C O R N E L I U   Z E L E A   C O D R E A N U

                                   MOTTO: RADU GYR, STIGMATE  II, LA JUDECATA DIN    URMĂ,p.27:

                                   “Atunci voi cădea pe înaltele trepte,

                                    pe buze c-un zâmbet de sânge, inert:

                                         -Pentru toate rănile mele nedrepte,

                                   eu, Doamne, te iert...”

 

                                            RADAU GYR, STIGMATE  II, OSÂNDĂ, p. 74:

                                   “La început a fost cuvântul,

                                   osânda mea, pierzania mea.

 

                                   Doamne, de când mi l-ai dat,

                                   Mă perpelesc pe sute de plite,

                                   Mă tai în nelinişti ca în cuţite,

                                    Mă urc pe cruce necontenit.”

 

                            a-     PLEBEA INTELECTUALĂ ŞI STILUL LUI CZC

 

    Toată lumea şcolită, cât de cât, ştie că o carte ce-şi propune analiza operei unui scritor, SFÂRŞEŞTE cu analiza stilului, iar nu ÎNCEPE cu analiza stilului respectivului scriitor. Din acest punct de vedere, cartea de faţă se va dovedi mai “sucită”: va începe cu sfârşitul.De ce?

   Pt. că avem de-a face cu un caz de excepţie, în lumea scrisului. Cazul lui CZC. Cei care l-au atacat, personal-fizic sau la nivel ideatic  -  au băgat de seamă lenevia, inerţia intelectuală a “maselor largi”. Pe de altă parte , ştiau bine, în sinea lor, că ideile cuprinse în opera scrisă a lui CZC  (  ca şi în discursurile sale, probabil  -  din câte mărturisesc până şi adversarii săi  -  şi din extrem de săraca fonotecă,  conţinând doar un scurt discurs al lui CZC) sunt idei de maxim bun-simţ. Deci, nu ideile trebuiau  atacate, în primul rând(şi-au spus ei)  -  căci IDEILE ERAU DE FAŢĂ, pt. cel care se apuca ( dacă avea buna-credinţă de a se apuca) să gândescă cu mintea lui  şi să bine-simtă cu bun-simţul lui  -   după ce ar fi citit paginile scrise de  CZC( sau după auzirea diascursurilor lui CZC  -  pt. contemporanii săi).

   Nu. Era prea târziu, dacă ar fi apucat omul de rând, dar şi de bună-credinţă, să ajungă să rumege ideile simple, dar atât de profunde, fireşti, în armonie cu gândul divin, cu sufletul şi mintea românului obişnuit  -  de atunci( ca şi de acum, de altfel).

   Trebuia adversarii lui CZC să înceapă mai din timp, mai devreme, mai  “dincoace”  - să lovească mai de aproape, cu o eficienţă mai rapidă, până la instantaneitate.

   Trebuia să atace modul de prezentare a ideilor  -  mimica, pantomimica spiritului expresiv-CZC: să atace STILUL.Adică, să nu apuce CZC a comunica cava prin canalele intelective şi spirituale  -  să-l lovească încă de la APARIŢIA sa pe scena umană a istoriei. Să nu se sesizeze, cumva, de către auditoriu( sau cititori) misiunea transcendentală, de care era aureolată apariţia sa umană, istorică.

   Şi atunci, au lovit încă de la aspectul exprimării: de la FRAZARE. Şi, evident, ştiau lecţia: cel mai uşor învingi NU combătând cinstit, ci calomniind şi ridiculizând. Omului simplu îi place, ce-i drept, să râdă cam mult, să râdă PREA mult( pe seama altora)  -  în loc să FACĂ  -  dacă nu prea mult, măcar suficient, măcar CÂT SE CUVINE.

   Adversarii s-au adresat, deci, plebei  -  PLEBEI INTELECTUALE, în primul rând. Şi, din păcate, semnificaţia acestei sintagme se suprapune peste aproape tot ce înseamnă( şi însemna) UNIVERSITATEA:”Universitatea cu tradiţie de naţionalism de la 1860, devenise un focar de antiromânism”  -  spune CZC(PL, Colecţia OMUL NOU, 1990, p. 16).  Universitatea, de obicei, TRĂDEAZĂ  -  pt. că e plină de prea mulţi carierişti, vidaţi spiritual, şi de prea puţini oameni închinaţi, cu adevărat, SPIRITULUI. Puţini universitari au dovedit spirit de sacrificiu şi deschidere către planul transcendental. Extrem de puţini ( în comparaţie  cu ADEVĂRAŢII intelectuali, cărturarii închinaţi SPIRITULUI). Cei ce aleargă după titluri universitare îşi sugrumă, în ei, SPIRITUL, dimensiunile morale. Una dintre excepţionalele( şi, în consecinţă, prin prigonirea din partea confraţilor: tragicele) ieşiri din front, a executat-o NAE IONESCU. Şi cum a sfârşit-o...

   Marii intelectuali, autenticii intelectuali, nu aparţineau nici atunci şi nu aparţin nici acum mediului universitar  -  ci, eventual, intersectează accidental acest mediu. Şi ei au existat  -  şi au alimentat cu spiritualitate MIŞCAREA LEGIONARĂ.Dovadă că aşa este: marii intelectuali interbelici nu s-au dezis niciodată de MIŞCAREA LEGIONARĂ( sau, dacă au făcut-o, au făcut-o sub presiunea ucigaşă a evenimentelor politice): PETRE ŢUŢEA, MIRCEA ELIADE, RADU GYR, VASILE VOICULESCU, NECHIFOR CRAINIC etc. Chiar şi CIORAN, în felul lui sucit şi cabotin  -  în ciuda retractărilor publice  -  şi-a păstrat amintirile şi crezul spiritualist-legionar, chiar dacă a înţeles totul aşa cum a vrut şi a putut el( deci, oarecum colateral gândirii şi trăirii spirituale ale lui CZC). Dar, oricum, CIORAN a înţeles şi a spus lumii mai multe şi mai adevărate lucruri spirituale, decât cei neciudaţi, nesuciţi:”(SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI, ultima pagină)”Nu vreau o Românie logică, ordonată, aşezată şi cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă şi ameninţătoare. Sunt prea mult patriot, ca să doresc fericirea ţării mele(...) până acum am fost reptile, de aici ne vom ridica în faţa lumii, pt. a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfârşit, în începuturile noastre, suntem pierduţi şi nu ne mai rămâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.”

   Să revenim la PLEBEA INTELECTUALĂ, uşor manipulabilă de rafinaţii intriganţi iudeo-masoni.  Aceştia, intelectualii plebei, sunt cei mai superficiali, cei mai dispuşi să râdă de alţii, în loc să facă ei înşişi ceva bun, cu valoare. Intelectualii plebei caută, primii, nod în papură, la nivelul FORMEI  -  înainte de a se osteni să gândească asupra CONŢINUTULUI. Lor, intelectualilor plebei, le-a fost “închinat” ATACUL STILISTIC, atacul asupra modului de semnalizare sacrificială a lui CZC. Ştiau adversarii că, oricât ar fi de mândri, oamenii  simpli aveau bunul –simţ să recunoască şi să se plece în faţa autorităţii intelectuale. Oamenii simpli, de atunci şi de acum, nu aveau şi nu au discernământul de a separa, în cugetul lor, PSEUDO-INTELECTUALII de AUTENTICII INTELECTUALI, serioşii profunzi  -  de a separa intelectualii demonizaţi de vidul spiritual  -  de cei de bună-credinţă, plini de duh. Şi dacă satanizatul şi superficialul intelectual de la oraş persifla şi arăta cu degetul, grosolan, dar autoritar, acuzator, într-o direcţie  -  omul neşcolit, sfios în sinea sa, privea şi el, suspicios( de multe ori) , în acea direcţie, şi începea să se îndoiască(ades) de puterile sale spiritual-intuitive  -  şi ceda: fie întorcea spatele şi îşi vedea de ale sale( mai exact, de ceea ce mintea lui simplă, recăzută în lenea egoismului şi-n fervoarea pragmatismului, îi spunea că ar fi “treburile sale”)  -  fie se asocia imbecilităţii clovnilor intelectuali( sau trădătorilor intelectuali)  -  şi râdea, comod şi inconştient. Indiferenţa se aşternea asupra acestor spirite gregare( sau DEVENITE gregare, prin abdicare de la nativele calităţi combatant-spirituale, în zona metafizicului). Puţini rămâneau veghetorii încăpăţânaţi, fanaticii adevărului şi dreptăţii, puţini rămâneau care să fie dispuşi  SĂ SUFERE SACRIFICIUL SUPREM, PT. FORMA ŞI CONŢINUTUL UNEI FRAZE.

