C O R N E L I U   Z E L E A   C O D R E A N U

                                    MOTTO:  RADU GYR, STIGMATE II, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ,p. 237:

   

                                                  “De ce, Gotfried, de ce ne înspăimântă

                                                  o rană-n piept şi-un hârb de scut beteag,

                                                   cât încă-n noi Ierusalimul cântă

                                                    şi mai păstrăm prăjina unui steag

                                                    sau când nobleţea-ntreagă stă, ne-nfrântă,

                                                    în  sângele rămas pe zale cheag?”

 

                a-PROBA SPIRITUALĂ A SĂRĂCIEI

 

 

   Problema ONOAREI şi problema SĂRĂCIEI sunt strâns legate, în gândirea şi viziunea lui CZC. SĂRĂCIA nu e o stare economico- socială, doar: ea trebuie să fie, sau să devină, o STARE INIŢIATICĂ, prin care se probează CAPACITATEA DE REZISTENŢĂ SPIRITUALĂ şi FELUL FORMEI DE REACŢIE SPIRITUALĂ, la nuvelul novicelui. CZC consideră necesitatea acestei probe ca pe un IMPERATIV IMPLICIT( căruia i sesupune, în primul rând, el însuşi  -  modelar, exemplar)  -  iar nu explicit.

   Dar nici o frază, nici un cuvânt măcar, nu este inutil, în opera scrisă a lui CZC. Totul are valoare INIŢIATICĂ. Trecând intenţionat peste destule secvenţe ale vieţii sale de reflecţii şi luptă ritualic-spirituală, CZC se opreşte, semnificativ, asupra acelor momente  cu valoare general-morală, iniţiatică, pe de o parte  -  şi cu implicaţii în ritualistica evoluţiei spirituale a Neamului, pe de altă parte. De aceea, devine firească, în economia ritualistică a operei PENTRU LEGIONARI, selecţia momentului

a-                CONSTANTIN PANCU, la fel ca şi

b-                a momentului GERMANIA(“un vechiu gând al meu, de a mă duce în Germania, pt. a-mi continua studiile în Economie Politică şi, în acelaşi timp, a încerca să realizaz, cât de puţin, gândul de  A DUCE IDEILE ŞI CREDINŢELE NOASTRE PESTE HOTARE(s.a.), important pt. percepţia MORALITĂŢII GESTUALITĂŢII GERMANILOR, neîngenuncheaţi spiritual de consecinţele, nefaste pt. ei, ale primului război mondial. M-a impresinat acolo, în mijlocul acestei mizerii în care se sbătea poporul german, spiritul de disciplină, puterea lui de muncă, simţul datoriei, corectitudinea, puterea de rezistenţă şi credinţa în zile mai bune. Era un popor sănătos şi vedeam că nu se va lăsa doborât la pământ şi că va învia cu puteri nebănuite, de sub piatra tuturor greutăţilor care-l apăsau.” Important, momentul germania, şi pt. ŞCOALA INIŢIATICĂ, deschisă acolo de CZC, pt. studenţii germani, pt. lămurirea de profunzime a problemei EVREULUI METAFIZIC, ca purtător al germenului RĂULUI METAFIZIC:”Masa studenţească cunoştea vag problema(n.m.:problema Evreului Metafizic  -  numită de CZC “doctrina antisemită”). De o acţiune studenţească antisemită sau măcar de o orientare doctrinară similară celei dela Iaşi,  nu putea fi vorba(n.m.: la Berlin şi Iena). Am avut multe discuţii cu studenţii dela Berlin, la 1922,  cari , desigur, astăzi sunt hitlerişti şi mă mândresc a le fi fost profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din adevărurile învăţate la Iaşi.” (n.m.: Evident, ar fi nevoie de o cu totul altă carte decât cea de faţă, pt. a demonstra cât de deşănţată, complet deformatoare şi mincinoasă, ascunzând PROBLEMA ESENŢIALĂ  -.  problema  revoluţiei spirituale mondiale  -  a fost şi este propaganda iudeo-masonică, prin toată mass-media, împotriva doctrinelor naţioaliste  -  nazistă şi fascistă. Va trebui , cândva, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca eu, sau altcineva, cu bună-credinţă, să analizeze cum ar fi trebuit să arate o “nouă ordine internaţională”, în viziunea naţional-socialistă, adică nazistă  -  comparativ cu modul cum arată acum noua ordine mondială, în viziunea iudeo-masonilor, de la New York şi Strasbourg),

c-                 şi a MOMENTELOR FRANŢA( căci CZC a fost de 2 ori în franţa, pt. obţinerea doctoratului economic). La Grenoble, CZC , împreună cu soţia sa şi, o perioadă, împreună cu Ionel Moţa( venit să obţină licenţa)  -  înfruntă DEMONUL SĂRĂCIEI  (de fapt, PROBA SPIRITUALĂ A SĂRĂCIEI). Instaurarea STĂRII DE FOAME în corpul fizic este înfruntată şi contracarată cu MIJLOACE RITUALICE CREŞTINE: CZC se angajează, la un fermier francez, să muncească la  câmp  -  prin MUNCĂ TRUDNICĂ, CINSTITĂ, să-şi câştige dreptul la viaţă. Apoi, când, împreună cu tovarăşii  de muncă, e chemat, de proprietarul pământului, la masa de prânz, refuză mâncarea: ERA VINERI, şi CZC, de 3 ani, respecta cu sfinţenie postul, până seara. Astfel, CZC îşi constrânge corpul fizic să-şi  recunoască înfrângerea, NONPRIORITATEA FAŢĂ DE CORPUL SPIRITUAL. Este încă o formă a educaţiei spirituale, a dobândirii de forţe spirituale, detaşate(fie şi parţial) de corpul fizic:

           “Grea situaţie. Ce o să mâncăm?

         A doua zi , dimineaţă, îngândurat, plec la pere Truk. Îi ajut până seara la coasă şi la încărcatul fânului. La amiază m-a invitat la masă şi am mâncat cu ei. Seara, de asemenea.(n.m.:Mai târziu, pere Truk îi va da lui CZC un coş cu cartofi şi o bucată de slănină  -  cu care se va hrăni soţia lui CZC). La prânz am fost chemaţi toţi trei(n.m.:muncitorii )la masă, de o gospodină, femeia moşneagului(...) Acolo ţăranii nu mănâncă la 12 ceapă cu mămăligă, ca la noi. Masa lor obişnuită cuprinde, întâi, o mâncare de legume, apoi o mâncare cu carne, iar la urmă brânză. Şi totdeauna un pahar cu vin. Eu m-am apropiat, le-am mulţumit, dar le-am spus că nu mănânc. Ei au crezut că mă jenez şi au insistat. Atunci le-am spus că e Vineri şi că postesc. Nu mănânc până seara. Era un vechiu obiceiu, pe care de trei ani, din timpul primei închisori de la văcăreşti, îl ţineam regulat.”

   De observat că CZC alege munca sacră, ritualică, a pământului, la ţară, în atmosfera spirituală mai curată şi în armonie cu cosmicul  -  iar nu vreun expedient funcţionăresc, la oraş.

 

                                                           *

                                               *                      *

 

 

               b-SĂRACII DEMNI ŞI INTELECTUALII NEVREDNICI

 

   MORALA, ATITUDINEA MORALĂ faţţă de lume şi faţă de sine însuşi  -  este componenta esenţială a ritualului exorcizator, preconizat de CZC  pt. România Legionară.

  

         Dacă, până acum, am insistat asupra unor aspecte care ţin de alchimia  clasică  -  aspecte care există CU ADEVĂRAT, efective în existenţă şi acţiune, în/prin opera lui CZC  -  vrea u să subliniez, aici, şi deosebirea fundamentală a operei lui CZC, în raport cu alchimia clasică. CZC fundamentează o alchimie EMINAMENTE CRISTICĂ  -  nu impersonală, ci transpersonală. Iar direcţionarea  transpersonalizării nu este către un sine divin impasibil, dezangajat moral, exclusiv contemplativ asupra naturii şi materiei-mamă, generoasă şi înspăimântătoare, a tuturor  -  ci către SINELE MORAL ABSOLUT: SINELE-HRISTOS. România Legionară nu se poate clădi din impasibilitate şi amoralism  -  ci din cea mai angajată atitudine morală: autosacrificiul cu funcţie soteriologică, în slujba Neamului(şi sub semnul mistic al Arhanghelului,  el însuşi, prin natura sa, combativ întru moralitate).

   Dacă alchimia clasică vorbeşte de o pendulare între MEDEEA( centrifugismul multiplicator şi pasional) şi SOPHIA( centripetismul unificator întru înţelepciune)  -  alchimia cristică a lui CZC înlocuieşte SOPHIA CENTRALĂ cu MARIA FECIOARA MILEI ETERNE, MARIA AUTOJERTFIRII( prin acceptarea misiunii Fiului Iisus)  -  MARIA UNICEI PASIUNI CENTRIPETE: IUBIREA ABSOLUTĂ. Nu intelectul are prioritate în alchimia cristică  -  ci nunta dintre inimă şi minte, cu dominanta INIMII.

   În acest sens, este uşor de observat insistenţa lui CZC asupra faptului că Revelaţia nu vine dinspre intelectualitate( decât cu mici excepţii  -  dar cu atât mai onorabile, în definitiv) , ci dinspre MEDIILE UMILE, în care sărăcia se îmbină cu truda grea şi cinstită. SĂRACII DEMNI sunt mult mai dispuşi la perceperea VOCII CONŞTIINŢEI NEAMULUI, a vocii Spiritului Neamului  -  căci starea de SĂRĂCIE DEMNĂ, simplitatea demnă( rămasă pură, neînjosită) a gesturilor interioare  -  simplitatea demnă, nebruiată de snobisme şi “izmeneli” artificial-intelectualiste  -  îi lasă pe oameni în contact direct, natural, cu divinitatea, cu vocile misterioase ale lumii spiritului. Capacitatea lor de intuiţie, prin atitudinea lor frustă, naturală, faţă de Spirit  -  n-a fost afectată, sau diminuată, cu nimic. Lanivelul oamenilor simpli şi demni sunt de aflat comorile spiritului: DREAPTA MĂSURĂ, BUNUL –SIMŢ, ADEVĂRATA GENEROZITATE, ÎNŢELEPCIUNEA.

