Această carte
are drept scop declarat scoaterea de sub cea mai murdară, perversă şi constantă
calomnie, a celui mai înalt şi activ spirit românesc al sec. XX : CORNELIU
ZELEA CODREANU.
Dacă, această
carte, ar tenta acest lucru la modul LITERAR-BELETRISTIC - ar fi ridiculizată şi bagatelizată de
aşa-zişii “ oameni de ştiinţă “,
închinători exclusiv la Demonul Raţiunii “Pure” – şi cu sufletul în eprubetă.
Dacă ar lua
forma unei docte şi savante lucrări - tratat – ar descuraja atâţia oameni cu
inima bună şi de bună-credinţă – dar mai puţin dispuşi la intrarea în
labirintul aşa-zisei”ştiinţe” care, cel puţin azi, dacă nu e pozitivistă – se
pretinde a nu fi deloc... Şi ar fi păcat – căci şi-ar rata şi trăda, prezenta
carte, unul dintre scopurile ei fundamentale: atragerea cât mai multor martori
oneşti, spre LUMINA ADEVĂRULUI ORBITOR, într-un necesar viitor proces de
reparaţie morală, pentru cel mai neînfricat războinic metafizic, apărător
al MORALEI CREŞTINE: CORNELIU ZELEA
CODREANU. La acest proces viitor, şi necesar la modul absolut (pentru ca
NEAMUL ROMÂNESC SĂ NU RĂMÂNĂ BLESTEMAT, ÎN VEAC, DE BLASFEMIE) – trebuie
atrasă, de fapt şi de drept, întreaga naţiune română, căci pentru NEAMUL
ROMÂNESC ŞI PENTRU NIMIC ALTCEVA S-A
JERTFIT CORNELIU ZELEA CODREANU.
De aceea, voi
căuta să îmbin, cât voi fi în stare de armonios, în acestă carte, rigoarea analizei textuale (care aduce argumente irefutabile pentru
proiectatul proces naţional) – cu stilul familiar – sub forma unei pledoarii ,
care să se constituie într-o VOCE puternică ( CÂT MAI APROAPE IDENTIFICABILĂ CU CONŞTIINŢA NEAMULUI
ROMÂNESC ) , clamând DREPTATEA, în mod
egal, pentru un spirit vizionar de excepţie – SPIRITUL LUI CORNELIU ZELEA
CODREANU – şi pentru un neam ( al Mântuirii căruia unic, neasemuit vrednic şi adevărat vestitor a fost şi
este CORNELIU ZELEA CODREANU): NEAMUL ROMÂNESC.
Prin lectura
acestei cărţi, cititorii de bună-credinţă şi oneşti îşi vor putea depăşi
propriile limite de sens (propuse sau impuse) ale vieţii lor – viaţă care le-a
fost supusă unui bombardament diversionist şi dez-informaţional,
de o putere şi tehnicitate diabolice.
În concluzie, aceată carte se adresează cât mai multor români: celor cu
suflet de naţionalişti – dar şi ne-naţionaliştilor, dacă aceştia au mai păstrat
măcar un grăunte de luciditate, de bună-credinţă şi de bun-simţ.
Şi, în
definitiv, se adresează Lumii întregi, NEAMURILOR CU SPIRITE VII, căci CORNELIU
ZELEA CODREANU este Înaintemergătorul Epocii Cosmice Mihaelice Terestre.
OBSERVAŢIE PRELIMINARĂ
Analiştii de bună-credinţă ai vieţii şi
operei lui CORNELIU ZELEACODREANU fac, toţi, fără excepţie, o greşeală greu de
înţeles: expediază cu mult prea multă repeziciune şi superficialitate partea de
analiză spirituală a operei lui CORNELIU ZELEA CODREANU. Opera scrisă a
acestuia conţine gândirea şi, mai ales, trăirile metafizice, vizionare, ale
acestuia – gândire şi trăiri pe care le propune, ca IISUS HRISTOS, lumii
întregi – drept exerciţii modelare şi modelatoare , atât pentru români, cât şi
pentru oricare neam – în vederea contactării, de către aceştia, a entităţii
sfinte, numită SPIRITUL NEAMULUI . Exerciţii spirituale formatoare, urmând sugestia unui model activ - spiritual:
modelul CORNELIU ZELEA CODREANU, unic, în acest veac XX, pentru România şi
pentru lume. În schimb, aceşti analişti pun excesiv de mare accent pe latura practică
exterioară a Legiunii, pe existenţa evenimenţială, istorică, a Legiunii.