  Forma unei fraze? Chiar aşa? Fraza lui CZC se poate despica , oare, în formă şi conţinut, cum nu obosesc să predice pedanţii şi imbecilii structuralişti, europeni şi americani? O, nu. Ştiau bine mişeii, care atacau fraza lui CZC, de ce o atacă, de ce se grăbesc s-o ARUNCE sub şenilele râsului prostesc, s-o arunce cu totul, să nu se mai vadă. Nu  -  fraza lui CZC nu este doar SPUNERE  -  ci indică şi, implicit, la modul mitic, creează o lume nouă spirituală( această creaţie este etern prezentă, în planul metafizic: depinde dacă ai forţa spirituală, dacă eşti în stare să dobândeşti forţa spirituală  -  de a o vedea). SEMNELE FRAZALE, care, pt. un republican materialist-dialectic, ca spaniolul FRANCISCO VEIGA( oricât ar dori el să rămână imparţial, diferenţa de structură spirituală, faţă de CZC  -  îl împiedică să-şi păstreze echilibrul axiologic şi luciditatea, să-şi păstreze  deschişi ochii Spiritului), ar fi expresia “milenarismului”( în sensul derizoriu, peiorativ, al cuvântului)  -  sunt, de fapt, cu mult mai mult decât s-ar înţelege( fie şi luat cu sensul lui, serios, grav) , prin cuvântul “milenarism”. SEMNELE FRAZALE ale scrisului lui CZC nu vestesc sfârşitul lumii, la împlinirea miei de ani  -  dimpotrivă, vestesc deschiderea porţilor de lumină(în cadrul lumii vechi)  ale unei noi lumi  -  LUMEA RECTIFICATĂ MORAL. Dar porţile se deschid ÎN INTERIORUL OMULUI( ca entitate aflată în legătură cu divinitatea) , nu în interiorul veacurilor trecătoare. O atemporală lume, rezultat al iniţierii spirituale autentice, prin autosacrificiu  -  îşi deschide lumina, pt. cel care vrea să vadă. Orbii  -  vor rămâne să râdă, stupid, în pieţele pustii ale vechii lumi, împietrite, sufocate de propriul ei egoism, de propria ei ignoranţă.

   Fraza lui  CZC este, într-un anume sens,   -  prima trâmbiţă  a ÎNGERULUI APOCALIPSULUI   -  dar este şi a şaptea trâmbiţă  -  şi este şi lumina arătării SFINTEI TREIMI către OM.  Către OMUL RECTIFICAT MORAL, exorcizat. Fraza lui CZC este însăşi expresia REVOLUŢIEI SPIRITUALE, care TREBUIE să aibă loc în omenire, tocmai pt. a nu se aneantiza, apocaliptic, lumea.

    În PL, CZC avertizează că n-are timp să ţină seama “ de nici un fel de regulă impusă autorilor de cărţi. Scriu în fuga condeiului, de pe câmpul de luptă, din mijlocul atacurilor(...) Duşmanii ne izbesc mişeleşte şi trădarea muşcă din noi.”  CZC condamnă, astfel, pedanteria sterilă a SCRIITORULUI DE MESERIE( devenit un manierist, obedient faţă de prostul gust al unui public, instruit spiritual la nivel submediocru). Golit de spirit şi  de voinţă sublimă fiind scriitorul de meserie  -  CZC condamnă”butaforia” cărţilor, rezultate din abdicarea scriitorului de la misiunea sa de veghetor asupra spiritului  -  şi conformarea scriitorului de profesie la cele mai josnice, obscure pervertite gusturi şi pofte ale cititorilor  -  “gusturi” şi”pofte” induse de conducătorii gândurilor noastre  -  care, zi şi noapte, VEGHEAZĂ  -  dar veghează SATANIC( pândesc, de fapt):  “veghează” la înjosirea totală a fiinţei umane. Pt. prima dată în estetica românească, CZC spune clar: ESTETICĂ= MORALĂ SUPERIOARĂ, iar nu forme de excitare senzorială.

   Scrisul  lui CZC, însă, dacă n-are respect faţă de regulile autorilor de cărţi( a se citi: scriitorilor vânduţi gustului indus şi impus de”pieţarii spiritului uman”)  -  în schimb, (îşi) impune adevăratele reguli ALE SCRISULUI CĂTRE OAMENI. Rigoarea, dialectica de oţel, logica fermă, plină de bun-simţ, expresivitatea, disperată metaforic, explodată în uragane de vizionarism  -  păstrând, intacte, demnitatea şi nobleţea atitudinală.

   Sentenţios, comprimat(sub tensiuni-presiuni spirituale teribile) până la diamant,uneori, alteori părând torturat de obsesia rigorii absolute, când are de spus lucruri grave, impresionante, decisive: (PL, p. 295)”  Într-o condică, cu câteva minute înainte, scrisesem următorul ordin de zi, numerotat cu No. 1:”Astăzi, Vineri 24 iunie 1927(Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează:”Legiunea Arhanghelul Mihail”, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca şef al gărzii dela Icoană pe Radu Mironovici. Coneliu Zelea Codreanu”.Această primă şedinţă a durat un minut(...) după care cei prezenţi s-au retras, rămânând ca să cugete dacă se simt destul de hotărâţi şi tari sufleteşte, pt. a păşi într-o astfel de organizaţie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de până atunci şi a camarazilor mei de închisoare.”

   De remarcat HIPERLUCIDITATEA lui CZC , în aceste momente dramatice, când el şi camarazii săi fuseseră izolaţi şi trădaţi(şi, prin ei, fusese trădată însăşi soarta NR), de bătrânii din L.A.N.C., de fostul său profesor şi mentor, A.C.Cuza: CZC nu uită planul sacral, în care trebuie să situeze existenţa sa fizică trecătoare pe acest pământ  -  nu uită să menţioneze, în tragic de lapidarul ordin de zi, după data temporal-profană(Vineri, 24 iunie)  -  corespondenţa în planul etern-sacru, a acestei date:”Sf. Ion Botezătorul”. Nu uită să fixeze prima şi fundamentala regulă de existenţă în LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL: legea morală, legea forţei spirituale a CREDINŢEI NELIMITATE(“să vină cel ce crede nelimitat”)  -  precum şi fundamentala lage a respingerii îndoielnicilor, dintre cei aleşi pt. ucenicia iniţiatică:”să rămână afară cel ce are îndoieli”. Nu poţi porni la drum către Dumnezeu, cu o întrebare  -  ci cu CREDINŢA ÎN FINALITATEA SACRĂ A DRUMULUI.

   A fost cea mai scurtă, cea mai densă şi cu consecinţele cele mai importante  -  dintre “şedinţele” ţinute vreodată în această lume.

   Organizarea-concentrarea pt. drumul iniţiatic se face:

a-                prin ICOANA-MANDALĂ;

b-                prin exerciţiul de autodisciplinare a concentrării, în jurul(sau chiar înăuntrul) zonei spiritelor BINELUI, pt. confruntarea deschisă, cavalerească, cu forţele RĂULUI:  INSTITUIREA GĂRZII. Instituirea exerciţiului de veghere, de menţinere în stare de trezie, a Spiritului.

  În rest, tăcerea cugetării, concentrării, pt. REVELAŢIE. Prin REVELAŢIE/vs/ LIPSA REVELAŢIEI, vor fi cernuţi cei ALEŞI  -  despărţiţi de cei, doar, CHEMAŢI.

   Planul sacral nu conţine un PROGRAM exterior, ci o strategie interioară, în vederea LUPTEI, cu finalitate SOTERIOLOGICĂ. Nu mântuirea personală, ci mântuirea NEAMULUI. ÎNCHISOAREA fusese şcoala de meditaţie şi iniţiere( pt. unii, doar noviciat) a “văcăreştenilor”.

   Deşi sobru, până la limita stilului pseudo-administrativ  -  stilul lui CZC clocoteşte de viaţă. Speranţa creştină şi exasperarea, aparent non-creştină, alternează  -  în atmosfera extrem de pură şi rarefiată a MUNTELUI SUFERINŢEI  -  atmosfera propice măreţului şi tragicului vizionarism:

a-                “Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi, ne vom ascunde, vom lupta, iar la urmă, vom fi, desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi regimente româneşti. Atunci vom primi moartea(s.a.).  Sângele nostru al tuturora va curge.

        Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din urmă.”(PL, p. 312).

b-                “Dacă toţi tinerii cari luptă, vor ajunge mâne aşa, atunci neamul acesta al nostru trebuie să piară: prin cucerire jidănească, prin potop, prin cutremur, sau prin dinamită -  nu interesează, dar trebuie să piară.”(PL, p. 361).