   (PL,p. 18)”NUMAI INTELECTUALII ROMÂNI ERAU INCONŞTIENŢI(s. CZC). Intelectualii cari au învăţat carte  şi cari aveau chemarea de a lumina calea poporului în clipe grele  -  căci pt. aceasta erau intelectuali  -  lipseau de la datoria lor. Aceşti nevrednici în ceasurile ACELEA HOTĂRÂTOARE(s. CZC) susţineau, cu o inconştienţă criminală, că”lumina vine de la Răsărit.”

   Cel care se dedă desfrâului intelectual-raţional (de tip bolşevic, ca intelectualii interbelici  -  sau de tip iudeo-masonic –internaţionalist, ca intelectualii de azi)  -  şi se rupe de realitatea metafizică a Neamului său, şi uită că mintea şi truda minţii trebuie subordonate DATORIEI DE SUFLET  -  misiunii sacre de călăuzire a Neamului către destinul său final-apoteotic, de Înviere Spirituală  -  acela şi-a trădat şi  Neamul, şi calitatea de intelectual. “aurul se naşte din uniunea perfectă a celor 2 principii generatoare  -  căsătoria dintre spirit şi suflet. Orice alt metal nu este decât naştere  prematură sau avort, este un aur imperfect şi,  într-o astfel de perspectivă, opera alchimică joacă rolul moaşei sau al ajutorului care dăruieşte naturii arta sa şi îi îngăduie să determine coacerea completă a fructului a cărui evoluţie fusese împiedicată de anumite circumstanţe temporale(...) Muhyi-d-Din ibn ‘Arabi consideră aurul ca simbol al stării originare şi nedecăzute a sufletului...”* [1] Intelectualii români interbelici(şi nu numai ei...) refuzau să fie “moaşa” alchimică  a SPIRITULUI  NR, refuzau să determine coacerea ÎNTRU SPIRIT a NR. Alternativa la această operaţie alchimic-spirituală? Alchimia o spune clar: aurul avortat, aurul imperfect. Schilodirea spirituală a destinului NR.

   VICIOŞII SPIRITULUI, trădătorii esenţei spiritului(trădare tradusă, exoteric, prin refuzul misiunii soteriologice, autojertfitoare) nu mai sunt intelectuali  -  sunt mai josnici decât cel mai josnic om al plebei  -  pt. că nu sunt doar vicioşi pt. ei, ci sunt şi trădători pt. Neam. Nu sunt răi doar pt. ei, ci au înşelat speranţele Neamului, care se orientează, ca floarea-soarelui, după lumina divină. Dar, în loc de lumina divină  -  oamenii simpli şi demni au găsit, la majoritatea intelectualilor interbelici  -  miasmele mlaştinii demonice. Intelectualii trădători faţă de neam nu sunt nici măcar ca MERCURUL care fuge de SULF  -  ci sunt asemeni PLUMBULUI sau URANIULUI: calitativ inferioare şi cele mai instabile  -  determinând, în locul fuziunii divine, fixării şi transmutării  -  FISIUNEA-DESCOMPUNERE INFINITĂ.

   Adevăratul intelectual trebuie să nu fie “cuminte”  -  căci, atunci, este IDIOT. Şi idioţenia este pericolul de moarte al operei alchimice. Adevăratul intelectual trebuie să-i aibă, în interiorul său intim, pe amândoi şerpii( reprezentaţi pe caduceul lui HERMES TRISMEGISTUL) , puşi laolaltă în RECIPIENTUL MORMÂNTULUI  -  “care este recipientul interior, orice operaţiune trebuind să se facă în recipientul alchimic bine închis, din cauza naturii volatile a MERCURULUI care, avid ca şi Mercurul obişnuit, aderă la orice obiect al dorinţei, şi din cauza expansivităţii şi inflamabilităţii SULFULUI: aceşti 2 şerpi să se muşte unul pe altul cu cruzime, iar, cu puternica lor otravă şi în mânia lor dezlănţuită, să nu-şi mai dea drumul, din momentul în care se apucă unul pe altul(...) şi până când amândoi, cu balele lor de venin, adică distructiv, şi, până când, în cele din urmă, nu se ucid reciproc, sufocându-se cu propriul lor venin, care îi preschimbă după moarte în apă vie şi permanentă( prin uniunea lor într-o realitate superioară), înainte însă pierzându-şi în stricăciune şi putrefacţie primele lor forme naturale, pt. a recăpăta după aceea una nouă, unică, mai nobilă şi mai bună...”

   Fără a accepta acest CALVAR INTERIOR, această luptă miraculoasă cu moartea, împotriva morţii  -  până când se realizează transfigurarea( ca efort de conştientizare a zgurilor şi, apoi, de aneantizare a zgurilor, sub metafora năpârlirii BALAURULUI şi a zborului vertical ca FLACĂRĂ DIVINĂ A FOCULUI )  -  nu se poate vorbi de activarea efectivă, pt. opera alchimică de Revelare a Spiritului NR, a intelectualului.

   “Intelectualii” care nu aud ceasurile astrale ale Neamului lor   -  sunt fiinţele cele mai respingătoare, mai demne de dispreţ şi silă  -  sunt avortonii alchimici. INTELECTUALISMUL este boala care, viciind corpul moral, îl transformă pe individ într-un îngâmfat ridicol şi gol pe dinăuntru( vidul interior se datorează respingerii, dinlaşitate şi comoditate, a nunţii dintre SULFUL-FOC şi MERCURUL-PASIVITATE , PARADOXAL, ACTIVĂ). Îl transformă într-un jalnic bufon, care strigă din fundul bojocilor că trebuie toţi să-l respecte, pt. că el e rege... Şi el nu e decât somnul, disolutiv absolut, al PLUMBULUI... Aceşti “intelectuali” sunt cele mai ieftin vândute suflete Satanei( şi vând pe nimic satanei şi încrederea neamului): pt. artificiul unui gând sterp pt. orgoliul deşart al unui titlu ori post( îndeobşte, universitar). NEVREDNICI şi INCONŞTIENŢI, ei aruncă Neamul în maxim  pericol  -  căci orientează greşit sau, pur şi simplu, îi părăsesc la mijlocul drumului, al greului drum al destinului naţional, pe cei care au avut încredere în ei. EI SUNT  ADEVĂRAŢII SĂRĂCITORI AI SPIRITULUI NAŢIONAL  -  fiind şi sărăciţi, satanic, de duh arhanghelic.

   Dar ticăloşii sunt solidari întru ticăloşie, împotriva adevăraţilor vizionari ai Neamului, împotriva celor care au luptat din greu pt. a se menţine verticali, curaţi, înfocaţi  -   sau, pur şi simplu, împotriva celor care sunt prea tineri pt. a fi avut când se murdări, şi vor să-şi păstreze, în continuare, curăţenia şi focul moral: (CM, p. 126)”Coaliţia oamenilor cu păcate faţă de neam(stat, guverne, autorităţi, profesori, senate universitare, rectori, partide politice) , pt. izbirea şi nimicirea celor fără păcate, este ceva care ne indignează şi revoltă orice conştiinţă cinstită.”

   Idealurile iluminist-ateiste îşi dovedeau găunoşenia, lipsa de fundament spiritual. “Iluminarea” nu este, în esenţa sa, un fenomen uman-terestru-material  -  şi, de aceea, nu poate fi realizat prin  CULTURĂ -  ci prin revenirea la CULTUALISM(ritualism religios) şi, prin aceasta, la VIZIONARISMUL AUTENTIC. Căci cultura, de multe sute de ani, a degenerat în senzualism material  -  distanţându-se astronomic, rupându-se de CULT şi CULTUALISM  -  de Dumnezeu. ILUMINAREA este un fenomen divin-spiritual, deci se obţine prin METODE INIŢIATICE  -  sau prin Revelaţie. Pe Calea Neamului  trebuia să apară VIZIONARII:  era unica şansă de redresare a CONVOIULUI NEAMULUI, aflat în RĂTĂCIRE  -  pt. că era condus de RĂTĂCIŢI(din punct de vedere spiritual).

                                                                       *

                                                         *                          *

 

                       c- DISCERNĂMÂNTUL ÎNTRE CELE DOUĂ SOLIDARITĂŢI UNIVERSALE

 

   La p. 72, în PL, CZC face o remarcă esenţială pt. semantica gestualităţii umane şi pt. finalitatea existenţei umane, dintotdeauna:”Există o legătură de simpatie între toţi acei care, în diferite părţi ale pământului, îşi servesc neamul, după cum există o legătură de simpatie între toţi acei care lucrează la nimicirea neamurilor.”

   După ce semne să-ţi  alegi, atunci, familia spirituală  -  căci, de ambele părţi, este căldură şi se ridică pretenţia dreptăţii?

   Într-adevăr: atenţie, mare atenţie la faptul că, aparent, SOLIDARITĂŢILE( fie că sunt de natură ceresc-divină, fie că sunt de natură ahrimanică) seamănă între ele. CALITATEA LOR SPIRITUAL-ESENŢIALĂ DIFERĂ. Dar pt. sesizarea calităţii spirituale  -  trebuie ochi spirituali. Antrenat întru ale Spiritului.