Iar evenimenţialul istoric, fără revelarea fundamentului şi condiţionării lui
metafizice – poate fi foarte uşor falsificat – până la inversarea semantică.
Şi se perseverează în acordarea de
prioritate exagerată evenimentului
–Legiune, - şi nu realizării operei alchimice
naţionale prin Legiune - de parcă,
în zilele noastre, generaţiile instruite, aşa de atent, în şcolile
comunist-materialiste, ar fi avut acces , ceas de ceas şi în mod nelimitat şi
nemijlocit, la cărţile lui CORNELIU ZELEA CODREANU, la concepţia sa metafizică
etc. Din partea unui analist al spiritului lui CORNELIU ZELEA CODREANU e nevoie, pentru revelarea, către
românii simpli, a ALCHIMISTULUI NAŢIONAL, care este CORNELIU ZELEA CODREANU, -
e nevoie de mult mai multă insistenţă analitică şi aplecare către latura
nevăzută, metafizică. Pentru că dinspre zona metafizică vin şi
impulsurile către acţiunile Legiunii, impulsuri exprimate în zona
evenimenţialului. (Impulsuri care vor veni mereu, în eternitate, spre sufletul
Neamului Românesc). Şi nu vor înţelege mulţi cauza evenimentului - CORNELIU
ZELEA CODREANU(cu toate că finalitatea acestui eveniment este de importanţă capitală pentru destinul românilor
şi României, dar şi al Lumii), dacă nu li se vor dezvălui rădăcinile metafizice
ale evenimentului cu ţel soteriologic, ce anume a încărcat semantic, a condiţionat
şi a determinat apariţia evenimentului (mistic) în această formă expresivă –
şi nu în alta.
Cartea noastră încearcă tocmai acest
dificil, dar absolut necesar demers: căutarea şi analizarea, în opera scrisă a
lui CORNELIU ZELEA CODREANU – a “resorturilor” spiritual-metafizice, prin care
CORNELIU ZELEA CODREANU a intuit mental-spiritual Neamul Românesc, ca Spirit –
şi, prin metode alchimice(adică de efort spiritual de “transmutare”spirituală,
dinspre LUT spre CER, cum excelent spune ideologul Legiunii, FAUST BRĂDESCU*
[1]
) , a proiectat Neamul Românesc în planul sacral - (şi) l-a revelat ca NEAM ÎNVIAT, Neam
conştient de Arhanghelul Său, de Sinea Sa Spirituală. Neam Reîndumnezeit,
prin acţiune morală.
Marea Operă Alchimică Naţională a lui
CORNELIU ZELEA CODREANU este, virtual, împlinită (în planul sacralităţii ritualistice).
Nouă, urmaşilor spirituali ai lui CORNELIU ZELEA CODREANU, ne rămâne, însă, o
datorie sfântă, şi aproape covârşitoare: Buna Vestire a Invierii Neamului. Vestire către surzi, arătare către orbi. Şi atunci ? Atunci, să
împrumutăm, prin rugăciune, de la spiritul nemuritor al lui CORNELIU ZELEA
CODREANU – forţa de a reda surzilor auzul şi orbilor – văzul. El, CORNELIU
ZELEA CODREANU, a făcut-o. Modelul ritualistic, de
regenerare spirituală, există. Christos a fost model
pentru reconstrucţia spirituală a Omului. Cine vor fi apostolii lui CORNELIU
ZELEA CODREANU, întru epifania misiunii sacrale, pe
Pământ: reconstrucţia spirituală a omului-treaptă către Neamul Înviat ?
