duh şi cânt

Şi trece rar

Pe la smarald

Licorn tãcut

Coboarã scut

Peste virginul

Prinţ din tei

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scuturã pomi:

Cad dulcinei

Licorn din lunã

Arme sunã:

Iubiri – rãzboi

Suie în mit

Îngenuncheaţi

Fraţi cruciaţi:

Aţi fost aleşi

Paznici la Graal

Arhangheli grei

Sunteţi tustrei

Chemaţi la cer:

E-ospãţ de zei

Licorn de pazã

Ia în vazã

Pe cei ce-ajung

Prin rãstigniri

La Sfântul Duh

                        *

              *                     *

PLÂNGÂNDU-L PE IISUS

Plângându-L pe Iisus – un copil

Adormi la ferestrã:şi-L vãzu pe Ucis

Plutind lin – lebãdã sângerie

Scurgându-se-n cântecul ultim – spre

Lac

Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate

Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre

Orbitoare Grãdinã

Şi copilul – în vis – o porni spre

Eternele dimineţi – iar

Când s-a trezit – nu mai avea

Nicãieri de ajuns

                               *

                     *                        *

TAINA BIBLIOTECII LUMII

Tatãlui meu nu i-a fost datã viaţã – cât

Sã termine de citit toate cãrţile din

Bibliotecã

Nici mie nu-mi va fi datã

Nimeni – niciodatã – n-a trãit – nu va trãi – cât

Sã citeascã toate cãrţile din

Bibliotecã

Şi totuşi – profeţi au fost – iar

Pe Golgota s-a arãtat

Cea dintâi şi cea din urmã

Ştiinţã fãrã de carte

                               *

                     *                       *

VIAŢA

mi-a secat – ca profeţilor – lumina

ochilor – de când stau – pe malul de-ocean – şi

aştept

dar ştiu că- în clipa în care – eu

voi muri – din abisul de apă

se va-nălţa un nou continent

moartea mea – preţ şi pricină

vieţii lui: de ce – dar – să mă rog pentru

viaţă amânătoare de viaţă ?

                               *

                       *                 *

FĂT-FRUMOSUL

Printre amorţitele degete – îmi scapă

Viaţa: unde se duce?

Mereu – în urmă – către

Cel care-am fost –şi

Nicicând n-oi mai fi

Frumoase rădăcini are omul: acolo – adânc – la

Urma urmelor – stă ghemuit

Făt-Frumosul

Dar urâte sunt

Crăcile- cu care –

Depărtaţi de inima pământului – sufocăm

Cerul

Cu cât mai bătrâni – cu atât

Mai repede şi mai  speriată – fuge  viaţa din  noi

Fuge  viaţa din noi – azvârlindu-se în

Anonimitatea văzduhului:

Dincolo – o aşteaptă – dintotdeauna  şi

De la-nceput – nunta cu

Făt-Frumos

Ea n-a făcut – pe-aici

Şi cu noi – decât să piardă- insalubru şi

Inutil- timpul

Scutură-ţi – de mine – aripile

Viaţă  : aş vrea – măcar

Să nu întîrzii din cale

Un înger

                        *

                  *              *

SCHIMBARE

Credinţa în peşti – şi

Plagiatul meu de către  privighetoare – m-au

Ruinat

Palatul mi-era într-o argintie

Bulă de aer: a venit Cavalerul

Şi m-a străpuns cu o rază de lună

De atunci- albiile mărilor în care mă scăldam – au secat

De-aşteptare: eu am rămas

Orb profet- să aştept

Noi popoare-n deşert

Nu mai am gânduri – ci

O singură rugăciune: aceea

Către cei care

M-ajută

Să amân – la nesfârşit – azi şi aici

Să ştiu – şi

Să fiu

                          *

                   *                 *

STUDII DE LUCRURI

Staţiune de relaxare totalã a lucrurilor

Sub o luminã irealã: lumina singurei linişti  adevãrate

Sub care fac plajã – o plajã perfect netulburatã

Ca-ntr-un tablou impresionist:

