C.V. DE CIOBAN AL
CERULUI
|
LIEDUL METAMORFOZELOR
ar fi fost bine să
plouă-ntreaga noapte
să mă înec în florile de
rod:
aşa – doar voi privi de
pe înaltul pod
cum faclele se sting –
discret – în şoapte
cumplitul lied mă
urmăreşte-n stele
orbesc privind la şarpele
uitării:
de-atâtea-ncolăciri se
rup ostroave
oprindu-l pe Ulysse-n
gura mării
e cântul bolii zborului
de flutur
e cântecul seminţei
prinsă-n brazdă:
din fâlfâiri – târâş fără
de gazdă
din moartea zânei –
florile se scutur...
...mareea morţii unduie-n
coroane:
răsare luna – cap punând
la zvoane
***
CÂNTÂND ÎN VIE
licăre şi flacăre – în
ploile nopţii
flecăreli de
trubaduri - îngeri din adopţii!
latră câini în subpământ
– huhuie comori
e un timp ca să trăieşti
– zorii-s ca să mori...
nu veniţi cu nunţi prin
munţi – călăreţi de spaimă
vi-l ştiu tropotul saşiu
şi a voastră faimă:
mai bine scăldaţi în vin
miezul cel de noapte
să plutească-n el – cu
lin - stele tot mai coapte
şi un greierel din vii
pună-n strună visul
s-o convingă pe „cumătra”
– prima oară-n ere
că nu-i asudat de munci –
ELCRIN – paradisul
şi că lenea din lumini dă
oricui putere!
...tresării din cântu-mi
beat - un butuc cu coarde:
Hrist se ghemuie-mi în
pălmi - ori piron mă arde?
***
ARHANGHELUL DIN STUPCA
lui Ciprian Porumbescu
tragi cu arcuşul peste
aştri - -nduioşat
vioara munţilor vibrează
- -n mii de brazi
de-atâta patimă şi
suferinţi de dor
se-aprind şi ard biserici
– TRICOLOR!
vremea-a-nşirat pe
struna-i zvârcolită
sufletul românimii-ngenunchiate
Hrist leapădă lacrimă
nezbicită
învie-n sori
coroanele-astrucate...
arhanghelul din Stupca
aiurează
miezuri de noapte se
descântă-amiază
iar zânele din flori îşi
scutur roua
şi-a cântec se deschide-o
lume – Noua!
...e-atâta jefuire - de sfânt şi de frumos
încât toţi îngerii s-au
prins în horă – jos!
***
C.V. DE CIOBAN AL CERULUI
sunt cioban şi urmaş de
ciobani – de cei cu
ghioaga vârtoasă – iar nu
agricultor – cu pământul
până la
buric – cântărindu-i
anotimpurile
răsturnării – dării peste
cap - precum
Arhimede
turme – coloşi de piatră
– port
răstignit în bocetul
hărţii
lumii de dincolo – pe
toţi îi port – în armoniile
harfei mele – ascunse în
straiţa mea – luând între
trei degete şi semănând –
din ea - pe drum (precum un
copil sărman - care nu se
vrea rătăcit – ci de zei aflat - şi
cu iscusinţă de
fulger şi pace - mascat)
– sămânţă de bun şi străbun – de moş şi
strămoş:
întunericul cald al
rugăciunilor către
Zalmoxe – şi stelele fierbinţi ale
revelaţiei piscului
pe unde trec turmele – se
fac
lumini de răni şi râuri –
şi
muşcătoare precum Lupii
Sacri – discursuri răspicate de
cascade: am venit – aici
la
voi – să v-aduc - în fiece zi – Crăciunul şi
Paştele – sămânţa
învăluită în nunţile
cerului de ne-nduplecată
piatră – şi
sămânţa greţos putrezită
– dar
falnic trezită – în
Noua Poartă de
Arbore – Primenită Veşnic
Axă a Lumii
...noi - cântăreţii de
soi – cântăreţii de
nor – de vultur – de
soare şi lună – de
regină nebună – vis de
mătrăgună – pe
Răstignirea Viorii ne
plecăm - unduind - pletele – precum - pe Crucea din Priveghiul Muntelui – se
pleacă şi curg (cu urechea trăgând
pururi - înspre misterele
Firii-Ngropate -
Ascunse) - se pleacă şi curg - se pleacă şi curg – ...curg
Sfintele
Apele...Pururi
Înviatele
...şi – colindând într-un
ropot de
Cânt - Drumul
Focului – vestim
princiari: noi nu cerşim
decât
de la El – vorbele – dar
în mijlocul vorbelor –
măseaua timpului se
sfărâmă – cu pocnet sec -
de
vrajă destrămată...
...şi – printre buzele
hăului beznei – îşi taie
cu foşnet de mătase –
Cale de Foc (spre limpezirea Sufletului
Lumii – dar şi spre
luminarea ori lămurirea
popoarelor – oprite - lovite
cu sete - tocmai în
gura de rai) – tăişul de
oglindă al
Spadei Adevărului: „astăzi
s-a născut
Hristos”... – şi
deci
ne naştem din Sfadă şi
Spadă - cumplit
biruitori asupra
Morţii – care nu-şi mai
află
Pradă
...şi nimic nu mai este
de scris – de
acum - în
letopiseţul vechi al
Privirii Extatice...
***
Adrian Botez
|
|
||||
|
|
|||||