C O R N E L I U   Z E L E A   C O D R E A N U

                             MOTTO:  RADU GYR, CÂNTECE LEGIONARE  -  IMNUL TINEREŢEI LEGIONARE  -  p. 8  :

                                       “Sfântă tinereţe legionară,

                                       Cu piept călit de fier şi sufletul de crin,

                                       Iureş ne-nfrânt de primăvară,

                                       Cu fruntea ca un iezăr carpatin,

                                       Cu braţele suim în soare

                                       Catapetesme pentru veac,

                                       Le zidim din stânci, din foc, din mare

                                       Şi dârz , le tencuim cu sânge dac...”

 

          a-METAFIZICA MUNCII

 

   Am ajuns, se pare, în punctul cel mai sensibil al cercetării noastre. Punctul în care trebuie să cercetăm, în opera scrisă a lui CZC, opiniile acestuia despre TINERET şi despre MUNCĂ.

   Şi de ce , va zice oricare cititor  -  de ce , mă rog, chestiunea TINERETULUI şi a MUNCII este o chestiune sensibilă  -  mai sensibilă decât chestiunea evreiască? De unde şi până unde?

   N-am spus că e mai sensibilă decât chestiunea evreiască. Spun acum, dacă n-am spus până acum,  că chestiunea evreiască este legată, în mod indisolubil , de chestiunea dublă: TINERET şi MUNCĂ. Voi spune acum, dacă n-am spus până acum şi dacă cititorul cărţii n-.a priceput singur, până acum, sau dacă n-a intuit până acum  -  că adevăratele consecinţe şi adevăratele scopuri ale luptei plutocraţiei evreilor contra creştinilor erau (şi sunt şi azi) : DISTRUGEREA ( morală , în primul rând  -  moral-spirituală) a TINERETULUI CA IZVOR DE ENERGII AL NEAMULUI CRISTIC  -  şi combaterea consecinţelor metafizice ale MUNCII*) [1] [2] . Evident, parazitismul iudaic nu are cum să fie împotriva exploatării muncii ALTORA pt. evrei, în folosul exclusiv al evreilor  -  dar parazitismul iudaic va combate furibund  UN ANUMIT FEL DE MUNCĂ: MUNCA-EXERCIŢIU AL FINALITĂŢII CONCENTRĂRII SPIRITUALE, MUNCA-EXERCIŢIU AL SOLIDARITĂŢII SPIRITUALE. MUNCA ce nu se lasă exploatată de paraziţi  -  adevărata muncă creatoare, având finalitate în planul spiritual-uman: MUNCA prin care spiritul uman se concentrează şi se disciplinează întru evoluţie-creaţie spirituală,  MUNCA  -  prin care iniţiatul spiritual, dar mai ales novicele, învaţă că NEVĂZUTUL va deveni ADEVĂRATUL VĂZUT  -  că nu importă dacă nu vezi, temporar   -   căci, duă nevederea temporară, urmează VIZIUNEA BIRUITOARE. Prin MUNCĂ-EXERCIŢIU SPIRITUAL   -  se dovedeşte că niciodată concentrarea spirituală, credinţa în scopul final, disciplinarea eforturilor spirituale  -  nu sunt zădărnicii şi iluzii. Dimpotrivă: cel ce munceşte şi,  drept consecinţă a muncii-sacrificiu din tot sufletul, din toată credinţa  -  deţine OBIECTUL –FINALITATE A MUNCII (CASA VERDE  -  simbolul SFINTEI FAMILII ,  GRĂDINA DIN IAŞI  -  sinecdocă a PARADISULUI, sau DIGUL DE LA VIŞANI, ca metaforă a STĂVILIRII RĂULUI ÎN OFENSIVĂ, A ENTROPIEI DEMONICE ÎN OFENSIVĂ) devine şi mai înfocat în credinţă, şi mai încrezător în forţele reunite,  ale camarazilor săi şi ale sale, întru CREAŢIE şi întru combaterea forţelor de-creatoare. Virtuţile solidarităţii şi nenorocirea dezbinării îi devin şi mai evidente . (CM, p. 151)”Unde începe conflictul(în interiorul cuibului, familiei, Legiunii), încetează Legiunea. “

   (PL, p. 211) :” Nimic nu înspăimântă mai mult pe jidani decât UNITATEA PEFECTĂ(s.CZC): blocul sufletesc al unei mişcări, al unui popor. De aceea, ei vor fi necontenit pt. “democraţie”, care are un singur avantaj, şi acela pt. INAMICUL NAŢIEI( s.a.). Pt. că democraţia va sparge UNITATEA (s.CZC) şi blocul sufletesc al unui neam şi în faţa unităţii şi solidarităţii perfecte a iudaismului din ţară şi din întreaga lume, naţia, divizată în partidele DEMOCRAŢIEI(s.CZC), se va  prezenta dezbinată şi va fi înfrântă(...) Cum am putut rezista? Numai datorită prevederilor noastre dela Văcăreşti(...)  Pt. pararea atacului : a  -  a nu se da NICIODATĂ (s.CZC) crezare ori de unde ar veni informaţia, b – a se comunica imediat încercarea de intrigă : grupului respectiv, persoanelor vizate şi şefilor. În modul acesta, atacul va fi respins.”

                                                                         *

                                                      *                                 *           

                  

                           b-TINERETUL ŞI FRONTUL METAFIZIC

 

   Grija principală a lui CZC esteîndreptată spre TINERET, pt. că mesajul metafizic, dacă nu va fi perceput şi înţeles de cei bătrâni, nu va fi o nenorocire  -  dar neperceperea şi nepriceperea de către TINERET , a mesajului metafizic al Legiunii, al Arhanghelului  -  ar însemna periclitarea îngrizitoare, pt. nu se ştie câtă vreme, a viitorului Neamului . TINERETUL  înseamnă forţe spirituale şi fizice proaspete şi minţi receptive  -  dar, din păcate, dacă TINERETUL nu-şi formează forţa de discernământ, calităţile sale pot fi deturnate , uşor, şi cu imens pericolpt. Fibra vitală şi spirituală a Neamului  -  de către forţele malefice, de către agenţii iudeo-masoneriei, din România şi din exterior. TINERET fără anticorpi, TINERET  fără apărare , în faţa agresiunii Ispititorilor (văzuţi şi nevăzuţi) a Iluzioniştilor Distructivi= Ţară Distrusă, Neam Putrezit. Cum poţi distruge mai uşor o casă? Dinamitându-i temelia. Cum poţi ucide mai uşor , şi aparent, fără să-l agresezi, un întemniţat? Luându-i apa de la gură şi speranţa. Cum poţi ucide , total şi definitiv, OMUL? Luându-i CREDINŢA. Iar credinţa în viitor a unui Neam   -  este TINERETUL. Speranţa în victorie a celor bătrâni, dintr-un Neam  -  este transmisă, ca un mesaj lansat în eternitate  -  generaţiilor tinere , mereu ulterioare, mereu având timpul şi forţa de a corecta traiectoria de evoluţie spirituală a OMULUI şi , transpersonalizând metafizic, a Neamului.

   Şi cum ucide SPIRITUL TÂNĂR AL UNUI NEAM? Luându-i încrederea, luându-i această formă de credinţă instinctuală: încrederea în semen, în camarad, în prieten. Şi cum poţi să iei încrederea unui tânăr? Despărţindu-l de sinea sa şi despărţindu-l de ecourile  reverberate ale sinei sale: lipsindu-l de SOLIDARITATE, căci însingurând un OM , acesta nu mai e puternic. Deci, un om rupt de sine şi de ai săi  -  este un BĂTRÂN  -  este epuizat de speranţă, credinţă, iubire. Hristos a fost ucis în el, în tânăr  -  deci, forţa eternei regenerări a fost ucisă într-un Neam. A fost ucisă privirea spre cer a Neamului  acela.

