POEZIE

se dedică soţiei mele, Elena şi copiilor mei: Oana, Octavian şi Elena
                      

Nu mai ridicaţi din umeri!

nu mai ridicaţi din umeri  -  până la

jupuirea deplină a gâtului : fără fragilul suport  -  o să vă

cadă capul pe jos  -  şi iar

o să daţi vina pe Cel Bun şi Frumos

“nu ştiu  -  n-am văzut  -  nu cunosc  -  nici

nenorocire de Om  -  nici

îngândurat Dumnezeu!”

nu mai ridicaţi din umeri  - c-o să vi se usuce

braţele  -  şi-o să vă cadă  - pulberi  -   - din

cioatele umerilor  -  iar voi  -  ocupaţi cu vâslitul

în gând  - pe apele

altora  -  nici n-o să băgaţi de seamă  -  un aşa

neînsemnat amănunt

hei  -  cât încă-i mai aveţi înfipţi în ţâţânile inimii - sprijiniţi pe

UMERII ăia  - bolta de ruguri a lumii  -  sprijiniţi pe

culmile UMERILOR  -  arcada

durerii luminii  - faceţi

din puterea UMERILOR  -  stăvilar

lacrimilor  -  minciunii şi vinii

luna şi soarele  -  de-or mai răsări  -  tocmai

pe UMERII voştri-ncordaţi  - să se

cocoaţe  -  nu pe moaţe  - ci cu chef de

scânteie   -  nou-nouţi - şi

îmbujoraţi

la fel  -  curcubeul  -  pe voi să se bizuie  -  şi

în general  -  încredere să recapete-n voi

tot zeul

nu mai tot ridicaţi din umeri  - de parc-aţi mai avea

aripi  -  şi-aţi mai vrea  - deasupra lumii  - să

plutiţi: nu  -  aripile v-au

căzut  - năpârlit  -  ori – mai ştii  -   de-atâta vânturare

deşartă  - rădăcinile li s-or fi aprins şi pârlit

nu  -  nu sunteţi îngeri  -  nici draci: numai

nişte strâmbi şi caraghioşi

mistici haraci

doar atunci când  - raze scoborând din

sferele umerilor  -  fuioare-atârnând din nodurile de

reumatism zeiesc ale

umerilor: SUFERITOARELE

BRAŢE  -  vor fi strâns putere din

Josul cel mai de Jos al durerilor  lumii  -   şi se va face  - prin

sforţarea teribilă-a  BRAŢELOR-raze  -  a otgoanelor-BRAŢE

prometeică  -  smulgerea cumplită din

infern  - triumful  -  spre ceruri - al

Focului  -  al Jertfei Fumului  -  abia atunci

cu suspine prelungi  - s-o roti iar Clepsidra Luminilor  - cu

Susul de scurgere-n  Inimi  -  şi

că meritaţi iarăşi aripi  - disperat  -  eroic

ţâşnite din UMERI   - aminte cerul

îşi va fi adus

până atunci  - însă  -  luaţi seama la

gât – să nu rămână să sprijine numai un

rât

                                 *

Scafandrul Cristelniţei

în Tine  - Doamne – prelung şi-ndelung  - mă scufund : 

trec dincolo de ameţitoare miresme  - dar şi dincolo de

mirosuri sordide  - dincolo de faţă şi

spate  - 'nainte-napoi  -  dincolo de plutire

şi-ajung pe fundul cristelniţei: ar trebui să

tac  -  dar  - dezamăgit şi-mpăcat  -  totodată

mă aflu că-s

om

                                   *

nu vreau să-Ţi mai rănesc

palme  - ori  tălpi  -  ori

subcoasta: drept între ochi

vreau să-ţi înfig spada

măiastra

nu Tu vei răcni: eu

voi zgudui cerul cu

aiurări  -  nedumeriri buimace  şi

crâncen  -  credinţe

eu mă voi răstigni peste lume  -  şi-apoi

îndurerat  -  voi întreba  -  sângerând de pe

Cruce -  în Sfântul Pocal al

Privirii-Ţi: “mai crezi în mine

Doamne?”

                                *

În carnaval

serviţi-mă pe tavă  - laşi snobilor lovelei

circul alimentaţi-l  -  şi secta manivelei

sunt snaga celulozei  -  şi victima pubelei

de ziua naţională  - cântaţi imn zugrăvelei

ridicoli  picoli jarry-işti

analfabeţi şi belferi

lăţiţi-vă pe pajişti

graşi  viermilor “you self”-eri

anin de vina noastră  pe Cristul bugetar

zbier învierea frenţiei  în sfântul nost'  altar

linchiţi deriva  sorţii  -  rânjiţi-vă ca dar

primim grâul colivă   -  lăsând loc pentru star

păduchi şi demonie  -  curgeţi pe-al vremii jgheab

nu-ncoronaţi cerşitul  -  ci numai pe nabab

şi va veni o vreme  -  iar nu o schilodire

când veţi  zdreli genunchii  -  în dreapta noast' vestire

                         *

unde s-a pitit-a   -  cu smerire 

comiţiul de primire?

copita binecuvântării  -  întinde-o către

Mire

cu ochii-n lacrimi  -  javra-mi refuză

obşteasca ispitire

                         *

Conducătorul

el se scaldă-n acidul sulfuric al mulţimilor

prelungindu-şi spre imposibil clipa

orgasmului dumnezeiesc

maree hidoasă  -  pielea şi zâmbetul lui

migrează sufocant  -  spre cadranul

Hotarului  -  unde vrea să mute -  aducând la ora

nebuniei lui  -  àcele

Ceasului Lumii

eu mă culc umil  -  punând fruntea încinsă

pe mine însumi  -  ca pe-o

piatră oarecare  -  dar liberă de

maree  -  de tentaculele falşilor crişti

de viscolirea  -  zvârcolirea şerpească a

otrăvii de-a supune pe alţii

o piatră  - albă şi arzător de

singură  -  a Marelui Drum

Stelar

        *

la poarta Paradisului  -  afiş: “închis

pentru creaţie!”

s-a săturat Dumnezeu  -  de-atâta proprie

prostie  - şi-o ia

de la cap

s-a baricadat în faţa  - perfide  - văicărelilor

îngerilor  -  în faţa sonorei voci arogante-a

Satanei: El

Dumnezeu  -  face  -  mereu

numai cum şi cât îl duc mintea şi

capul: totul  -  de la cap!

        *

zăcătoare otravă-i în mine

nevoia de-a da mărturie  -  cu-nfricoşare

strigând: altminteri

tăcând  -  mă sufoc cu propriul

din guşă  -  venin

        *

Tripticul oboselii

               lui Mircea Dinutz

                                                           Motto: păşesc cu pas funebru

                                                                       printre cruci: amintiri de frumos şi de

                                                                       blând -  amintiri de

                                                                       vrednicie şi rost  -  de

                                                                       flacără-n gând

am rătăcit cărarea spre grădină

şi cea mai neagră noapte stă să vină

am rătăcit biletul de intrare

degeaba  îl mai caut prin buzunare

spini de piroane  -  sunt la preţ redus

iar răstignirea-i c-un picior în sus

călăii trag de timp fără sfială

iar mântuirea e de mântuială

au mai rămas culorile cenuşii

o  -  Doamne  -  unde-i  -  unde-i rana uşii?

a mai rămas un crin în bălării  -

degeaba mor  -  că nici nu-l vrei  -  nici ştii

degeaba îndemn pasul ca să urc

calvaru-i şes  -  nu vrea cu sus să-l spurc

ţărâni fierbinţi mă sorb cu sfârâieli

deasupră-mi cresc livide bănuieli

m-ai înşelat  -  o Doamne -  cu o viaţă

ologii-au dat cu piatra azi în piaţă :

cui să o vând  -  când toţi sunt puşi de Tine

străjeri cu rost  -  să nu vestească-n mine?

