ESEU

PARTEA A III-A: NECESITATEA CULTULUI SPIRITULUI NAŢIONAL DEMIURGIC ROMÂNESC/EMINESCU

 

ÎN CONTRA RINOCERILOR... – ŞI ARĂTAREA INOROGULUI!

 ...Un preşedinte care are consilieri pe nişte imbecili precum dl Cristi Preda, care afirmă că „Eminescu trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect” – nu poate fi decât un preşedinte ignorant şi blestemat să băltească în veşnică ignoranţă...Şi, prin urmare, să devină cel mai distructiv agent, în zona spiritualităţii României  - căci, îl informăm pe dl preşedinte: cultura şi învăţământul ar trebui să însemne ucenicie întru ale Spiritului! E drept că, de când a izbucnit chestia aceea din decembrie, învăţământul românesc a avut parte doar de demolatori – cu excepţia lui Andrei Marga, care a fost un asasin get-beget al spiritualităţii româneşti, prin acceptarea (sub comanda „factorilor” deznaţionalizatori ai SUA-UE) a diversiunii manualelor alternative.

În Dilema Veche, din ianuarie 2008, dl Gâgă/Cristi Preda se dă inteligent, precum „inteligenţii” din celebrul număr „dilematic”, din 1999, în care se făcea caz de păroşenia lui Eminescu...Şi cum o face? Simplu: compară România cu Franţa...”Dacă un intelectual francez ar afirma azi că <<există un om deplin al culturii franceze>>, el s-ar descalifica, indiferent dacă obiectul demonstraţiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud. În schimb, intelectual român se discreditează dacă nu subscrie ideii că există un <<om deplin al culturii române>>, pe numele său Mihai Eminescu”.

Măi, muţunache de Bucureşti – nu un „intelectual” se descalifică, dacă face ceea ce zici dumneata (...care habar n-ai că denumirea/concept de „uomo universale” şi de „ésprit enciclopedique” s-au născut şi dezvoltat chiar în Italia-Franţa secolelor XIV-XVIII!), ci „se califică”, întru bezna „dobitoacelor” (vorba bătrânului cronicar moldovean, când vorbeşte despre necunoaşterea istoriei…), un...”patruped încălţat”, precum domnia ta, dacă NU face!!!

…De unde până unde a ajuns Franţa – „patria geniilor” - AZI?! Pe o Franţă care s-a sinucis spiritual, prin Revoluţia regicidă, pe o Franţă a continuei instabilităţi socio-politice şi a eternelor tribulaţii spirituale, pe o Franţă a ateismului...(…”leagăn” al Lojei Marelui Orient – INTEGRAL ATEE!!!) – domnia sa, mamiferul cu corn şi trompă (a se citi, chiar silabisit, Scara la Istoria ieroglifică, a lui Cantemir Dimitrie...), o consideră ...”model cultural-spiritual european”!!! Dar nici prin gând (de unde...gând, la un „papagal  propagandistic”...?) nu-i dă să treacă Canalul Mânecii, acolo unde Anglia îl divinizează pe „bătrânul/bardul Will”, unde Shakespeare este o instituţie mai importantă chiar decât însuşi... Parlamentul!!! Şi nici să coboare în Italia, unde Dante este cvasi-sanctificat, şi nimeni nu se află, printre „proştii/descalificaţii aceia de italieni”, care să nege, în figura lui Dante Alighieri, pe Părintele Limbii Italiene!!! …Şi nici să-i întrebe pe nemţi „cât se discreditează” ei, când „plantează” busturi ale lui Goethe, ori Schiller, ori Heine… - mai în toate oraşele landurilor?!...Nu întreabă, că s-ar trezi, urgent, cu o halbă (poate chiar plină!) în cap…!!!