   Care este forma de desolidarizare , pe care a infiltrat-o iudaismul în omenire? PARTIDELE POLITICE, cu consecinţa lor cea mai distructivă, din punct de vedere  spiritual: POLITICIANISMUL. POLITICIANISMUL înseamnă dispreţ faţă de morala divină , deci dispreţ faţă de om şi de caltăţile sădite în om de Dumnezeu. Înseamnă negasrea generozităţii şi spiritului de sacrificiu, negarea lui Hristos-Altruismul  -  şi anume : afirmarea egoismului, a meschinăriei, apărarea interesului personal , în dauna interesului naţional. Negarea solidarităţii spiritule va duce la PARAZITISM, la dorinţa de a te ridica şi a te umfla, la nivelul iluzoriu al formelor  -  pe spinarea altora.  De a te ridica şi umfla  -  călcând peste gâfâitul muncii altora, călcând în picioare speranţa celor peste care îţi ridici geutatea de plumb a trufiei şi dispreţului  -  speranţa că îşi vor mai putea îndrepta spinarea şi fruntea spre Dumnezeu din cer.

   Or, PARAZITISMUL este principala caracteristică a spiritului malefic-iudaic. Tineretul oricărei ţări, deturnat fiind  dinspre veghea spirituală , exprimată prin concentrare spirituală, discioplină spirituală, incluse în MUNCĂ CU FINALITATE, cu utilitate divino-umană(atât în plan fizic, cât şi în plan metafizic)  -  acest tineret nu mai aparţine unui Neam, nu-şi mai aparţine sieşi: ar fi un tineret iudaizat( în sensul cel mai josnic al cuvântului:  de-spiritualizat , înstrăinat de zona divină  -  satanizat). Astfel, pt. cine ştie câtă vreme, victoria lui Dumnezeu-Hristos ar fi amânată pe Pământ. Şi toate eforturile spirituale izolate ar scădea în utilitatea lor pt. evoluţia Spiritului. Deci, e nevoie de o educaţie cu totul specială, de o tenacitate cu totul excepţională a acestei educaţii  -  pt. TINERET. Tineretul trebuie ferit de influenţele malefice  -  căci lipsa lui de discernământ, în înflăcărarea specifică vârstei, îl fac vulnerabil. Aceasta nu înseamnă că tineretul trebuie, cumva, crescut în eprubetă  -  el trebuie, în mod necesar, să fie nu numai lăsat, ci chiar stimulat să se confrunte cu Răul  -  dar nu dezarmat, nu nepregătit, nu dintr-odată: e absolut necesară o şcoală de luptă contra Răului, o şcoală în care conflictele directe cu Răul să fie bine pregătite din punct de vedere tactic şi strategic  -  şi numărul şi calitatea acestor conflicte să fie dozate, iar efectul conflictelor asupra spiritului tânărului să fie necontenit supravegheat. Pt. ca forţele spirituale prea crude, neantrenate, să nu fie zdrobite, anihilte ori pervertite8 atrase în tabăra Răului, satanizate), ci să fie călite progresiv, studiindu-se, cu maximă atenţie şi grijă, fiecare spirit tânăr în parte, fiecare grup cu forţe spirituale tinere, în parte. Şi cu mult  respect faţă de aceste  forţe spirituale tinere  -  şi cu foarte multă dragoste faţă de ele. Căci ele şi numai ele sunt garanţia victoriei metafizice, a unui Neam, împotriva Răului, infiltrat tot mai agresiv şi mai pervers, în lume.

   (PL, p. 189):” Lozinca întregii generaţii tinere trebuie să fie: NICI UN TÂNĂR NU VA MAI  INTRA PE POARTA VREUNUI PARTID POLITIC. ACELA CE SE VA DUCE, ESTE UN TRĂDĂTOR AL GENERAŢIEI SALE ŞI AL NEAMULUI.(s.CZC). (n.m.: Este evident că tonul forte tăios al lui CZC se traduce, de fapt, în grija extremă a lui CZC ca, nu cumva, nefiind pregătiţi spiritual suficient, tinerii români care ar fi intrat în ringul diavolului  -  ringul politic  -  să fie pervertiţi de setea demonic-luciferică de putere, de atracţiile banului câştigat fără muncă şi izvor al plăcerilor cărnii: cine intră în lupta directă cu Demonul trebuie, întâi, iniţiat  -  pt. a nu fi un ostaş mort, încă înainte de începerea luptei).

   Pt. că el, prin prezenţa lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca lui, contribuie la înălţarea puterii politicianiste. Trădător este acel tânăr, după cum trădător este acela care pleacă de pe frontul fraţilor săi şi trece pe poziţia inamicului.  Deşi poate nu va trage cu propria sa armă, dar chiar dacă va aduce numai apă pt. a răcori pe cei care trag , el este părtaş la uciderea acelor care cad din rândurile camarazilor săi şi, deci trădător al cauzei.

Teoria care ne îndeamnă să intrăm toţi în partide, pt. a le face bune, dacă zicem că sunt rele, e falsă şi perfidă. După cum de la începutul lumii curge, zi şi noapte, necontenit, prin mii de râuri, prin fluvii, numai apă dulce în Marea Neagră şi nu reuşeşte să-i îndulcească apa, ci din contră, se face sărată şi cea dulce, TOT AŞA ŞI NOI ÎN CLOACA PARTIDELOR POLITICE(s.CZC), nu numai că nu le vom îndrepta, dar ne vom strica şi noi.”

   E clar că e nevoie de forţă magică transfiguratoare  -  de forţa lui Hristos -  cel care “cu moarte pre moarte” a călcat.

   Deci, până nu este iniţiat metafizic deplin, în vederea luptei pt. transfigurarea lumii satanizate  -  tineretul să se ţină (şi să fie ţinut) departe de mlaştina satanismului, politicianismului entropizant. Departe de PERVERSIUNILE SPIRITUALE, de OCAZIILE DE ÎNJOSIRE SPIRITUALĂ.

   Tineretul trebuie călăuzit, cu grijă şi insistenţă mereu atentă, pe căile iniţierii întru Bine. Tineretul trebuie învăţat să reacţioneze conform normelor supreme(şi elementare, în acelaşi timp) ale Binelui. Acest sciop l-a avut în vedere CZC  -  când a format şcoala spirituală legionară şi, ca laboratoare ale acestei şcoli: formarea TABERELOR DE MUNCĂ. În cuib, tânărul îşi pregătea, în mod subtil, ZBORUL SPIRITUAL SPRE LUMINĂ. În tabăra de muncă:

îşi potolea şi DISCIPLINA nerăbdarea tinerească spre obţinerea, atingerea obiectivului eficient(şi spiritual, şi fizic);

învăţa normele elementare ale solidarităţii, ale camaraderiei, ale bunului-simţ;

învăţa sensurile metafizice ale MUNCII.

                                                                                               

 A DREGE, adică a repara şi a îndrepta ceea ce a strâmbat RĂUL;

A ÎNĂLŢA, pe VERTICALA SPIRITULUI, împotriva orizontalei Răului(orizontală care, în mod distructiv, încearcă, mereu, să resoarbă în ea, profitând de cea mai mică neatenţie şi slăbiciune  -  VICTORIILE VERTICALEI).

  Tineretul trebuie învăţat şi re-învăţat regulile ONOAREI şi DEMNITĂŢII  -  iar autosacrificiul,său să fie canalizat spre semnificaţia supremă: ÎNVIEREA NEAMULUI  -  iar nu vlăguit în mlaştinile şi cloacele dezolante ale miopiei şi orbirii din planul metafizic, alcătuit-structurat prin politica iudeo-masonică (la care a aderat, din lene spirituală, politicianismul românesc).