mi-ai luat din mână  -  Doamne  -  orice vrere

orice-ar putea străpunge în durere

şi nici în gură limba mea nu taie

şi nici în piept inima nu-i văpaie

Tu nu m-ai vrut de-al Tău de la-nceput

din zguri  -  bolboroseală m-ai făcut  - 

şi totuşi  - ciont al firii cum eram

dac-ai fi plâns în mine  -  Te slăveam

     *

lentila-mi lungeşte şi umflă

banali viermi  -  în vrednicìi grase de şerpi  -  ori

balauri ai tainei

zugrăveala din colţuri s-a dus  -  pregătind

năvale  -  zvârcoliri monstruoase

vuiri ale beznei

ochii asudă  -  timpanele

sângeră  -  vomită cumplit

gândurile  -  peste stinghia

minţii

îţi mulţumesc pentru simptomele

priorităţii  -  Doamne: hotărând Tu

să închizi expoziţia cu ecouri de răgete  -  să

sfârşeşti cu

bezmetic frământ  -  Orfanul de Noimă al

Lumii  -  ai început

Marele Bocet Cosmic   -  cu mine

    *

din noroaie  -  naşte sfânt

lotus clătinat de Gange :

un blestem ori legământ

a prins apele în cange

pasăre de rugă-n cer

a-nmuiat amurgu-n noapte  -

prosternaţii din păduri

îl trezesc pe zeu din şoapte

îmbrăcat în stea  -  brahmanul

jilăveşte-n cânt lumina  -

învârtit pe deget - timpul

şi-a-mblânzit în el jivina

străjuind la poarta nopţii

(pântecu-i albind jăratic)  -

ne pândeşte ceasul morţii

Crocodilul Hieratic

                          *

Sfârşitul

Mor oameni şi mor amintiri  -  mor, mai ales, speranţe...

Ai vrea să ieşi din labirint  -  dar uşile n-au clanţe...

Ţi-ai smuls, pe rând, galoane vechi şi-orgolii răsuflate,

Implori un Dumnezeu placid: degeaba harfa-ţi zbate...

Vei fi voit a fi monarh  -  doar gunoier te scurgi –

Vultur ai vrut, tăind senin  -  dar n-au rămas nici fulgi...

Munţii-obosesc să fie munţi  -  pitiţi în cizma lumii –

Scârţâie care peste tot – cărând victima ciumii...

Sub var te trage, -ncolăcit   -  tu, Melc dedat Spiralei  -

Căci Şarpele, domesticit, s-a prostituat moralei...

Şi să n-aştepţi, nicicând, minuni, lumine virginale –

Căci hărăzit eşti şi strivit în dans de bacanale...

Ai vrut popoare să răscoli, focuri s-aprinzi în ceruri –

Dar neamurile-au adormit  -  şi îngeri cad din geruri...

Degeaba chiui spre Olimp  - spre Gòlgote, asemeni  -

Zeii s-au stins  -  iar Domn Iisus îşi scurge sânge-n cremeni...

                                         *

Variaţiuni franciscano-mioritice

Eu şi Dumnezeu  -  obosiţi

Ne hărţuim de-o viaţă.

Frate Omule  -  Orbule Omule

Dă-mi mâna  -  pe deasupra

Marmurelor de-orgolii –

Trufia cavourilor de molii.

Trufia bogatului  -  trufia puternicului

Mai poţi – Doamne – să le-nfrângi

Sau pe frunte ele-Ţi scriu  -  „convertire”?

Frate Soare  -  şi tu  -  Soră Lună

Unde  -  unde -  unde...?

A – tu erai  -  Soră Moarte

Venişi la timp  -  nu de departe:

De-aici  -  de sub braţul meu stâng

Cel care de mine  -  uneori - mă desparte...

Proptit de Palatul  -  se zice  -  Luminii

Îmi strig  - cu glas mare  -  cânii

Stăpânii. Nu-mi sunt fraţi

Dar nici nu mă pârăsc  -  ritmic înrăit

Vinii.

                                       *

Mai sunt săracii mândri...

Mai sunt săracii mândri, cu sufletul vibrând,

Oploşesc epopeea şi tragedii, în gând  -

Cu palme-n rugăciune, ca-n cronicile-nvinse,

Îşi apără comoara sfânt rănilor aprinse.

Mai sunt săracii mândri  -  privirile-s atroce,

Căci ei, umilii lumii, ascultă de-a Lui voce –

Şi ard cu pălălaie, vii flăcări către cer,

Iar nervii lor sunt harfe durerilor de ger.

Mai sunt săracii mândri  -  căci altfel n-ar fi lumea:

Cum stau, ostaşi în zdrenţe, pândind mereu minunea  -

Prin ei, spre noi, se scurge iertarea lui Hristos,

Prin ei, Iisus, spre raiuri, are-un popor de-ntors!

                                      *

Revanşa lor

o lungă boală de certitudini greşite

asta e viaţa cu care-am dansat pe alee

nu mi-a păsat niciodată  - în ce

direcţie zboară cocorii

ca orice orator  -  am minţit Sfinxu-n faţă

de aceea faţa mea e ciuruită de nisipuri

carotida mai zvâcneşte o dată  -  cutremur scurt de

tamburină  -  în deşertul ruşinos de patetic

cei ce întocmesc actele pentru

a mi se elibera una bucată umbră

au fost mitraliaţi de o rază de soare

astfel  -  moartea mea a devenit

timbru  -  lipit pe altă

scrisoare  -  decât cea expediată deja

                     *

Încercare de a dramatiza lumea

“ - de ce ţi-a dat Dumnezeu uitarea?”  -

'l-întreb pe cel ce-ntinde spada lui spre

semen

“  - să pot ucide fără remuşcare” - fără

să mişte buzele  -  doar albul spadei

înroşind  -  răspunde-acesta

“ - de ce ţi-a dat-a Dumnezeu iertarea?” –

'l-întreb pe filosoful ce priveşte

crima

“ - spre a putea – senin  - în faţa lumii  -  să

vorbesc – de parcă n-aş fi văzut cum spada se

împinge şi răzbate-n semen” – zâmbeşte resemnat

seninul

“ - dar tu  -  poetule  -  ai parte de

uitare  -  ierţi

ceea ce pare că Dumnezeu îngăduie  -  atât de

liberal?”

“ - nicicând nu dorm  -  nicicum nu pot

grăi  -  pe gură năboit de

sângele  -  al vostru şi al

gândurilor voastre

laşe  - grase ucigaşe” – vomează-ntr-una

fiere-albastră

Poetul Poeziei

                                  *

Bântuire şi  oarbă feerie acvatică

N-ai  rost lumesc   -  în oarba ta jelire,

În surda legănare  - culcată-n asfinţire…

Rusalcă de-aburi verzi  -  ori  nereidă:

Iei zbor  -  în miez de noapte – din ora crisalidă.