       Sunt zbaterile fantastice ale unui gigant spiritual, pe care nu-l mai încap meschinele dimensiuni terestre. Este HRISTOS-OMUL, din clipa când se întoarce contra Cerului, contra propriei sale naturi divine  -  răsună, în aceste rânduri de o disperare halucinantă, acel “Eli, Eli, lama sabachtani?”

   În faţa acestor rânduri ale lui CZC, în care sacadele hohotului de plâns sunt anihilate de ritmicele seisme de oroare şi revoltă( înăbuşite în piept şi în gât)  -  şi reciproc    -    te înspăimânţi, te cutremuri , şi-ţi spui că până şi Iuda, dacă le-ar fi auzit, s-ar fi pocăit, ar fi avut REVELAŢIA SINCERITĂŢII TOTALE A MÂNIEI DIVINE. CZC se simte frate, întru durere metafizică, transpersonală, transcensă până la ARHANGHELUL NEAMULUI  -  cu EMINESCU, celălalt mare vizionar român  :  (PL, p. 15) “Studentul ieşan, în liniştea nopţii târzii, aude alergând, înnebunit de durere, pe străzile întortochiate şi străine ale Iaşului, sufletul lui Mihai Eminescu, care cântă ca o nălucă:”Cine-a îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima cânii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Şi neamul nemernicia...”

   CZC izbucneşte ca explozia vulcanilor şi arde ca lava scursă după explozie  -  apoi împietreşte , totul, în princiare monolituri, în statui sacre ale spiritului autojertfit: FRAZA.

   Un suflet, crucificat pe altarul autosacrificiului: zbateri, dar zbateri pt.  ZBORUL MÂNTUITOR, nu pt. a se feri de fulgerul cuţitului. Chinuri groaznice, dar pt. ÎNVIERE. O sinceritate şi o implicare sufletească ce nu dau răgazul măcar al unei răsuflări, din partea cititorului. Nu, nu e un roman de senzaţie  -  ci e o BIBLIE primară, explodând înspăimântător şi încremenind măreţ imagini smulse, cu tot cu carne şi suflet, de pe faţa filelor sacre. Sentimentul global pe care ţi-l dă stilul lui CZC este ca atmosfera de catedrală gotică( cu ARCUL-PÂINE frânt euharistic, către toată  OMENIREA-NEAM)  -   o catedrală în care îţi ţii respiraţia nu ca să afli, pe calea auzului şi văzului profan, fapte şi finaluri banale de fapte  -  ci îţi ţii respiraţia,  pt. că simţi  cuprinzându-te o stare ciudată, pe care grecii au numit-o”EK- STASIS”, adică ieşirea sufletului în afara corpului. Simţi realizându-se autodepăşirea, întru SPIRIT, a fiinţei, victoria SPIRITULUI  asupra MATERIEI. Simţi boarea arătării lui Dumnezeu  -  care, în acelaşi timp, este şi miraculoasa arătare a SINELUI TĂU ADEVĂRAT (TRANSCENDENT).

   Simţi că devii, în acelaşi timp, combatant, alături de sacrele spirite  -  în lupta contra satanicelor spirite. Simţi SCHIMBAREA LA FAŢĂ a propriului eu  -  exorcizarea propriului eu, prin fraza lui CZC( ca o bătaie de aripi  -  în care ÎNGERUL şi VULTURUL se înfrăţesc şi se confundă, devenind ARHANGHEL CU SPADA DE FOC).

    Dacă simţi frontul, simţi lupta.  Dacă te angajezi, cu tot sufletul şi cu tot respectul, cu toată smerenia pt. cauza SPIRITULUI  -  simţi, TREBUIE să simţi IZBÂNDA.

   Stilul lui CZC este neliniştit, ca vârtejurile cereşti, ale cetelor trimise de EL să înfrunte abisurile. UN STIL DE FRONT CERESC  -  un stil cu fraze când scurte( verbe nude, verbe cu pielea jupuită, verbe solitare şi martire), ca săgetările luminii asupra demonilor  -  când ritmate în perioade elegant şi, totuşi, auster arcuite, deasupra stemelor sacre, apărate de ARHANGHEL împotriva ghearelor demonice. Ritmate, perioadele frazale, în pas de marş crâncen, hotărât pt. autosacrificiu, întru gloria lui Dumnezeu şi a Spiritului etern al neamului. Oricât ar fi de crâncenă tortura la care se supune, ca un autoflagelator, CZC îşi păstrează, dominator, regeşte, demnitatea supliciului asumat  -  respectă, neclintit, consacrarea supliciului.Fraza sa nu-şi îngăduie efuziuni şi entuziasme ieftine  -  nici ca ritm, nici semantic  -  ci vestiri, profeţii  gâtuite, parcă, de fiorul miracolului, de hotărârea de atingere, de epifanie a miracolului:  (PL, p. 250)”În toate gările, lume multă aştepta sosirea trenului.(...) Nu-i aduseseră pe oameni nici datoria, nici teama, nici interesul. Pe la marginea mulţimii  am văzut bătrâni care plângeau.. Oare de ce ? Ei nu cunoşteau pe nimeni din cei cari eram în tren. Pare că cineva necunoscut îi împingea, şoptindu-le tainic: - Veniţi la gară, pt. că din toate trenurile care trec, este unul care merge astăzi pe linia destinului românesc. Toate merg pt. interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pt. neam. Mulţimile au câteodată contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Mulţimile văd neamul, cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mărire, ca şi acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci mulţimile plâng.”

                                                                         *

                                                 *                                            *

        

            b- UN OARECARE SPANIOL ŞI USTUROIUL ROMÂNESC

 

   Ambitusul acestui stil este uluitor ; fără să-şi piardă nimic din demnitate şi atitudinea solemn-ritualistică( căci orice emisiune de frază, vorbită sau scrisă, emană din aceeaşi zonă moral-spirituală superbă), CZC poate ajunge, de la cele 10 porunci legionare(CM, p. 45, Circulara din  5 iunie 1935)  -  la o listă de alimente, pt. comerţul legionar sau pt. cantina legionară(cf. CM, p. 48  -  Circulara privind comerţul legionar, din 29 sept.  1935), listă conţinând:  vinuri, ţuică, brânzeturi, unt, fructe etc.  -  iar într-o altă circulară(Cantina legionară, luni, 7 oct. 1935) se spune:”La acest restaurant se va comanda cu insistenţă ca să se consume ceapă şi usturoi în cantitate mare.”

   Ce înseamnă să nu cunoşti un neam şi credinţele, spiritualitatea lui  -  şi să-ţi permiţi, totuşi, judecăţi asupra acelui neam! Spaniolul FRANCISCO VEIGA , în cartea citată( ISTORIA GĂRZII DE FIER  -  MISTICA ULTRANAŢIONALISMULUI), la p. 221, spune, relativ la circulara citată de mine mai sus: “Conform ideilor dietetice originale ale Căpitanului, se oferea clienţilor austera mămăligă populară a poporului, precum şi mari cantităţi de ceapă şi usturoi, aşa că nu este absurd să presupunem că miasmele corporale intense ajungeau să fie semn distinctiv al viitorului om nou.”

   Atâta îl duc capul şi simţirea  -  atâta înţelege”spiritualul” spaniol marxisto-republican. Astfel de oameni ca el sunt mai degrabă demni de milă  -  sunt handicapaţi spiritual    -  evident, incurabili. Ricanarea şi persiflarea lui arată clar paralizia bunului-simţ  -  când vorbeşte cum vorbeşte despre  OMUL NOU LEGIONAR. Evident că vom mai reveni asupra conceptului de OM NOU  -  dar precizez:

   -  nu era “dietetica originală a Căpitanului”    ( evident că spaniolul F. Veiga face spume la gură ŞI pt. că face confuzia gravă între EL CAUDILLO, termen care-l desemna pe FRANCO, şi CĂPITANUL: Veiga nu percepe nuanţa semantico-ritualistică a denominaţiei  româneşti CĂPITANUL  -  prin care se denumeşte  CĂPETENIA SPIRITUALĂ, ŞI NICIDECUM O SIMPLĂ CĂPETENIE MILITARĂ TERESTRĂ)      -  ci, ceapa şi usturoiul, precum o ştie orice om al tradiţiei româneşti, au FUNCŢII APOTROPAICE(apărarea contra duhurilor rele), conţinând o foarte mare şi intensă energie benefică, pozitivă şi purificatoare, precum şi cu funcţii exorcizatoare;

   - pe cale de consecinţă, a se observa că şi alimentaţia novicelui ( cu atât mai mult a iniţiatului) trebuia să urmeze linia spiritualistă: alimentele, conţinând energii benefice, susţineau, ca o aură a corpului fizic, forţele credinţei  combative   ale legionarului cu misiune sacră  -  corpul fizic şi corpul spiritual lucrând, astfel, sinergic  -  împotriva zonei ahrimanice a lumii.