*
* *
Ştiu că există opinia lui Sorin Alexandrescu, exprimată în revista “22”, în două numere
succesive, din septembrie 1998, precum că fenomenul legionar ar oferi un
exemplu de schizofrenie între vorbă şi faptă. Domnul sus-amintit ar trebui să
consulte, măcar şi de curiozitate, opiniile unui adevărat specialist în vorbă - Mircea Eliade. E drept, un admirator al
Legiunii(şi chiar un membru al ei - cf. Claudio Mutti – Mircea Eliade şi Garda de Fier ,
Ed. PUNCTE CARDINALE, Sibiu, 1995) - şi
Mircea Eliade nu abjură de la credinţa sa, ca
alţii...CORNELIU ZELEA CODREANU, prin scrierile sale, care sunt aproape
exclusiv esoterice, oferă un exemplu
clasic de sinergie mitologică . În plan sacral, cuvântul-mit determină apariţia şi sinergia sa cu actul real, cu fapta. Iar CORNELIU ZELEA
CODREANU operează prioritar în plan sacral, nu în plan profan.
*
* *
SIGLE
1- PENTRU LEGIONARI - PL
2- CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB - CSC
3- CIRCULĂRI ŞI MANIFESTE - CM
4- ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA - IJ
5- SCRISORI STUDENŢEŞTI DE LA VĂCĂREŞTI - SSV
6 - CORNELIU ZELEA CODREANU - CZC
7- NEAMUL ROMÂNESC - NR
8- sublinierea autorului - s.a.
9- sublinierea lui CZC - s. CZC
10- nota mea - n. m.
IN LOC DE “CUVÂNT ÎNAINTE” : CEL CE VREA SĂ ŞTIE, TREBUIE SĂ AIBĂ CURAJUL
SĂ AFLE
MOTTO: RADU
GYR, STIGMATE II, CE TARE SUNT, DOAMNE, p. 72:
“Ar trebui să urlu sub lavă,
să pier în nemernicie.
Şi , totuşi, viaţa mea ştie
să rabde mocirla grozavă
nimeni ca mine nu-nvie
din scârbă, din viermi, din otravă,
nimeni nu trece asemenea mie
prin iad şi prin slavă”.
“Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu
– dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.”(Matei, 10/22)
Cititorule,
întâmplător sau nu, al acestei cărţi –
Eu, ca şi tine, tu, ca şi mine - suntem, prin această carte din faţa ochilor
tăi, subiecţii unui examen de maturitate a Spiritului. Nu e o carte doar, ceea
ce vezi: E O CAUZĂ. Cea mai înaltă cauză a unui Neam: posibilitatea NR de a-şi
revela Spiritul ( sieşi, cât şi fiecărui român în parte). Reîndumnezeirea NR.
Iar mie, ca scriitor al cărţii, mi se pune,
extrem de serios, problema:”Vei fi fiind destul de convingător, oare - vei fi un vulcan suficient de generos în lava
credinţei revărsate – pentru a-l încredinţa pe cititorul tău că este, şi el( ca
şi tine), parte activă( şi mistică) a Spiritului Neamului ? Vei şti să te
apropii de sufletul ( da, înainte de toate, de sufletul) cititorului tău
solitar, un om singuratic şi curajos, care, când a pus mâna pe cartea aceasta,
s-o răsfoiască, deja a comis un gest de rebeliune morală , împotriva
unei conjuraţii criminale, atotputernice şi mondiale – creată împotriva
gândirii omeneşti, împotriva Duhului Sfânt din Om?”