Te-ai înecat  -  teribilă credinţă!  - -n visul meu:

Cuminţi îmbrăţişaţi  -  ne leagănă acvaticul

Mausoleu…

Ce somn întunecat : şi de-ar avea mustrări de cuget -  Dumnezeu

Tot n-ar mai da  - în veci -  de sufletele  - oarbe gemene -

Al meu şi-al tău…

Trec – peste noi  - mistice umbre  -  veşti de peşti

În oarba feerie-a stelelor de mare…

Şi-n mijloc  -  racla celor fără întrebare

În care  -  -mbrăţişaţi prinţi  -  noi doi stăm preafireşti…

                               *

Umilinţă mazochistă

privesc din iarbă  -  pitulat  -  Imperiul:

cel ce revarsă hoarde şi puhoaie

îngroapă-n lăfăiri-nisipuri  - ceriul

şi-azvârle gândul la gunoaie

iar soarele e doar asasinat

rostogolit sub vreascuri şi uitat :

nimic eroic   - într-un abator

în care  -  fără raze  - sfinţii mor

ne cerem închisoarea şi tortura

şi  -  suferind  - ne lasă apă gura

un neam de cabotini mimând sclavia :

orgasm stârneşte chinul  -  chiar mândria!

nici nu contemplu  -  doar constat

cum grofii beznei  -  stat în stat

pe toate le-au zdrobit şi le-au spurcat  -

iar cele toate  -  tălpi le-au sărutat

                               *

Adevăruri despre sfinţi

nu v-ajută cu nimic calendarele

de pe pereţi: nimeni nu ştie numele

sfinţilor din tării  - nimeni nu ştie cum

judecă El  -  Dumnezeu

doar pruncii din faşă pot zâmbi  -  liniştiţi

precum şi cei ce-au murit cu faţa spre cer

ochi în ochi privindu-se  - cu

Dumnezeu şi cu hulubii Măririi

aşijderea  -  şi mai abitir  -  în lacrimi de fulger mândru

străjind  -  heralzii martiri ai

Iubirii

ce ştiţi voi  -  farisei  -  despre

enigmatic şi sumbru  -  infernul

prin care  -  febril pelerinaj  - spre mântuirea

sublimă  -  trec  -  cu priviri de fanatici devoţi

sinucigaşii  -  prescurtând hieroglific  -  drumul spre

Taină?

de unde ştiţi voi  - filistini ai tarabei  - de nu cumva

le-a fost dat lor atât de cumplit să îndure

tocmai semn să-i îndrepte  -  degrabă 

cu ochii spre sfinte Puteri  – cu glas El lor

strigare să facă  - înainte de toţi  -  la luminată

muncă  şi sfântă  -  să-i cheme?

exasperarea  -  tulburătoarea taină-a martirilor

nerăbdători fericiţi  - la Domnu-a-şi sui  - vrednicie

nelinişti şi rost - spre

desăvârşire-a misiunii de Om  -  în grădina

veghetoarelor stele

noi ceilalţi toţi  -  impostori ne numim  -  şi făţarnici:

în cutremur şi spaimă-aşteptăm  -  din

cer  -  elocinţa de tunet

nici otrăvuri de Bach  -  ori pedante-antifoane

nu astupă strigătul de mânie-al

Hristosului  -  pe care în

patul cretin al lui Procust  -  l-am

omenit

prăbuşiţi la pământ  -  cu feţe

mâncate de vânătă vină vădită  -  răsuciţi de

bubele ciumei  -  ori de-arşìţa holèrei  - să stea toţi

pontifii care-au minţit  -  despre

Împărăţie şi Jude : cenuşă şi pulberi se vor alege de

fojgăite  - precum păianjeni şi şoareci

cuvintele lor  -  grohăind prin biserici

cei ce n-au luat seamă la

Nevinovat  -  cei ce-au hulit

chin cumplit şi înfrânta smerenie  -  lacrimă-stea  şi

credinţă  -  mai cu seamă

Iubirea fără de Sine  (vii şi

singure guri către Domnul  -  primite de El

întru grai şi grăire)  -   blestemaţi pe vecie

trăsniţi vor cădea de pe şubreda

Scară  -  drept în botul căscat

foc de urgie-al Dragonului  - de

umbre înşelătoare  -  umflate

intrigi între vitralii

mistuitor

                          *

După-amiază cu vin

mireasma vinului zeiesc  -  pocale de cristal

din care sorb şi

tac

e-atâta linişte-n palatele de aur şi azur

încât  -  cu fiecare clipă  -  mă

sfinţesc

straiul pământului la subsuori mă strânge:

aripi de înger  -  victorios

deşiră forma capricioasă-a inimii  -  şi

sângele-l răzbat şi îl supun

luminii

e-o după-amiază fără capăt

secunde  - ceasuri  -  veacuri: doar cenuşi de

flutur  -  se-ngroaşă-n scrumiera

fără zării

                                   *

Alegere

mierile grele-ale teiului

îmi ard răsuflarea  -

jivină vânătă  -  furtuna-a

prins în gheare zarea

să mă frig  -  respirând paradisul 

ori lumea   -  lugubru  -  s-ameninţ   -  de la

înălţimea fulgerată a norilor?

otravă chin dulce  -  feroce-nalt chin:

ce s-aleg  -  să rămân val divin?

                                  *                                                         

Flegme (gălbui- îndârjite)

nici nu ştiu dacă am iubit

vreodată

singur pe atol: e vreo planetă  -  pe-aici

pe undeva?

întreb să mă aflu în treabă  -  să

amân execuţia  -  prin braţul de oţel călit   -  braţ

de exhibiţionist de circ  -  al

Adevărului

ce flăcău închipuit  -  şi Adevărul ăsta:

mai să plesnească de atâta

exclusivism

şi totuşi  - totdeauna  -  Adevărul m-a privit neputincios  -  cu

invidie  -  şi  -  pe când el spumega

eu scriam despre ce nu văzuseră decât

porii şi cilii dezmăţului

minţii

şi dac-aş fi fost frate-Adevărului  -  ce viaţă-aş

fi dus?  - măcar am

amânat  (cu franjuri de frumuseţe  -  drapându-mi

luxos  - jur-împrejur  -  buzele

cupei cu cucută )   -  complicaţiile inutile

administrativ-birocratice  -  ale

fad  -  finalului  -  nu altul decât cel

pentru toţi imbecilii  -  comun

comunitar comunist

îndârjirea mea se cheamă

nu ştiu dacă autenticitate  vitală  -  dar măcar

a-ţi da  - din pântec afară  - surplusul intestinal

nu voiam libertate  -  ci dreptul la

curată respiraţie

nimeni nu mai ştie să dea poezie  -  fie şi

Morţii: totul e plictiseală  -  holbare

bovină  -  dureri

de mântuială

somnul e-un artefact  -  mie daţi-mi o

Moarte de încredere (nimeni nu poate garanta nimic

dar eu vreau să-mi garantez

prin scuipatul adresat oricui mă priveşte

odihnitoare -  fără nici o aplecare

Premeditată  -  Meditată  - Plecarea )

                           *

Unele lipsuri cosmice

nu-i destulă pucioasă în iad  -   să vă galoneze cu foc

toate ticăloşiile  -  toate voinţele voastre hulpave

nu-i destulă veşnicia  -  ca să vă

judece Dumnezeu strâmbătăţile  -  sulemenite

hoţeşte-n virtuţi

nu-i destulă apă  -  nici în cer  -  nici

pe pământ  -  să vă lumineze

cât de cât  -  obrazele crimei

găvozdiţi ca şobolanii  -  în gaura lumii

voi priviţi cu ochi roşii  - de foc şi mânie

fiece fulg de zăpadă  -  fără vină-n văzduh

iar când cade  -  nici leii

nici leii nu sfâşie mai cumplit  -  cu

răcnete mai sălbatic biruitoare  -  până şi

umbra fostei plutiri

                *

Ocupaţia sexului

acum  - suntem ocupaţi cu

sexul :  poate mai târziu  -  după-amiază

dimineaţă  -  la iarnă

nu  -  Doamne fereşte  -  nu ne ocupam cu

procreaţia  -  asta ar fi bătaia de cap cea mai mare

nu: noi  -  cu mijlocul  -  cu

limbile  -  cu capul  -  cu ce avem  furios

neliniştit  -  mai ascuţit  -  scotocim

săpăm  -  excavăm  - căutându-ne

noi pe noi înşine: dar atunci când  -  acolo

în adâncul cel mai adânc  - în

bătrânul cel mai bătrân  - al

vulvei  -  ne vom

întâlni  -  noi cu noi înşine  -  adică

noi cei leproşi – cu Luminaţii

aşa  -  faţă în faţă  -  ca în oglindă  -  oare

ce ne vom spune -  unul altuia  -  unii

altora?  -  ceva ucigător de banal

de exemplu: “hello! ce mai faci?”