…Vii, musiu, cu Descartes-ul dumitale (nu mai vorbesc de Balzac, contestat ca om de onoare cam de toţi francezii contemporani lui..., care-i cunoşteau bine firea mercantilă şi hedonistică... - nici de Rimbaud, care, în contextul simbolismului, este privit nu doar ca invertit...ci şi cam satanist...prin tot experimentalismul său extravagant şi exhibiţionist!...până la experienţa sahariană...) – parcă Epoca Arhanghelului Mikaël/Al Spiritualizării Cosmice mai are nevoie de înţepenitul raţionament cartezianist (când epoca nouă este a marilor, poate chiar a nebuneştilor avânturi, care aproape că dezintegrează istoria… - şi nici nu ştim, măcar, dacă spre Bine sau spre Haosul Desăvârşit/Apocaliptic…).... – şi pretinzi că „cealaltă specie” (te referi, pasămite, la ateii francezi) „în care totul este analizat raţional, în care nimic nu scapă contestării, e o cultură vie”!!!Dacă-i aşa de „vie”, cum explici dumitale că Franţa a ajuns să aleagă un Sarkozy băsescian, ca suprem om în stat?! Cum explici că Franţa bâjbâie drumul spiritului, precum cel mai sărman orb?! Cum explici că Franţa nu mai înseamnă „locomotiva Europei” (cel mult, şi-a păstrat unul dintre locurile fruntaşe în...moda vestimentară şi de parfumerie...!)?! Îţi răspund  eu: NU SCHIMBAREA HAOTICĂ, DE DRAGUL SCHIMBĂRII, ÎNSEAMNĂ VIAŢĂ, CI STATORNICIREA ÎNTR-O MISIUNE SUPRA-UMANĂ, DE NEAM! FĂRĂ MITURI ÎNTEMEIETOARE ŞI OCROTITOARE, ADEVĂRATE REZERVOARE DE VLAGĂ SPIRITUALĂ – UN NEAM NU POATE SĂ EXISTE!!! Apoi: EMINESCU ESTE ÎNSUŞI POLIS-ul MITIC/ROMÂNIA-LOGOS!!! ...Or, francezii (bieţii!) sunt dezrădăcinaţi spiritual - de cel puţin 300 de ani, se află într-o continuă mişcare browniană...şi habar nu au care le-ar fi misiunea supra-umană/de Neam (bănuiesc că nu consideră că neocolonialismul - tentat de şefii lor, orgolioşi, dar nesemnificativi pasageri, în ultimii ani - ar fi misiunea lor terestră…)!!!

A avea şi a păstra, cu religiozitate, reperele moral-spirituale, este apanajul Neamurilor/State care vor însemna forţe de orientare-călăuzire pentru Orbii Betegi ai Lumii. Cum crezi că se mai ţin „de neamuri” atât de prigoniţii basarabeni şi bucovineni, musiu?! Să-ţi zic şi asta: ţinându-se, cu ambele mâini, de CELE DOUĂ COLOANE ALE STATORNICIEI, TRĂINICIEI  ŞI ROSTULUI ROMÂNESC: EMINESCU şi ŞTEFAN CEL MARE!!!

Când Eminescu a scris, în ziarul Timpul, din 2 noiembrie 1879, articolul Misiunea noastră ca stat, el formulează explicit în ce constă această misiune: “Trebuie să fim un strat de cultură la gurile Dunărei; aceasta este singura misiune a statului român şi oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop, pune în joc viitorul urmaşilor şi calcă în picioare roadele muncei străbunilor noştri. Aici, între hotarele strâmte ale ţărei româneşti trebuie să se adune capitalul de cultură din care au să se împrumute (s.n.) fraţii noştri de prin ţările de primprejur, dimpreună cu celelalte popoare mai înapoiate decât noi.” (op. cit., p. 213) – a înţeles, în spiritul metaforic, care-i era/ESTE însăşi fiinţa/DUH, că noi, românii, vom deveni (prin “cultura” noastră CREŞTINĂ!!! – şi în niciun caz prin “romanitate”, cum clamează demagogii ignoranţi, care se mai  dau şi… “eminescologi”!!!), în vremurile nu foarte târzii ale Terrei, CANDELA DE CREDINŢĂ/SPIRITUALITATE A LUMII, de la care Candelă se vor împărtăşi, “lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, Neamurile cele rămase orfane de Spirit/Credinţă, adică de Lumină… - ale Lumii…