Dar tu, cititorule, vei fi, oare, până la
urmă, până la ultimele consecinţe şi
responsabilităţi ale gestului tău – curajos ? Sau, după ce ţi-ai călcat pe
inimă, şi ai luat în mână cartea – te-a părăsit, dintr-odată, curajul, şi te-a
apucat, pe de-o parte, frica, iar pe de alta, mirarea: de unde şi de ce ţi-o fi
venit, curajul ăsta? – e o prostie ! Cea mai mare prostie! Să te vadă colegii
tăi, prietenii tăi, să te vadă oameni serioşi, respectabili şi importanţi (mai
ales, importanţi...) cu cartea asta în mână... Ce ruşine! Ce vor zice despre
tine ? Nu te vor mai saluta, nu vor mai
avea încredere în tine( încredere că vei rămâne adormit, tronând în mijlocul
propriei tale mizerii spirituale). Nu te vor mai promova la serviciu (serviciul
unui stat mafiot, supus comenzilor unor “Naşi” planetari). Îţi vor scuipa în
faţă: “Legionarule !” Cel mai de hulă cuvânt, în zilele noastre – cuvânt
care-ţi pune, pe frunte, pecetea lui Cain. Vei avea, oare, curajul ca, înfruntând oprobriul
public( oprobriul oilor care-şi nasc, prin pasivitate, lupii stăpâni – prea
docile oi, complice, prin docilitate, ale Marelui Măcel Spiritual
Universal) - să şi citeşti cartea? Mai mult: să ai curajul s-o
şi înţelegi, să ai ameţitorul , incredibilul curaj să-ţi permiţi să şi
crezi în adevărurile dezvăluite de ea? Sau vei spune: ”Ia să-mi văd eu,
cuminte, de treabă. De ce să mă leg la cap, dacă nu mă doare?” Şi te vei culca
la loc- cu
toate că lipsa de adevăr ar trebui să te doară, să te sufoce: nu doar capul să
te doară, ci şi inima. Durerea de Neam e cea mai grea – căci nu e doar a ta –
ci şi a strămoşilor şi a strănepoţilor tăi – a pământului, cerului şi Hristosului tău.
Nu. Mai comod e să crezi în ce ţi-au spus
“ei”, conducătorii perverşi ai gândirii mondiale: să crezi în guvernarea O.Z.N.-urilor, a extratereştrilor, vampirilor. Dar dacă
toţi aceştia nu sunt decât reflexia, în oglindă, a "lor" - a “spiritelor” rele ale Pământului tău?
Grea problemă , dilematic examen. O
veritabilă dilemă existenţială: a continua să stai, inert, comod şi
confortabil, cu Minciuna la masă, lăudând, linguşind şi culegând, cu o
recunoştinţă umilă şi umilitoare, fărâmiturile pe care Măria Sa Minciuna îţi
permite să le ridici de pe jos – sau să ai nebunescul şi primejdiosul curaj de
a-i răsturna masa-n cap, Măriei Sale Minciuna – asumându-ţi condiţia de
singuratic, de proscris erou: Omul, care începe să devină cavalerul
Veghetor al Adevărului – omul care nu are nevoie de firimiturile de la masa
nimănui, necerşind şi nelinguşind pe nimeni, pentru a
obţine hrana spirituală sfântă – sfântă cât şi împărtăşania cu trupul şi
sângele-Hristos: ADEVĂRUL.
Eu, prin cartea aceasta, cititorule,
întâmplător sau nu cititor – nu-ţi voi cerşi atenţia şi adeziunea la adevărurile din ea, nu te voi linguşi: voi
încerca doar să trezesc, din ignoranţă şi minciună, un semen al meu. Şi voi
pune în acest demers al meu tot focul sincerităţii şi bunei-credinţe. În cartea
aceasta nu mă adresez filistinului, laşului, fricosului, comodului – ci rătăcitului. Mă adresez celui care vrea şi ştie să-şi învingă inerţiile, doar
că l-a luat valul minciunii - mă adresez
potenţialului erou, care consimte să devină comiliton, combatant,
alături de mine, în tranşeele Adevărului.
*
Cititorule, ai văzut ce scrie pe copeta acestei cărţi: OPERA SCRISĂ A LUI CORNELIU ZELEA CODREANU: ÎNTRE
VIZIONARISM ŞI ALCHIMIE NAŢIONALĂ. În aceste vremuri de prigonire a spiritului şi moralităţii, de anihilare a
spiritului responsabilităţii – asumă-ţi riscul de a citi şi dincolo de copertă . Asumare de RISC înseamnă asumare a unei lupte interioare, pentru o viitoare victorie
metafizică: victoria Adevărului Umanităţii, sinonimă cu victoria Spiritului
Divin.