   Iată cum, în pagina scrisă a lui CZC  -  nimic nu devine înjositor, nimic nu devine, stilistic,”de mâna a doua”: CEAPA şi USTUROIUL se integrează, magic, poruncilor sacre, pt. rectificarea benefică a destinului Neamului.

   În acelaşi plan spiritual, dar pe latura morală  -   destinul unui neam se întemeiază, în definitiv, pe corectitudinea moral-spirituală cu care este cântărit şi dat alimentul vital( şi, uneori, cum am văzut, cu funcţie apotropaică). Destinul unui Neam se întemeiază pe cinstea vânzătorului, respectiv cumpărătorului  -  pe relaţia morală între doi oameni  -   multiplicaţi, aceştia doi, până la nivelul POPOR. Citind lista de alimente ( dar citind-o în registrul corect, în acel registru cu substrat metafizic, în care a fost scrisă)  -  nu ai impresia că a fost părăsit   registrul stilistic al lui CZC. Dimpotrivă, s-a diversificat, pe aceleaşi temeiuri spirituale:  CEAPA şi USTUROIUL au părăsit valoarea strict alimentară, şi, prin contextul paginii lui CZC, au căpătat chipul şi valoarea, dimensiunea lor spirituală  -  prin care neamul se poate însănătoşi.(Probabil la acest aspect metafizic se referea, voalat şi metaforic, CIORAN, într-un art. Din 1940, unde afirma despre Căpitan că a fost”gospodar instalat în absolut”).

   CEAPA şi USTUIROIUL  devin, în viziunea lui CZC, coparticipante la formarea structurii morale a NR. Şi asta fără nici o exagerare. E vorba doar de o bună lectură a paginii lui CZC  -  sau de o proastă lectură. De”branşarea” la planul metafizic, în care CZC îşi circumscrie toate gândurile şi trăirile  -  sau de impotenţa racordării la planul metafizic. În primul caz, lectura are toate şansele să fie corectă şi să-şi capete noima adevărată  -  în al 2-lea caz, lectura provoacă incoerenţe  mentale, aparenţe aberante, poziţii hilare    -  dar, în realitate, lectura a fost incorectă şi, deci, inutilă. Paralelă total cu textul şi spiritul lui CZC, paralelă şi, mai ales, cu FINALITATEA textului lui CZC.

                                                                   *

                                                  *                              *

             

c-        STILUL RITUALISTIC

 

   Stilul adoptat de CZC determină apariţia de propoziţii cu linie energică şi cu deplasare rapidă, cu o energie teribilă( telurică şi celestă, în acelaşi timp) în fluxul scriiturii, a verbelor predicative şi, subiacent, a substantivelor şi adjectivelor( lămuritoare ale contextului evenimenţial). Totul-frază curge cu forţă, “răzând” cu fermitate orice ne-esenţialitate  -  pt. a lăsa, în mijloc, curat, curăţat de şuvoiul rapid al frazării, monolitul semantic: elementul de importanţă spirituală decisivă  al  pasajului sau capitolului( ca unităţi de măsură ale evoluţiei spirituale, prin text, a cititorului şi scriitorului, aflaţi într-o mistică stare de comuniune). Fără să-ţi dai seama, scrisul lui CZC , deşi extrem de rezolutiv(nu “cazon”, ci esenţializat), se transformă în aerul rarefiat dumnezeieşte al METAFOREI COSMICE, al metaforei existenţiale  -  prin care se produce miracolul transparentizării  zidului dintre lumea obiectual-fenomenală şi lumea ARHEILOR  PARADISIACI.   ACESTEA  SUNT CARACTERISTICI ALE STILULUI RITUALISTIC.

   Nuanţările şi precizările se fac pe parcurs, insistând exact cât trebuie, pt. a stabili raporturile semantice existenţiale şi supra-existenţiale. Totul se face cu eleganţă energică, clarificând lucrurile,”despărţind(cu gesturi sacerdotale, definitive) grâul de neghină”, maniheizând( atunci când nu există alternativă onestă, prin care să nu fie tulburat ritualul restabilizator al ordinii cosmice). Pt. că obiectul şi subiectul frazelor este o BĂTĂLIE SACRĂ  -  cuvintele se aştern de la sine, ca războinicii sacri, în 2 tabere: cuvintele care exprimă starea din tabăra BINELUI( ocultat sau evident)  -  şi cuvintele care exprimă starea din tabăra RĂULUI(ocultat sau evident). Dar legătura dintre taberele de cuvinte este însăşi MISIUNEA CĂLĂUZITOARE  -  voinţa de a întrupa această misiune.

   (PL, p. 16)” Înaintarea acestor idei antiromâneşti, susţinută de o masă compactă de profesori şi studenţi şi încurajată de toţi duşmanii României întregite, nu mai găsea în lumea studenţească nici o rezistenţă românească. Câţiva  cari mai încercam să rămânem pe poziţie eram învăluiţi într-o atmosferă de dispreţ şi duşmănie.  Colegii de altă părere, cei cu “libertatea de conştiinţă” şi cu principiul tuturor libertăţilor, scuipau în urma noastră şi deveniseră agresivi, din ce în ce mai agresivi. Întruniri peste întruniri cu mii de studenţi, în care se propaga bolşevismul, se atacau ARMATA, JUSTIŢIA, BISERICA, COROANA. O singură societate îşi mai păstra un caracter românesc: “Avram Iancu"”a Bucovinenilor şi Ardelenilor, de sub conducerea studentului Vasile Iasinschi.

   Universitatea cu tradiţiile de naţionalism de la 1860, devenise un focar de antinaţionalism.”(final de capitol).

   SABIA ARHANGHELULUI taie necruţător , dar drept: de o parte, UNIVERSITATEA DE LA 1860( cu tradiţii de naţionalism), de cealaltă parte, UNIVERSITATEA INTERBELICĂ( trădătoare a Spiritului Neamului), de o parte”libertatea de conştiinţă”(perversa denumire a supremei degradări spirituale, prin amoralism) şi boşevismul  -  pe de altă parte ARMATA, JUSTIŢIA, BISERICA, COROANA( ca entităţi arheice, ideale, ale NR  - iar nu ca realităţi terestre, mult degradate , spiritual şi , deci, funcţional). De o parte, ideile antiromâneşti  -   de cealaltă parte, solitară, dar eroică, societatea Bucovinenilor şi Ardelenilor( şi ei, priviţi ca entităţi arheice ale Neamului) “Avram Iancu”:  PĂSTRĂTORII FOCULUI MISIUNII.

      Capitolul se termină exact unde trebuia să se termine, pe un ton rezolutiv( ca al unui comandant ceresc, în zorii apocatastazei, când, prin ceaţă  şi negură, a stabilit şi notat, definitiv, poziţiile celor două oşti, care sunt gata să se înfrunte). Se trage o concluzie de maximă gravitate, în urma sintezelor de situaţii: în lumea Spiritului, UNIVERSITATEA IEŞANĂ  -  se formaseră 2 curente, inegale ca aspect: I- primul, dominator(în plan formal) şi catastrofic, prin consecinţele activităţii în zona spirituală, era curentul studenţesc şi profesoral , cu dublă încărcătură:

de stânga, probolşevic, şi

liberal-libertin, aparent despărţit de primul, în realitate având rădăcina comună a ANTISPIRITUALISMULUI DEMONIC( promovând “libertatea de  conştiinţă”, în locul conştiinţei  firesc-religioase şi patriotice  -  promovând principiul tuturor libertăţilor(false), în locul moralei creştine, care constrânge fizic, pt. a elibera spiritual, la modul soteriologic).

Ambele încărcături ale curentului aveau drept temelie SPIRITUL DISTRUCTIV şi AGRESIVITATEA (“agresivi, din ce în ce mai agresivi”): DISPREŢ şi DUŞMĂNIE sunt atitudinile fundamentale faţă de adversarii de idei  -  iar starea generală pe care o determină aceste atitudini este de progresivă agresivitate, agresivitate care exclude dialogul, în favoarea lichidării fizice şi morale( exacr lucrurile de care sunt acuzaţi legionarii, le aplicau aşa-zişii “democraţi”...):”deveniseră agresivi, din ce în ce mai agresivi” – iar atacurile din întrunirile proliferate cu obstinaţie, pt. intimidarea şi descurajarea adversarului, slab numeric(întruniri-concentrări ale forţelor RĂULUI, care determinau, într-o a 2-a fază strategică, mişcarea centrifugă: dezagregarea, într-un singur sens de propagare, a energiilor tinerimii: spre RĂUL distructiv) : “întruniri peste întruniri”  -  aveau drept ţintă a discursurilor atitudinal-metafizice, tocmai inhibarea centrilor vitali ai societăţii româneşti, a centrilor spirituali şi de voinţă ai societăţii româneşti:” se ataca ARMATA, JUSTIŢIA, BISERICA, COROANA”;

      II- al 2-lea curent era cel NAŢIONALIST, singurul centripetal, care încerca să re-agrege Spiritul Neamului, să menţină în stare de “funcţionare” Neamul. Deşi, formal, era net inferior celui liberalo-bolşevic  -  calitativ, avea de partea lui Spiritul  Arhanghelic al Neamului , deci pe Dumnezeu.