   Tineretul trebuie învăţat să judece TRĂDAREA cu cea mai mare asprime  -  pt. că TRĂDAREA este mai periculoasă decât agresiunea vrăjmaşului declarat: TRĂDAREA te ia pe neaşteptate, TRĂDAREA te loveşte pe la spate, TRĂDAREA slăbeşte, prin neîncredere generalizată, virtuţile solidarităţii şi virtuţile creştine, din sânul organizaţiei iniţiatic-spirituale: (PL, p. 188) “Politicianismul infectează viaţa nostră naţională(...) Coborârea infecţiei spre tineretul românesc înseamnă nimicirea nostră şi victoria deplină a lui Israel.”

   Când  au fost legionarii schingiuiţi, cu intenţia declarată(de către slugile guvernului, vândut aproape “în masă” iudeo-masoneriei) de a fi chiar lichidaţi? Ar părea ciudat, celor neiniţiaţi în politicainternaţională iudaică: CÂND AU MUNCIT. Da, dezlănţuirea furibundă a jandarmilor ( şi chiar a armatei...) n-a fost la manifestaţiile de protest ale tinerilor legionari, n-a fost nici la mişcările (organizate) de stradă. Ci CÂND AU MUNCIT  -  când au înfiinţat prima TABĂRĂ DE MUNCĂ  -  undeva, departe de străzile oraşului de zarva şi mulţimile oraşului: la Ungheni, pe malul Prutului. Şi când au muncit la grădina din Iaşi, pt. a-i aproviziona pe cei ce munceau la Ungheni. Aici, la grădina din Iaşi, au fost atacaţi şi striviţi sub cizmele jandarmeriei române, răniţi, umiliţi, pălmuiţi, arestaţi, scgingiuiţi  -  încât CZC şi-a dat seama că, dacă n-ar fi fost spiritul său superior şi autoritar, ca acele al lui Hristos care a potolit furtuna neliniştii spirituale şi necredinţei statornice, de care se înspăimântau, în mijlocul Mării Galileii, apostolii -  atunci tinerii, învăţaţi la şcoala onoarei, ar fi răbufnit în lupte violente(dar cu consecinţe sinucigaşe, şi pt. ei, şi pt. un Neam care şi-ar fi văzut tineretul masacrat). Ar fi fost lupte ca reacţii omeneşti(dar nu iniţiatice în sensul învăţăturii lui CZC, VEGHEAZĂ ŞI AI RĂBDARE, aşteptând ceasul BIRUINŢEI LEGIONARE)  -  lupte cu fraţii lor români, orbiţi de forţele malefice, lupte cu forţele de ordine româneşti, cu Justiţia(or, ce voia CZC? MORALĂ ŞI JUSTIŢIE, pt. români). Şi atunci, CZC , strigând doar în fundul sufletului său: “Nu mai putem răbda!”  -  s-a adresat , în repetate rânduri, primului ministru.

   Ei bine, cum spuneam  -  când a fost represiunea mai crâncenă? Când tinerii legionari au mers la Vişani, să ridice un dig de apărare contra apelor, stricătoare de gospodării, ale Buzăului. Nu au mers să facă tămbălău la cârciumă, unde s-ar fi bucurat Dracul  -  CI LA MUNCA DE ÎNĂLŢARE ŞI STOPARE A RĂULUI DISTRUCTIV.

   Forţele oculte ale iudeo-masoneriei sunt subtile, în felu lor, şi foarte sensibile la orice reacţie de apărare sau atac dinspre zona Binelui. Nu, Satan nu permite RIDICAREA, ÎNĂLŢAREA. AUTOSACRIFICIUL (al muncii, al fiinţei)  -  pt. SCOPUL CEL BUN: cum să-l permită, liniştit, Satan? Orice ţară, pt. a fi la mâna şi sub genunchiul necruţător al masoneriei -  trebuie să LENEVEASCĂ(spiritual, sau fizic  -  sauşi spiritual, şi fizic), să fie dărăpănată, ruinată, cu oameni obsedaţi de idei înjositoare, năuciţi de mizerie şi de fel de fel de diversiuni  -  până când vor veni STĂPÂNII, care să şteargă creierele de tot şi să facă să şuiere bicele, peste nişte animale umane, tâmpite de imoralitate şi lipsă totală de disciplină spirituală, impotenţi total spiritualiceşte.

   Nu trebuie să se ridice nimic  -  decât cu ştirea, influenţa şi sub stăpânirea ( deviatoare  spre ILUZIE ŞI NEANT) forţelor malefice. Iar ce se ridică, să fie doar ziduri de închisoare(spirituală sau/şi fizică) pt. neamul vizat de EVREUL METAFIZIC. Şi atunci, satan va fi sigur că înălţarea nu este Hristos  -  ci este INFERNUL, este ILUZIA.

   Iată începuturile, plănuirile muncii cu sens metafizic benefic. CZC se hotărăşte să-i implice pe tineri în construirea –înălţarea unei CASE  -  simbol al REUNIRII, sub ocrotirea STĂRII DE CĂMIN, de foc încălzitor, binefăcător, care determină mişcarea centripetală a tinerilor novici (şi, prin ei, a NR).

   (PL, p. 199)”Românii noştri sunt împinşi la periferia oraşelor, trăind într-o neagră mizerie. Suntem singuri. Puterea de a ne croi o altă soartă şi acum ca şi mâine, nu vom găsi-o decât în noi(...). De aceea, nu există altă deslegare decât de a ne face singuri, cu braţele noastre, casa de care avem nevoie(...) Ne trebuie curajul şi voinţa de a porni de la  nimic(n.m.: imitarea demiurgiei divine). Voinţa de a răsturna obstacolele şi înfrânge greutăţile.”

 

   Casa Solidarităţii Creştine era şi Casa Metafizică , a victoriei asupra satanei  -  iar construirea ei era un antrenament spiritual atât autodemiurgic, cât şi antrenament pt. reconstrucţia spirituală a NR.

   Căci, iată ce gândea şi propnea CZC, în CSC, p. 21: “Munca fiecărui cuib este de o mare importanţă. Nu se poate ca un cuib să se construiască şi apoi să nu mai lucreze nimic, adică să nu mai dea nici un semn de viaţă. Cuibul care nu munceşte, care nu se mişcă şi nu dă semne de viaţă este trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de: CUIBURI MOARTE (s. CZC).”

   Moarte  -  din punct de vedere spiritual. Cine nu se antrenează EFECTIV întru DEMIURGIE  -  nu poate avea pretenţia că a contribuit la reconstrucţia spirituală a NR -  în ceasul gloriei Legiunii.

   Reacţia autorităţilor, faţă de munca la GRĂDINA DIN IAŞI  -  legată de casa de la Ungheni (ei da, era un antrenament legionar în Iaşi  -  lângă, sau în imediata apropiere a mulţimii, care mulţime putea învăţa, astfel, CÂNTECUL MUNCII, ARMONIZAREA SPIRITUALĂ PRIN MUNCĂ)  -  a fost atât de oribilă şi de disproporţionată, prin violenţă  -  încât o voi numi REACŢIE METAFIZICĂ  (pt. că tot nişte forţe metafizice, dar negative, au dezlănţuit o astfel de teroare inimaginabilă):

   (PL, p. 103) “Terminaserăm de săpat grădina. Veniserăm de la Ungheni să punem roşii. În dimineaţa de 31 Mai, la orele 5, erau în front(n.m.: FRONTUL METAFIZIC, al luptei pt. Creaţie, pt. Viaţă Spirituală, pt. antrenamentul disciplinei şi sistematizării ACŢIUNII UMANE) gata să înceapă lucrul, 50 de studenţi. Făcusem apelul. Nu terminasem bine, când observ câţiva soldaţi prin dosul grădinii. Apoi un număr de peste 200 năvălesc în curte încărcând asrmele. Ne înconjoară. Eu spun băieţilor:

-   Toată lumea stă pe loc şi nu face nimic.