În vremurile noastre, tocmai pentru că se
repetă, până la ridicol, sintagma” drepturile omului”- efectul ei este nu de
confirmare a unor astfel de drepturi – ci de sfidare neruşinată a însăşi
esenţei umane. Ce drepturi are omul
obişnuit, omul “de treabă” al zilelor noastre? Dreptul la autoamăgire, prin
omisiunea(imbecilă, dar cu esenţe
satanice) a Adevărului. Căci gorila din tine (şi nu omul) are
dreptul să urle. Şi, după urletele dezlănţuite, chiar ea, gorila din tine, gorila stupidă a instinctelor josnice
din tine – va cădea într-o tăcere posacă, buimacă, neputincioasă,
deznădăjduită. Câtă vreme tu-instinctivul îţi evitai sinele uman, acest sine uman se deprecia, se lehămetea de legătura cu corpul tău
fizic. Şi te părăsea. Şi, dacă, la început, o făceai pe gorila - la sfârşit erai doar gorilă. Un biet
şi neajutorat animal, pradă oricărui viclean vânător sau neguţător de sclavi,
sau neguţător de animale pentru circ (tot sclave). Căci o gândire înăbuşită de
instinctualitate duce la sclavia fiinţei care a acceptat această înăbuşire(
devenind complice la această înăbuşire). Şi iată cum “drepturile omului” devin,
în realitate, dreptul de a te autoimbeciliza, prin instinctualizare, prin despiritualizare(
începută printr-o despiritualizare provocată), prin
lipsa de coordonare morală a voinţei( căreia, în mod normal, ar trebui să i se
subordoneze instinctele, pentru ca fiinţa umană să rămână între hotarele ei şi
să i se creeze premizele educaţiei morale viitoare).
În virtutea acestor aşa de zelos trâmbiţate
“drepturi ale omului”( trâmbiţare făcută cu o perseverenţă năucitoare –
“perseverare diabolicum”... – căci este o
perseverenţă întru triumful spiritelor malefice) – există un pact
(i)moral-social tacit ( un pact, de fapt, impus de conducătorii gândirii
noastre - propaganda mondială
iudeo-masonică), prin care pact oamenii trebuie să (se) satanizeze,
în gând, vorbă şi faptă. Tot ce se spune că este legionar, de tip
legionar, să satanizeze cămaşa verde – şi,
în special, numele lui CORNELIU ZELEA CODREANU. În consecinţă, cine vede o
carte cu titlu referitor la conducătorul şi formatorul spiritual al LEGIUNII
ARHANGHELUL MIHAIL – trebuie să-şi acopere(ipocrit sau nu) ochii, de parcă i
s-ar fi arătat cea mai obscenă imagine, de parcă ochii lui ar fi întâlnit însăşi vedenia Doamnei Ciumă (“Ciuma
Verde”...) . Trebuie să plece de unde a văzut cartea, de parcă n-ar fi văzut-o
– să facă spălături ablutive, la ochi şi la creier,
să scape de îngrozitoarea vedenie. Să scape de epidemia (periculoasă) de moralitate, de demnitate umană.
Această îngropare a capului în nisip, care
se traduce prin formarea omului laş – opus omului corect şi direct,
care este legionarul adevărat, în viziunea lui CZC - marchează asemănarea de esenţă a celor două regimuri: cel comunist şi
cel capitalisto-liberal – ambele,
odrăslite (în ultimele două veacuri, fiind puse în fiinţă mondială) de către iudeo-masonerie, încă din sânul otrăvit
al Revoluţiei regicide franceze..
Ce înseamnă ocolirea, ca sub stare de transă
hipnotică, a adevărului legionar, ca şi a oricărui adevăr solidarizator pentru
oameni(cele două adevăruri coincid, întru Hristos-Adevărul)?
