C O R N E L I U   Z E L E A   C O D R E A N U

 

 

                                MOTTO: RADU GYR, STIGMATE II, CE TARE SUNT, DOAMNE, p. 72:

 

                                               “Ar trebui să urlu sub lavă,

                                              să pier în nemernicie.

                                              Şi , totuşi, viaţa mea ştie

                                              să rabde mocirla grozavă

                                              nimeni ca mine nu-nvie

                                              din scârbă, din viermi, din otravă,

                                              nimeni nu trece asemenea mie

                                              prin iad şi prin slavă”.

   “Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu – dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.”(Matei, 10/22)

Cititorule, întâmplător sau nu, al acestei cărţi –

  

   Eu, ca şi tine, tu, ca şi mine -  suntem, prin această carte din faţa ochilor tăi, subiecţii unui examen de maturitate a Spiritului. Nu e o carte doar, ceea ce vezi: E O CAUZĂ. Cea mai înaltă cauză a unui Neam: posibilitatea NR de a-şi revela Spiritul ( sieşi, cât şi fiecărui român în parte). Reîndumnezeirea NR.

   Iar mie, ca scriitor al cărţii, mi se pune, extrem de serios, problema:”Vei fi fiind destul de convingător, oare -  vei fi un vulcan suficient de generos în lava credinţei revărsate – pentru a-l încredinţa pe cititorul tău că este, şi el( ca şi tine), parte activă( şi mistică) a Spiritului Neamului ? Vei şti să te apropii de sufletul ( da, înainte de toate, de sufletul) cititorului tău solitar, un om singuratic şi curajos, care, când a pus mâna pe cartea aceasta, s-o răsfoiască, deja a comis un gest de rebeliune morală ,  împotriva unei conjuraţii criminale, atotputernice şi mondiale – creată împotriva gândirii omeneşti, împotriva Duhului Sfânt din  Om?”

   Dar tu, cititorule, vei fi, oare, până la urmă, până  la ultimele consecinţe şi responsabilităţi ale gestului tău – curajos ? Sau, după ce ţi-ai călcat pe inimă, şi ai luat în mână cartea – te-a părăsit, dintr-odată, curajul, şi te-a apucat, pe de-o parte, frica, iar pe de alta, mirarea: de unde şi de ce ţi-o fi venit, curajul ăsta? – e o prostie ! Cea mai mare prostie! Să te vadă colegii tăi, prietenii tăi, să te vadă oameni serioşi, respectabili şi importanţi (mai ales, importanţi...) cu cartea asta în mână... Ce ruşine! Ce vor zice despre tine   ? Nu te vor mai saluta, nu vor mai avea încredere în tine( încredere că vei rămâne adormit, tronând în mijlocul propriei tale mizerii spirituale). Nu te vor mai promova la serviciu (serviciul unui stat mafiot, supus comenzilor unor “Naşi” planetari). Îţi vor scuipa în faţă: “Legionarule !” Cel mai de hulă cuvânt, în zilele noastre – cuvânt care-ţi pune,  pe frunte, pecetea lui Cain. Vei avea, oare, curajul ca, înfruntând oprobriul public( oprobriul oilor care-şi nasc, prin pasivitate, lupii stăpâni – prea docile oi, complice, prin docilitate, ale Marelui Măcel Spiritual Universal)  - să şi citeşti cartea?    Mai mult: să ai curajul s-o şi înţelegi, să ai ameţitorul , incredibilul curaj să-ţi permiţi să şi crezi în adevărurile dezvăluite de ea? Sau vei spune: ”Ia să-mi văd eu, cuminte, de treabă. De ce să mă leg la cap, dacă nu mă doare?” Şi te vei culca la loc-  cu toate că lipsa de adevăr ar trebui să te doară, să te sufoce: nu doar capul să te doară, ci şi inima. Durerea de Neam e cea mai grea – căci nu e doar a ta – ci şi a strămoşilor şi a strănepoţilor tăi – a pământului, cerului şi Hristosului tău.

   Nu. Mai comod e să crezi în ce ţi-au spus “ei”, conducătorii perverşi ai gândirii mondiale: să crezi în guvernarea O.Z.N.-urilor, a extratereştrilor, vampirilor. Dar dacă toţi aceştia nu sunt decât reflexia, în oglindă, a "lor" -  a “spiritelor” rele ale Pământului tău?