   În acelaşi minut văd dinspre poartă ca un nour negru, vreo 40 de persoane  venind în pas alergător, cu revolvere în mână, scoţând strigăte şi înjurând.Era prefectul MANCIU cu poliţia. În scutr timp au fost lângă noi. Doi comisari şi Directorul de Poliţie îmi pun trei revolvere în frunte. Se uită la mine cu ochii injectaţi şi mă înjură. MANCIU strigă:

-   Legaţi-l cu mâinile la spate.

   Mă loveşte. Alţi doi se reped la mine, îmi scot brâul cu forţa, mă leagă cu mâinile la spate, cât de strâns pot. Apoi simt o lovitură trasă pe la spate, cu pumnul în maxilarul drept. Un altul, VASILIU VOINEA, se apropie şi-mi şopteşte la ureche:

      - Până diseară te omorâm. Nu mai ajungi tu să dai jidanii afară.(n.m.: De ce oare l-o fi durut inima aşa de tare pe V.V. de jidani, încât îi nenorocea în bătaie pe români  -  sau: de  ce nu l-o fi durut, oare, şi de românii din România, din Iaşi, mă rog, de orişiunde, căci românii trăiau în cruntă mizerie   -  pe când jidanii o duceau splendid... Vom vedea curând, pt. cât de puţin erau în stare jandarmii să-şi vândă sufletul şi să-l omoare pe CZC şi pe  tinerii, copiii care-l însoţeau).

  Mă înjură şi-mi trage un picior. Au urmat mai multe lovituri peste faţă, după care unii m-au scuipat în obraz. Tot frontul nostru, fixat şi el între arme şi revolvere, stătea nemişcat şi se uita la mine, fără să-mi poată veni în ajutor. De sus coborâse D-na GHICA (n.m.: de la care CZC şi studenţii legionari cumpăraseră hectarul de grădină din Iaşi, pe care tocmai îl lucrau, înainte de apariţia jandarmilor) , întrebând:

-   Ce-i asta, D-le Prefect?

   Acesta i-a răspuns:

-   Te arestez şi pe D-ta.

   Mai la o parte am zărit şi pe procurorul BUZEA, asistând la cele ce se petreceau.

   Apoi, cu revolverele în mână, au percheziţionat pe rând pe cei din front. Cine se mişca era lovit şi trântit  la pământ.

   După aceea, pe mine m-au pus la 10 metri înainte, încadrat de 8 jandarmi, cu baionetele la armă. Pe ceilalţi i-au încadrat la fel, între 200 de jandarmi. Şi ne-au pornit. Eu mergeam înainte, legat cu mâinile la spate şi scuipat în obraz, iar ceilalţi în urma mea. Am fost purtai aşa pe toată strada Carol, prin faţa Universităţii, pe str. Lăpuşneanu, Piaţa Unirii şi Cuza Vodă, până la Prefectura de Poliţie. (n.m.: Jamdarmii habar n-aveau că erau regizorii unui scenariu scris de mult, un sceanariu sacru, din care lipseau doar Pilat şi alternativa profan-violent materială Barabas...).

   Prefectul şi cu poliţiştii mergeau pe trotuar, frecându-şi mâinile. Jidanii ieşeau plini de mulţumire în uşile prăvăliilor şi-i salutau respectuos. Eu, de supărare, aproape nu mai vedeam înaintea ochilor. Simţeam  că de acum s-a sfârşit totul. Câţiva elevi de liceu, din cursul superior, trecând pe lângă mine, s-au oprit şi m-au salutat. Au fost imediat prinşi, loviţi şi introduşi în cordoane.

   După ce am fost purtaţi aproape 2 km prin mijlocul oraşului şi prin faţa populaţiei jidăneşti, în această stare de umilire îngrozitoare, am fost băgaţi la Prefectura de Poliţie. Pe mine m-au aruncat aşa legat într-o încăpere infectă, iar ceilalţi au fost ţinuţi în curte.

      (SUS, ÎN CABINETUL PREFECTULUI)

   Acolo sus, în cabinetul prefectului, tinerii prizonieri din curte erau chemaţi la interogator câte unul. Prefectul stătea la birou, iar ceilalţi, peste 30 la număr, pe scaune în jurul său.

-   Ce v-a spus Codreanu?

-   Nu ne-a spus nimic, D-le Prefect, răspunde tânărul student sau elev.

-   Ai să declari acum tot ce v-a spus.

   Cel interogat era descălţat de ghete şi legat cu lanţuri la picioare. I se introducea între picioare o armă şi apoi era ridicat cu tălpile în sus, arama fiind ţinută pe umeri  de doi soldaţi. MANCIU , dezbrăcat de haină, începea să bată la tălpi cu o râncă de bou. Sărmanii copii , spânzuraţi cu capul în jos şi loviţi peste tălpile picioarelor, nemaiputând suporta durerile, începeau să răcnească.

   Văzându-se în faţa călăilor de comisari, rânjind cu poftă la înfiorătorul tablou  -  în care copiii neamului româneasc erau torturaţi de nişte canalii plătite de  duşman  -  departe de orice inimă care să plângă şi să intervină pt. ei, strigau:

-   Ajutor!

   Atunci, comisarul VASILIU îi băga cu capul într-o căldare cu apă, pt. ca să nu se audă afară strigătele de durere şi disperare.

   Când, în sfârşit, durerile ajungeau la culme şi când simţeau că trupul  lor nu mai putea suporta loviturile, atunci strigau că declară totul.

   Prefectul trecea  la masă, în aşteptarea destăinuirilor, iar ei, deslegţi de lanţuri, priveau ameţiţi în jur. Apoi izbucneau în plâns şi cădeau în genunchi în faţa prefectului:

-   Iartă-ne, D-le , că nu ştim ce să declarăm.

-   Nu? Nu ştii? Mai ridică-l o dată , striga comisarilor şi jandarmilor.

   Şi bietul copil, cu inima îngheţată, privea cum i se fac, din nou, preparativele supliciului.

   Din nou ridicaţi pe armă şi spânzuraţi cu capul în jos şi cu picioarele în sus. Din nou, lovituri peste picioare.  Din nou simţeau cum cad peste tălpile lor, una câte una, râncile prefectului nemilos. Tălpile deveneau negre de sânge ca abanosul şi piciorele umflate, încât tinerii nu se mai puteau încălţa. Printre dei schingiuiţi astfel au fost: copilul actualului procuror de Ilfov, DIMITRIU, băiatul maiorului AMBROZIE, căruia i s-a spart timpanul şi care a ajuns şi el comisar la aceeaşi prefectură de poliţie şi alţii.

  Bătuţi în modul acesta , erau duşi pe braţe într-o cameră separată, secretă. Pe la ora 9, m-au chemat pe mine. Cu mâinile legate şi amorţite, m-au dus într-o cameră, doi jandarmi. Acolo, la birou, stătea prefectul, iar în jurul lui, pe scaune, peste 30 de persoane, comisari, subcomisari şi agenţi.

   M-am uitat în ochii lor. Poate din toţi, voiu găsi pe vreunul cu durere (n.m.: aceeaşi speranţă, îşi imaginează CZC, mai târziu, la Jilava, va fi avut-o şi Hristos, cu 2000 de ani în urmă, atunci când se uita în ochii oamenilor de la care aştepta sentinţa... nevinovăţiei. Şi pt. Hristos, şi pt. CZC, această speranţă s-a dovedit zadarnică...). Nimic. O satisfacţie generală. Surâdeau: Şeful Siguranţei, BOTEZ, DIMITRIU, Directorul Prefecturii, Comisarul VASILIU, CLOS şi ceilalţi.

   Prefectul ia o coală de hârtie. Îmi scrie numele.

   Apoi:

-   Cum te cheamă exact?