Refuzul vindecării de egoismul josnic, menţinerea, cu obstinaţie, a
necurăţeniei din “grajdurile lui Augias”, în sufletul
uman. E mult mai comod (ne-a învăţat propaganda iudeo-masonică) să fii “liber”,
adică să nu-ţi asumi obligaţia de a răspunde de tine însuţi, de îndeplinirea,
de către tine însuţi, a obligaţiilor faţă de Dumnezeu, Neam (ca
entitate atemporală, anistorică, DIVINĂ), Patrie-comunitate istorică
(comunitate-comuniune între Pământ - şi
oamenii care-şi îndreaptă în acelaşi fel Rugăciunea şi Privirea, Sufletul şi Glasul,
spre Cer) - şi, în concluzia acestor
misiuni îndeplinite: faţă de tine însuţi. E mult mai comod să fii
ticălos - şi să te ticăloşeşti în mod
progresiv-accelerat - decât să fii om-erou,
prin lupta, în primul rând, cu tine însuţi – pentru Morală, împotriva Răului
metafizic (mondial şi cosmic; în planul terestru actual, acest rău are ţi faţa iudeo-masonică...).
Căci masoneria, prin fantasticul
bombardament informaţional-dezinformaţional ,
mass-media etc. – vrea să distrugă ideea că omul (prin creaţia lui
Dumnezeu) nu are un statut
involutiv, de fiară vicleană – ci unul evolutiv, eroic şi sacral, de Om –
Hristos: omul nu există prin sine şi pentru sine, ci omul se confirmă pe sine
prin intermediul divinităţii şi al lumii create de Dumnezeu (creată înăuntrul
şi înafara fiinţei corporal-fizice). Omul terestru are statut tranzitiv,
intermediat: el este un “vicar” (reprezentant şi înlocuitor al altcuiva,
superior, în lume). Abia când conştientizează acest statut, omul are dreptul
(dar abia atunci) să vadă treapta următoare – şi s-o urce: treapta
intranzitivităţii. De ce ? Pentru că atunci când va conştientiza împlinirea sa
prin Dumnezeu – omul va accede la fiinţa sa morală: omul,fiinţă de apă
şi foc, de suflet şi duh - omul se va
dizolva, ca entitate aflată în permanentă contradicţie (cu sine şi cu mediul)
şi se va revărsa spre/în Totul Originar, spre/în Sinea Spirituală Supremă. Un
ocean solar de moralitate (adevăr, frumos şi bine) va fi imaginea globală a
Noii Planete Spirituale( care se va numi
STADIUL SPIRITUAL VULCAN), pentru Noul Om: Omul Înviat.
“Globalizarea-mondializarea”, “era
informaţională –puterea prin informatică”( al treilea val) – cf. Alvin şi Heidi Toffler, în PUTEREA ÎN MIŞCARE, ŞOCUL VIITORULUI, AL
TREILEA VAL etc.- “noua ordine economică”, “euroregiunile economice “,” euromoneda” etc. – nu sunt decăt simulacre hidoase, pervertitoare ale imaginii terestre a planului divin –
simulacre satanizate , inventate şi pe cale de a fi
construite de iudeo-masonerie. Scopul: a abate gândul şi voinţa omului de la
căutarea Sinei Spirituale-Hristos - şi
a-l deturna, pe om, printr-o acţiune tenace şi tembelizantă, spre corpul fizic,
înfundându-l, tot mai mult, în sclavia lenei de gândire, în sclavia
materiei . “Societatea de consum” este exact opusul ÎNVIERII SPIRITUALE A
NEAMURILOR. Nu e normal un “sat mondial”( globalizarea...) , câtă vreme
Spiritul fiecărui Neam are Arhanghelul său. Nu e normal să-ţi lepezi
personalitatea spirituală( ca tendinţă spre găsirea Sinei Spirituale-HRISTOS) şi să te abandonezi, în mod alienant, cătuşelor groaznice ale maşiniloe cibernetice, calculatoarelor( care elimină, treptat, orice capacitate reflexivă
umană, aruncând fiinţa umană într-o teribilă schizofrenie). Este complet imoral
să-ţi predai, de bună-voie, valorile tale spirituale şi materiale, pt. a-ţi fi
absorbite şi pervertite, esenţial, de zone mult mai intens luciferizate decât zona ta (cazul propuselor, şi, parţial, îndeplinitelor,
euroregiuni economice, euromonedei etc.)