   Grea problemă , dilematic examen. O veritabilă dilemă existenţială: a continua să stai, inert, comod şi confortabil, cu Minciuna la masă, lăudând, linguşind şi culegând, cu o recunoştinţă umilă şi umilitoare, fărâmiturile pe care Măria Sa Minciuna îţi permite să le ridici de pe jos – sau să ai nebunescul şi primejdiosul curaj de a-i răsturna masa-n cap, Măriei Sale Minciuna – asumându-ţi condiţia de singuratic, de proscris erou: Omul, care începe să devină cavalerul Veghetor al Adevărului – omul care nu are nevoie de firimiturile de la masa nimănui, necerşind şi nelinguşind pe nimeni, pentru a obţine hrana spirituală sfântă – sfântă cât şi împărtăşania cu trupul şi sângele-Hristos: ADEVĂRUL.

   Eu, prin cartea aceasta, cititorule, întâmplător sau nu cititor – nu-ţi voi cerşi atenţia şi adeziunea  la adevărurile din ea, nu te voi linguşi: voi încerca doar să trezesc, din ignoranţă şi minciună, un semen al meu. Şi voi pune în acest demers al meu tot focul sincerităţii şi bunei-credinţe. În cartea aceasta nu mă adresez filistinului, laşului, fricosului, comodului – ci rătăcitului.  Mă adresez celui care   vrea şi ştie să-şi învingă inerţiile, doar că l-a luat valul minciunii -  mă adresez potenţialului erou, care consimte să devină comiliton, combatant, alături de mine, în tranşeele Adevărului.

 

                                                                                         *

 

   Cititorule, ai văzut ce scrie pe copeta acestei cărţi: OPERA SCRISĂ  A LUI CORNELIU ZELEA CODREANU: ÎNTRE VIZIONARISM ŞI ALCHIMIE NAŢIONALĂ. În aceste vremuri de prigonire  a spiritului şi moralităţii, de anihilare a spiritului responsabilităţii – asumă-ţi riscul de a citi şi  dincolo  de copertă . Asumare de RISC   înseamnă asumare a unei lupte interioare, pentru o viitoare victorie metafizică: victoria Adevărului Umanităţii, sinonimă cu victoria Spiritului Divin.

   În vremurile noastre, tocmai pentru că se repetă, până la ridicol, sintagma” drepturile omului”- efectul ei este nu de confirmare a unor astfel de drepturi – ci de sfidare neruşinată a însăşi esenţei umane.  Ce drepturi are omul obişnuit, omul “de treabă” al zilelor noastre? Dreptul la autoamăgire, prin omisiunea(imbecilă, dar cu  esenţe satanice) a Adevărului. Căci gorila din tine (şi nu omul) are dreptul să urle. Şi, după urletele dezlănţuite, chiar ea, gorila din  tine, gorila stupidă a instinctelor josnice din tine – va cădea într-o tăcere posacă, buimacă, neputincioasă, deznădăjduită. Câtă vreme tu-instinctivul îţi evitai sinele uman, acest sine uman se deprecia, se lehămetea de legătura cu corpul tău fizic. Şi te părăsea. Şi, dacă, la început, o făceai pe gorila -  la sfârşit erai doar gorilă. Un biet şi neajutorat animal, pradă oricărui viclean vânător sau neguţător de sclavi, sau neguţător de animale pentru circ (tot sclave). Căci o gândire înăbuşită de instinctualitate duce la sclavia fiinţei care a acceptat această înăbuşire( devenind complice la această înăbuşire). Şi iată cum “drepturile omului” devin, în realitate, dreptul de a te autoimbeciliza, prin instinctualizare, prin despiritualizare( începută printr-o despiritualizare provocată), prin lipsa de coordonare morală a voinţei( căreia, în mod normal, ar trebui să i se subordoneze instinctele, pentru ca fiinţa umană să rămână între hotarele ei şi să i se creeze premizele educaţiei morale viitoare).

   În virtutea acestor aşa de zelos trâmbiţate “drepturi ale omului”( trâmbiţare făcută cu o perseverenţă năucitoare – “perseverare diabolicum”... – căci este o perseverenţă întru triumful spiritelor malefice) – există un pact (i)moral-social tacit ( un pact, de fapt, impus de conducătorii gândirii noastre -  propaganda mondială iudeo-masonică), prin care pact oamenii trebuie să (se) satanizeze, în gând, vorbă şi faptă. Tot ce se spune că este legionar, de tip legionar, să satanizeze cămaşa verde – şi, în special, numele lui CORNELIU ZELEA CODREANU. În consecinţă, cine vede o carte cu titlu referitor la conducătorul şi formatorul spiritual al LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL – trebuie să-şi acopere(ipocrit sau nu) ochii, de parcă i s-ar fi arătat cea mai obscenă imagine, de parcă ochii lui ar fi întâlnit  însăşi vedenia Doamnei Ciumă (“Ciuma Verde”...) . Trebuie să plece de unde a văzut cartea, de parcă n-ar fi văzut-o – să facă spălături ablutive, la ochi şi la creier, să scape de îngrozitoarea vedenie. Să scape de epidemia (periculoasă) de moralitate, de demnitate umană.