-   Sunt Corneliu Codreanu, student la doctoratul juridic şi avocat în acealaşi barou cu Dv.

-   Puneţi-l jos!

   Trei, cu inima de slugă, se reped şi mă trântesc jos, în faţa biroului.

-   Descălţaţi-l de ghete!

   Doi mă descalţă, unul de o gheată şi altul de o alta.

        - Puneţi-i lanţuri!

   Îmi leagă picioarele cu lanţuri. 

   Le spun:

-   D-le Prefect, acum eşti d-ta mai puternic, stăpân pe viaţă şi moarte, dar mâine, când voi ieşi de aici, mă voi răsbuna şi pe d-ta şi pe d-lui, care m-a înjurat.”

   Datorită intervenţiilor părinţilor copiilor bătuţi, , părinţi care erau militari cu rang înalt, procurori, medici, profesori universitari(deci, militanţi naţionalişti, aveau susţinerea unora dintre puţinii intelectuali conştienţi de misiunea sacră a elitei)  -  şi intervenţei lui A. C. CUZA şi ŞUMULEANU, profesori universitari  - pe atunci, naţionalişti convinşi  -  CZC şi tovarăşii săi tineri sunt scoşi de la Prefectură.

  Deznădăjduit, CZC se retzrage o lună şi jumătate în munţi, la o stână/(pe RARĂU): cântăreşte toate alternativele de reacţie.

   Va fi intentat proces zbirilor. Rezultatul anchetei procuraturii?

   (PL, p. 224) “1 – Prefectul MANCIU a fost decorat cu “Steaua României”, în gradul de comandor.

2-Toţi comisarii care ne-au schingiuit au fost avansaţi.

Încurajaţi de aceste măsuri, ei deslănţuie o nouă prigoană în contra noastră, de data asta extinsă în întreaga Moldovă. Orice comisar, pt. a-şi face o sursă de venituri  de la jidani sau pt. o avansare, punea mâna în piept unui student, îl bătea până la sânge în stradă sau la poliţie , fără a fi obligat să  răspundă pt. faptele sale.”

   Şi remarca ironic-amară a lui CZC, concluzionând asupra celor petrecute la Grădină (PL, p.210) : “Comisarii cari nu aveau ghete în picioare, acum erau înnoiţi din tălpi până în creştet. Îmbrăcaţi de jidănime. Prefectul de Poliţie avea automobil pus la dispoziţie. Aceştia se simţeau stăpâni absoluţi. “

a-       CONŞTIINŢA MISIUNII SACRE CĂTRE LUME

   Teroare legionară ? ÎN NICI UN CAZ! În schimb  -  cum e cu teroarea sistematică, în cadrul complotului statului masonizat român  -  împotriva copiilor şi tinerilor, care-şi urmau învăţătorul întru Spiritul NR? Aceasta a fost reală, o confirmă şi  spaniolul F. VEIGA  -  deşi nu desluşeşte, în cartea sa, cauzele ei. Dar, cel puţin, se bazează pe documentele oficiale şi secrete ale vremii aceleia.

   Reacţia verbală a lui CZC, şi, mai târziu, împuşcarea lui MANCIU, în legitimă apărare( trăsese şi în inspectorul CLOS şi în comisarul HUŞANU, când aceştia trei se repeziseră asupra lui CZC în plin Templu al Justiţiei, să-l lobvească)  -  este explicabilă nu doar prin pedepsirea (absolut necesară pe FRONTUL LUPTEI METAFIZICE) a unui trădător şi înjositor de neam  -  ci printr-o raţiune superioară:

   CZC ABIA ÎŞI ÎNCEPEA MISIUNEA PE PĂMÂNT!

   (PL, p. 209) “DAR PÂNĂ LA VÂRSTA NOASTRĂ, NOI N-AM APUCAT SĂ SCRIEM NIMIC ŞI LUMEA NICI MĂCAR NU VA ŞTI PENTRU CE NE-AU OMORÂT (s.a.)”.

   Dacă nu făcea un GEST DE INTIMIDARE A FORŢELOR RĂULUI  -  ca şi Hristos biciuind zarafii din Templu -  nu i s-ar mai fi creat răgaz,  de către forţele satanice, pt. împlinirea misiunii sale spirituale pe Pământ. (CZC spune “noi”  -  pt. a sugera necesitatea euharistică a simţirii de Neam).

   Misiunea sacrală –iniţiatică a lui CZC, către NR  -  a prevalat asupra vieţii trădătorului şi torţionarului MANCIU  -  jefuitor al demnităţii românilor, bartjocoritor şi distrugător al IDEII SACRE DE JUSTIŢIE ÎN ROMÂNIA. După vorba lui CZC, în Parlamentul României, când a afirmat că e creştin, tocmai prin cererea sa de pedepsire cu  moartea a manipulatorilor frauduloşi ai banului public:

  (CUVÂNTARE LA MESAJ, p. 14)”Când este chestiunea să aleg între moartea (dispariţia) ţării mele, şi aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului şi sunt mai bun creştin, dacă nu permit ca tâlharul să nenorocească ţara şi să mi-o ducă la pieire.”

   Acuzele sale la adresa Statului-Golem, care era(şi este) România, înfeudată iudeo-masonilor, este că-şi fagocitează moral (şi fizic) tineretul , îşi distruge astfel existenţa, prezentă şi viitoare, în lume  -  prin şcoala satanică, făcută tineretului  -  căci şcolile Statului –Golem îl învaţă trădarea, laşitatea, mişelia:

   (CM, pp. 34-35)”Problemele de onoare nu mai interesează pe nimeni  în societatea românească.Poţi fi ofensat ca la uşa cortului. Ofensatorul ştie bine că în ţara aceasta resortul onoarei nu mai funcţionează, şi că nu-l aşteaptă nici o împotrivire, nici un risc. “

   Statul acesta golemic, trădându-şi tineretul , îl trădează pe Hristos  -  perverteşte, prin acţiunea sa trădătoare ( faţă de Neam, căci e faţă de tineretul-ca viitor al NR), însăşi semnificaţia misiunii lui Hristos pe Pământ: transferă armata îngerilor  -  în armata demonilor. Căci ce altceva decât demonizarea ţării, a NR, înseamnă să sileşti tineretul NR la renunţarea la demnitate, la renunţarea la suflet, la renunţarea la împlinirea misiunii sale sfinte  -  de a conduce Neamul spre starea de Spiritualizare-Înviere ?

                                                                  *

                                                 *                            *            

     

                 d-COMERŢUL LEGIONAR-CA EUHARISTE. RESTAURANTELE LEGIONARE   -  ŞI CONTINUAREA EDUCAŢIEI LEGIONARE DIN CUIB

 

   (CSC,p.6) “2- LEGEA MUNCII: Munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.”

  CZC n-a apucat să dezvolte problema COMERŢULUI LEGIONAR, în PL  -  dar abordarea acestei probleme în CSC şi, mai ales, în multe dintre CM  -  ne edifică asupra semnificaţiei metafizice majore a ofensivei comerţului legionar, împotriva comerţului israelit, din România. Legată de această problemă este şi înfiinţarea RESTAURANTELOR LEGIONARE  -  căci, în problema restaurantelor, mai mult decât în problema capitală a ofensivei contra comerţului iudaic în România  -  CZC insistă pe RESTAURANT, ca spaţiu care continuă atmosfera  spiritual-educaţională din cuib -  şi verifică efectele educaţiei din cuib, prin antrenamente efective, în laboratorul de manifestare spiritual-umană, numit RESTAURANT LEGIONAR. Restaurantul devine spaţiul în care se verifică dacă novicele din cuib nu cumva MIMASA DOAR ÎNŢELEGEREA MESAJULUI METAFIZIC, în cadrul cuibului  -  dar, ieşit din cuib şi intrat în restaurant, se considera eliberat de privirea Şefului şi camarazilor  -  şi dădea frâu liber instinctelor sale inferioare:

   (CM,p. 153)”(...) aici, în restaurant, doresc să facem o adevărată şcoală de bună purtare , eleganţă şi caldă camaraderie legionată, cu înfrăţire între toţi fiii neamului. (...) Să avem o poziţie cuviincioasă la masă, să avem o pemanentă grijă de a păstra o conduită ireproşabilă, pt. a da un exemplu bun şi o bună educaţie celor mai tineri ca noi. AŞA TREBUIE SĂ FIE NEAMUL ACESTA MÂINE, SUB SEMN LEGIONAR (s.a.). El nu va putea să aibă înfăţişare nici de cafenea grecească şi nici de havră jidănească.