   Câte fraze frumoase despre pace, omenie, înfrăţire  -  nu auzim şi azi, ca şi atunci, de la cei care se pregătesc să ne sufoce spiritual şi să ne aneantizeze  -  pe toţi cei care încercăm să ne păstrăm capul sus pe umeri şi sufletul în piept. Câte sentimentalisme lacrimogene nu se prăbuşesc peste noi, în puhosie, din ochii Satanei, pt. a ne îneca luciditatea şi puterea de discernământ. Ce uşor e să-i cazi în braţe lui satan şi să-i plângi pe umăr! Şi, în climatul “cultural” de azi(ca şi de atunci, din vremea lui CZC) n-ar părea, acest lucru, decât ca firesc, de la sine înţeles, lăudabil. Da, LĂUDABIL: de către Satan.

   Aici stă greutatea luptei împotriva RĂULUI METAFIZIC:Satan îmbracă, mimetic, tot mai des, mai”frumos” şi chiar mai “decent”  -  straiele şi înfăţişarea lui Hristos. Nu şi Spiritul lui Hristos. ACEASTA, CHIAR, ESTE IMPOSIBIL, PT. SATAN... Este singura şansă, este singura nădejde( dar cât de uriaşă, măreaţă) a noastră, ca şi a iniţiaţilor lui CZC , de atunci  -  şi a lui CZC însuşi, care-i scrie(CM, p. 34-35) părintelui Herbei, cu un profetism neînduplecat:”Mâine, pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia. Şi ne vom întâlni cu atâta drag, povestindu-ne calvarul, toţi cei care ne-am împărtăşit din voia lui Dumnezeu, cu ei. Ne vom minuna de măreţia biruinţii şi vom râde scârbiţi de laşitatea şi nimicnicia celor cari ne prigonesc şi ne lovesc astăzi.

   De-a lungul luptelor şi în mijlocul tuturor loviturilor rămân mereu cu aceeaşi nestrămutată credinţă, că vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Neamului Românesc.”

   Zărim şi azi, cum zărea CZC în 1919, la Atelierele Nicolina din Iaşi  -  2 tabere de oameni, faţă în faţă: zdrenţăroşi şi flămânzi( înfometaţi premeditat, în mod strategic, de guvernanţii ţării, aflaţi sub şantajul mârşav al iudeo-masoneriei) , şi unii, şi alţii  -   hotărâţi şi îndârjiţi, şi unii, şi alţii. Vor dreptate, şi unii, şi alţii( în forme diferite, însă, vede, fiecare tabără, dreptatea). Cred în dreptate(aşa cum o vede fiecare), şi unii, şi alţii. De partea cărei tabere să te aşezi? Căci INDIFERENŢA, nesituarea nici de o parte, nici de cealaltă  -  nu este o atitudine umană pozitivă, ci dovedeşte laşitate, ori lene spirituală: te afli în faţa unui RĂZBOI METAFIZIC, cu aparenţe social-economice.

   Cât vei fi fiind de bine intenţionat  -  rămâi, o vreme, năucit.

   O singură soluţie rămâne, pt. a nu greşi: să întrevezi, cu maximă luciditate( dacă nu chiar cu vizionarism profetic) şi cu o concentrare spirituală desăvârşită, pusă în slujba analizei situaţiei respective  -  NATURA CREDINŢEI  -  şi FINALITATEA CREDINŢEI. Căci nu oricine CREDE  -  crede, implicit, în Dumnezeu, crede în esenţialitatea divină. Sunt atâtea şi atâtea “credinţe” iluzorii, false, idealuri fluctuante, zbătute ORIZONTAL, ca aburii, pe deasupra materiei orizontale, idealuri legate, exclusiv, de materia-orizontalitate.

   Dacă NATURA CREDINŢEI se dovedeşte a fi una spirituală, dacă finalitatea credinţei se dovedeşte a fi ZONA SACRALĂ, a idealurilor eterne  -  dacă totul se înscrie în zona transpersonalităţii, iar transpersoanalitatea dovedeşte afinităţi faţă de VERTICALA TRANSCENDERII  -  atunci acea credinţă nu este falsă, şi merită să te alături credincioşilor, adepţilor acestei credinţe. Mai mult: trebuie, în mod necesar, să-ţi însuşeşti, această credinţă, organic, s-o trăieşti ca pe propria ta viaţă spirituală  -  şi să te înalţi, cugetător, spre cer, să evoluezi spiritual prin această credinţă.

   Dar în focul luptei, în mijlocul FOAMEI EFECTIVE, şi în mijlocul celor înfometaţi  -  toată vorbăria de mai sus se dovedeşte superfluă şi caraghioasă, ba chiar revoltătoare, pt. cei  aflaţi într-o foarte reală şi concretă suferinţă: nu-i vreme de teoria chibritului, în furia luptei, care, aparent, nu-şi dezvăluie DELOC latura ei metafizică, ci doar cruda suferinţă pur fizică  -  ci îţi trebuie o intuiţie infailibilă şi fulgerătoare, pt a alege fără greş, ÎN COMPLETĂ INVIZIBILITATE, tabăra cea bună. Tocmai această intuiţie infailibilă a avut-o CZC(la CZC, intuiţia provenea din şi dubla VIZIONARISMUL) , şi, alături de el, câţiva oameni simpli, dotaţi cu intuiţie nativă.

 

                   d-VIZIONARII SĂRĂCIEI MISTICE

 

   Garda Conştiinţei Naţionale, prima ipostază a legiunii apărătoare a Spiritului Românesc(o legiune ÎNCĂ INTUITIVĂ, şi mai puţin întemeiată pe vizionarism  -  ca organizare raţională asupra iraţionalului şi a percepţiilor dinspre zona sacralului)  -  n-a fost fondată în Aula Universităţii ieşene, ci”în sala de mese a Şcolii de Arte şi Meserii”(PL, p. 18). Instinctul sănătos şi vizionarismul ( incipient, abia începându-şi germinaţia fantastică) al lui CZC l-au făcut pe acesta să se înroleze prompt, CA SOLDAT( abia împlinise 20 de ani) în Garda Conştiinţei Naţionale(G.C.N.). Preşedintele G.C.N. nu era rectorul Universităţii  -  ci un MESERIAŞ, instalator de apă şi electricitate. Şi totuşi, un vizionar( aflat, încă, la stadiul urgenţei intuitive): CONSTANTIN PANCU.

   Sau, poate tocmai  pt. că nu era stricat de mediul profan-intelectualist, infectat de ateism, raţionalism şi internaţionalism, al şcolii moderne, “iluministe”, româneşti(numai cu numele...)  -  CONSTANTIN PANCU a putut avea VIZIUNEA. NR ERA ÎN PERICOL  -    şi avea nevoie de o GARDĂ SPĂIRITUALĂ, care să-l apere de Bestia Roşie Bolşevică(infiltrată, egal, în Universitate, cât şi în sindicatele muncitoreşti).  Pericolul şi-a aflat, ca o contrapondere  -  VIZIONARUL. Asta are importanţă. Restul  --  rămân supoziţii. Miracolul nu trebuie discutat, ci acceptat.

   PANCU  avea  4  clase primare, doar  -  dar îl avea pe Dumnezeu în suflet  -  îl percepea pe Arhanghelul Neamului, prin intermediul supraconştiinţei sale, dar şi prin intermediul conştiinţei sale, neviciate de “mofturile” şi snobismele intelectualist-internaţionaliste : (PL, p. 19)”Avea o minte clară aşezată, pe care şi-o îmbogăţise cu suficiente cunoştinţe. De mai mulţi ani era preşedintele cororaţiei metalurgice. Un suflet şi o conştiinţă clar românească. Îşi iubea ţara, armata, Regele.  Un bun creştin. O musculatură de luptător de circ şi o forţă în adevăr herculeană(...) . Acestui om  -  curajului şi pieptului lui  -   se datoreşte salvarea Iaşului de la nimicire.”

   Acest apostol, modest ca orice apostol, rudimentar şi stângaci la înfăţişare, ca orice apostol, dar măreţ la trup(“o forţă  cu adevărat herculeană”) şi la spirit( înţelegând,  intuitiv, dar şi vizionar, că se pregătea asasinarea NR, prin atacurile furibunde, repetate şi perverse, ale iudeo-masoneriei, sub chipul bolşevismului  -  împotriva Bisericii, Coroanei, Armatei Române  -  a murit (conform sarcasmului ontologico-social uman) ca un apostol:”bolnav şi sărac, uitat şi neajutat, în mijlocul unei ţări nepăsătoare şi a unui oraş pe care l-a ajutat cu pieptul lui, în ceasurile cele mai grele”(PL, p. 38).

   Tot SĂRAC şi insignifiant, fără nici o relevanţă socială, este şi vizionarul german din Nord-Berlin :  (PL, p. 72)”Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica “zvastici” şi cu care legasem bune relaţiuni. Numele său era Strumpf şi locuia în Saltzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: “Se aude de o mişcare antisemită pornită la Munchen, de un tânăr pictor de 36 de ani: Hitler. Mi se pare că acesta este acela pe care îl aşteptăm noi, Germanii.” Viziunea acestui muncitor s-a împlinit.”  -  concluzionează CZC.

   Acum 2.000 de ani, vizionari au fost SĂRMANII păstori de lângă Bethleem, alăturaţi ieslei VEGETALE şi stratului ANIMAL( regnurile se reaşezaseră întru armonia paradisiacă): boul, asinul, oile. Cei  UMILI şi SMERIŢI (în sensul DEMNITĂŢII SACRALE, iar nu al slăbirii , înmuierii verticalei interioare) merită harul viziunii: de aceea, ei devin autenticii MAGI. Deci, conclizia lui CZC:  SMERENIA, întru nevoinţă materială, dar întru înălţare spirituală, este fundamentul Revelaţiei, al iluminării vizionare, întru realităţile divine.