   Din masa compactă de agresivitate progresivă( progresivitatea se produce dinspre zona semantică a obscurităţii persuadante a RĂULUI, dinspre ceaţa mlaştinii demonice:”eram învăluiţi într-o atmosferă de dispreţ şi duşmănie”  -  spre acţiunea direct şi brutal –agresivă:”scuipau în urma noastră”  -  ca un fel de exorcizare pe dos  -  duhurile rele “scupau” , pt. a alunga astfel, printr-o magie simpatetică, prin”diluviu” pângăritor, spiritele benefice)  -  se produce desprinderea zonei celui de-al 2-lea curent, aparent învins “din faşă”, din startul existenţei sale, dizolvat în marea diluvială a RĂULUI  -  în realitate, rezistent, căci, în lumea spirituală, nu contează cantitatea  -  ci calitatea, focul voinţei, focul vizionar al MISIUNII:”O singură societate îşi mai păstra un caracter românesc:”Avram iancu” etc.

   Condamnarea alunecării spirituale, spre zona demonică, a CENTRULUI( de până atunci) al spiritualităţii româneşti: UNIVERSITATEA  -  este şi conţinutul semantic al ultimei fraze  -  o constatare în fapt şi o delimitare atitudinală interior-spirituală, de principiu, de drept spiritual: se constată, cu amărăciune, pervertirea semantică a CENTRULUI-SPIRIT de până atunci: “Universitatea cu tradiţie de naţionalism de la 1860, devenise un focar de antiromânism.” Implicit, s-a formulat condamnarea ei8 după demascarea ei)  -  şi, subteran, într-un metatext sau paratext, se îndeamnă la părăsirea acestui punct referenţial-spiritual(contaminat demonic, acum): Universitatea nu mai putea avea sensul de UNIVERSITATE  -  se blocaseră “resorturile” ei spirituale, fuseseră deturnate misiunea şi funcţiile ei freşti, prin care Universitatea era, de facto, ocrotitoarea Spiritului neamului şi a spiritului Ţării. “Trebuie(spune metatextul lui CZC) să căutăm alt punct de referinţă existenţial-spirituală. Noi toţi, care vrem să fim români, sub aripi de ARHANGHEL   AL NEAMULUI. Trebuie să ne ferim  -  şi, dacă e nevoie, să ne pregătim, pt. o atitudine inversă, faţă de fostul centru spiritual: dacă el ne-a trădat pe noi, românii, şi devine inamicul spiritului divin  -  noi trebuie să fim pregătiţi să întoarcem armele spiritului spre el. Nu ai dreptul, tu, tânărule plin de elanuri spirituale, să continui să stai în genunchi, în faţa a ceea ce se arată, acum , a fi, în loc de ICOANĂ SFÂNTĂ  -  IDOLUL DEMONULUI”.

                                                                    *

                                                   *                             *

  

 d-LA TEMELIA LUMII  -  SUB SCUTUL ŞI LA UMBRA SABIEI  SFÂNTULUI ARHANGHEL MIHAIL

 

   Constatarea SENTIMENTULUI DE URĂ, la nivelul adversarului, nu determină şi nu trebuie să determine preluarea( prin mimetism , sau ca reflex de apărare) a acestui sentiment negativ  -  de către TABĂRA BINELUI. URA nu poate constitui, niciodată, pt. zona BINELUI  -  o contrapondere, în vederea echilibrării, ci, dimpotrivă, echilibrul se menţine prin păstrarea  LUCIDITĂŢII ŞI SENINĂTĂŢII.

  Luciditatea nu exclude atitudinea intens-participativă, atât spirituală, cât şi emoţională. Dar emoţia, autentică şi curată, nu trebuie să ducă(şi nu duce) niciodată  la delir, la fanatism distructiv  -  nici măcar la lamentaţii. Doar la RUGĂCIUNE: (IJ, p. 18  - Colecţia Omul Nou, Munchen, 1951)”Doamne, mă rog în noaptea aceasta de ÎNVIERE(s.a.), primeşte-mi jertfa. Ia-mi viaţa. Căci Ţie. O, Ţară, nu-ţi trebuiesc puterile noastre, Tu vrei moartea noastră.”  Nu e nici un “misticism obsesiv”, în aceste rânduri  -  cum afirmă F. VEIGA în cartea citată, la p. 250. Opacitatea metafizică a acestui analist am constatat-o şi în paginile anterioare. CZC –vizionarul  îşi presimte moartea. Este aprilie. Peste puţine luni, în noaptea de 29-30 noiembrie, CZC va fi asasinat de mişei  -  şi va deveni MARTIRUL NEAMULUI ROMÂNESC.  Ce spunn, de fapt, în adâncul lor metafizic, aceste rânduri ale rugăciunii lui CZC ? Spun exact ceea ce se va întâmpla, în plan sacral: DUMNEZEUL ŢĂRII ŞI NEAMULUI nu mai are nevoie de puterile vitale ale lui CZC şi ale apostolilor săi. DUMNEZEUL ŢĂRII ŞI NEAMULUI va transfigura puterile vitale în jertfă. “Tu vrei moartea noastră “  -  înseamnă, tradus în limbaj exoteric ( cu toată pierderea semantică pe care o implică orice traducere):”Am înţeles, Doamne, că a sosit clipa transfigurării  -  a transcenderii fiinţei noastre individuale, în spirit supraindividual.” Iar prima parte a rugăciunii: “Doamne, mă rog în noaptea aceasta de Înviere, primeşte-mi jertfa”  -  se traduce: “Profit, metafizic, de transfigurarea Ta(epifanică), prin Înviere  -  pt. a-mi suprapune sensul şi funcţia fiinţei mele supraindividuale  -  peste fiinţa Ta supraindividuală: în felul acesta, Spiritul sintetic(Tu, Doamne, exclusivitate sacrală, care ne-ai cooptat ŞI NE-AI TRANSFIGURAT SPIRITELE ÎNTRU LUMINA TA) va acţiona cu desăvârşită detaşare generoasă, ocrotind fiinţele spirituale pt. care am operat, întru voia Ta, transfigurarea: fiinţele NR”.

   Emoţia(fondul emoţional) nu trebuie degradată, prin risipire sterilă  -  ci trebuie transformată într-o ARMĂ SPIRITUALĂ. Cu ajutorul FONDULUI EMOŢIONAL, extrem de participativ la fondul general-naţional emoţional( acela al"”aselor"”de oameni)   -  şi cu ajutorul HIPERLUCIDITĂŢII VIZIONARE, CZC îşi formează UN NOU ORGAN DE PERCEPŢIE, UN ORGAN METAFIZIC, subtil: ORGANUL DE PERCEPŢIE A ATMOSFEREI SPIRITUALE. atmosfera din societate, din lume  -  dar şi din verticala dimensiunii temporale  -  sau atmosfera spirituală din jurul unei discuţii în doi  -  spre exemplu, discuţia finală dintre CZC(însoţit de camarazii săi”văcăreşteni”)  -  şi A.C. CUZA, prin care se definitivează dizidenţa spirituală finală a minusculului grup de tineri spiritualişti, “văcăreştenii”, faţă de orbita de trufie a L.A.N.C. : (PL,pp. 291-298)”Totul crescuse din luptă purtată, pas cu pas, metru cu metru. Îngrămădisem hotărâri grele peste hotărâri, înfruntasem primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice şi morale, care de care mai sfredelitoare, sănătate din sănătatea noastră, sânge din sângele nostru, luptă şi jertfă cu fiecare zi.

   Acum totul se prefăcea în scrum .(...)

   După atâţia ani de lupte şi grele încercări, mergeam acum să ne luăm rămas bun dela profesorul Cuza (de observat, ca şi în cazul Iorga, că, deşi avea toate motivele să adopte un stil nereverenţios, faţă de trădători morali ai cauzei naţionale  -  CZC  respectă, în cei doi, CĂRTURARII NEAMULUI!  -  CZC , cu o luciditate şi detaşare de care doar spiritele senine celeste sunt în stare, NU URĂŞTE NICIODATĂ PE CEI CE I-AU GREŞIT LUI, PERSONAL: EL ÎI URĂŞTE DOAR PE “GREŞITORII”, DE FAPT,  DEMONII, CARE ATACĂ NEAMUL SĂU!)  şi să-i cerem să ne deslege de jurămintele pe care le-am depus(s.a.).