   În sfârşit, mai rog pe toată lumea: Fiţi corecţi. Nu căutaţi să plecaţi de la mese fără a plăti. Nu pt. că mă vei fura cu 20 de lei  -   CI PT. CĂ MI-E RUŞINE DE NEAMUL MEU(s.a.).

   Când oare neamul nostru îşi va scutura de pe el şi această sdreanţă străină a necinstei şi a tendinţei de înşelăciune? “

   Astfel de întrebări exasperate avea, uneori, vis-a -vis  de apostolii săi, greu-înţelegători ai mesajului divin   -  şi HRISTOS...

   Aceeaşi problemă,  de EDUCAŢIE MINUŢIOASĂ a bunului –simţ, a măsurii şi cumpătării, a cuviinţei şi a atitudinii echilibrate în toate   -  se ridică şi în cazul TABERELOR DE ODIHNĂ LEGIONARE.

   (CM, p. 162)”Scopul taberei este  a face să beneficieze de aerul curat al muntelui (n.m.: e vorba de tabăra de la Câmpina) cât mai mulţi fii ai neamului şi, în deosebi, cât mai mulţi din cei săraci, şi mai ales, cât mai mulţi din cei săraci cari luptă ca neamul lor să nu mai fie sărac în ţara aceasta.

   Nu sunt doriţi în tabără cei săraci cari nu luptă , cari cerşesc, sau cari se vând, cari stau cu grumazul în jug şi cari aşteaptă să le cadă din cer o soartă mai bună.

   E bine venit cel ce crede în viitorul neamului său românesc şi luptă pt. a-l înălţa în lume, la străvechea sa glorie.

   ÎN TABĂRĂ SE DUCE O VIAŢĂ ASPRĂ, SEVERĂ, AUSTERĂ, PT. CĂ ACESTA ESTE DRUMUL ÎNĂLŢĂRII (s.a.).

   Comodităţile, îmbuibarea, luxurile, frivolitatea, indică drumul decăderii naţiunilor. 

   În tabără este dragoste şi camaraderie între cei adunaţi aici din toare categoriile sociale.Din dragoste creşte şi înfloreşte totul:

   Plantă, om, ţară, neam. “

   Este evident  CARACTERUL INIŢIATIC , REVOLUŢIONAR DE SPIRIT ROMÂNESC, întru mântuirea Neamului, întru ÎNĂLŢAREA NEAMULUI   -  al acestor tabere. De aceea, tabăra de la Câmpina a şi fost desfiinţată de autorităţi  -  DUPĂ 5 (CINCI) ZILE DE FUNCŢIONARE(...) .

   CZC spune , însă(trecând peste persecuţiile meschine, deznădăjduitoarele persecuţii ale Vrăjmaşului, care amuşina primejdia enormă a spiritualizării NR) , în circulara nr. 79, din 18 iunie 1937(CM,pp. 147-148):

   “Faceţi-vă cu bărbăţie toate socotelile interioare şi păşiţi cu hotărâre în DECADA DECISIVĂ (s.CZC) a luptei legionare. Aceşti zece ani ce vin vor mai vedea asupriri şi morminte de ale noastre, dar vor vedea şi pe toţi vrăjmaşii noştri înfrânţi şi toate uneltirile lor sfărâmate.

   Aceşti zece ani ce vin vor vedea LUPTA DECISIVĂ (s.CZC) , vor vedea pe legionari învingând. Învingând şi risiăind trufaşele puteri întunecate de astăzi. Învingând şi punând temelie nouă neamului nostru (...) Fii corect. Fii drept. Fii curat. Fii voios, aşa cum ai dori tu să fie şi să-şi facă datoria fiecare Român, în Patria sa legionară."

   Vizionarul nu “ghiceşte” nici cu săptămâna şi nici cu anul . Cifra 10(zece) folosită aici de CZC, s-ar putea (cel puţin, eu sunt sigur de acest lucru) să însemne UN CICLU DE CREAŢIE( 10  -  DEKAS  -  DECHAS TIS OUSA= FAPTUL DE A PRIMI CEVA: zece primeşte în sine toate numerele care-l preced).

  Vizionarul EMINESCU folosea o altă metaforă pt. ciclul de Creaţie Spirituală: OARA –ORĂ, era metafora sa preferată pt. denumirea esoterică a ciclului de Creaţie cosmico-divină, dar şi uman-divină, spirituală.

   Următorii 10 ani, URMĂTOAREA DECADĂ   -  trebuie tradus : “următoarea epocă de evoluţie spirituală”. Numai că acest mod de exprimare  vizionar a fost receptat AD LITTERAM  de către tabăra vrăjmaşă  -  care, înspăimântată de termenul scurt pe care-l dădea CZC continuării domniei Răului în lume -  a reacţionat prompt şi violent: i-a determinat pe guvernanţii români trădători să intervină cu britalitate, în mod criminal, sfidând elementarele norme  justiţiare : au închis cu forţa magazinele legionare, restaurantele legionare, taberele de odihnă legionare  -  acţiunea culminând cu CALVARUL şi golgotizarea lui CZC şi a celorlalţi şefi legionari, credincioşi principiilor spiritualiste   -  i-au închis la Jilava( şi transferat, apoi, la Doftana).

   În definitiv, ce semnificaţie metafizică avea COMERŢUL LEGIONAR, de a înspăimântat aşa de crunt iudeo-masoneria?

   În primuzl rând, să vedem ce semnificaţie metafizică avea COMERŢUL LEGIONAR, în România. Însemna tranzacţionarea  VIDULUI SPIRITUAL şi tranzacţionarea MALEFICULUI, exprimat în forma fizică a MĂRFII, fie de proastă calitate şi scumpe, fie degradatore a fiinţei morale a NR. Comerţuzl iudaic, prin monopolul său malefic şi prin infiltrarea FACTORULUI IMORAL, în tranzacţia ACCEPTATĂ de români  -  însemna demonizarea rapidă, până la ultima fibră, a NR. Însemna paralizarea voinţei, acceptarea absurdului şi nefirescului  -  ca normalităţi -  acceptarea Răului ca Bine. Însemna PERVERTIREA MORALĂ  -  cu  acceptarea din partea NR.

   Ce însemna, drept contrapondere, COMERŢUL LEGIONAR? Însemna tranzacţionarea cu PLIN, TRANZACŢIONAREA BENEFICULUI(marfă bună şi ieftină)  -  deci infiltrarea FACTORULUI MORAL, injectarea substanţei eterice a Binelui, în fibra vlăguirtă as românului  -  de la nivel fizic, până la nivel spiritual.