   Acest drum, al SMERENIEI ŞI SĂRĂCIEI MATERIALE, îl urmează CZC, atât în ţară, cât şi în pelerinajele în Germania(Iena şi Berlin) şi Franţa(Grenoble)  -  unde nu-şi desăvârşeşte doar studile superioare universitare  -  ci-şi desăvârşeşte ansamblul observaţiilor asupra fiinţei spirituale umane şi asupra duşmanilor înverşunaţi ai fiinţei spirituale umane :  (PL,p.267)”Între  jidanii din Târgul Cucului şi cei din Strasbourg n-am găsit nici o deosebire: aceeaşi figură, aceleaşi maniere, acelaşi jargon, aceiaşi ochi satanici, în care citeai şi descoperai, sub privirea curtenitoare, pofta de a te jefui.” PERVERSIUNEA SPIRITUALĂ, AGRESIUNEA CONTRA SPIRITUALITĂŢI PURE( nepervertite), PARAZITISMUL( istovitor şi deznădăjduitor, pt eforturile de evoluţie ale Spiritului): cele 3 dimensiuni în care se mişcă EVREUL METAFIZIC UNIVERSAL.

   SĂRĂCIA este starea spirituală de limită(în cadrul probelor iniţiatice):

a-                cei puternici spiritual devin şi mai puternici, în lupta contra ispitelor material-formale abundente, care, la nivelul SĂRĂCIE, ţi se îmbie ca fiind prioritare, faţă de nevoile ADEVĂRATE ale Spiritului. Celui care nu-i în stare să reziste la ispita materială, i se poate spune,cu vorbele lui Hristos: “Mai lesne va trece cămila prin urechile acului, decât bogatul(n.m.: căzut în ispita-capcană a materiei) în împărăţia cerului”;

b-                cei slabi spiritual  -  se dovedesc abia prin proba SĂRĂCIEI, ca fiind slabi: acceptă(cu secretă satisfacţie) orice năucire spirituală, orice operaţie de extirpare a “organului” spiritual,  orice abatere de la veghea încordat-spirirtuală  -   doar pt. a scăpa de STAREA DE  SĂRĂCIE MATERIALĂ. Se azvârl singuri în robia înjositoare a formelor fără esenţe. Cu o vorbă veche: îşi vând ieftin sufletul către diavol.

                                                                    *

                                                      *                          *

                                e-ONOARE ŞI IMBECILITATE

 

                Cine nu-şi păstrează luciditatea spirituală, exprimată, mai ales, sub chipul ONOAREI, chiar şi în cea mai CRUNTĂ SĂRĂCIE( ca asalt, pe de o parte, al ispitelor formale  -  pe de alta, ca asalt al vocilor perverse, care şoptesc că, dincolo de îmbierile satanice, nu mai există sens, nu masi există Dumnezeu  -  ci doar neant dezesperant)  -  acela n- are dreptul la “milă”( nu ca atribut creştin, ci ca slăbire a veghii spirituale). El devine un duşman al spiritului uman  -  deci, n-are dreptul la existenţă( ca întruchipare a agresivităţii, distrugătoare de Spirit).

   (CM, p. 34)”Problemele de onoare nu mai interesează pe nimeni în societatea românească.

   Poţi fi ofensat ca la uşa cortului.

   Ofensatorul ştie bine că , în ţara aceasta, resortul onoarei nu mai funcţionează, şi că nu-l aşteaptă nici o împotrivire, nici un risc.

   Din această cauză, întreaga societate românească trăieşte într-o atmosferă de laşitate generală.

   Cred că noi, legionarii, suntem suficient de hotărâţi şi suficient de mulţi, pt. a pune la punct aceste stări de lucruri şi pt. a face ca dela noi să pornească , în toate straturile societăţii, o viaţă românească bazată pe onoare.”Sau(CM,p. 219 -  OFENSA TREBUIE SPĂLATĂ):

   “În  judeţul Prahova, la Moreni, unul dintre şefii legionari, element de elită, inginerul Traian Ioniţă, a fost chemat la primărie, sub pretextul de a se înţelege asupra întrunirii ce urma să se ţină.

   Acolo, în primărie, în casa în care a fost invitat, A FOST PĂLMUIT DE PRIMAR.

   Inginerul a primit palmele şi n-a ripostat în nici un fel, executând ordinele Legiunii.

   Ofensa este însă aşa de mare , pt. numele de inginer român, pt. organizaţia noastră de Prahova, pt. spiritul de LEGALITATE, pe care o autoritate este chemată să-l respecte, încât ea trebuie spălată ÎN TIMPUL CEL MAI SCURT ”(s. CZC).

   A se observa că ordinele legionare erau foarte stricte, în ambele sensuri:

a-                A NU SE REACŢIONA-RIPOSTA LA VIOLENŢĂ CU VIOLENŢĂ  -  până când natura şi cauza violenţei nu sunt analizate la rece, de către comandanţii spirituali( spre a se împiedica orice greşeală morală, care, odată produsă din partea Legiunii, devenea IREPARABILĂ, COMPROMIŢÂND ÎNTREGUL SENS AL ACESTEI MIŞCĂRI SPIRITUALE UNICE ÎN ROMÂNIA: căci dacă şi Legiunea greşea, atunci, unde ar mai fi putut fi  identificat reperul moral românesc?);

b-                Dar, dacă, după analiza faptelor şi consecinţelor lor morale, se constata necesitatea  unei luări de poziţie ferme  -  această decizie trebuia respectată întocmai şi cu orice preţ -  pt. că nerespectarea legilor onoarei putea compromite încă şi mai grav , şi mai definitiv, Legiunea : s-ar fi profilat deznădejdea, urmată de indiferenţa morală  -  oamenii ar fi spus şi crezut, cu uşurinţa care-i caracterizează, când este vorba de a se lăsa în voia sorţii, fără a se implica activ în construcţia sorţii(conform LIBERULUI ARBITRU)  -  că, dacă nici legionarii nu se ţin de cuvânt, nu respectă propriile lor principii morale  -  atunci chiar că nu mai e nimic de făcut.

De aceea insistenţa neabătută a lui CZC de a se “spăla ofensa”, pt. a se păstra atitudinea activ-morală, pe care o declarase, încă de la început, Legiunea: “FAC APEL la toţi legionarii din judeţul Prahova să ceară satisfacţie şi să spele ofensa în timpul cel mai scurt, prin orice mijloace vor crede de cuviinţă(n.m.: evident că, aflându-se sub o atât de strictă observaţie, din partea lui CZC, adică de la nivelul central de decizie, cei care spălau ofensa nu puteau să dea frâu liber unor instincte josnice şi înjositoare, care ar fi compromis linia morală a Legiunii, nu puteau sări calul, în demersul lor de reparaţie morală  -  şi de atitudine exemplară, întru apărarea moralei, prin apărarea onoarei).

   “(...)Aceasta(n.m.: spălarea ofensei) ne trebuieşte cu orice risc, chiar cu acela de a pierde alegerile la Prahova, şi chir cu acela de a le pierde în toată ţara(n.m.: încă o dată, de observat vizionarismul lui CZC: NU-L INTERESA EFECTUL PE TERMEN SCURT AL ACŢIUNII MORAL-MORALIZATOARE, care era una de PRINCIPIU  -  ci efectul pe termen lung, efectul moral cu adevărat constructiv: dacă oamenii istorici, indivizi fenomenal-istorici, n-ar fi apreciat gestul moral, al afirmării onoarei, sau dacă diverşi oameni politici i-ar fi derutat de la viziunea bunului-simţ -  ei bine, nu asta avea importanţă: va veni vremea când(şi generaţia pt. care) aceste gesturi ferme , de revelare şi apărare activă a căii morale a Neamului  -  vor fi apreciate, sau, pur şi simplu, prin repetarea fără dimensiune îngust-istorică, a gestualităţii morale, se va instaura, de la sine aproape, un climat de moralitate şi onoare. Încă o dată, aceasta se va întâmpla NUMAI DACĂ MORALA NU VA FI PRIVITĂ CA O DIMENSIUNE CIRCUMSTANŢIALĂ  -  CI CA O DIMENSIUNE ETERNĂ, ESENŢIALĂ PT. EXISTENŢA NR).”

   Refuzul stării de promiscuitate morală greţoasă(promiscuitate  carte se instaurase în societatea românească interbelică, la fel ca şi astăzi, în contemporaneitate)  -  refuzul ofensei”ca la uşa cortului” şi afirmarea dimensiunii sacral-iniţiatice a onoarei  -  s-au exprimat ferm în gestul de împuşcare-fulgerare(ÎN LEGITIMĂ APĂRARE!),  de către CZC, a torţionarului şi înjositorului de PRINCIPIU DIVIN  DE JUSTIŢIE  -  prefectul MANCIU(1924). E drept că, mai târziu, într-o altă etapă de pătrundere a Maestrului Spiritual al Legiunii Sacre, cu Duhul Sfânt  -  CZC va adopta o cale mai profund esoterică( despre care vom vorbi mai jos), aceea a franciscanismului, a URMĂRII EVANGHELIILOR, în duhul lor profund esoteric.

   Dar şcoala legionară avea, deocamdată, misiunea de a trezi,dintr-un somn de moarte, pe români  -  din somnul în care dimensiunea demnităţii morale fusese sugrumată:

   (CM, p. 54, CANTINA LEGIONARĂ)”Cine nu poate câştiga 12 lei pe zi, prin propria sa muncă( pt. a-şi plăti masa la cantina legionară), şi preferă să cerşească şi să stea totdeauna pe capul altora care muncesc, nu este nici om şi nici legionar.

   NICI O MUNCĂ NU E RUŞINOASĂ. CERŞITUL E RUŞINOS(s.a.).

   Mai bine la tăiat lemne şi cărat apă, decât la cerşit.

   Trebuie să alungăm dela noi această  mentalitate, această boală.

   O datorie de onoare trebuie să ne facă să înţelegem că, fiind valizi, suntem obligaţi a avea  atâta bun simţ în noi, încât să ne câştigăm prin braţele şi capul nostru cel puţin hrana cea de toate zilele. Aceasta nu într-o ţară pustie şi săracă,  ci aici la noi, unde hrana cade de-a gata din copaci, şi curge depe câmpuri bogate.