   Profesorul Cuza ne-a primit în aceeaşi cameră în care mă botezase pe mine cu 28 ani în urmă.

   Aici, el, stând în picioare de o parte a biroului, iar noi de cealaltă parte, i-am citit următoarea scrisoare:

      “Domnule Profesor,

   Am venit acum pt. cea din urmă dată la dvs., ca să ne luăm rămas bun şi să ne rugăm să ne deslegaţi de toate jurămintele depuse.

   Pe calea pe care mergeţi acum, noi nu vă mai putem urma, deoarece nu mai credem într-însa. A merge fără credinţă nu putem, deoarece , nouă, credinţa ne-a dat tot avântul în luptă(s.a.).

   Rugându-vă să ne deslegaţi de jurăminte, noi rămânem să luptăm singuri, după cum ne va conduce  mintea şi inima noastră(comentariul autorului: cu 2 pagini înainte, CZC spunea:”să începem organizarea tineretului(...) după sufletul şi capul meu”).

   Profesorul Cuza  ne-a vorbit apoi în felul următor:

  -  Dragii mei, vă desleg de jurămintele pe cari le-aţi depus şi vă sfătuiesc ca, mergând în viaţă, de acum  înainte, singuri, să nu cumva să faceţi greşeli. Pentru că, mai ales în politică, greşelile se plătesc scump. Iată, aveţi în faţă greşelile pe cari le-a făcut în politică Petre Carp şi cari i-au fost fatale.

   Eu, din partea mea,  vă doresc tot binele în viaţă.

   După aceasta ne-a întins mâna fiecăruia şi am plecat.

                                                                *

  Aşa am crezut noi că este corect să procedăm şi că aceasta este calea de onoare pe care ne obliga să mergem numele nostru de luptători.

   De acolo am trecut la profesorul Şumuleanu, în str. Săulescu, şi i-am citit şi lui o altă scrisoare, cam în aceiaşi termeni, prin care anunţam pe “Statutari” că nu-i putem nici pe ei urma şi înţelegem să ne croim de-acuma :  calea  noastră.(s. CZC).

                                                                 *

   Plecând de la el, am simţit în inimi singurătatea pe lume. Acum eram singuri ca într-un pustiu şi va trebui să ne tăiem, prin propriile noastre puteri, drum în viaţă.

   Ne-am strâns şi mai mult în jurul icoanei..  Şi cu cât greutăţíle ne vor asalta şi loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai mult sub scutul Sfântului Arhanghel Mihail şi la umbra săbiei lui. El nu mai era pt. noi o fotografie pe o icoană, ci îl simţeam viu(s.a.). Acolo, la icoană, făceam de gardă cu schimbul, zi şi noapte, cu candela aprinsă.”

   S-a afirmat, de către “oameni de bine”, că CZC ar fi practicat ritualuri masonice  -  de aici şi nevoia de jurăminte. Această afirmaţie o întâlnim şi la doctorul în istorie( doctor pe seama lucrării despre MIŞCAREA LEGIONARĂ)  -  FRANCISCO VEIGA. Nu, CZC stătea sub semnul mistic al SOARELUI-ARHANGHELUL MIHAIL  -  iar nu sub influenţa degeneratei, demonizatei masonerii. De ce uitaţi( o uitare programată, premeditată) aşa-zişilor “savanţi”  -  că jurămintele se practicau în vremuri imemoriale(spre ex., în orfism...), în cadrul unor ritualuri sacre, ritualuri de  SFÂNTĂ CONSTRUCŢIE SPIRITUALĂ? Societăţile preoţeşti, din cele mai sfinte şi depărtate vremuri, legau(îi con-centrau) , prin CUVÂNTUL-LOGOS,  pe iniţiaţi, de CENTRUL LUMII SACRALE  -  foloseau jurămintele de consacrare  -  consacrare într-un anumit grad de iniţiere spirituală. “MEŞTERII MANOLE” NU ERAU MEMBRI AI DEMONIZATEI FRANCMASONERII DE AZI( probabil că masonii-zidarii Evului Mediu , până a nu le fi fost confiscată societatea ritualico-sacrală de la începuturi, acţionau la fel de benefic, sub semnul unificator-consacrator al jurământului)  -  “MEŞTERII MANOLE”,  erau  legaţi, întru actul creaţiei lor, de forţa dumnezeiască a jurământului lor  con-sacrator. CZC, prin cererea repetată de”deslegare de jurăminte”, afirmă, de fapt, că simte, în plan metafizic, apariţia unei noi, superioare trepte de iniţiere întru construcţia alchimică a NR.  Şi simte, deci, nevoia să se desprindă TOTAL, din punct de vedere spiritual, de vechea şi depăşita treaptă de iniţiere alchimică, în care fusese consacrat de către societatea spirituală a lui A.C. CUZA şi ŞUMULEANU. CZC simte. Metafizic, atracţia sferei pur spirituale a SOARELUI-ARHANGHELUL MIHAIL. NR trebuie apărat, deci, de forţe superioare celor oferite de eforturile societăţii ritualice, ai cărei pontifi-maeştri alchimici erau A.C.CUZA şi ŞUMULEANU.

   Lupta spirituală dă naştere unui nou organism, care “ creşte”( TOTUL CRESCUSE): ORGANISMUL SPIRITUAL. Lupta spirituală este EFORT DE INIŢIERE, iar efortul de iniţiere este progresiv.  Din păcate, progresivitatea dezvoltării spirituale este invizibilă pt. ochii profani  -  de aceea, CZC foloseşte 2 serii de exemple demonstrative, ilustrative pt. progresivitatea efortului spiritual:

   a- seria exemplificatoare adresată mentalităţilor strict profane  -  o serie care conţine elemente din lumea expresiv-materială: pas cu pas, metru cu metru(orientare pe ORIZONTALĂ);

   b – seria exemplificatoare cu elemente abstract –spirituale  -  serie care se adresează cvasi-iniţiaţilor  -  şi, de aceea, orientarea elementelor ei se face pe VERTICALĂ( explicit: îngrămădisem; implicit: înfruntasem):  hotărâri peste hotărâri, primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice şi morale( aprofundare în spirit cristic). Pt. iniţiaţi, SERIA  de elemente abstract-spirituale) depăşită de NAŞTERE SPIRITUALĂ, TRANSFIGURARE( având drept bază elemente corporal-spirituale): sănătate din sănătatea noastră, sânge din sângele nostru  -  cu concluzia permanenţei expresiei efortului iniţiatic: luptă şi jertfă cu fiecare zi.

   Iniţierea se face, însă, prin consensul întregului corp spiritual care se iniţiază. Tragedia pe care o constată CZC:  dezintegrarea corpului spiritual românesc, dezintegrare care este însoţită de AUTONIMICIRE, prin degajarea unor imense forţe spirituale negative, care prefac construcţia corpului spiritual  în SCRUM:”Acum totul se prefăcea în scrum.” Şi totuşi, CZC-vizionarul nu va permite victoria deplină a forţelor spirituale negative: el păstrează nucleul vital al corpului spiritual  -   nucleu datorită căruia va fi posibilă regenerarea ÎNTREGULUI CORP SPIRITUAL.

   Textul lui CZC capătă semne iniţiatice clare, prin dimensiunea ritualistică a actului delimitării de corpul spiritual autodistructiv-L.A.N.C.: delimitarea se va face în  camera botezului oficiat cu 28(4x7) de ani în urmă. Fără să-şi dea seama, preşedintele L.A.N.C.  -  A.C. CUZA, este atras, ca un “ingredient alchimic”, în ritualul de transfigurare prin regenerare, a corpului spiritual românesc( rezumatul acestui corp fiind, esenţializator, “văcăreştenii”). “Profesorul Cuza ne-a primit în aceeaşi cameră în care mă botezase pe mine cu 28 de ani în urmă.”Actul baptismal de acum 28 de ani devine un act repetitiv sacru, o EPIFANIE. A.C.CUZA , atât de violent-trufaş în manifestările publice, este constrâns spiritual, inconştient, la oficierea actului ritualic al noii naşteri-botez: el stă în picioare( poziţia  de respect şi de adeziune ritualică, LA NOUA VERTICALĂ  -  e drept, o adeziune inconştientă, momentană, ca într-o halucinaţie), în timpul lecturării declaraţiei de delimitare, text alcătuit sub forma rugăminţii”deslegării de toate jurămintele depuse”.