   Această îngropare a capului în nisip, care se traduce prin formarea omului laş – opus omului corect şi direct, care este legionarul adevărat, în viziunea lui CZC   -  marchează asemănarea de esenţă a celor două regimuri: cel comunist şi cel capitalisto-liberal  – ambele, odrăslite (în ultimele două veacuri, fiind puse în fiinţă mondială) de  către iudeo-masonerie, încă din sânul otrăvit al Revoluţiei regicide franceze..

   Ce înseamnă ocolirea, ca sub stare de transă hipnotică, a adevărului legionar, ca şi a oricărui adevăr solidarizator pentru oameni(cele două adevăruri coincid, întru Hristos-Adevărul)? Refuzul vindecării de egoismul josnic, menţinerea, cu obstinaţie, a necurăţeniei din “grajdurile lui Augias”, în sufletul uman. E mult mai comod (ne-a învăţat propaganda iudeo-masonică) să fii “liber”, adică să nu-ţi asumi obligaţia de a răspunde de tine însuţi, de îndeplinirea, de către tine însuţi, a obligaţiilor faţă de Dumnezeu, Neam (ca entitate atemporală, anistorică, DIVINĂ), Patrie-comunitate istorică (comunitate-comuniune între Pământ  - şi oamenii care-şi îndreaptă în acelaşi fel Rugăciunea şi Privirea, Sufletul şi Glasul, spre Cer) -  şi, în concluzia acestor misiuni îndeplinite: faţă de tine însuţi. E mult mai comod să fii ticălos  -  şi să te ticăloşeşti în mod progresiv-accelerat -  decât să fii om-erou, prin lupta, în primul rând, cu tine însuţi – pentru Morală, împotriva Răului metafizic (mondial şi cosmic; în planul terestru actual, acest rău are ţi faţa iudeo-masonică...).                                      

    Căci masoneria, prin fantasticul bombardament informaţional-dezinformaţional , mass-media etc. – vrea să distrugă ideea că omul (prin creaţia lui Dumnezeu) nu are  un statut involutiv, de fiară vicleană – ci unul evolutiv, eroic şi sacral, de Om – Hristos: omul nu există prin sine şi pentru sine, ci omul se confirmă pe sine prin intermediul divinităţii şi al lumii create de Dumnezeu (creată înăuntrul şi înafara fiinţei corporal-fizice). Omul terestru are statut tranzitiv, intermediat: el este un “vicar” (reprezentant şi înlocuitor al altcuiva, superior, în lume). Abia când conştientizează acest statut, omul are dreptul (dar abia atunci) să vadă treapta următoare – şi s-o urce: treapta intranzitivităţii. De ce ? Pentru că atunci când va conştientiza împlinirea sa prin Dumnezeu – omul va accede la fiinţa sa morală: omul,fiinţă de apă şi foc, de suflet şi duh -  omul se va dizolva, ca entitate aflată în permanentă contradicţie (cu sine şi cu mediul) şi se va revărsa spre/în Totul Originar, spre/în Sinea Spirituală Supremă. Un ocean solar de moralitate (adevăr, frumos şi bine) va fi imaginea globală a Noii  Planete Spirituale( care se va numi STADIUL SPIRITUAL VULCAN), pentru Noul Om: Omul Înviat.

   “Globalizarea-mondializarea”, “era informaţională –puterea prin informatică”( al treilea val) – cf. Alvin şi Heidi Toffler, în PUTEREA ÎN MIŞCARE, ŞOCUL VIITORULUI, AL TREILEA VAL etc.- “noua ordine economică”,  “euroregiunile economice “,” euromoneda” etc. – nu sunt decăt simulacre hidoase, pervertitoare ale imaginii terestre a planului divin – simulacre satanizate , inventate şi pe cale de a fi construite de iudeo-masonerie. Scopul: a abate gândul şi voinţa omului de la căutarea Sinei Spirituale-Hristos  -   şi a-l deturna, pe om, printr-o acţiune tenace şi tembelizantă, spre corpul fizic, înfundându-l,  tot mai mult,  în sclavia lenei de gândire, în sclavia materiei . “Societatea de consum” este exact opusul ÎNVIERII SPIRITUALE A NEAMURILOR. Nu e normal un “sat mondial”( globalizarea...) , câtă vreme Spiritul fiecărui Neam are Arhanghelul său. Nu e normal să-ţi lepezi personalitatea spirituală( ca tendinţă spre găsirea Sinei Spirituale-HRISTOS) şi să te abandonezi, în mod alienant, cătuşelor groaznice ale maşiniloe cibernetice, calculatoarelor( care elimină, treptat, orice capacitate reflexivă umană, aruncând fiinţa umană într-o teribilă schizofrenie). Este complet imoral să-ţi predai, de bună-voie, valorile tale spirituale şi materiale, pt. a-ţi fi absorbite şi pervertite, esenţial, de zone mult mai intens luciferizate decât zona ta (cazul propuselor, şi,  parţial,  îndeplinitelor, euroregiuni economice, euromonedei etc.)