Şi acest GENIU PROFETIC înseamnă pentru Cristi Preda - ”rudiment de gândire politică(…) realmente nul”. Bine, măi Gâgă…Dacă numai la atâta te duce mintea, ce ţi-am putea face noi, cei care ştim că “preaslăvirea” (fără interogaţii otrăvite!) a Geniului, înseamnă  şansa noastră de a re-pătrunde, odată cu el, în Adevărul Lumii Transcendente, a GENIILOR DIVINE…

…Gâgă de Cotroceni spune: “Deşi cultura română cunoaşte polemica, esenţa ei actuală este idolatrizarea, sanctificarea fondatorului; dimpotrivă, marile culturi sunt cele în care administrarea clasicizării este urmarea unei radicale puneri sub semnul întrebării(…). De fapt, o cultură devine cu adevărat mare atunci când realizează că apologia este efemeră(…)”. Perpessicius, un autentic cărturar, încercănat de luceferi, în articolul Cultul lui Eminescu (din vol. Eminesciana, Junimea, Iaşi, 1983, p. 574) spune: “Cei ce gândesc astfel (având reticenţe asupra cultului lui Eminescu), fac o îndoită eroare. Întâi, că nu iau seama la exemplele altor literature şi mai vechi şi mai aşezate decât a noastră, unde cultul marilor creatori naţionali, ba chiar universali, nu cunoaşte răgaz şi unde se poate vorbi de întregi biblioteci, închinate nu numai marilor genii, dar şi încă celor de al doilea raft. Şi greşesc, după aceea, pentru că nu sunt încă pătrunşi de vastitatea operei eminesciene şi de culmile la care s-a ridicat, în atât de scurta lui viaţă, cel mai desăvârşit dintre creatorii noştri”…India lui Rabindranath Tagore şi a lamaseriilor Tibetului şi a Everestului, prin Amita Bhose, rămâne uimită, în faţa strălucirii orbitoare a vizionarismului lui  Eminescu (cf. Eminescu şi India, Junimea, Iaşi, 1978), italianca de unică aristocraţie şi subtilitate spirituală, Rosa del Conte (Eminescu sau despre Absolut, Dacia, Bucureşti, 1990), îl pune pe Eminescu în rând cu Zoroastru, Buddha şi Hristos…etc. etc. - numai Gâgă de la Cotroceni e …”Gică Contra”…Cititori ai acestor rânduri, spumegate de umilinţa şi revolta, provocate de un belferaş de Bucureşti – vă rog să judecaţi şi singuri: alegeţi între Inorog şi Rinocer !!!… - că n-o fi până pe-acolo de greu…