   O lume spirituală “legată”  -  închegată prin jurământ,prin credinţă, s-a autodizolvat, subminată de forţe malefice(dominante fiind TRUFIA, ZAVISTIA, PIERDEREA CONŞTIINŢEI MISIUNII). Această lume veche s-a învechit şi se autoelimină prin pierderea nucleului CREDINŢĂ. CZC precizează, din nou, vizionar;”A merge fără credinţă nu putem, deoarece, nouă, credinţa ne-a dat tot avântul în luptă.” Forţa decisiv-spirituală a credinţei din INIMĂ-SUFLET( de aceea, capitolul începe cu plănuirea lui CZC de a începe”organizarea tineretului după sufletul şi capul( raţiunea)mea”  -   de observat ordinea perfect iniţiatică:    I-   SUFLET;        II-CAP-RAŢIUNE. În schimb,  când expune realitatea spirituală creată unui individ IEŞIT DE SUB RIGORILE INIŢIERII, PRIN PĂCAT CONTRA SPIRITULUI(A.C.CUZA), CZC expune ordinea profană: I -  MINTE-RAŢIUNE, abia apoi: II-  INIMĂ(“după cum ne va conduce mintea şi inima noastră”).

   Modul ritualistic de abordare  a delimitării îi impune comportament ritualistic(dar Logos PARŢIAL ritualistic), lui A.C.CUZA: a- acesta îi dezleagă de jurăminte şi le întinde mâna, după ce le urează “tot binele în viaţă”, b- dovada, însă, că forţa de înţelegere spirituală a lui A.C. CUZA ESTE MULT DIMINUATĂ,  este dată de împingerea  discursului ritualistic către zona discursului profan-politic:”Iată, aveţi în faţă greşelile pe cari le-a făcut în politică Petre Carp şi cari i-au fost fatale”( n.m.:   este o împingere a esenţialului , spre individual-fenomenal).

   Comentariul lui CZC, faţă de actul ritualistic care s-a împlinit în CAMERA BAPTISMALĂ a casei lui A.C.CUZA  -  subliniază necesitatea  URMĂRIRII NEABĂTUTE A LINIEI SPIRITUALŞE MORALE ŞI A ONOAREI  -  chiar şi( mai ales) în cele mai grele şi tulburi momente ale bătăliei  BINELUI contra RĂULUI:”Aşa am crezur noi că este corect să procedăm şi că aceasta este calea de onoare pe care ne obliga să mergem numele nostru de luptători.” A FI LUPTĂTOR înseamnă a accepta, în orice moment, în orice moment, moartea fizică  -  dar ÎN NICI UN MOMENT  -  moartea spirituală. Chiar dacă, după această atitudine atât de profund morală, încât seamănă cu sinuciderea  -  apare PUSTIUL. Chiar dacă, prin ATITUDINEA DE SEPARARE MORALĂ FERMĂ a BINELUI de RĂU  - pare că se produce SEISMUL APOCALIPTIC, care întoarce la NEANTUL DINAINTE DE FACEREA LUMII.

   Nu există NEANT, atunci când există VOINŢĂ MORALĂ ŞI ONOARE. Înseşi VOINŢA MORALĂ ŞI ONOAREA sunt sugerate, de către CZC, ca fiind TEMELIA LUMII. În consecinţă, doar LIPSA DE VOINŢĂ MORALĂ ŞI DE ONOARE semnifică ADEVĂRATUL NEANT.

   Prin VOINŢĂ MORALĂ ŞI ONOARE  -  lumea poate, oricând, să înceapă din nou, să răsară din nou, din rădăcini sacre, absolut pure:”Acum eram singuri ca într-un pustiu şi va trebui să ne tăiem, prin propriile noastre puteri(PUTERILE sunt tocmai TEMELIA LUMII: voinţa morală şi onoarea), drum de viaţă.”

   Izvorul cosmogonic, izvorul vieţii noi, absolut pure  -  este ICOANA-CENTRU AL ETERNEI REFACERI SPIRITUALE:”Ne-am strâns şi mai mult în jurul icoanei.”Acolo este LUMINA, de acolo vine PUTEREA VIEŢII SPIRITUALE, vin energiile cosmogonice( cosmogonii, evident, interioare).

   Prin urmarea neabătută a LEGII MORALE  -  CZC şi ceilalţi”văcăreşteni” se situează direct sub protecţia ARHEILOR( a forţelor plănuitoare a ETERNEI NOI LUMI)  -  simbolizaţi prin SCUTUL şi UMBRA SĂBIEI Sfântului Arhanghel Mihail. CZC şi “văcăreştenii” se situează, într-un prezent etern, sacru, la IZVOARELE LUMII SACRE  -  iar loviturile lumii( loviturile din partea forţelor malefice) au un efect paradoxal: în loc să scadă FORŢA LUMINII  -  determină CREŞTEREA EI. Căci SCUTUL şi SABIA ARHANGHELULUI MIHAIL simbolizează reacţia fermă, veşnic cosmic-echilibratoare, din partea forţelor BINELUI, în raport cu dinamica oarbă, dar extrem de intensă, a FORŢELOR RĂULUI:”Şi , cu cât greutăţile ne vor asalta şi loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai mult sub scutul Sfântului Arhanghel Mihail şi la umbra săbiei lui.” SCUTUL e perceput ca realitate imediată, căci trimite la forţa de rezistenţă în zona BINELUI. În schimb, atacul nimicitor, apocatastatic, al SĂBIEI BINELUI asupra forţelor RĂULUI , este denumit UMBRA SĂBIEI LUI, deoarece omul nu poate percepe, din plănuirile forţei divine, aflată în plină expansiune creatoare, decât UMBRA: omul nu poate influenţa, decât indirect-atitudinal, VICTORIA DIVINĂ  -  de aceea, nu poate  percepe , decât indirect, forţa care determină VICTORIA DIVINĂ. Poruncile pt. victoria divină  nu  pot fi împlinite de om de cât indirect, prin ATITUDINEA SPIRITUAL-MORALĂ  -  şi aceasta, până când personalitatea umană nu se va contopi cu transpersonalitatea divină. Dumnezeu e viu, prin ARHANGHELUL  SĂU, cu SCUT şi SABIE, respingând PUSTIUL şi regenerând SPIRITUL-LUME:”El(Sfântul Arhanghel Mihail) nu mai era pt. noi o fotografie pe o icoană, ci îl simţeam viu.” Trăiau, adică, într-o consubstanţialitate metafizică , cu ARHANGHELUL SOARELUI.

   Garda de la ICOANA-LUMINĂ este VEGHEREA DIMPREUNĂ CU HRISTOS  -  aşa cum Hristos le-o ceruse apostolilor săi, în Grădina Ghetsemani, în aşteptarea supliciului şi transfigurării cosmice( consecutive CALVARULUI şi CRUCIFICĂRII) de pe Golgota.

                                                                        *

                                                          *                        *

            e - ÎN CONTRA MIŞELIEI -  sau: STILUL SOLOMONIC

 

   “Scenariul” Golgotei se repetă, epifanic, în eternitate. Batjocorirea şi supliciul, cu funcţie soteriologică, reiterează, din veac în veac, în orice zonă se află LUPTĂTORII  -  cei situaţi la TEMELIA LUMII( strânşi în jurul LEGII MORALE-ICOANĂ) şi sub Scutul şi Umbra Săbiei Arhanghelului.

   MIŞELIA este exact contrariul atitudinii profund volitiv-benefice, de păstrare a LEGII MORALE. MIŞELIE se numeşte nu doar slăbiciunea morală, ci însăşi FAŢA SATANEI  -  agresivă şi pervertitoare, care dezintegrează feţele umane, înlocuindu-le cu MAREA URÂCIUNE( goliciune spirituală, lipsă de caracter, incorectitudine sufletească, pe lângă starea de continuă ură , faţă de tot ce e BINE-BUN- SFÂNT): (PL, p. 299)”Nu ne vor durea rănile săgeţilor(n.m.: adică,   nu este aşa de periculoasă confruntarea directă şi violentă, chiar dacă, din partea adversă, nu se face în numele adevărului), ci vom rămâne îngroziţi de ceea ce vom descoperi în oameni( nota mea: confruntarea cu MAREA STRÂMBĂTURĂ ANTISPIRITUALĂ A SATANEI). (...) Nu vom simţi numai ura, dar vom vedea, în toată goliciunea lor, lipsa de caracter şi incorectitudinea sufletească.”