S-au creat, prin acţiunea sistematică şi
foarte conştiincioasă , foarte
perseverentă şi tenace(căci Asmodeu este harnic...) a
iudeo-masoneriei mondiale:
pe de o parte,
premizele haosului moral şi,deci, a haosului axiologic şi semantic;
pe de altă parte, condiţiile naşterii unui limbaj dichotomic,
de tip maniheist, în alb şi negru - Satan şi Dumnezeu. Doar atât că semantica se vrea inversată. Se vrea. Se va şi reuşi, oare,
întrutotul?
Poate că, fără să-şi dea seama, demonul(
care e inteligent, dar nu înţelept) se va învinge singur: sunt mult mai uşor de
urmărit şi de evitat( când ai fost avertizat asupra prezenţei rafinamentului
satanic în lume) cele mai subtile capcane ale acestei spiritualităţi bolnave şi
invertite, vicioase şi viciate de elemente luciferice.
Căci, la un moment dat, pe când demonul,
căzut în capcana propriei transe hipnotice, a propriului delir subminator, tot
ţese şi plănuieşte ţesături de cât mai mârşave şi adânci rele - omul, având în el , pe de o parte, anticorpul
neîncrederii în toate, pe de altă parte, fie şi o umbră din lumina divină, fie
şi un rudiment de sentiment moral - se
poate trezi şi se poate întreba: “Ce se întâmplă cu mine, cu rostul meu în
lume? Ce fac eu, de fapt – în ce scop şi pt. cine? “( de fapt, tot Lucifer l-a învăţat pe om întrebarea:
iată dubla faţă a forţelor luciferice – bune în temperanţă, autodistructive în
exces). La un moment dat, excesul de subtilitate al spiritelor luciferizate se transformă în imbecilitate. Când
toţi oamenii de bună-credinţă şi
neparalizaţi de mirajul devastator al comodităţii şi iresponsabilităţii, nemăcinaţi total de cariul inerţiei spirituale( egotiste şi autodistructive) – îşi vor fi dat seama de
acest lucru - separarea grâului de neghină va fi mult mai
simplă – iar blocarea evoluţiei Spiritului Uman spre stadiul de SPIRIT MORAL –
va înceta. Atunci, cititorule neîntâmplător, CZC va
deveni însăşi conştiiinţa ta morală.
Fiinţa ta se va identifica, spiritual, cu Logosul lui CZC.
Dar, pentru a ajunge la acest stadiu de
maturitate spirituală, ai nevoie de ajutorul alchimic al lui CZC. Mulţi vor
spune, probabil:” dar dacă toată povestea asta cu iudeo-masoneria şi lupta
împotriva ei sunt o înşelăciune naivă, gloanţe-n vânt? “ Să acceptăm, dacă
vrei, cititorule, şi această variantă – căci, în univers, totul trebuie lăsat
să-şi viseze posibilitatea( până când visul i se transformă în coşmar). Dar
lupta pt. a deveni tu însuţi, pt. a-ţi concentra toate forţele spirituale, spre
a deveni EROU sau ZEU – acestea nu mai
pot fi gloanţe-n vânt. CZC îţi oferă, prin Logosul său esoteric, şansa de a-ţi
întrevedea sinele paradisiac , sinonim cu ROMÂNIA
EXORCIZATĂ, de a întrevedea GRĂDINA HESPERIDELOR, din mistica HYPERBOREE :”...
o mare mulţumire îmi luminează acum conştiinţa: o Românie legionară(citeşte:
spaţiu iniţiatic, sacral) şi-a înfipt, ca un pom, rădăcinile în carnea inimii
noastre. Ea creşte din dureri şi din jertfă, şi ochii noştri
plini de nesaţ, o privesc înflorind., luminând zările şi veacurile, cu
strălucirea şi măreţia ei....”(PL, p. 475).
[1] *- Cf. FAUST BRĂDESCU, în VIZIUNEA INTEGRALĂ A REVOLUŢIEI LEGIONARE, Majadahonda, Buc., 1997, p.277.