“bine  -  dar tu?”  -  sau

gravi  - inspiraţi  - vom tăcea…

vestejindu-ne  - unul peste altul  - căzându-ne

petală cu petală  -  unii peste alţii  -  unii prin alţii  - şi toţi

polog  -  peste

oglinzile sfâşietor  obosite

până când Marea Vestejire

va ridica  -  semeaţă  - în sus  -  rebel  -  capu-i de

Şarpe -  şi se va face  -  veninos foarte  -  Mare Vârtej: frunze  -  cu petale cu tot  -  flori

şi imagini de flori  -  toţi  -  toate  -  vom îngheţa în  -  vertiginoasă

Marea Spirală a Melcului Cosmic

ştii – Femeie  -  ce bine îţi

stă -  aşa aşezată  -  lângă cochilia

Uriaşului Melc?

intră  - Ano - intră

şi dezvăluie-ţi inspirata răsuflare-ngheţată

intră şi fii  -  cu toată fiinţa ta  înşurubată  - Viforul

Spiralei din Stele: din inspiraţia ta  -  toţi şi toate  - înfiorate  - vom cădea

înapoi  -  îngeri

             *                                       

Craq des Chevaliers

voi bravi seniori şi principi! vă rog să m-ascultaţi!

trompetele să tacă  -  străjeri pe zid urcaţi!

duşmani pândesc cu droaia -  din valea otrăvită

toţi vor cetatea  noastră să cadă  - ofilită

noi  -  cavalerii Crucii  -  piept dăm cu-ntunecimea

credinţa n-o lăsarăm s-o spulbere mulţimea

din toată omenirea  -  prin duh  -  suntem aleşii

iar fortăreaţa arde  -  cei răi nu mai sunt deşii

Craq des Chevaliers sfidează  -  şi pură înfloreşte

înfruntă-n deşert şerpii  -  lumină cucereşte

fântâni avem în suflet  -  mânie şi iubire

nu vindem  -  negustorii slinoşi sunt scoşi din fire

n-avem vreo datorie -  decât la Sfântul Duh

ard inimile noastre precum uscatul stuh

ni-e cuminecătura unìca noastră hrană

şi orice promisiune de pace este vană

fierbinte-i piatra-n ziduri  -  din athanor fu scoasă

nici viaţă şi nici moarte  -  pe nimeni ea nu lasă

a-i fire rosătură şi semn de-mbătrânire:

urgii  -  infern ori raiuri: ea-i -  neclintit  -  străjire

ostaşi lui Crist îi suntem  -  simţim în noi pe îngeri

cum fâlfâie vestirea   -  îndemn preasfânt la frângeri

armura ni s-aprinde  -  iar spade fulger scapăr

şi tocmai răni deschise  -  suflete ni le apăr

noi nu suntem doar oameni  -  noi suntem veşnicia

la noi privesc arhangheli  -  şi-nvaţă străşnicia :

nu-ncape târguială cu misticul Satana

când seacă lovitura  -  aprindem iarăşi rana

priviţi pe metereze  -  zori vii se-nghesuiesc

şi de-om muri cu trupul  -  ei ne înlocuiesc:

nicicând cetatea asta nu fi-va-ntunecată  -

de înşişi heruvimii ea este apărată

noi ne-am făcut menirea  -  am fost vii vestitori

am deschis largă calea la sfinţii-apărători

Craq des Chevaliers rămâne  -  în vecii următori

a lumilor icoană  -  la care vin cu flori

schilozi şi teferi  -  regii  -  şi orbi şi văzători:

pământul ridica-va  -  de-acum încă  -  în nori…

în braţe să vă strângeţi  -  o inimă în toţi:

flacăra mântuirii s-aprinde-n mii de roţi

Osàna!  -  fără preget venim cu toţi – Hristoase

gravi cavalerii firii   -  asceţi miri ai Luminii

topim  - în ordalie  -  toţi  -  morţile frumoase:

de-acum  -  în locul nostru   -  vă-ntâmpină chiar crinii       

                           *

Bombănelile aşteptării

nu sunt destul de rău  -  nici

destul de ipocrit  -  pentru clocitura asta de

viaţă

n-am făcut nimănui rău  -  doar

mie  -  cât m-au ţinut balamalele

şi nu m-au ţinut îndeajuns  - căci încă

se zice  -  trăiesc

sau  -  poate  -  ard gazul de pomană

aşteptând în anticamera

haimanalei aceleia groaznice  -  numită

Moarte: cumplit făcându-şi de cap cu

favoriţii mormintelor  -  pe mine m-a dat-a

uitării

să te ia naiba  -  cucoană  -  dacă

nici în casa ta  -  singura pe care o cunosc

de la-nceput  -  pe-ndelete  -  nu-i

brumă  -  măcar  -  de dreptate

nu-i   -  minim -  firescul respect  -  pentru

ucenici  - funerarii devoţi

nu-s eu neam prost  -  dar ai merita să mă dau cu

Dumnezeu  -  şi să-ţi fac cu tifla  - din

eternitate

deocamdată  - n-am vlagă pentru relaţii

externe  -  n-am bani nici măcar de-o

beţie

                                 *

se suie - cu scara  -  diavolii  -   pe

cocoaşa mea  - de

nefirească  răbdare  -  şi-i

iau la bobârnace  - ca pe scame

păcat că nu-s îndestul de prost  -  să

le fiu demâncare: ce distracţie-ar fi

delicioasă şi mare  -  dar  -  din păcate  -  sunt

mai lucid decât chiar al lor

vânos  -  mistic  -  Negrul

Caid

dau afară din casă liota de pictori

animalieri  -  nu admit decât

abstract  - fără Ţap  -  pentagrama: mi-e rău de vale – mi-e

rău de deal  -  sunt tot atât de neutru  -  reumatic şi

plicticos  - precum

neantul

sfărâm cuvântul între imaginare

tocite măsele  -  am închis ferestrele dinspre

zăbrele

când şi-o aminti moartea de

datorie  -  voi apărea ţeapăn  -  în fracul

de gală  - ca scos din

cutie

vor trebui să lărgească serios uşile – pentru

această ultimă  - intimidantă  - pentru ei

trecere triumfală

în mijloc  -  Jupânii

amândoi  -  pe jerpelite tronuri

vezi Doamne  -  depărtate  -  sugerând două

continente  -  crăcănate de-atâta

necunoscut  

candelabrele  -  candelabrele! -  luminaţi-vă

destinul: după ce că   - după mintea

voastră  - sufletul meu n-a meritat

licitaţie  -  nici să nu ştiţi cu cine vă veţi

blestema zilele  - în veşnicie?  -  chipul meu

garantat   -  vă va produce o

regretabilă  -  dar meritată

indigestie

o  -  trufaşi  neghiobi  -  numai ifose

ifose  -  de

seniori  cu cori  -  sclifoseli de

dizenterici cocori

divini snobi  părinţi   -  când

aţi aprins lumina şi m-aţi văzut  -  v-a apucat

instantaneu  -  pe amândoi

sughiţul 

deci nu sunteţi în stare  -  vreunul

măcar  -  să mă ţineţi în gură

nu să mă-ncălziţi  -  ori topiţi  -  ca pe-o

bomboană  - dar nici să vă păstraţi onoarea  -  de

bravi temniceri

parcă vă văd milogindu-vă de mine – să

mă-ntorc  - să-mi mai încurc nişte

zile  -  ani  - veacuri  - să mai

văd de n-oi găsi – de n-o mai fi

ceva  - ceva seducător   - în registru

minor  - pe-astă lume –  din care m-am înscris  - primul  - la

emigraţie  - şi

cât vă va copleşi

refuzul: serios  - vă

deplâng  -  cu toată cabotina domniilor

voastre  - cosmică

tiranie

                   *

Noapte de vară

pe stradă-i cumplit de pustiu : tu zici că treci

dar nimeni nu te vede: zăpuşeală  - lehamite şi-n

plină beznă  - screamăt gâfâit de uimire

zdravănă bucată de iad pe pământ

talpa se lăţeşte grotesc -  ireal  - se

lipeşte de pietre şi-asfalt  - se înfăşoară – şerpeşte -  în jurul

feluritelor creaturi 

lugubre cadavre de lumi

renunţă la tine  -  transpiră o dată ca lumea  -  stoarce-te

scurge-te  - dibuieşte cele zece mii de

uşi ale-ntunericului  - apoi

renunţă la tot  - şi

topeşte-te  -  în constipata

penibil vizibilizata

soartă

                   *

Apocalipsis cu Anticrist

altfel de beţii  -  altfel de pierzanii

tot la ceasul tău  -  vei muri-n litanii

degeaba măsoară punte calpuzanii

n-ajung ei la tine  -  din Tripolitanii

risipit-ai cer  -  ţi-ai frânt omenia

te-ai stins în licori  - când venea urgia

deci nu poţi pretinde ca melancolia

să-ţi plătească somnul  -  şi nici mahmuria

ridul unui tigru  -  apa unui clopot

ţi se-aştern pe faţă  -  faţa dă în clocot

să nu mai visezi ritmul unui şopot

căci vin Patru Caii  -  Cavaleri în ropot

dreapta Judecată  -  nu-i amărăciune:

vei fi sfânt sau diavol  -  tot o spurcăciune…

fruntea vei lăsa-o nu pentru minciune:

n-ai ştiut iubire  -  şi nici iertăciune

rictus şi batjocuri ţi-au fost scut în viaţă

sufletul pe cruce  -  l-ai vândut în piaţă

n-a rămas din tine decât o paiaţă:

primul care trece  -  o trage de aţă

o – milorzi satanici  -  nici popas nici milă

n-aştept vreodată  -  ci doar râs şi silă

dar  - din colb de vină  -  de sub grea şenilă

pândesc ca să sfarăm luciul de reptilă

                       *

Cântec de leagăn (modern, fireşte!)

apostolii din cer

rânesc la rinocer

nu-i nici o comedie:

magii-au dizenterie

 o – zi de primăvară

dau tot din mine-afară

produc valuri-tzunami:

joc cu hipopotamii

lieduri de zgură cânt

şi dau vânt după vânt

ia mâna de pe frână:

azi a-avortat o zână

recit lista de preţuri

producând nimfei greţuri

sudori de afrodită

pe morţi bagă-n ispită

aola – ahole

timpu-i de cremene

aola ungau

gorile cu frou-frou

mă frec în libertate

pe burtă şi pe spate

un urlet zâmbăreţ

m-apucă de hârleţ

aola ahole

ce bine-i că nu e

aola ungau

chirăi la Rembranţi: “nu!”

                 *

Somnul şi o  vorbă

“cea mai moale pernă este

propria ta mână  - culcă-ţi

capul  - cerul - pe ea şi  - vei adormi precum

un prunc scăldat” -  îmi spunea  - în copilăria

mea  -  unul schilodit de tramvai  – dar mereu

vesel şi cu faţa vopsită cu râs                                                     

aşa fac  -  de jumătate de

veac  -  şi numai aşa nu m-au durut

toate ale lumii  -  decât

ca pe un copil  -  care  - culcându-se

zgâlţâit de suspine  - după o bătaie zdravănă  -  nici

el nemaiştiind cine i-a dat-o şi de ce  –  îşi spune: “lasă

mâine…”  -   ştiind că azi n-a adus nimic

bun  -  pentru că nici nu poate aduce bine vreun

azi  -  dar mâine…mâine…mâine…

acum  - după ce scriu această

durere  -  ori poate doar oarecare

trânteală  - voi pune capul  - cerul  -  pe mâna

dreaptă  -  şi voi dulce adormi  -  şi

pe atât de moale tărâm voi

poposi…

                           *

Citiţi acest pastel…

sunt atât de egoist: cer plăcerea

întreagă  -  pe când  -  undeva  - oameni

gem  -  sufocaţi sub pământ  -  în altă parte a

lumii  -  copii ţipă cumplit  - precum

bufniţele  - smulşi de torente diluviene  -  şi

în cu totul alt colţ de tărâm  -  semeni plâng în

umilitoare  -  neputinţa foamei

atroce

şi mamele nu mai pot fi

mame  -  privindu-şi

pântecul  - sfârtecat de explozii  -  privindu-şi

bărbaţii  -  moloz de ruine

planetare

şi domnii lumii   -  senioriile lor

cioclii   -  fac

calcule  -  nesfârşite şi rodnice

calcule  -  cu morţi nu cu vii

mirându-se cum de mai îndrăznesc  -  după atâtea

catastrofe cotidiene  -  humanoizii planetei  - să

sfideze matematica dezastrelor  -  şi

iţind din tranşee  -  bandajate

capete  -  să trăiască

hienele şi câinii hârâie – cu propriile

bale-nsângerate se-neacă  - păduchii fojgăie

înnebunitor de calmi  -  pe 

meridiane şi paralele  -   pretutindeni  -  femeile se

prefac  - subversiv  - a se supune   -  şi

distractiv  -  înjunghie prin spate :

cârtiţele -  cu solemnităţi ipocrite    - slăvesc

soarele

transa noastră cea de toate

zilele  -  dă-ne-o nouă astăzi

în fiecare clipă  -  acelaşi om  -  satisfăcut de

disperare  - se-aruncă-n prăpastie

nemernice pastişe ucigaşe

eu  -  eu  -  îmi îngădui   - totuşi  -  sfruntat şi

inconştient  - să trăiesc:

nu fac nimic ca să trăiesc  -  dar

trăiesc

                            *

Caii Morţii

caii moţii  - caii morţii  -  bidivii negri ai sorţii

călărit e fiecare  -  până chiar sub ceasul porţii:

ce solemnă arătare  -  ţeapănă de-afiş sfruntare

călăreaţa din altare  -  voal cernit  -  şoapte uşoare

hurducat peste morminte  -  zbor spre groapa dinainte

lacrimile  - de o viaţă  -  au săpat locaş cuminte

calul morţii  -  calul morţii  -  bidiviu negru al sorţii

nărăvaş sol al rânjirii  -  mă răstorn în pragul porţii

faţa mea  -  lividă-oglindă  -  sticlă-n abur nechezândă

mamei mele-i face semn  -  să mă lepede din pândă

cale bună  -  orb şi semen  -  călăriţi de  vântul sorţii

gravi seniori năbădăioşii  -  caii morţii  -  caii morţii…

                          *

Barochism

tronând peste ţestele câinilor  -  femeia

cântă cântul eroic

curge sânge printre buzele cerului

noaptea e imnul de veghe  lăuză

bezne sclifosind eleganţe sordide

călăul îngenunchează  -  solemn  -  în faţa propriului

cap ghilotinat

regele-şi caută-n coroană

păduchii  -  cu care  -  strivindu-i

să simuleze spinii lui Crist

                          *

Libertate şi Sânge

Sânge va curge  - inutil -  dacă nu-mparţi Pâinea

tuturor  -  precum

Hristos  - Trupul şi

Visul: Răstignirea

n-o-mparţi cu nimeni  -  şi

nici Plânsul  -  cumplit şi fără motiv   - care te

prinde  -  văzând Libertatea cum

moare  -  la picioarele tale – la picioarele

Pâinii

dar eu vă dau Libertate aprinsă cu Sângele

meu  -  proaspăt  - deci n-aveţi nevoie de altă

prăfuită  - Pâine

luaţi şi mâncaţi-mă  -  beţi-mă

şi strigaţi – curat   -  orbitor  -  numele

celei care se dă tuturor

arşilor de Visuri  -  pururi Fecioarei

Libertate

              *

Ia-mi vinul din faţă

ia-mi vinul din faţă: nu el va

spune adevărul despre

mine

o viaţă pustie  -  o viaţă pierdută

între dorinţa de-a iubi   - şi

neputinţa de-a trăda

la ce-mi foloseşte vinul? ce să

uit?  - c-am fost laş  -  c-am

preferat să mă mint  - decât

să mă chinui în văpăile

dragostei?

ia-mi cupa cu vin din faţă  -  altfel

mă voi scuipa în   - roşie - oglinda

vinului: ce  altceva merită

un dezertor?

nu e doar trist  -  e

definitiv: am îmbătrânit fără să-ndrăznesc a

săruta o floare proaspătă  -  buzele mele

veştede  -  molfăie cenuşă

nu există miracole : doar o ceaţă călduţă

saşie  -  înfofolind conştiinţe

ia-mi vinul din faţă  -  e doar

începutul asudatului  - încleiatului vis  -  care va

sfârşi în singurătatea

morţii pustii : mult curaj îţi trebuie să-nveţi  că

şi moartea-i dispreţuieşte

pe laşi  -  şi că moartea poate să-ţi ia sufletul

în silă: un serviciu nemeritat  - pentru cel ce-a

încurcat lume  -  destine şi

porţi

dac-ar fi vinul ocean  -  ar merita să-l pui în faţa mea: m-aş

arunca într-însul  -  râzând  - năzuind   -  atunci  - să ies

pe cu totul alt mal  -  la cu totul alte

porţi  -  un cu totul alt

om  -  cu altă

armă în mână  -  decât trestia

tocită şi veştedă  -  cu care am măturat

stupid domestic  - linguşitor sclav  -  ograda

pustie a vieţii  - mulţumind invizibililor

stăpâni  - că-mi îngăduie

nemernic sătul  -  cu rât şi copite

să fiu

zvârle-n chiuvetă  -  greţos încălzitul  -  de tot

sălciul  - prefăcutul în zoaie

apă de ploaie  - vin: nu e menit nici

s-adoarmă  -  nici minunate

puteri  -  să trezească

azilul vinului  -  azilul laşului:

clipocesc leşuri de ceapă  - leşinuri de

varză  - pe apa

înfundatei chiuvete

                     *

Pasărea neagră       

cuib şi-a făcut pasărea neagră-n mintea mea

cu sârg văpăi cloceşte şi incendii

furtuni ea fâlfâie - aripă  peste stea

eu nu mai văd decât  urgie în compendii

posacă  nălucire -  vechi erinii

când zgură va rămâne din visare

suflaţi din foale crivăţul  -  şi spinii

nu mântuire-or fi  -  dar nepăsare

am suferit pentru întregi istorii

Niobe-i doar nevroză solitară

şi m-au durut războaie fără glorii

dar nu am cui şopti povestea-amară

veni-vor ierni  -  s-or prăbuşi-n vermină

iar caldul putred iar va trece-n hârcă

călugărul degeaba se închină

pentru acel ce lumea-o poartă-n cârcă

              *

Descoperiri în pădurea de la Stupca

când îţi opreşti goana disperată a drumului şi

te întinzi -  otrăvit de toate oboselile lumii  -  dându-te

prins  -  într-o cercuită poiană din

pădure  -  din toate părţile coboară

spre tine îngeri  -  sute şi mii   -  şi simţi că  -  prin preajmă

trebuie să fie însuşi Dumnezeu :  prelinsă rouă

peste iarbă

ramuri şi  - obeliscuri tremurătoare de

frunze  -  peste rădăcinile noduroase ale

amintirilor  -  Dumnezeu

prăbuşit  -  cu toate cerurile  - peste

ospăţul de tigri-al durerilor  -  Dumnezeu

cel care te-a urmărit până-n hăţişul cel mai ascuns al

fugii tale din faţa liniştii  -  a inocenţei poienii

Dumnezeu - amnezia propriei tale vieţi  -  trăită

absolut la-ntâmplare  -  Dumnezeu se suprapune

perfect  -  peste tot ce credeai că însemni şi deci

pierzi -  Dumnezeu este imposibilul râs de copil  -  când

nu aveai nimic de pierdut

uită tot ce nu e poiană şi tot ce nu poate fi luminată năvală de

îngeri  -  uită tot ce descurajează privirea inimii

tale  -  plecată-n cel mai lung pelerinaj  -  cel de la

mână la suflet: mâinile ţi-au căzut  -  ca lui Dismas ţintuitul

vreascuri neputincioase: să vedem dacă limba de foc va şti

arde tot surplusul de inutilităţi  -  povara

ipocrită a  -  cumplit netrăitei vieţi

      *

Răstigniţii de la Putna

răstigniţi pe lespezi reci  -  ard cu zecile în naos

a' lor cruci învăpăiate mai orânduiesc în haos

nu-s călugări şi ţărani  -  jertfa scrie evanghelii

în picioare poţi să-i calci  - ei sunt veşnic perihelii

la mormântul sfânt veghează  -  nimeni să nu spurce visul

dacă tot vrei ca să-i calci  -  calcă-n trepte Paradisul

de atâţia paşi greşiţi  -  noi strivitu-le-am şi mânuri

sângeratu-le-am şi creştet  -  nimburi ies de sub declinuri

azi - în bezna mânăstirii  -  doar o candelă-i de strajă

ei  -  umili apostoli Umbrei  - prinşi în piatră ca de vrajă

mărturie-s că Ştefanul nu e mort  - ci ne priveşte:

doar un cal îşi mai aşteaptă  -  sabia în dreapta-I creşte

înmiiţi  - ei răstigniţii – răni îşi schimbă-n veselie:

Îi vor fi oaste cumplită  -  de-ndreptări în covălie

spre ilaiele fiebinţi vor sălta ca-n cununie

şi Netrebnici Cocoşaţii s-or struni iar brazi de glie

când suna-va  - sus la Putna  - în clopotniţa din geruri

ceasu-acela cu-nfricare  -  abia pomenit de slove

El va strânge-alai de flăcări  - toţi arhanghelii din ceruri

şi-or porni să ardă pleava umilitei Lui Moldove

        *

Catrenele disperării

zei goi -  de piatră  - măcinaţi

de lepra vremii  -  speriaţi

degeaba sunt havuze-n parcuri

toţi zeii sunt vânaţi de arcuri

infern  -  memoria ciunteşte

-n reci tortùri  - măcelăreşte

nu mai văd zei  -  doar bufniţi strigă

toate-n grădină stau să frigă

femele demoni  - aripi albe

jucau oglinzi şi ceruri salbe  -

dar etalând lumini şi frângeri

jucau atât de prost pe îngeri…

zei goi -  de piatră  - măcinaţi

de lepra vremii  -  speriaţi…

mi-e frig în focul de infern :