…Dacă cineva ar întreba, totuşi, ce l-o fi găsit, “ce-l mâna pe Cristi-n luptă”… - răspunsul ni-l oferă chiar el (pentru a ne scuti de speculaţii mai subtile, neconcordante cu obiectul analizat…): “e suficient să citeşti paginile dedicate de el (n.n.: Eminescu…) evreilor, pentru a realiza distanţa enormă care îl separă de lumea noastră”. N-are rost să mă ostenesc să-i citez mii de fragmente, din poezie şi din jurnalistică, ori  din  cugetările fulgurante, care par a fi scrise de cel mai lucid spirit al anului 2008 (dacă ar exista aşa ceva, la 2008…dar, pentru că nu există, ne bucurăm că Adevărul despre vremile noastre a fost prorocit şi exprimat, cu o exactitate uluitoare, de acest Duh Tutelar, care transcende secolii…). A făcut-o, cu erudiţie întreagă şi deplină credinţă, un om drag inimii mele: dl Radu Mihai Crişan (musiu Preda n-are decât să caute, pe Internet, cărţile acestui devot al Marilor Cauze Româneşti – care, tocmai pentru a-şi face cunoscute munca şi ideile, a renunţat, cu o generozitate incredibilă, la copyright…!!!). Doresc doar a scoate în evidenţă prostia fenomenală a detractorului lui Eminescu, precum că de aia ar fi separat Eminescu de realităţile secolului XXI, pentru că s-ar fi “luând” de evrei…În primul rând, Eminescu ştie (mai bine decât oricine din lume!) că nu Neamurile, luate “la hurtă”, sunt vinovate de ceva, ci indivizii luciferizaţi, dar şi cozile de topor – întâmplător sau nu, liberale… - care au favorizat luciferizarea zonei româneşti, prin aceşti alogeni… (de aceea, nici noi nu putem, spre exemplu, să învinuim TOŢI românii, din pricină că, printre ei, se mai produc naşteri nefericite, de patapievici, pleşi ori cristipredeşti şi adomniţeşti…). Dar, în al doilea rând, TOCMAI SIMILITUDINEA DE FUNCŢIE MONDIALĂ A EVREILOR MARII FINANŢE, ÎN SECOLELE XIX, RESPECTIV XXI – face ca îngrijorarea eminesciană să fie de o actualitate exasperantă, iar nu “plictisitoare”…E suficient să deschizi televizorul într-o seară, ca să-ţi dai seama de luciferismul Marii Finanţe Mondiale Evreieşti, care, prin vocile unor posturi TV conduse de israeliţi (CNN, NBC etc.),  nu omite să numească morţii CIVILI ai altor popoare, din războaiele pornite de ei, pentru a apăra interesele lor strict financiare – cu un cinism monstruos: “pagube colaterale”…Ne îngrijorăm şi îngrozim şi noi, precum se îngrijora şi îngrozea şi Eminescu, de ceea ce descoperim, sub acest cinism: soarta Neamurilor Terrei, aflate sub incidenţa politicii extrem de agresive, trufaşe şi obraznice, a unor reprezentanţi ai “poporului ales”…Nu, nu ne-am depărtat nici un centimetru de Eminescu, ci el a venit mai aproape de noi şi de necazurile şi coşmarurile noastre diurn-contemporane, mai mult decât oricând…”Numai umbra spinului/La uşa creştinului”…Numai că Eminescu ştia să invoce Spiritele Sfinte, întru ajutorul Neamului Său  Eminescian – iar noi…AM  UITAT ESENŢA IZBĂVITOARE/PURIFICATOARE PRIN FOCUL DUHULUI SFÂNT,  A INVOCAŢIEI!!! “Ştefane, Măria Ta…Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne…?!”

…Ştiu, de asemenea, că pe dumneata te-a “fătat” (vorba lui Miron Costin…) Románul Patapievicean, pe care, la rându-i, l-a fătat ipocrizia şi demagogia Vest-Europoidă, care zice că a venit vremea desfiinţării graniţelor, deci şi a desfiinţării naţiunilor (deci, după mintea lor, şi a Neamurilor…: ”Ca poet naţional, Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi ieşim azi din zodia naţionalului.(…) Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual, deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu îşi permite să nu fie în pas cu mòdele”)…şi, care va să zică, scriitorii naţionalişti ar fi “în plus”, în această lume…Dar decizia “Fi-va o turmă şi-un păstor!” o va lua Dumnezeu, nu RINOCERII!!! Aşa că…”Lăsaţi măcar strămoşii/[n.n.: geniile…], ca să doarmă-n colb de cronici,/Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici”… -  iar pe noi lăsaţi-ne în pace, să citim, prin ei-VIZIONARII/prin scrierile lor, CRONICILE VIITORULUI NEAMULUI ŞI LUMII!!!