Adormitele- în propriul

Sine perfect sticlos – lucruri

E-atâta imperialã – netulburatã indiferenţã

Rafinat animalicã: toate lucrurile

Au redevenit heraldice însemne – animale subtil dumnezeieşti

Înalt civilizate – pânã la transparenţa

Paradisiacã

                                 *

                       *                  *

PAZNICI

Paznici somnoroşi – frunzele copacilor: după ce-şi freacă

Pleoapele verzi – până la iritare – o dimineaţă

Întreagă – trec la supravegherea atentă – a

Fiecărei mişcări din cer – din suflete

De pe buzele întredeschise ale

Nehotărâţilor lumii

Frunzele copacilor se dau cât mai aproape de

Ferestre – pentru a sta mărturie – la Judecata

Domnului – pentru fărădelegile intime

Nu scăpaţi de spionii vegetali: măşti

Tolerate ale zeilor – birocraţia

Divină i-a integrat în complicatul sistem

De dezumflare – până la orăcăitul primordial – a faptelor umane

( firesc – infractorul dat în urmărire perpetuă – este

inamicul numărul unu – şi unic: Omul

cel cu miros greu de-apocalipsă)

Aceşti monştri de corectitudine – aceste

Adevărate infernuri de incoruptibilitate –

Mă fac să pufnesc în râs – cu tandreţe

Circumspectă

O ramură de cireş – plină ciucur de

Intenţii tulburi – tremură deasupra mea

Beţia desfrâului sincerităţii

Şi-a început tangajul periculos

În mine

Nici nu ştiu unde – în ce balamuc de

Puritate – voi ajunge – cu atâţia

Copaci puşi pe savant studiu – jur-împrejurul

Ghimpilor inutili ai neliniştii mele

                              *

                      *                  *      

MÂNĂSTIRE

Mânăstire unde bat diavoli – a pagubă

Mânăstire – cu turle rugătoare

Drept în ceruri

Mânăstire – navă de război

Plutind victorioasă – spre-ncremeniri de cetate a Razei

                                  *

            *                        *

VENEŢIA PREGĂTITĂ

Ligave strofe se deşiră vremea

Apuse nestemate ard în sînge

Pe trepte de-eşafod graţiatul plânge

Perna gondolei linguşeşte lenea

Spre fulgerele apei din lagună

Bolborosind blesteme ori slăvire

Şi-aruncă dogele inelul cu safire:

Răspuns e-un hohot sau sughiţ de strună

Leprozerie de palate aţipite

Păgână desfrânare de tăcere

Toţi demonii-n adâncuri fac avere

Orele gem – în ceasuri surghiunite

O vrajă rea se plimbă pe canale

Pustiu de giuvaiere – molimi de podoabe

Plutesc cei sugrumaţi de zvonuri oarbe

Cad alchimişti în focuri de furnale

Sfâşietor – povestea e cu zâne

Dar orice rază-I prefăcută-n bezne

Iar Cavalerul e legat de glezne:

În ieri uitatul – adormit-a mâine

Vicii de aur – regi – asfixii geniale

Duhneşte putred capul pe tipsie

Orice-evanghelie sfârşeşte-n bacanale

Se-ngroapă-n întuneric Cel Ce Va Să Vie

Sub turnul lui San Marco urinează

Un pripăşit cu mască de călugăr:

El e urgia lumii ce urmează –

Artistul Antihrist – jonglând c-un număr

                               *

                     *                   *

BILANŢ

n-am asuprit – şi n-accept – decât spre Dumnezeu

îngenuncherea

pe cine m-a împins să cad – nu-l iert: prea scurtă-i viaţa – s-o priveşti

îndatorat mocirlei

nu am lovit de câte ori puteam: e bine – doar aşa

nu mi-e frică de un capăt prea scurt al puterii

slab poţi să fii – uneori – cât mai

rar: ticălos

niciodată

cine greşeşte din credinţă- nu

greşeşte – dar când el

ager – şi-a cântărit grijuliu – bunătatea – deja

simt neplăcut pe obraz- încleiate a moarte

balele Iudei

nu la mormânt aştept să-mi vină oameni – nici

de sus – apoase lacrimi să mă stropească

sub pământ

aş vrea – ca otrava cea bună – care

asmute-n plumb – răutatea şi

măreţia divină  a aurului – de neoprit

să pătrund – prin ureche – ori

minte – sau ca sfânta muzică însăşi: în sufletul celor

puţini – dar aleşi întru Duh – care-mi citesc

fiece epitaf: versul smuls

din rărunchii durerilor mele

cu patimă

trecute

doar aşa mi-ar fi dat – în vecie – să

obţin un prim armistiţiu – cu

Dumnezeu

                                *

                     *                         *

SCHIŢE

Înfrânt călugăr – dar

Rebel – sărac lipit – şi

Lucifer: am asmuţit neauzite patimi – şi-am

Scrâşnit – amarnic

Silnice-nţelepciuni

Nimeni să nu se ia după mine:.

Lepros şi damnat – am rezervate

Întâlniri secrete – destrăbălări – cu

Dumnezeu

                                *

                     *                       *

CUVÂNT

s-ar putea să se-apropie miezul de noapte

s-ar putea – la ceasul livid

să-mi trec mâinile – până la coate- prin

oglinzi

şi de-atunci – mă veţi vedea

dincolo – mereu

dincolo- ca pe-un vechi şi plin de miez

CUVÂNT – izgonit din dicţionarele

moderne – visat doar – de

Marii Profeţi

                                *

                    *                          *

ROBIN HOOD-UL PAGINII

Am haiducit prin câmpii de primordii

Am jefuit ruşini – mânii şi bârfe

Cuvinte violate şi discordii

Se-oferă-n prag – ca ultimele târfe

Cu chip de prinţ – cu inimă de câine

Am ruinat palatele de vorbe

Lovii cu piatra – când cerşit-au pâine

Şi le-am castrat  trufiile enorme

I-am spovedit cu paloşul pe gâturi

Pe toţi enoriaşii clevetirii

Hermesul troacei se-nfrăţi-ntru râturi

Cu toţi câţi nu mai pot face pe mirii

Aleargă despletitele estetici

Urlând delirul noii evanghelii

Pe toţi ce vinul l-au sfidat – eretici

I-am pus – din bălţi – s-adune mii de-ofelii

Acum – când armiile contra firii

Sfărmate zac – sau târăsc pocăinţă-

Puteţi veni – apostoli ai iubirii

Să daţi aureolei iar fiinţă

Eu voi pleca – atlet al nimicirii

Mă cheamă alte pagini de blesteme

Dar să vă temeţi – sclavi ai sclivisirii:

Voi trece peste moarte – peste semne

Veţi constata doar: cerul nu vă rabdă

Şi cai mâncând jăratic vor răpire

Pe toţi cei spâni la suflet şi la faptă –

Şi-i vor izbi – din cer – pe mări de lire

Va fi o noapte-atoateînvieriii:

S-or smulge-n flăcări munţii de gunoaie-

Voi fi un oarecare duh al primăverii –

De bucurie – mă voi face ploaie

                              *

                  *                        *

ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON

Sărac precum Villon – rămân tot gureş

Împart cu dărnicie – zdravăn – coate

În carnavalul crud – şi luat de iureş

Mă iau la harţă cu-mpăraţi şi gloate

Pe-al morţii ştreang îl onorez cu tifle

Şi-aduc în pieţi o nouă terezie

Pe care să măsor iubiri – nu chifle

Să-i dibuiesc pe popi de erezie

Nu veţi scăpa în veci de veci de mine

Sub zdrenţele enorme – SPADA scapăr

Cu care VORBA v-o retez spre BINE –

Burta v-o-nţep – de RĂU ca să vă apăr

Din han în han – hoinar – v-arăt minunea

Ce-a fost cândva la  Cana Galileii:

Poşirca o prefac în sângerare

Sub ţestul broaştei – asmuţesc toţi leii

Vă par la toţi nebun şi hahaleră

Dar nu vedeţi hârjoana mea cu moartea:

Când toţi trădează – eu sunt cel ce speră

Când toţi vă-ncăieraţi – îmi dărui partea

Şi dacă peste ani – un oarecine

Găsi-va-mi hârca şi va vrea s-o-nfrunte

Eu – dezgropatul din atâtea vine

Şterge-i-voi lui gând rău şi fapte crunte

Căci versul meu e muzică la îngeri

Şi ce-a fost rană – e acum lumină

Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri

Căci şi Hristos pe stihul meu suspină

Când se frământă la liman să tragă

Pe răsfiratu-ADAM  din lumea-ntreagă

                                     *

                        *                           *

REQUIEM PENTRU TOŢI REGII LEAR

Zac peste tot – în lume

Veştede paie-nghimpate – pentru cununa

Oricărui rege Lear – totdeauna grăbit să

Intre în scenă

Mă-mpiedic – peste tot

În lume – de capetele regilor

Lear – căzute – fără suflare – pe umerii

Sugrumatelor Cordelii

Şi capul meu cade – şi el – peste aceste

Răsfirate – prin lume – capete – sufocându-mă

De neputinţa de-a le plânge

Pe toate – cum se cuvine

Ochii mei – ochii mei

Orbesc – de neputinţa de a plânge viforul

Copleşitor – lăsat peste lume – din

Sufletul tuturor învinşilor înşelaţi – de

Sumbre coroane – sugrumaţi de

Vitează iubire

                                *

               *                                   *                     

EXPLICAŢIE DE REQUIEM

                Lui S.

când Dumnezeu a coborât pe pământ – în

iesle – trebuia

cineva în loc – pentru a nu întrerupe Înalta

Veghe a Cerurilor – dinspre

pământ – viforos să se-nnaripeze

îngerii – Sus – la zaruri

ţi-au jucat făptura – nu şi

Numele : căci pe tine nu ştiu a te

chema – decât – mistici adânci

Luminătorii

iar eu – cel care scriu despre

Schimbul Străjii – nu sunt decât

melancolică pană – domol căzută din aprigul zvâcnet al aripii

tale – spre Locul de Sfântă (întru bună Rânduială – în cer precum pe pământ )

Poruncă

                                 *

                 *                                *

LIMBĂ SFÂNTĂ

Pădurea şi apele -  vorbesc  între ele o limbă

Mai tumultuoasă – decât aceea a

Grămezilor de stele de pe cer – toate deodată şi sporovăind

Copleşitor – zdrobindu-mi în ţăndări

Majestuoase – palatele de umbră – ale

Urechilor

Pădurea şi apele – îşi reped – una spre alta

Barbare armii de vorbe – încât peste

Munţi – se lasă negura albastră

Şi nimic nu mai înţeleg – decât că

În acelaşi timp – sunt repurtate

Două strălucite triumfuri – de către doi întunecaţi adversari

Şi-atunci – luminat – în sfârşit – că numai la

Dumnezeu e posibil

Să te pleci – biruitor –

Cad umil în genunchi – în faţa

Înspumatei – înneguratei

Limbi – a

Pădurii şi apelor

                                 *

                      *                       *

POIANA SĂRATĂ

          prietenului Felician Susanu

dac-ar fi să mă-nsor – cu o poiană

beată de bethlehemice raze – m-aş însura:

copiii mei ar fi

munţii – jur-împrejur veghetori ai

propriei lor naşteri

pe această mare a familiei mele