   S-au creat, prin acţiunea sistematică şi foarte conştiincioasă  , foarte perseverentă şi tenace(căci Asmodeu este harnic...) a iudeo-masoneriei mondiale:

pe de o parte, premizele haosului moral şi,deci, a haosului axiologic şi semantic;

 pe de altă  parte, condiţiile naşterii unui limbaj dichotomic, de tip maniheist, în alb şi negru -     Satan şi Dumnezeu. Doar atât că semantica se vrea  inversată. Se vrea. Se va şi reuşi, oare, întrutotul?

   Poate că, fără să-şi dea seama, demonul( care e inteligent, dar nu înţelept) se va învinge singur: sunt mult mai uşor de urmărit şi de evitat( când ai fost avertizat asupra prezenţei rafinamentului satanic în lume) cele mai subtile capcane ale acestei spiritualităţi bolnave şi invertite, vicioase şi viciate de elemente luciferice.

   Căci, la un moment dat, pe când demonul, căzut în capcana propriei transe hipnotice, a propriului delir subminator, tot ţese şi plănuieşte ţesături de cât mai mârşave şi adânci rele -  omul, având în el , pe de o parte, anticorpul neîncrederii în toate, pe de altă parte, fie şi o umbră din lumina divină, fie şi un rudiment de sentiment moral -  se poate trezi şi se poate întreba: “Ce se întâmplă cu mine, cu rostul meu în lume? Ce fac eu, de fapt – în ce scop şi pt. cine?  “( de fapt, tot Lucifer l-a învăţat pe om întrebarea: iată dubla faţă a forţelor luciferice – bune în temperanţă, autodistructive în exces). La un moment dat, excesul de subtilitate al spiritelor luciferizate se transformă în imbecilitate. Când toţi oamenii de bună-credinţă  şi neparalizaţi de mirajul devastator al comodităţii şi iresponsabilităţii, nemăcinaţi total de cariul inerţiei spirituale( egotiste şi autodistructive) – îşi vor fi dat seama de acest lucru  -  separarea grâului de neghină va fi mult mai simplă – iar blocarea evoluţiei Spiritului Uman spre stadiul de SPIRIT MORAL – va înceta. Atunci, cititorule neîntâmplător, CZC va deveni însăşi conştiiinţa ta morală. Fiinţa ta se va identifica, spiritual, cu Logosul lui CZC.

   Dar, pentru a ajunge la acest stadiu de maturitate spirituală, ai nevoie de ajutorul alchimic al lui CZC. Mulţi vor spune, probabil:” dar dacă toată povestea asta cu iudeo-masoneria şi lupta împotriva ei sunt o înşelăciune naivă, gloanţe-n vânt? “ Să acceptăm, dacă vrei, cititorule, şi această variantă – căci, în univers, totul trebuie lăsat să-şi viseze posibilitatea( până când visul i se transformă în coşmar). Dar lupta pt. a deveni tu însuţi, pt. a-ţi concentra toate forţele spirituale, spre a deveni  EROU sau ZEU – acestea nu mai pot fi gloanţe-n vânt. CZC îţi oferă, prin Logosul său esoteric, şansa de a-ţi întrevedea sinele paradisiac , sinonim cu ROMÂNIA EXORCIZATĂ, de a întrevedea GRĂDINA HESPERIDELOR, din mistica HYPERBOREE :”... o mare mulţumire îmi luminează acum conştiinţa: o Românie legionară(citeşte: spaţiu iniţiatic, sacral) şi-a înfipt, ca un pom, rădăcinile în carnea inimii noastre. Ea creşte din dureri şi din jertfă, şi ochii noştri plini de nesaţ, o privesc înflorind., luminând zările şi veacurile, cu strălucirea şi măreţia ei....”(PL, p. 475).