   Toţi cei care într-o asemenea ţară nu-şi pot sau nu au mândria de a-şi câştiga un 12 lei pe zi, cel puţin, sunt NIŞTE IMBECILI(s.a.), care nu-şi justifică cu nimic dreptul la existenţă.”

   Neecruţătoare fraza lui CZC, ca şi biciul lui Hristos, în Templul lui Dumnezeu, transformat, de către zarafii-paraziţi, într-o vizuină de tâlhari.

   ONOAREA se opune LAŞITĂŢII. PREZENŢA LAŞITĂŢII SUFOCĂ SPIRITUL NEAMULUI. Căci impune STÂRPITURA MORALĂ, în faţa CAVALERULUI SPIRITULUI, în faţa adepţilor MODELULUI ARHANGHELIC.

   Legionarul-iniţiat trebuie să fie, asemenea cavalerilor templieri( din primele faze de existenţă a ordinului), smerit în faţa lui Dumnezeu, săritor în apărarea BINELUI  -  dar şi extrem de sensibil faţă de apariţia Înjositorului satan, şi prompt în contracararea Înjositorului satan.

   OFENSA este, de fapt,  ISPITIREA CU ÎNJOSIRE. Nu cu smerenie( pe care o datorăm divinităţii şi întruchipărilor ei)  -  ci cu ÎNJOSIRE, ca ispită cu acceptarea paraliziei simţului moral, deci cu acceptarea satanizării.

   Un neam care acceptă înjosirea  -  acceptă, de fapt, despiritualizarea. ONOAREA este poziţia spirituală de sesizare a Verticalei Divine, şi înscrierea, transindividuală, a Neamului, pe Verticala Divină. Apărarea de ofensă, apărarea onoarei, deci, nu este doar o atitudine umană şi personală  -   ci, în cazul legionarului, antrenamentul absolut necesar pt. scoaterea Neamului din “mlaştina” orizontalizantă a imoralităţii şi amoralităţii( “Poţi fi ofensat ca la uşa cortului”)  -  şi ieşirea din sfera “cortului” nomad-ţigănesc( de pe orizontala dezolantă şi dezesperantă, lipsită de ţel, lipsită de orizont-finalitate), urmând înscrierea pe verticala spirituală, pe MUNTELE-SCARĂ SPRE DUMNEZEU.

   MUNCA este exerciţiul, antrenamentul pt. păstrarea stării de veghe a Spiritului. (A se vedea taberele de muncă legionare, despre care vom discuta într-un capitol ulterior). De aceea, MUNCA şi ONOAREA au aceeaşi  rădăcină interioară (  voinţa spirituală de trezire) şi aceaşi finalitate( înscrierea în ARISTOCRAŢIA COMBATIVĂ împotriva Satanei, cel care îmbie spiritul la lene, somn, decădere, degenerare, involuţie  -  aristocraţia combativă , aceasta înseamnă, practic, CAVALERISM, în sensul sacral, din Evul Mediu timpuriu :  RAZĂ A SOARELUI-DUMNEZEU). De aici provine severitatea extremă a lui CZC faţă de cel nevrednic la muncă, severitatea extremă faţă de CERŞETOR  -  căci acesta este josnic, este robit lenei spirituale, complăcându-se în PARAZITISM( acuzaţia  de PARAZITISM este una dintre principalele acuzaţii aduse păturii superpuse evreieşti, din toată lumea şi din toate vremurile). PARAZITISMUL este sfidarea faţă de CAVALERII SPIRITULUI:”oricât vă veţi strădui să rămâneţi treji şi să-i treziţi pe alţii  -  noi, paraziţii, vă vom vlăgui cu atât mai mult, încât, odată şi odată, veţi ajunge la disperare, veţi ajunge la acel hal de oboseală spirituală, încât să consideraţi zadarnică munca, zadarnică veghea spirituală. Vă vom determina, noi, paraziţii, să obosiţi şi să adormiţi, istoviţu spiritualiceşte, istoviţi de a mai spera, istoviţi de a mai vedea idealul divin.”

   Este absurd să-l tolerezi şi să-l corcoleşti aşa  de mult pe Satan  -  mai ales dată fiind bogăţia extremă a pământului românesc, “unde hrana cade de-a gata din copaci şi curge depe câmpuri bogate”  -  pământul românesc fiind parcă menit de Dumnezeu să ferească de ispita imoralităţii şi înjosirii, prin cerşit(şi, în ciuda acestei realităţi, cât de mult îl insultăm noi, şi azi, pe Dumnezeu...).

   IMBECILITATEA este alăturată PARAZITISMULUI  -  pt. că CZC ştie că imbecilitatea provine, ca şi parazitismul, dintr-o atitudine lipsită de moralitate: antroposoful RUDOLF STEINER afirmă că, în evoluţia Spiritului uman pe Pământ, se va ajunge la acea etapă în care va domni, pe întreg Pământul( şi, apoi, pe acea formă de reîntrupare a Pământului  -  VULCAN), STAREA DE MORALITATE.  Moralitatea ca trăire efectivă, ca o nevoie imperioasă-organică  -  la fel ca nevoia de a respira. Iar cei imorali, care se vor opune tendinţei generale de evoluţie a Spiritului uman prin instaurarea stării de  moralitate  -  vor deveni cu atât mai imbecili, cu cât vor încerca să fie mai imorali:

 

   (R. Steiner, CREŞTINISMUL ESOTERIC, Univers enciclopedic, p. 40)În cazul unui intelectual lipsit de moralitate, intelectualitatea i se va diminua şi se va ajunge la starea de amorţeală, concomitent cu dezvoltarea imoralităţii(...). Apoi, în decursul epocii a 7-a postatlanteene, nu va mai exista nici un om înzestrat cu inteligenţă, dacă nu va fi şi moral(...). De  ce poate deveni un om imoral, în evoluţia noastră?(...). Acest lucru se datorează faptului că omul , în încarnările sale succesive, a coborât din ce în ce mai adânc în lumea fizică şi de aceea a avut şi impulsul să se lege tot mai mult de lumea fizică a simţurilor.”

   CZC îl pregăteşte, încă de la începutul sec.XX, pe legionarul –iniţiat, pt. aceste vremuri viitoare. Îl fereşte pe legionarul-iniţiat( mai exact, îl învaţă din ce motiv nu trebuie să se lase prins) de capcana AMORŢELII-IMBECILITATE(prin imoralitate). TREBUIE DEBLOCAT, DIN TIMP, SIMŢUL MORAL  -  pt. a nu se ajunge la o stare GENERALĂ de degenerescenţă-imbecilitate, în viitor. Consider(şi cred că nu greşesc) că această atitudine a lui CZC se constituie într-o nouă dovadă, prin care se probează vizionarismul conducătorului spiritual al Legiunii.

                                                      *

                                        *                        *

               f- CAVALERUL SĂRĂCIEI MISTICE ŞI VITEAZUL DE EPOPEE

 

  SĂRĂCIA, deci, este o stare şi, în acelaşi timp, o probă iniţiatică a forţei de rezistenţă morală faţă de ispitele abundenţei formale satanice. Dar, în acelaşi timp, SĂRĂCIA INIŢIATICĂ trebuie dublată de STAREA DE ONOARE ŞI DEMNITATE. Nu SĂRACUL CERŞETOR, ci SĂRACUL MUNCITOR, SĂRACUL LUPTĂTOR  -  Aristocratul Sărăciei, Cavalerul Sărăciei  -  sunt următorii fideli ai MODELULUI –HRISTOS. Căci  Hristos a fost(şi este, întru eternitate) ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI, CAVALERUL SĂRĂCIEI MISTICE: căci Lumina nu vine dinspre formele abundent proliferate, ci dinspre “deşertul în strălucire”  -  “sărăcia” Luminii este “sărăcia “Paradisului. În cazul contrar SĂRĂCIEI SACRE -  avem de-a face cu INFERNUL.  Hristos propune, prin toată viaţa sa întrupată şi prin învăţătura sa toată  -  refuzul proliferării formelor exterioare, spre ceea ce numim, îndeobşte, STAREA DE BOGĂŢIE(formală). A fi bogat(material) înseamnă a te fi lăsat înşelat de iluzoriul satanic multiplicator, iluzoriul stabilit la nivelul formelor sterpe. A fi bogat material  -  înseamnă a te despiritualiza.

   Dar dacă acest refuz al proliferării formelor exterioare nu e dublat de starea de veghe spirituală, de austeritatea extrem de dinamic-spirituală, activă în plan ontologic  -  refuzul proliferării formale devine el însuşi iluzoriu. Căci, prin lenea spirituală, se produce un fenomen mai grav decât toate, şi anume proliferarea formală ÎN INTERIOR, în zona Spiritului  -  producând amorţirea spiritului. Şi această proliferare a iluzoriului imoral, prin starea de non-combativitate împotriva lui Satan-al-Lenei(tradus: imbecilitate, dezonoare, înjosirea cerşetorului, care se complace în parazitism)  -  produce sufocarea Spiritului.

                                                        *

                                           *                        *

      Legionarul-iniţiat, în viziunea lui CZC, e mult mai mult decât un “haiduc” sau “pistolar”, un primitiv şi orb, supus la impulsurile sărăciei materiale  -  cum foarte prozaic şi inexact( neadevărat, de fapt) remarcă F. Veiga, în op. cit., pp. 80-83. Un haiduc e un răzvrătit, dar NU UN INDIVID METAFIZIC. Acţiunile haiduceşti sunt impulsive, dezordonate , aleatorii  -  ades, indiferente faţă de morală. Ele nu au nimic mistic  -  ci au,în componenţa lor,  un puternic factor exhibant. Or, RIGOAREA MORALĂ, AUSTERITATEA SPIRITUALĂ, RITUALISMUL PROFUND şi CLARITATEA VIZIONARĂ A ŢELULUI SPIRITUAL sunt dimensiuni ale legionarismului iniţiatic propus de CZC  -  evidenţa acestor calităţi aruncă afirmaţiile lui F. Veiga într-un  derizoriu perfect.