sunt mii de-oglinzi  - şi-un Orb Etern

        *

Roma, Romele…

aceeaşi putoare în Roma – mereu : hoitul Trădării

pe treizeci de arginţi – Lăcomia nebună

şi  - cumplit  - aiurit dezmăţată  -  Ea  - Crima: Crima

aleargă printre coloanele templelor

cu ţipăt de buhă şi urlet de leu

nimeni vaierul adânc al eroilor nu

poate-a-l pricepe – căci toţi nu aud decât clinchet

şi hohot de bani

tronul căderii  -  la licitaţie

cade

fiul ucide pe tată  -   împăraţii

odrasle de sclavi şi grăjdari: Imperiul

se vinde ca ultima târfă

orbi – surzi – nimeni n-aude cum

în hăul nebuniei  - trosnind  de văpăi diavoleşti -  se prăvale

Imperiul: Imperiul – un stârv în care

oamenii  -  înghiţiţi pe la prânzuri şi cine  - cu sânge şi vome  - au

dispărut de demult – pe

străzi joacă-n delir Măştile Ciumei - un stârv pe care

şacalii se-ncaieră  - şi cad otrăviţi – unul după altul

cad otrăviţi de duhoare – ca de-o mare uimire: cum

de poate puţi-n aşa hal – un biet stârv

de Imperiu?

       *

Lehamite

simt că – dacă acum nu ucid – nu

voi trăi

e atât de putred de ploaie şi-amurg

stive -  căzute pe jos  - àcele tuturor

ceasurilor

cuţitul  - şi el - a căzut din mână  - dar

nu mă obosesc să m-aplec să-l

ridic: în cine să-nfig lama

vie – vioaie – când toate-s – în jur

umbre – putregaiuri de umbre - deşirate-n furtună -  ale

celor ce-ar fi trebuit trupuri de

sânge  - şi flori şi  - arţăgoase - artere

să fie

las nufărul cuţitului să se înţeleagă

cum poate – cu noroaiele care-l îmbrăţişează şi sufocă

perfide – în jos de pantofii mei scufundaţi

închid ochii şi trag  mâzga de pleoape  -  furiş  - peste

ochi : aştept  - ascuns în ipocrizia solemnă a somnului

de-a-mpicioarelea – să

se usuce nesfârşitele mlaştini

 *

Prostie

e o prostie să te naşti  - e o prostie să

exişti  - la fel  - să mori - e prostie

să gândeşti – e-o prostie să

crezi în cineva –  prostie-i să

nu crezi – în

ceva

nu suntem decât nişte paiaţe – care arată grozav de

caraghioase  -  aşa cum  - neîncetat - ne convulsionăm să

existăm  - ori să

murim

cea mai mare prostie e

să bagi de seama asta – şi

s-o şi scrii

mai ales că nici măcar nu se dau premii pentru

cel mai mare prost – producător ori

consumator de

prostie – indiferent! – dar atât de

patetic

de la  Socrate şi Hristos – oamenii şi

dumnezeii mor

nevinovaţi şi

foarte democratic: eşti prost – dacă

râvneşti la  - mai mult decât

atât

 *

Venit-a marea iarnă

venit-a marea iarnă  -  când te retragi în vis

din tot ce fost-a râvnă  -  din tot ce-ai zis şi-ai scris

a mai rămas doar scrumul  -  şi numai umilinţa :

cu disperare oarbă  -  îţi zgârii neputinţa

ajungi cabotinismul să ţi-l şi crezi fiinţă

faci gesturi largi şi goale  -  şi le pretinzi ştiinţă

iar încăpăţânarea e unic argument

să-ţi afirmi hoitul jalnic  -  drept un eveniment

bătrân nebun şi singur  - bătrân tremurător

otrava îndoielii  delirezi că-i izvor

s-a închegat şi timpul  -  o noapte fără zori

implori în şoaptă moartea  -  şi gemi când simţi că mori

eşti încă o epavă pe-oceanul foşnitor

ce mai poţi înţelege din iadu-asurzitor?

scufundă-te-n uitare  -  tu  -  fost crucişător :

ţi-ai găsit tocma-acuma să-ţi aminteşti   -  de zor…

e frig  - îngheţ  -  tirane  -  şi ceasul nu mai bate

s-au prăbuşit în mlaştini smintitele palate

paiaţă asudată  -  ce coşmar ai avut

bolboroseai vechi nume  -  de mult căzute-n lut

erau chemări de faime  - dorite şi iubite

amestec atmosfera-i de ger şi de fierbinte

te-ncumeţi să te aperi : e meciul de adio

în ultima repriză  - te rogi să cazi cu brio

s-a petrecut odată – s-a petrecut nicicând

nu mai catadicseşte gândul din nou să-şi ia avânt 

de tine este liber   -  oglinda-i baltă castă

frunziş alb scuipă vremea – lipindu-l de fereastră

                  *

EPILOG  I : Autocritică (de jos în sus…)

I - Partea dintâi  -  dureri de călcâi

da  -  mi-e silă şi mie  - nemăsurată şi

disperată silă  -  de-acest

prea-ndelung  -  greţos monoton

mine

trebuie să fac ceva  -  să mă

reinventez  -  să-mi curg printre degete  - să-mi

scot  din dulap  - de prin  valize  -  flăcările de sărbătoare  

pocnitoare  -  cât mai ţepene

flăcări  - şi

să mă pierd  - cât mai degrabă şi

fără vâlvă  - exilat benevol  - în

lungă  - pustie  -  questă de oase

sunând călătorie – de-a-ndoase

dar unde  - unde

voi găsi un mine interesant  - în

care să nu debordeze  -  deverseze

avorteze   - toate scursorile lumii? 

pe post de mistere - sfânta deşuchere

hârjoană de fiere

sunt prea sărac  - nu-mi pot

permite un mai luxos  -  buretos

hotel “MINE”  - cu târfe şi piscine  -  cu

servicii speciale  -  de parfumat hoitul cu

coloniale

                    *

II - Partea a doua  -  sputa este  roua

“cine sunt eu  -  cine sunt

eu”  - vechiul cântecel cu care ne scuzăm că nu

ne sinucidem: “nu  - azi n-o fac

pentru că azi e zi de căutare a

multrespectatului meu sine!”

respiraţie  - cu

transpiraţie: scuipă-ţi în sân  -  să-ţi ţină loc de

pulsaţie

şi aşa  -  din compromis penibil  - în

compromis teribil  - ne ducem

viaţa  -  ne-o reducem  - la

Capăt: din tot ce se întâmplă – se pare că

doar Moartea mai prezintă o oarecare cotă de

interes  - de senzaţie

dar asta  - doar pentru ziarele de

azi  - de dimineaţă  -  căci mâine  - ba

chiar pe la amiază  - la ştiri  -  la

piaţă  -  se vor mai

anunţa sinucideri  -  nici vorbă de lideri! - toate

trase la indigo: vesele pestilenţe

maro

am ajuns să nu

ştim nici să ne sinucidem ca

lumea  -  cum ne cere

lumea: sinucidere   - de trei ori rotită  - la

trapez  -  în oftatul apelpisit  -  voluptuos – al  ţaţelor

de la galerie  - cu

miez

bălării  - extraterestru

botez  - ţap în levitaţie  -  moluscă-n

gestaţie

mânăstire de gealaţi  - cinci fraţi

atârnaţi

am rămas nişte Orbi mofturoşi  -  din

cronică scoşi : lichide în

transhumanţă

relicvă de senior (mama-ţi făcând trotuarul

cu spor)   -   profită de

ziua de azi  -  nu pierde prilejul  - unic!  - al

unicei – reprezentaţii  - de binefacere

evident  -  pentru bieţii bolnavi de

caracter: aceştia aşteaptă de la

noi  -  asudate de timidă-admiraţie  - oac! – laude

ovaţii  -  ovulaţii de inspiraţie:

doar ne-am născut şi vieţuim  - din

evanescentele  - preagraţioasele lor

fraude

toţi suntem

rânjitori complici la transformarea rinocerului  -  în

subretă   -  la circulaţia piraţilor – pe

trotinetă

pe-o carte de vizită  - să nu uiţi să

scrii: “Marele Duce de

Neant”  -  dă bine la

promonarhiştii din

mahala

bineînţeles   -  după  - o expediezi  -  plutitor -  în

hazna

                     *

III - Partea a treia  -  cu-ăl din Galileea

dezertează   şi  - “patria

recunoscătoare” (se-aud şopârlele fojgăind pe

culoare  - prin urechi şi buzunare  -  din ce în ce mai

glorios impertinent)  -  treci la celulă

măi vizionar de

moleculă  - testicule

prinse-n ciment  - toreador de păduchi

permanent

e imposibil să trăieşti în

economia de piaţă a sinelui  - unde

mereu  - pentru donquijoţi

e marţi  - e ghiorţ  - în loc de

-mpăcate  - selenare  - cuviincioase

morţi

dar vezi  - e de lucru din gros – la

serviciul Vidanjare a Sufletelor

marş

dă cu flit  - să moară

catifelata viperă  -  pisica vecinului

mănâncă  -  cu poftă   -  hulpav şi brav  - din

gras  - cadavrul conştiinţei  - “gratiné”

ori “soté”

ce te-nghesui  - Doamne  - la bursa

candelei : lumina se vinde  - ca şi

suflarea şi vântul  -  cu spanaci

proteine tatuate  - craci

nu se face  - Doamne  - să mai faci: nu vezi

câtă grijă au toţi  -  să-ţi depăşească  - performant

diletantă  -  munca?  - dispari  -  cât ţi-o zicem cu binişorul…

deja a pornit contorul: ce se mai

manifestă mâţele  -  toată noaptea

ce-şi mai etalează ţâţele

blana şi moartea

de ce n-or fi existând  - hingheri de

mâţe?  -  ciudat  -  numai uită-te în ochii lor

şi vei şti de ce-am întrebat

la tembelia lumii – stă

Peştele  de Bordel  -  conştiinţă de oţel

râie de zel  -  vedeta spumii

treceţi la serviciul Ofilire  -  cu tot cu

Mire  -  nu mai întrebaţi vreun înger  -  ci pe

Recepţionerul de Capete  -  acum ştii ce-i

adevărata   - de-a fi nou  -  Fericire?

de viaţă   -  poţi să-ţi iei scutire

poet cu proţap şi lovele  - chiar eşti un

sire : regală mătreaţă  -  în loc de

bărbie şi fire

apoteoză la  -  screamăt de constipaţie: cea mai expresivă

reprezentaţie

mai treceţi pe la destinaţie:

Uuultima Vibraaaţie!

                     *

II  - ELEGII

Simfonie elegiacă:

I-Allegro ma non troppo (tempo di Minuetto);  II-Scherzo. Adagio espressivo e molto spirituoso;            III-Allegretto  molto moderato e  grazioso

I - Elegie de început de toamnă

în faţa simfoniei tăcute şi verzi să

taci  -  să laşi copacii să se

pescuiască din oglinzi : atâta linişte nu merită sufletele nici

în Paradis

apele visează   -  concentrat şi adânc  -  iar noi nici nu ştim - dar

nici prin cap nu ne trece să ştim

să-notăm

nu poţi să te gândeşti  -  aici  -  decât la o singură mărire

smerită slăvire: El a făcut totul  -  tu nu ai altceva de

făcut  -  decât să te bucuri de toate  -  uitând

că exişti

nici păsări  -  nici îngeri  nu se leagănă-n văzduh  -  doar

lumina  -  dansează lumina  -  atât de copleşitor

disperat pasionată prinţesă  -  se roteşte-n delir

minunată şi tristă  - precum

uriaşă crizantemă scrijelită pe cristalul văzduhului  -  părăsită de

vrăjitul  -  uitucul ei prinţ  - părăsită  (într-un ritm delicios)   -  de 

mistic  - rostul petalelor

dacă cineva  -  nu ştiu cine  -  încă mă ţine minte

îl implor să mă uite  -  să mă lase liber : memoria oricui e-o temniţă

cumplită-mbinare de lanţuri şi scripeţi de barbară

tortură  - iar eu vreau să văd

până la capăt  -  dansul delirantei lumini  -  până la plânsul din urmă al

unei lumi de lumină  - în care amurgul este neputincios 

atât de fericit e amurgul  -  încât nu se poate hotărî să

existe: nimeni nu-l cere  -  nici o rugăciune într-însa

nu-l cuprinde  -  nu-l îmbrăţişează-n cuvinte dorinţi  - şi atunci

ce rost are să brodeze  -  cu anasâna  - pe cer  -  lucruri în care

nimeni nu crede  -  nimeni la sincope nu visează  -  febril

nu - eu nu pot iubi chiar pe nimeni -  pe

nimeni  -  pentru că întreaga iubire-i la

El :  numai El cumplit ştie  - atât de simplu  - uluitor de firesc 

desăvârşit  - să iubească  -  încât

oricui altuia nu-i rămâne decât  să dea din umeri  - şi

onest epigon   - să se umilească de atâta nesfârşită

neştiinţă  -  dar nu şi să

se teamă de vină: ce vină poţi avea  - când întreaga-ţi iubire - lui

Dumnezeu i-o  dărui  - pentru că tu nu te pricepi să faci din ea

Lumi  - proaspete minuni înstelate

i-o delegi  - Lui  - singurului măreţ 

copleşitor specialist în

Iubire

poate că ar trebui să ne-ntrebăm multe  -  dar

privirea şi sufletul nu ne-ngăduie: plutim înecaţi în

lumină  - ca-n gândul din urmă al lui Dumnezeu  -  Dumnezeu 

Cel Care  -  după ce

a sfârşit de făcut Lumea  -  şi-a răşchirat larg 

degete şi pleoape  -  a amorţit dincolo de orice scâncet de înger

scrâşnet de-arhanghel  - şi  - cu ochiul scăldat în grozava Lui linişte

a privit cu o iubire şi sete  - de-a dreptul sinucigaşe  -  tot ce-n

urmă-a făcut – şi

atât

    *

II-Elegia luptei şi sângelui

e-o luptă surdă  -  între cristalini

îngeri  -  şi rococo-ul -  pedanteria demonică  - prea abstractă

întinsă derutant  (pretutindeni unde sunt

visări  - fortăreţe strategice)  -  în lanţ de trăgători şiruită

delir voluptuos şi demonic

simt vibrând cataclismic podelele lumii de dansul sălbatic

al morţii  -  de-o mistică crimă  -  dar

mă-nspăimânt de incertitudini  - căci

nu ştiu a cui   -  contra cui

nu va mai rezista inima la trepidaţia terestrului

dans  -  se va crăpa ca un zid  -  dincolo de care nu-mi este

dat să văd urmarea turbării limitelor

strângeţi-vă-n jurul meu  -  irespirabili heruvi  -  şi

alinaţi-mi căderea  -  arătaţi-mi că

viaţa mea a-nsemnat şi peceţi de

lumină  -  peste morminte de fapte  -  că

odată şi-odată  -  din visuri  -  se vor trezi profèţii tiranici şi

mândri  -  precum

fluturi din pupe 

ajutaţi-mă să mă pricep  - în tot ce-am

făcut  -  şi  - mai ales  -  slavă smerită s-aduc

celor pe care n-am îndrăznit să le chem spre

făptură