   Pe scurt, diferenţa dintre cele 2 modalităţi de comerţ(iudaic, respectiv legionar) era: TRANZACŢIA DE VID MORAL(COMERŢUL IUDAIC)  -  ÎNLOCUITĂ CU TRANZACŢIA CU PLENARITATE MORALĂ(COMERŢUL LEGIONAR). În definitiv, acest al 2-lea tip de tranzacţie nici nu mai este perceput ca TRANZACŢIE(adică născător al polarizării, al rupturii semantice între STADIUL FIINŢIAL-VÂNZĂTOR şi STADIUL FIINŢIAL-CUMPĂRĂTOR)  -  ci este perceput ca EUHARISTIE.: căci, atunci când simţi în cel ce-ţi întinde  pâinea, leguma sau vinul  -  un frate, cinstit, corect, cu inima deschisă către tine  -  banul pe care i-l întinzi, compensator  -  nu mai este un vulgar însemn convenţional, ci este ACTUL TĂU DE ADERARE LA BINE, LA DEMNITATE  -  este semnul de recunoaştere între FRAŢII BINELUI  -  este semnătura ta sub ACTUL REVIGORATOR MORAL  -  prin BINE, ADEVĂR, DREPTATE şi chiar FRUMOS. Se reface, moral, STAREA DE FAMILIE  -  care înlocuieşte ceea ce în comerţul iudaic devenise, de-acum, tradiţionalul antagonism, trdiţionala contradictorialitate, adversitate, pe viaţă şi pe moarte(spirituală), dintre VÂNZĂTOR  şi CLIENT(ca entităţi metafizice, cu naturi antinomice), între care iudeii stabiliseră, parcă pt. eternitate, relaţia ÎNŞELĂTOR-ÎNŞELAT.

   Ei bine, CZC vine cu împăcarea-armonizarea spirituală, morală, în cel mai conflictual loc socio-economic, devenit fieful metafizic al iudaismului: COMERŢUL. ŞI în comerţ, CZC introduce necesitatea EFORTULUI SPIRITUAL-MORAL, BENEFIC.

   (CM, p. 194)” O neînţelegere asupra mărfii, preţului, banilor etc.  -  totdeauna se rezolvă ÎN FAVOAREA CLIENTULUI(s.a.).”

   (CM, p. 50)”Deviza “Cooperativei Legionare” a comerţului legionar este”AICI NU SE VINDE MARFĂ PROASTĂ”.

    Nu marfă alterată, veche, şi nu se vinde marfă inferioară., de mâna a 2-a.

    Pt. ca omul care cumpărăsă aibă CERTOTUDINEA (s.CZC) că va lua lucru sănătos, iar cel ce vinde, producătorul, să ştie că nici nu i se desface marfa decât dacă se forţează să producă în condiţiuni ireproşabile.

   Deviza a 2-a o complectează pe aceasta: “AICI SE VINDE CEA BUNĂ MARFĂ PE CARE O PRODUCE POPORUL ROMÂN. “

    Pt. aceasta, din regiunea vinurilor se va căuta cu cea mai mare atenţie cel mai bun vin din regiune.

   (...) De asemeni, în celelalte regiuni se va căuta: cel mai bun caşcaval din regiune, cea mai bună brânză, cel mai bun unt.

   Nu vom cumpăra dela legionari , ci dela Românii care sunt mai vrednici ŞI PRODUC MAI BINE(s, CZC).”

     Ei bine, asta n-au mai putut-o îndura iudeii: fuseseră loviţi drept în locul unde ar fi trebuit să le fie inima... LOVIŢI ÎN ÎNSĂŞI RAŢIUNEA LOR MALEFIC-METAFIZICĂ DE A EXISTA. Loviţi în natura lor PARAZITARĂ(căci ei se îmbogăţeau şi nutreau nu producând, ci comercializând gunoaie, subenergii, prin care produceau degenerarea poporului pe care-l parazitau  -  indiferent cum se numea acel popor).

   Faptul că lupta pt. comerţ era una de un curaj suprem, o încleştare la cel mai înalt nivel metafizic, e subliniat de CZC în CM, p. 171:

   “Lupta noastră este istorică. Ea va fi înscrisă în Cartea Neamului, pt. că vom merge, cu cea mai mare siguranţă, din biruinţă în biruinţă, ÎNFRÂNGÂND REZISTENŢA ŞI VRĂJMAŞII (s.CZC) şi spărgând zidurile mentalităţii defensive şi descurajatoare, de azi şi de ieri.

   Vom răsturna păreri şi argumente înfipte de decenii în gândul învins, deprimat şi umilit, al neamului, dovedind că totuşi, din sângele nostru românesc, se pot naşte negustori, în toate domeniile, care să ţină piept oricui şi să scoată din luptă pe orice rival.”

   REVOLUŢIA SPIRITUALĂ LEGIONARĂ SE DEZLĂNŢUISE ŞI ATINSESE  PUNCTUL EI CULMINANT.

   COMERŢUL devine un spaţiu spiritual, religios ŞI EL, în care PĂTRUNDE MORALA CREŞTINĂ ,deci pătrunde HRISTOS, ca forţă centripetă. Hristos spunea: “Lăsaţi copiii să vină la mine!” Comerţul devine, dincolo de semantica iudaică, imprimată şi impusă de milenii  -  ZONA ÎNFRĂŢIRII ŞI OCROTIRII: (CM,p. 150)”Să vină toţi. Să vină cei ce au nevoie, bogaţi sau săraci(...) neamul are interesul ca toţi fiii săi, săraci sau bogaţi, să fie sănătoşi.”( Este vorba de comerţul , cu preţuri normale, la Mare).

   Însuşi faptul că a fost posibilă imaginarea şi punerea în practică(nu contează răstimpul, ci REALIZAREA –REALITATEA MODELARĂ) a ceva ce revoluţiona integral mentalitatea deformată de secole de dominaţie mentală şi spirituală a EVREULUI METAFIZIC  -  face ca afirmaţialui CZC, la provocările politice şi la porunca de închidere a aşezămintelor comerciale legionare , că a fost o victorie a ÎNŢELEPCIUNII ŞI ORDINII  -  să fie de un adevăr revelator.

                                                                     *

                                                  *                                  *                

      

e-ACCEPTAREA MARTIRIULUI. GOLGOTA PREGĂTITĂ

 

Închiderea comerţului legionar , după nici un an, este semnalată, cu stăpânită durere,  de CZC, în CM, p. 278:

   “a- Se va forma o comisie de lichidare având ca prşedinte pe d. Popescu –Buzău.

 b-Rog cea mai mare grijă şi corectitudine până în ultimul moment”  -  cerând, doar, să nu fie îămpinşi spre dezonoarea falimentului: “(...) Ni se pune problema falimentului. Este o formulă, dar nu e onorabilă şi pune în situaţie grea pe oamenii cari au avut încredere în onoarea nostră şi ne-au acordat creditul lor.”

   La fel, grija pt. ordinea în închiderea procesului început de revoluţionare , se vede şi în închiderea restaurantului legionar Gutenberg   (CM, p.281 şi CM p. 282). Rămân, totuşi, amărăciunea şi revolta, faţă de mârşăvia executării, fără păsuire, a comerţului legionar: “Cu părere de rău, închidem acest restaurant.  Îl închidem din cauza conducerii mârşave de astăzi, iar pe voi, camarazi, care aţi servit în acest restaurant, vă îmbrăţişez cu tot sufletul de frate.”

   “În legătură cu cele două restaurante,  dela Obor şi dela Liceul Lazăr: (CM,pp. 282-283)”D-l Popescu le-a cerut (comisarilor) să arate un ordin scris. Au răspuns: “Avem ordin verbal”. Personalul,s-a retras, fără nici o împotrivire, lăsând totul în mâinile autorităţilor.

   Menţionez ca procedură: lipsa de omenie, căci tot există omenie, chiar şi în cele mai mari injustiţii pe care voieşti să le faci.

   Este în adevăr lipsit de orice simţ de omenie, ca să te prezinţi la o afacere comercială , SĂ ÎNCHIZI IMEDIAT (s.CZC), să scoţi personalul în drum, luându-i şi camera în care dormea.

   (...) Închiderea acestor două restaurante ne-a cauzat preejudicii materiale sângeroase şi obligaţii cărora NU LE VOM PUTEA FACE FAŢĂ ÎN NICI UN FEL. Deci, mari prejudicii morale.”