   Cealaltă afirmaţie denominativă(“pistolari”) are grave inconveniente de logică interioară şi de calitate spirituală. Termenul de “pistolar” nici nu merită a fi luat în discuţie : ordinea perfectă, rigoarea ritualistică, a acţiunilor, moralitatea profund spirituală, care e imbold şi finalitate a oricărei intreprinderi legionare -  nu pot fi comparate cu haosul terestru şi moral american( sau de oriunde ar apărea atitudinea profan-solitară a “pistolarului”  -  să nu uităm că Legiunea înseamnă, înainte de orice, COMUNITATE, FAMILIA LEGIONARĂ, CINA DE TAINĂ A NEAMULUI), tot aşa cum arhanghelii nu pot fi comparaţi cu o ceată de mardeiaşi.

   Legionarul-iniţiat trebuie să fie un Cavaler al Spiritului, asemeni lui BAYARD, în faţa statuii căruia s-a oprit, în mod semnificativ şi simbolic-ritualistic, CZC, când a ajuns la GRENOBLE: (PL,p. 267)”Minunat de cele ce vedeam şi mergând ca-ntr-o cetate fermecată din poveşti, îmi spuneam: acesta este oraşul vitejiei.

   Înaintând mai departe, m-am încredinţat că nu mă înşelasem, pentrucă , oprindu-mă în faţa unei statui, am cetit: “Bayard, chevalier sans peur et sans reproche.”

   UN MARE VITEAZ DE EPOPEE(s.a.), din sec. al XV-lea, care, după o viaţă întreagă de bătălii, bătrân, murea rănit în luptă, ţinându-şi în mână sabia, al cărei mâner se transformase în cruce  şi dela care primea, bătrânul viteaz, acum, în ceasul morţii, cea din urmă binecuvântare.”

   ŞCOALA LEGIONARĂ este o STARE SPIRITUALĂ şi abia apoi UN MEDIU SPIRITUAL ANUME: trebuie să ai în tine germenii eroismului şi purităţii spirituale  -  pe care germeni, apoi, mediul legionar( prin starea spirituală, întreţinută ca foc veşnic viu), fraţii de cruce(fraţii spirituali, întru sânge eterico-fizic) să te ajute să ţi-i dezvolţi, să-i evidenţiezi în folosul transpersonal  -  până la ajungerea la NIVELUL EPOPEIC, nivelul spiritual de DEMIURG AL STĂRII EROICE, pe care l-a atins BAYARD: MARE VITEAZ DE EPOPEE, care-şi subordonează viaţa-secvenţă ontologică  -  STĂRII DE BĂTĂLIE SACRĂ, neîntreruptă, cu Răul Metafizic Vrăjmaş. BAYARD, care are în mâinile şi sufletul său taina metamorfozării reciproce a ARMEI-LAMĂ DESPĂRŢITOARE  -  în CRUCE DE BINECUVÂNTARE, de rearmonizare paradisiacă. De a-şi transforma existenţa luptător-eroică, în stare de recuperare a transpersonalităţii paradisiace. Căci LUPTA LUI BAYARD(prototip pt. lupta legionară a lui CZC) este PRINCIPIUL LUPTEI CONTRA RĂULUI  -  şi spaţiul luptei este însuşi cosmosul. Dar, evident, nu numai neignorând Arhanghelul Neamului Francez  -  ci identificându-se cu arhetipalitatea acestuia, cu puterea reînvietor-spirituală a lui. Că aşa este  -  dovadă stă precizarea făcută de CZC, la finalul experienţei sale franceze: (PL, p. 281)”Am rămas nu numai cu dragoste pt. poporul francez, dar şi cu credinţa, cari nu mi se va clătina niciodată, în învierea şi biruinţa acestui neam contra HIDREI(s.a.: Satana, duşman comun al Arhanghelilor Tuturor Neamurilor  -  întronat în lume şi prin intermediul Evreului Metafizic,Golemul, cel mort din punct de vedere spiritual, dar cu pretenţii de a-şi impune puterea asupra tuturor celor vii spiritual) care s-a aşezat peste el, întunecându-i gândirea, sugându-i viaţa şi compromiţându-i şi onoarea şi viitorul.”

   Iată o dovadă clară a solidarităţii tuturor Neamurilor Vii Spiritual, la nivelul Arhanghelilor Tuturor Neamurilor şi la nivelul iniţiaţilor-oameni, întru Arhangheli  -  împotriva Satanei( care, deocamdată, este reprezentat cu cea mai mare şi eficientă pregnanţă, pe Pământ, de Evreul Metafizic, el însuşi, Evreul Metafizic, fiind victima cea mai tragi că a infiltrării masive a forţelor ahrimanice şi luciferice: nu degeaba CZC se desolidarizează, până la urmă, de mişcările spiritualiste, la început şi în intenţie  -  numite NAZISM  şi FASCISM: aceste mişcări părăsiseră idealuzl metafizic, nu se mai luptau cu forţele spirituale ale RĂULUI, ci se luptau cu OAMENII  -  or, oamenii, totdeauna, sunt victime ale unor infiltrări oculte şi în nici un caz nu oamenii sunt rădăcina RĂULUI, ci ilustrează doar efectele infiltrării forţelor metafizice ale RĂULUI). NICI URMĂ DE ŞOVINISM, ÎN SCRIERILE LUI CZC  -  ci doar apărarea dreptului la acces, pt. fiecare Neam, la sacralitatea Arhanghelului Său.

                                                        *

                                        *                           *

                     g- OMUL NOU LEGIONAR ŞI OMUL NOU COMUNIST

 

  Spre finalul acestui capitol, găsesc cu cale(şi găsesc răgazul ) să mă ţin de cuvânt, în legătură cu o promisiune făcută într-un pasaj anterior  -  şi anume, răspunsul la o întrebare: OMUL NOU LEGIONAR are, oare, ceva în comun cu OMUL NOU PROPUS DE COMUNISM?

   CZC dă răspunsul răspicat, în CM, p. 58, Circulara din 17 octombrie 1935  -  FAMILIA LEGIONARĂ: ” Cine  poate fi primit în această familie(a legionarilor)?

   Tot mecanismul acestei familii se bazează pe dragostea fiecăruia, pt. toţi camarazii, şi pe a tuturora pt. Legiune, pt. ţară şi pt. Dumnezeu.

   Tot ce se face nu se face nici din interes, nici din ordin, nici din Datorie, CI NUMAI DIN DRAGOSTE(s.a.).

   E comunism ?

   În înţelesul iudaic, nu. Pentrucă acesta pleacă dela materie şi rămâne în materie, dispreţuind valorile morale ale lumii, pe când noi plecăm dela acestea şi trăim cu ele, dispreţuind materia.

   Comunismul lucrează din ură în contra celor care au, noi, din dragoste pt. cei ce n-au.

   Noi suntem şi însemnăm o renunţare din dragoste pt. cel sărac şi pt. ţară.

   Comunismul înseamnă anticreştinism, iar dragostea este esenţa religiei creştine.”

   Şi CZC continuă, peste câteva pasaje, în legătură cu austeritatea legionară autoimpusă, pt. a putea împlini cerinţa dragostei autosacrificiale:”Pentru ei(familia legionară) neconsumând decât strictul necesar, restul rezultatului muncii lor merge pentru înflorirea Legiunii şi a ţării.”

   SĂRĂCIA-AUSTERITATE a indivizilor este, deci, un ritual creştin, prin care preaplinul, rezultând din muncă, este sacrificat, CU DRAGOSTE( nu din datorie seacă, ci din convingere sufletească, în mod naturl, ca un sacrificiu al părintelui pt. copilul său), în favoarea entităţilor transpersonale: LEGIUNEA(entitatea păzitoare a legilor arhanghelice) şi ŢARA8 finalitate a păzirii legilor arhanghelice: “o ţară ca soarele de pe cer”=zonă paradisiacă, Noul Ierusalim).

   COMUNISMUL URII este o afundare în dispreţul legilor morale. Cei ce urăsc pe cei ce au, doresc fierbinte(şi înjositor), de fapt, să se înscrie, şi ei, în iluzia abundenţei formale. Doresc să ia locul damnaţilor iluzionaţi de proliferarea materială satanică(“bogăţii”)  -  şi să se complacă în blestemul iluziilor formelor. COMUNIŞTII SUNT SCHIMBUL  SATANIC DE MÂINE AL  IMORALILOR DE AZI. Comuniştii sunt proaspetele Satane, care vin să ia locul învechitelor satane. De aceea, COMUNISMUL  introduce o latură mai agresivă a satanismului, mai uşor detectabilă şi evidenţiabilă  -  decât CAPITALISMUL.. Aceasta nu înseamnă că iluzionarea satanică diferă cu ceva, la nivelul strict calitativ, în cele 2 sisteme social-economice: COMUNISMUL , respectiv CAPITALISMUL.

   “Dragoste pt. cei ce n-au.” Adică, solidaritatea între CAVALERII SĂRĂCIEI MISTICE, formarea unui fel de ordin cavaleresc-călugăresc( pe care l-am asemănat, mai sus, cu cel al CAVALERILOR TEMPLIERI, zişi, la început, şi CAVALERI OSPITALIERI)  - în care să se întâlnească întru dragoste mistică( eros-agape) toţi cei care recunosc cele 2 feţe ale Satanei: Satana Formelor Iluzorii( “abundenţa”, “bogăţia”, strict formale)  - şi Satana Lenei Înjositoare.

   Cei care înfrâng pe satan, în iluziile numite”bogăţie”şi “josnicie”(înjosire prin comoditate spirituală)  -  pregătesc o nouă ipostază spirituală a neamului din care fac parte. NEAMUL ÎNVIAT SPIRITUAL.