…”Atâta vreme cât Eminescu va fi obiect de cult, sensibilitatea culturală românească va fi una provincială, plictisitoare şi vetustă”. Asta “dixit” patrupedul de la Cotroceni , consilierul băsescian, Cristi Preda… Despre cine spui tu aşa, maimuţoiule? Despre cel care, zburând pe deasupra veacurilor, parcă rosteşte versete pentru anul 2008, şi pentru toată istoria Duhului Românesc şi Terestru?! Ia ascultă Vocea Alesului Arhanghelic, şi, dacă mai ai un petec de obraz, iar nu exclusiv şoric, ascunde-te în fundul Pământului…snamenie ce eşti tu: „Dreptu-i cum că cultura în genere, cât şi îndreptarea ei asupra frumosului, e o parte a problemei datoriei omului şi a destinaţiunii vieţii sale; însă, totuş, NUMAI O PARTE! Dacă sufletul e cult odată în toată privinţa, atunci trebuie să-nceapă a urma chemării lui proprii şi înalte, aceleia a moralităţii. Într-o chemare practică şi morală numai zace adevărata împlinire a vieţii omeneşti, cultura însă nu e decât prepararea şi după aceea ornamentul acesteia (…). Precât de puţin şi-ar împlini chemarea ei adevărată o naţiune care ar îmbla numai după artă şi ideal şi ar uita asupra lor toată mărimea practică, cât de puţin ar rămâne ea prin asta în putere şi libertate, tot aşa de puţin îi e permis şi omului singular de a urma numai înclinaţiunii frumosului; însă podoaba cea mai nobilă a unui popor este arta şi cel mai nobil simţ al omului e cel estetic; e un privilegiu al culturei de a se bucura de această podoabă a vieţii şi de a onora şi gusta frumosul pe toate căile; ÎNSĂ CEL MAI FRUMOS DIN TOATE CÂTE SUNT FRUMOASE ESTE SUFLETUL FRUMOS.”(În Biblioteca Academiei Române, ms. 2255) – sau, vaticinar:  „Acum însă, când preocuparea cea mare a românilor s-a terminat, din fericire, prin intrarea României în concertul european, este timpul să ne ocupăm mai serios de cestiunile cele grave ce ridică organizarea noastră din năuntru. Şi, de aceea(…) trebuie pus în vedere ţării un program complet de organizare interioară care să purceadă din nevoile noastre, să răspundă la trebuinţele noastre şi să fie în raport, atât cu datinile şi cultura noastră, cât şi cu mijloacele noastre de aplicaţiune.”(Program de reforme. Publicat în Timpul, VI, nr. 274, p. 1, 6 decembrie 1881). De acest Sfânt Proroc îndrăzneşti tu să bleşteşti din râtul tău puturos?! Bine, atunci îmi voi lua şi eu permisiunea să afirm: “Câtă vreme la Cotroceni vor exista lighioane precum dumneata şi preşedintele pe care-l consiliezi, nişte provinciali (ai Duhului…de fapt, în cazul vostru: AI LIPSEI TOTALE DE DUH…!), vetuşti şi zgâiţi din născare, România va rămâne cel mai dezesperant şi plicticos de ineficient (din punct de vedere spiritual) loc de pe Pământ. Scutiţi-ne, cât puteţi mai degrabă, de prezenţa voastră ciumată, în fruntea acestei ţări, care nu-i făcută pentru RINOCERI, ELEFANŢI şi DINOZAURI, ci este locul INOROGULUI, este locul pentru cea mai gingaşă dintre lucrările pământului şi ale Lui Dumnezeu: făurirea Duhului generaţiilor de oameni, care vor pregăti planeta Terra, pentru re-aprinderea Candelelor Lumii, pentru evoluţia mântuitoare a Duhului Umano-Divin!”

EMINESCU/INOROGUL  ESTE LEGEA DE DUH A ROMÂNILOR!

***

                                                                                 prof. dr. Adrian Botez