   DEZONOAREA  , PRIN FALIMENT (ce bucurie pe iudei  -  această asasinare a comerţului legionar, ca expresie a principiilor creştine...), la care este împins, îl face pe CZC să afirme caustic, dar şi exasperat la culme, despre complicii români ai complotului iudaic  -  I.P.S. Patriarhul MIRON CRISTEA şi Prof. NICOLAE IORGA, care au dat ordinul de  nimicire a comerţului legionar şi a restaurantelor legionare:

   (CM, p. 285)”Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problemă jidănească.

   Nu mai existăm decât noi, cari trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace.

   Nici o dată ,nici un cuvânt rău pt. profesorul Iorga.  Totdeauna, cu respect şi cu bună-cuviinţă.

   De câtva timp, plouă cu artiocole de otravă peste noi.

   “Între bliduri (adică, restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare, şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mâini şi în buzunare. “

   EI BINE, NU MAI POT(s. CZC).

   Din marginile puterilor mele omeneşti, eu care te-am respectat, îţi strig:

   EŞTI UN INCORECT. EŞTI UN NECINSTIT SUFLETEŞTE(s.CZC).

   (...) Eu nu mă pot bate cu D-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia D-tale.

   N-am nimic. D-ta ai totul.

   Dar din adâncul unui suflet lovit şi nedreptăţit, îţi strig, şi îţi voi striga din adâncul gropii, EŞTI UN NECINSTIT SUFLETEŞTE(s.CZC), care ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate.

  Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat contra noastră CELE MAI MARI VIOLENŢE (s.CZC), împingându-ne la desperare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi

VOI, NECINSTIŢILOR SUFLETEŞTE(s.CZC), vă vom dovedi acum , că nu vom reacţiona în nici un fel, la toate provocările voastre.

  Nu să ne închideţi comerţul nostru, să ne  înăbuşiţi avântul, ci să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu picioarele în sus şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţi.

   Nu veţi întămpina nici Dvs. , D-le Prof. Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, NU NUMAI NICI O VIOLENŢĂ , CI NICI MĂCAR O OPUNERE(s. CZC).

   Dar de acum şi până voiu închide ochii, D-le Iorga, şi după aceea, te voiu privi aşa  cum meriţi.”

   Acceptarea martiriului, a umilinţei, a lipsei totale de reacţie faţă de orice violenţă din partea Vrăjmaşului, oricât de mare ar fi ea  -  nu i-a convins pe membrii drăcescului complot că CZC este inofensiv. Şi aveau dreptate să nu fie convinşi: forţa spirituală a celui pregătit de autosacrificiu este incomensurabilă, divină.Tocmai prin aparenta pasivitate.

   Vrăjmaşul, în complicitate cu trădătorii(între care se înscriu Patriarhul MIRON CRISTEA şi Prof. NICOLAE IORGA) s-a speriat aşa de tare de înălţimea metafizică la care ajunsese spiritul lui CZC  -  încât, de la scrisoarea de mai sus( scrisoare de veritabil mucenic, pt. dreapta credinţă creştină în sfinţenia NR) şi până la asasinarea lui CZC , n-au trecut decât puţine luni: scrisoarea e trinmisă în 26 mai 1938, orele 9  -  iar asasinarea lui CZC are loc în noaptea de 29-30 noiembrie 1938.

                                                                         *

                                                   *                                           *               

     CZC a fost şi este un PREACURAT. Sinceritatea şi vehemenţa lui metafizică în lupta cu Satan, claritatea de cristal a sufletului şi a gândurilor sale, consecvenţa sa neabătută urmând SFÂNTUL CREZ AL ROMÂNIEI MÂNTUITE, l-au impresionat pe bătrânul MANIU, dar n-au reuşit să-l impresioneze pe N. IORGA.

   Şi IORGA, şi MANIU  -  dar IORGA, mai cu seamă  -  au avut inconsecvenţe   şi au săvârşit trădări mai mari sau mai mici   (explicite sau implicite, tacite).IORGA, cel puţin, nu va putea fi iertat niciodată de trădarea grosolană faţă de spiritul NR. Moartea lui IORGA (mă refer la moartea fizică, căci cea spirituală s-a petrecut mult anterior morţii fizice) a fost rezultatul unui complot masonic clar, pt. compromiterea TOTALĂ a ideii de Legiune.* [3] [4]                

   (Din fericire, nu s-a reuşit  -  în măsura  în care DUŞMANUL a dorit-o!).

   Moartea spirituală a lui IORGA, însă, e rezultatul unei deficienţe moral-spirituale PERSONALE , a bătrânului profesor  -  rezultatul unei inconsecvenţe spirituale , absolut regretabilă, faţă de Neam . E păcat: IORGA –OMUL SPIRITUAL murise jalnic, capitulând. Murise cu mult înaintea lui IORGA-OMUL FIZIC, prins între interesele multor servicii secrete, ale multor ţări masonizate(bolşevizarea din Rusia-URSS  -  este tot un proces controlat de masoni) care, prin celebritatea incontestabilă a victimei  -  voiau să demonizeze-stigmatizeze (prin diversiune) , pt. totdeauna, Legiunea: murise atunci când îl trădase pe CZC şi îl azvârlise în ghearele vrăjmaşului  ( masoneria iudaică , cu slugile ei din guvernul României, din Parlament, din camarila regală).

  El, însă, CZC  -  nu va putea fi niciodată acuzat de inconsecvenţă morală, de trădarea misiunii faţă de neam. CZC a murit în numele şi în spiritul poruncilor legionare, pe care el însuşi le consemnase, sub revelaţie divin-arhanghelică: A TRĂIT, A LUPTAT, A MUNCIT, A SUFERIT, S-A JERTFIT  -  pt- a-şi depăşi propria persoană, slujindu-şi Neamul(a se revedea aceste comandamente legionare, PL, p. 308).

   Consecvenţa morală va învinge, împotriva tuturor aparenţelor fenomenalităţii. Hristos va învinge, dimpreună cu CZC şi iniţiaţii săi. Epoca mihaelică trebuie să se instaureze, iar CZC este ÎNAINTEMERGĂTORUL ARHANGHELULUI MIHAIL. Ceasul biruinţei legionare, chiar dacă, azi, cuvântul LEGIONAR este calomniat groaznic şi chiar interzis( printr-o convenţie , până în 2002, tacită  -  iar din 2002  -  explicită...), prin chichiţe procedurale imorale  -  ceasul biruinţei legionare se apropie, căci NR a îndurat tot ce se poate îndura pe Pământ.

   E trebuitor , deci, pt. întărirea credinţei din noi, cuvântul lui CZC pt. legionari, cuvânt pronunţat cu ocazia a 10 ani de la înfiinţarea Legiunii, cuvânt din care răzbat ecourile biruinţei instaurării epocii mihaelice pe Pământ:

   “Dragi camarazi,

   După 15 ani de luptă, de prigoniri şi de jertfe, tineretul României trebuie să ştie că ceasul biruinţei legionare nu mai este departe.

   Toate încercările de vrăjmăşie vor fi strivite. Toate planurile de ademenire, toate încercările de cumpărare a sufletelor, toate încercările de desbinare şi toate trădările vor cădea la pământ.

   Priviţi-i drept în ochi pe toţi tinerii noştri. Înduraţi cu resemnare orice lovitură, suportaţi orice chin, căci jertfa noastră, a tuturora , va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite, a biruinţii.

   Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea  nume şi morminte de eroi.

   Iar ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători, şi vor fi blestemaţi din  neam în neam.

   Din adâncuri se înalţă biruitor legionarul. Cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge curând, dar prea târziu, că s-au înşelat.

                                              CORNELIU ZELEA CODREANU”

                                                            *

                                          *                                 *