                                                        *

                                        *                            *

     Modul de A TRĂI(şi A MURI) iniţiatic se realizează prin următoarele atitudini spiritual-morale fundamentale:

să treci cele 3 probe iniţiatice(CSC, p. 60):

a-                urcarea muntelui suferinţei(EXAMENUL DURERII);

b-                străbaterea pădurii cu fiare sălbatice(EXAMENUL BĂRBĂŢIEI);

c-                 străbaterea mlaştinii deznădejdii(EXAMENUL CREDINŢEI, după trecerea căruia poţi aştepta în linişte Revelarea Adevărului);

să respecţi cele 6 legi fundamentale ale cuibului legionar(CSC,p. 7)- 1-legea disciplinei, 2-legea muncii, 3-legea tăcerii, 4-legea educaţiei(“trebuie să devii un ALTUL. Un erou.”), 5-legea ajutorului reciproc, 6-legea onoarei  -  dintre care legi se detaşează, prin măreţia conţinutului moral-spiritual, ultima lege, a 6-a, A ONOAREI:”Mergi  numai pe căile indicate de onoare. Luptă, şi nu fi niciodată mişel. Lasă pt. alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând  pe drumul onoarei.”

   Căci ONOAREA este însăşi calitatea divino-morală care permite discernământul spiritual-atitudinal, când ai de ales între taberele luptei spirituale umane, desfăşurată pe Pământ. E calitatea  divino-morală care-l desparte pe AUTENTICUL INIŢIAT-LEGIONAR, cavaler al lui HRISTOS, CAVALER AL SĂRĂCIEI MISTICE, cavalerul neabătut al POTIRULUI GRAAL(descoperirea Spiritului Arhanghelic al Neamului, pt. a binevesti Învierea   Neamului)  -  de NEINIŢIAT  -  numit, aici, MIŞEL  -  un alt nume pt STÂRPITURA MORALĂ(pt. cel căzut sub ispita lenei spirituale, a lipsei de veghe, care duce la proliferarea aberantă a iluziilor năucitoare şi imbecilizante şi la trădarea misiunii faţă de neam) -  alt nume, de fapt, pt. VRĂJMAŞUL DEMONIC AL ARHANGHELULUI NEAMULUI.

                                                               *

                                              *                               *

                        h- LA MOŢI. ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI ŞI STÂRPITURA MORALĂ

 

   Cea mei vie pildă de CAVALERI AI SĂRĂCIEI MISTICE sunt MOŢII. Aflaţi în mijlocul AURULUI DEMONIC(“Munţii noştri aur poartăă...”), crescând “pe stânca sură şi goală”(PL, p. 355), o mie de ani blestemaţi fiind să stea sub”calvarul stăpânirii străine”(proba răbdării iniţiatice)  -  ei văd că Iniţiatorul i-a înşelat, prelungindu-le răstimpul probei  -  ori că timpul a luat-o razna, dilatându-se monstruos, ori că între ei şi Iniţiator s-au interpus forţele malefice, blocând procesul soteriologic. Ei, MOŢII, sunt, însă, cu o credinţă prea profundă pt. a nu urma desăvârşit porunca divină a răbdării: ei aşteaptă, calmi, între COPACII-FRAŢI, pe care-i doboară, treptat, EVREUL METAFIZIC  -  aşteaptă dezlegarea vrăjii celei rele, ÎNAFARA VREUNUI TIMP PĂMÂNTESC şi în ciuda STÂRPITURII  MORALE(politicienii români vânduţi pe nimic, sau foarte ieftin, Satanei, cu conştiinţa adormită de somnul cel rău, trădând, în modul cel mai josnic, pe ARHANGHELUL NEAMULUI): “Cum nu-i va răsplăti şi pe Moţi(n.m.:patria) pentru nemăsurata lor răbdare, suferinţă şi vitejie?”

   Dar nu-i răsplăteşte  -  pt. că şi răsplata, şi patria, nu sunt în mâna Arhanghelului(cel puţin aparent, prin imensele  concesiuni oferite evreilor, în schimbul unor comisioane grase) , ci în mâna-gheară a STÂRPITURII MORALE şi a EVREULUI METAFIZIC  -  căruia STÂRPITURA MORALĂ i s-a dat pe de-a-ntregul, cu suflet cu tot: “Şi nu numai că au fost uitaţi(Moţii) , dar au fost lăsaţi pradă tuturor samsarilor jidani cari, în fugă după câştig, s-au infiltrat în munţii lor(...) doborându-le pădurea şi lăsându-le numai stânca goală(...) au adus cu ei păcatele desfrâului(...) Şi Sâmbătă seara, când fac plăţile, opresc pe fetele şi femeile Moţilor, îşi bat joc de ele şi fac orgii până dimineaţa. Boli morale şi fizice na macină satele, alături de sărăcie şi mizerie.”(PL,p. 358).

   Moţilor le-a rămas doar Arheul metafizic al Eroului, păstrat cu sfinţenie în inimă:”O, Iancule, de ce nu-nvii/ Să-ţi vezi tu munţii tăi pustii !”

   Îl cheamă în cântecul lor de jale pe Iancu, eroul lor, să-şi vadă munţii goi şi “codrii raşi” de cetele de “jidănaşi”. Sub stăpânirea României Mari, “în zilele mult aşteptatei izbânzi a neamului”  -  comentează, cu amarnică ironie, CZC. “În adevăr, ce tragedie înfiorătoare să rezişti 10 veacuri contra tuturor împilărilor şi să mori de foame şi de mizerie în România Mare, pe cari tu ai aşteptat-o timp de un mileniu.”

   STÂRPITURA MORALĂ, opusă EROULUI CAVALER AL EPOPEII NEAMULUI, preface cel mai strălucitor şi mai minunat dar al Arhanghelului Neamului(România Mare) în BĂLEGARUL DIAVOLULUI.În cea mai cumplită decepţie şi deznădejde a Neamului: “Pentru aceasta(n.m.:triumful moral al României Mari) era nevoie de sufletul lui ŞTEFAN CEL MARE, nu de sufletul de pigmeu al politicianului român. Pentru ei(Moţii), România Mare a fost o prăbuşire în desnădejdea morţii.”

   Şi iată-i , faţă în faţă, contrapuşi în 2 tablouri literar-spirituale, de către CZC, pe CAVALERUL SĂRĂCIEI MISTICE şi pe STÂRPITURA MORALĂ(Moţul din gară/vs/secătura slugarnică, inginerul silvic care-şi uită bunul-simţ şi legea străbună, pt. a linge blidele lipitorilor străine):

I-                   “Într-o gară mă apropiai de un ţăran. Un moţ. Pe hainele lui erau cel puţin 20 de petice cusute. Expresia unei sărăcii neasemuite. Avea de vânzare cercuri de lemn pentru vase, făcute de el. Le vindea pentru un preţ de nimic. Cu ochii afundaţi în cap şi cu obrajii supţi. O figură blajină. Privirea îi era sfioasă şi nefixată în vreun gând. Pentru cine cunoaşte, citeşte în aceşti ochi durerea, şi descopere omul flămând. Omul chinuit de foame.

În aceşti ochi blânzi, cari inspirau milă, nu era nici o preocupare. Nici un interes pentru viaţă.

   - Cum o duceţi pe aici? îl întreb eu.

                  -Bine. Bine, mulţumesc.

-   Dar se face porumb, cartofi?

-   Da, se face.

-                     Aveţi de toate, hrană?

-   Da, avem...avem...

-   Va să zică, n’o duceţi rău?

-   Nu...Nu...

   M-a măsurat de câteva ori cu ochii, s’a arătat foarte puţin dispus la vorbă, căci cine ştie pe ce meleaguri de desnădejde îi sbura mintea şi, în nobleţea moştenită a rasei, nu voia să se plângă în faţa uni om străin.”

   Stă să se stingă de foame, dar e perfect vertical, din punct de vedere moral. MUNCEŞTE GREU  -  dar suportă SĂRĂCIE LUCIE. Tăcut, dar nu nepoliticos  -  de o demnitate, mândrie şi decenţă aproape supraumane, suprafireşti. SFINŢENIE  şi DURERE INFINITĂ, întru perfecta nobleţe spirituală  -  sunt de nedesprins una de cealaltă.

   Acesta este ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI. Stă sub vrajă rea  -  “şi nu poţi zice nimic. Nu poţi încerca nici o acţiune, deoarece  aceşti jidani(n.m.:stăpânii pădurilor moţilor) sunt în raporturi de aşa strânsă prietenie cu toţi politicienii, încât sunt stăpâni atotputernici. Autorităţile sunt la discreţia lor, dela jandarmi până sus.”  Se răstălmăcesc ,întru apărarea Satanei, până şi vorbele lui Hristos:”Iar dacă încerci să spui ceva, eşti acuzat imediat(...)căci Iisus Hristos a zis:”Să iubeşti pe aproapele tău, şi chiar pe cel care face rău...”

   Intelectualii au trădat şi ei:”N-au găsit un singur cuvânt care să fie, în acelaşi timp, şi un semnal de alarmă pentru poporul ameţit de toată literatura scandaloasă , care-l adoarme şi-i întunecă drumul viitorului şi al vieţii.”

   CZC-vizionarul ştie că EVREUL METAFIZIC este el însuşi victimă: victimă a celor mai masive infiltraţii ahrimanice şi luciferice, care s-au produs vreodată în sufletul unui Neam. Vinovat principal, acum, în condiţiile actuale, nu este Evreul  Metafizic, căci  toate neamurile ştiu că s-a lăsat să cadă, în mod tragic şi definitiv, victimă forţelor malefice, care-l strunesc ca pe un GOLEM, împotriva tuturor celorlalte neamuri ale Pământului  -  şi-l multiplică şi-l răspândesc pe toată faţa Pământului, nu cumva să scape cineva din reţeaua demonică( nu cumva să scape cineva de crâncena spitire). Evreul Metafizic e în slujba Marelui Ispititor: vinovat, cu prioritate, este, de acum înainte, cel care nu rezistă ispitirii( şi nici măcar nu-şi pune problema unei astfel de rezistenţe) din partea slugilor MareluiIspititor.

II-                  Principala vinovată e STÂRPITURA MORALĂ ROMÂNEASCĂ(în cazul românilor)  -  pt. că ea n-a fost ţinta EXCLUSIVĂ a Satanei, nu a constituit obiectivul principal al acţiunilor ahrimanice, nu a fost vizat de demon să ia înfăţişarea morală şi fizică a GOLEMULUI(cum a fost şi este pecetluit, la nivelul destinului, EVREUL METAFIZIC)  -  ci, dintr-o lene spirituală îngreţoşătoare, absolut condamnabilă, se supune, în mod revoltător, el singur ( fără”contract2 metafizic cu Satana, fără să-i fie acordată atenţie specială, din partea forţelor ahrimanice), celor mai josnice porniri ale firii, pervertite de furtunile malefice ale sec. XX, celor mai inimaginabile renunţări, capitulări morale:

                “(PL,p. 360)”Coborând cu micul tren dela Bistra spre Turda, în aceeaşi încăpere a vagonului s’a urcat şi directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras, pe care abia îl mai ţineau hainele şi care dădea IMPRESIA unei vieţi trăite în abundenţă(n.m.: IMPRESIA  -  căci este GOLEM  enigmatic, subjugat Marelui iluzionist-Satana). Nu cred că unul ca acesta, măcar o singură dată în viaţa lui, să fi cunoscut ce este foamea.(n.m.:Ispititorul trebuie să aibă măcar FORMA credibilă  -  altfel, pe cine şi cum ar mai convinge?).

   În staţia următoare s’a mai urcat un tânăr, cam de seama mea. Din primele momente am înţeles că sunt cunoscuţi şi prieteni şi se află îăn foarte bune raporturi, şi că acest tânăr este român.

   Jidanul şi-a turnat cafea cu lapte dintr-un thermos şi a scos nişte bucăţi de cozonac dintr-un pachet. A început să mănânce. Observam la el o poftă de lup. S-a repezit la mâncare înainte de a-l pofti pe cunoscutul său. Imediat însă, l-a invitat. Acesta a primit o felie de cozonac şi o ceaşcă de cafea cu lapte şi a început a mânca puţin cam sfios, arătându-se recunoscător şi respectuos faţă de bogătaşul jidan, pentru “atenţia” pe care i-o arătase.

   Era pe la cinci dimineaţa. Încă nu se luminase bine. Vineri înainte de Paşti:Vinerea Patimilor. Mă întrebam îndurerat: Oare cine va fi fiind canalia aceasta de tânăr român, care, în această zi, când toată lumea creştină ţine post negru, mănâncă alături de jidan, alături de CĂLĂUL(s. CZC: cel TOCMIT, contra  plată, de cineva, să distrugă viaţa  -  viaţa moral-religioasă, în cazul nostru) Românilor  -  cozonac?

   Din discuţiile dintre ei aflu că acesta era un inginer silvic. Jidanul  avea o poftă de vorbă nemăsurată.(n.m.:Construcţia mitologică este perfectă: GOLEMUL e construit de ISPITITOR cu POFTE HIPERBOLICE: de a mânca-distruge, de a nu tăcea, ci a risipi-distruge Logos-ul Sacru  -  pt. ca din hiperbolicul poftelor sale să-i contamineze pe oameni, să le împărtăşească şi loer demonismul distrugător, despiritualizant, al POFTELOR). Tot timpul vorbea şi glumea.

   La un moment dat, scoase un patefon, aşezând, rând pe rând, plăcile(n.m.:jidanul e “dotat cu întreg “arsenalul”ispitirilor)  -  şi-l pune să cânte. Tot ce-şi poate imagina mintea mai necuviincios.(n.m.:Distrugerea, în zona morală, a orfismului: cântec dezmăţat, antiritualic, în VINEREA PATIMILOR CRISTICE). Eu stau într-un colţ de vagon. Ascult fără a spune niciun cuvânt. (n.m.:  CZC e martorul blasfemiei  -  şi judeca, după ce cântărea gravele, ucigătoarele abateri de la morala sacră: ca martor, el împrumută, astfel, ipostaza lui Hristos crucificat, absolut îndurerat de dezlimitarea inconştienţei satanizate a omului, ascultând râsul dezmăţat şi zuruitul zarurilor tainice ale soldaţilor, care-i împărţeau, într-o euharistie PE DOS, trupul-haină). Mă uit pe geam. Începe să se lumineze. Pe şoseaua de alături coboară, tăcuţi şi trişti, Moţii, mergând fiecare pe lângă capul calului său. Se duc la târg, la Turda, cu câte un sac de mangal în căruţă, la 60 de km, să-l vândă şi să cumpere, nu haine noui, nu jucării, ci câteva kilograme de mălai, pentru ca să ducă de Paşti copiilor. Aceasta e toată bucuria pe care le-o pot face.(n.m.:Evident că printre Moţi  -  este MOŢUL-DIN-GARĂ, ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI, Arheul Moţilor Aşteptători sub blestemul atemporal).”

   Revelaţia se produce, ritualic, la răsăritul soarelui: românul din tren(inginerul silvic) era un renegat, care abjurase de la propriul crez naţionalist:”Când s-a luminat de ziuă, patru ochi şi-au întâlnit privirile. Ai mei şi ai tânărului. Am înţeles cămă cunoscuse. Încurcat, nu-şi mai găsea cumpătul. Îl recunoscusem şi eu. Fusese student naţionalist creştin, pe la 1923.”

   Slugarnic până la orizontalizarea perfectă, faţă de satanizata MATERIE, blasfemator al PATIMILOR LUI HRISTOS, încă o dată răstignitor al lui HRISTOS, ascultând de îmbierile demonice ale GOLEMULUI-EVREULUI METAFIZIC. Trădător al Spiritului NR. Abjurant, renegat  -  negându-L pe Dumnezeu. Aceasta este conformaţia STÂRPITURII MORALE.

   De o parte, SfÂNTUL  cu înfăţişare famelică(MOŢUL-DIN –GARA-ETERNEI-AŞTEPTĂRI-A-TRENULUI-NEAMULUI)  - de alta, binomul satanic: GOLEMUL(Evreul Metafizic )-sluga autoînjosită a GOLEMULUI(românul trădător de ritual şi ritualism, trădător de DUMNEZEU-HRISTOS şi re-răstignitor al Hristosului  -  trădător de Neam, trădător al Spiritului moral al NR).

   În final, CZC face acelaşi comentariu imperativ, pe care îl făcuse atunci când A.C.CUZA şi L.A.N.C. îi acuzaseră pe “văcăreşteni” de trădare, de vânzare a sufletului către Satan  -  un comentariu prin care Neamul este somat moral, din nou, la ordalia FOCULUI-DINAMITĂ  -  de data aceasta, pt. a-şi vădi adevăratele forţe spirituale, latente în tineret:”Dacă toţi tinerii care luptă vor ajunge mâine aşa, atunci neamul acesta al nostru trebuie să piară: prin cucerire jidănească, prin potop, prin cutremur, sau prin DINAMITĂ(s.a.)  -  nu interesează, dar trebuie să piară.”

   E nevoie, deci, de proba finală: dispariţia, prin MAXIMĂ VIOLENŢĂ, a formelor Neamului istoric  -  opus Neamului spiritual(proba INVAZIEI SATANICO-GOLEMICE TOTALE sau SEISMUL-FRÂNGEREA ISTORIEI, ca pâinea transsubstanţiată  -  în PÂINE A VIEŢII MORALE)  -  pt. a se revela, astfel, Arhanghelul Neamului, dincolo de RUINE, de fragmentele disparate, aberante, ale aparenţelor fenomenale ale Neamului Spiritual, prin Neamul Istoric. Şi, prin această Revelaţie de după apocatastază  -  sau, în această secvenţă: de după Apocalipsul delimitator, se va putea vedea Temelia Morală a Construcţiei Originare a Neamului: se va vedea OMUL NOU  -  EROU DE EPOPEE. Arheii acestuia, în stare de semi-terestrizare(vizionar întrezăriţi) sunt: ŞTEFAN CEL MARE, IANCU – şi MOŢUL-ARISTOCRAT AL SĂRĂCIEI. Dar toţi aceştia sunt epifanii ale CERESCULUI CRIST, ale ARISTOCRATULUI DIVIN AL SĂRĂCIEI.

   Prin această viziune, CZC se metamorfozează, din simplu om fenomenal  -  în CAVALERUL CARE A VĂZUT POTIRUL GRAAL.

                                                                   *                        *                           *

            Iată legământul CAVALERILOR  SĂRĂCIEI,  care s-au numit legionari:  (CSC, p. 114)”Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom sărăci şi acei ce suntem bogaţi  (s.a.), dar ne-am legat să biruim. Să învingem şi să răzbunăm.”

   Legământul acesta este superior, într-o privinţă, celui templier sau franciscan: nu numai că sărăcia materială este stimul şi condiţie pt. victoria spirituală  -  dar răzbunarea este expresia metafizică a re-echilibrării cosmice, prin pedepsirea-exorcizarea trădătorilor( care au permis infiltrarea şi, apoi, ascensiunea sfidătoare, suverană aproape, a forţelor luciferice şi ahrimanice). Răzbunarea este un proces care îi priveşte strict pe EROII SOLARI, pe de o parte  -  şi pe infernala STÂRPITURĂ MORALĂ, pe de altă parte. Golemul-Evreul  Metafizic trebuie tratat ca Golem, iar nu ca personalitate vie: el trebuie stopat şi alungat din  fruntea NR (din zona de unde suge, vampiric, viaţa NR)  -  şi trimis, şi izolat, într-o zonă a GOLEMILOR:Palestina  -  unde misiunea sacră a vechilor şi înţelepţilor evrei a luat sfârşit de multă vreme.