    E nevoie de starea de criză cosmico-ontologico-axiologică, e nevoie de GESTUL SEISMIC al dizidenţei BINELUI  faţă de RĂU  -  pt. a se dezlănţui zvârcolirile turbate ale Satanei( care-şi vede periclitată victoria, care constă în starea de somnolenţă spirituală). Starea de PACE, pe Pământ, este sinonimă cu starea de supunere faţă de pseudo-legile Satanei. Iată de ce Hristos menţionează apăsat:”Să  nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie : căci am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama sa  şi pe noră de soacra sa. (...) Cel ce  iubeşte pe mamă sau pe tată mai mult decât pe Mine , acela nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât  pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea să-mi urmeze  Mie, acela nu este vrednic de Mine. Cel ce-şi cruţă sufletul său, îl va pierde; iar cel ce-şi pierde sufletul său pt. Mine,îl va afla.”(MATEI, 10/ 34-39, p. 1110).Dacă nu există o permanentă STARE DE RĂZBOI METAFIZIC, echivalentă cu STAREA DE VEGHE SPIRITUALĂ, aici, pe pământ, contra forţelor RĂULUI  -  Spiritul Uman este pierdut. “Pacea” iresponsabilă a SPIRITULUI este echivalentul STĂRII DE MIŞELIE  -- de predare   Celui Rău  -  de bucurie şi uşurare satanică, în faţa alegerii, pt. Calvarul Crucii, a Victimei-Hristos, de către plebea satanizată  -  iar nu a lui Barabas. Barabas-zelotul simboliza pseudo-războiul, compromisul mişelnic  făcut între toţi criminalii-imoralii pământului, dincolo de barierele sociale: şefii farisei şi turma poporului. “Războiul” lui Barabas era PACEA CU SATANA. Aparent blândul Galileean este adevăratul pericol pt. Satana: Galileeanul este NEÎNDUPLECATUL BINE, care va lupta contra Satanei de pe înălţimea Golgotei şi a Crucii  -  de pe înălţimea VOINŢEI MORALE A SPIRITULUI UMAN. De pe înălţimile CORECTITUDINII DIVINE, de pe înălţimile VOINŢEI DE RECTIFICARE MORALĂ a Spiritului uman. Da, fariseii au intuit perfect primejdia( căci Satana cel ameninţat era în ei), au intuit  direcţia din care venea atacul divin transfigurator: LUPTĂTORUL NECRUŢĂTOR-HRISTOS, îmbrăcat în straiul alb şi simplu al SMERENIEI FAŢĂ DE TATĂL CERESC  -  în nici un caz faţă de urâciunea satanică.                               

   Iar RECTIFICAREA MORALĂ este operaţiunea care îşi găseşte obiectul dichotomic al strădaniei în STAREA DE MIŞELIE A OMENIRII. Satana e atât de laş, atunci când Hristos e atât de curajos şi hotărât  -  încât Satana  e gata să ia, el însuşi, orice înfăţişare şi, corelat, să pretindă că Iisus ar putea lua orice înfăţişare. Şi asta, nu pt. a-L  ascunde pe Iisus-Adevărul, în primul rând  -  ci pt. a se drapa-ascunde  pe Sine-Minciuna, spre a nu se distinge, atât de violent şi ruşinos, de Adevăr.

   Căci a spus Iisus, în Predica de pe Munte(Sfânta Evanghelie după LUCA, ediţia 1940, p. 1103, versetul 37):”... ci să fie cuvântul vostru: ce e da, da şi ce e nu, nu. Iar ce este mai mult decât atâta, e de la cel rău.” Cuvântul-onoare, adevărul  -  este extrem de simplu, suprem de greu  -  căci este lupta cu infinitele forme proliferante verbal ale Satanei-Necreatorul( doar Iluzionistul-Imaginatorul)  -  pt. a le simplifica, cumplit şi sublim, la UNICA FORMĂ DIVINĂ  a Adevărului-Spiritul luiDumnezeu.

   TULBURAREA LUMII este dată de cele 2 epifanii dichotomice şi concomitente: a- VERSATILITATEA DISPERATĂ A SATANEI( care versatilitate e în stare să se năpustească, cu toate formele ei proteice, spre a-i acoperi chipul, chiar asupra lui HRISTOS-LUMINA, sau : mai ales asupra lui HRISTOS-LUMINA) şi  b – STATORNICIA ABSOLUTĂ, TERIBILĂ, A LUI HRISTOS. Iată de ce satanizatul prin infiltraţii malefice progresive, L.A.N.C.(Faţa Înfricoşată a Satanei) , este în stare să acuze, pe singurii luptători adevăraţi şi puri, cei de sub scutul şi umbra săbiei Arhanghelului Mihail  -  că “sunt vânduţi jidanilor”( în traducere exoterică: că EI, purii, ar fi, de fapt, Faţa Satanei).

   Şi urmează, din partea lui CZC , denumirea ritualistică a probei lui SOLOMON  -  în cazul pruncului cu, aparent, 2 mame învrăjbite pt. posesia pruncului unic: SĂ SE PUNĂ DINAMITĂ ACESTUI NEAM ŞI SĂ FIE ARUNCAT ÎN AER. Dacă L.A.N.C. -  Faţa Satanei  are dreptate, atunci vor pieri cu toţii, şi nu va fi pagubă, ci folos  -  căci toţi se vor dovedi soldaţi-lefegii în solda Satanei,  iar oastea şi lumea Satanei-Iluzionistul merită,  şi chiar trebuie  -  SĂ PIARĂ. Dar dacă nu va fi aşa  -  atunci, de sub ruinele dinamitatei lumi-Faţă a Satanei  -  se vor arăta TEMELIILE LUMII SPIRITUALE  -  Spiritul Pur, Dumnezeiesc, va face să răsară , debarasată de molozul devierii şi dubiilor  -  Noua, Adevărata Lume, din care, prin DINAMITARE( spulberarea  vălului pervers, care produce confuzie asupra esenţelor), va fi fost separată, decantată şi alungată Faţa Satanei.

   MIŞELIA este, deci, o stare negativă spirituală( antispirituală) , distructiv-spirituală, care nu poate fi combătută şi dovedită ca MALEFICĂ  -  decât prin METODE RADICALE, prin distrugerea , necruţătoare, a tuturor construcţiilor-iluzii ale Satanei, cel cu pretenţia de PRINŢ AL LUMII SUBLUNARE(nu doar PRINŢ AL ÎNTUNERICULUI...) . Iuda nu poate fi dovedit ca unealtă a Satanei şi învins, decât prin proba de limită extremă a lui Hristos:CALVARUL GOLGOTEI. (PL, p. 300):”Dacă este adevărat că noi, cari am trecut pe unde am trecut şi ale căror trupuri au suferit, am fi în stare de asemenea infamie, de a ne vinde în grup la inamic, atunci nu rămâne decât să se pună dinamită acestui neam şi să fie aruncat în aer. Nu merită să mai trăiască un neam cari a născut şi a crescut la sânul său asemenea copii.

   Dar dacă nu-i adevărat, cei ce le inventează şi le colportează sunt nişte mişei, cari seacă încrederea naţiei în propriul ei viitor şi destin. Pt. aceştia nici o pedeapsă din parte ţării nu este prea mare.

   Ce încredre să mai aibă neamul acesta în biruinţa şi viitorul lui, dacă în toiul luptei grele pe cari o duce , aude că noi, copiii pe cari el ne-a ridicat în braţele lui, punându-şi în noi nădejdile cele mai sfinte, l-am vândut.”

   În DICŢIONARUL DE TERMENI ISTORICI, scos de GABRIEL LEAHU şi RELU LEOVEANU, la Ed. Conexiuni, Bacău, 1998, găsim, la termenul ordalie, următoarea explicaţie :”Judecata lui Dumnezeu, reprezintă apelul la judacata divină şi la verdictul ei, în cazurile în care nu se poate stabili vina prin mijloace juridice umane . O. se baza pe concepţia că nevinovatul poartă în sine o forţă superioară, care poate învinge proba la care este supus( a focului, a apei, a fierului înroşit, a otrăvii etc.). Una din formele O. este duelul judiciar, între părţile implicate( personal sau prin reprezentanţi), cel învins fiind considerat vinovat. Cele mai vechi documente europene care atestă O. provin de la Oradea(1208-1235). Practica O. nu a fost utilizată la români.”(p. 180).

   Definiţia este bună, cu excepţia rezoluţiei pripite:”Practica O. nu a fost utilizată la români.”Citându-l pe CZC, p. 300  -  tocmai am citat un exemplu de apel la ordalie-judecata lui Dumnezeu  -  prin supunere la dinamitare-focul ceresc. Din punct de vedere umano-spiritual, se vorbeşte de o pregătire spirituală pt. ordalie, din partea lui CZC şi a adepţilor-apostolilor săi: ei tocmai şi-au adunat şi verificat forţele spirituale  -  şi au constatat că rezistă la judecata lui Dumnezeu, căci curăţenia spirituală şi înflăcărarea dăruirii-autojertfirii pt. NR sunt forţe invincibile. În plan alchimic, însă( iar opera lui CZC este tocmai o lucrare alchimică -  obţinerea AURULUI INTERIOR, cunoaştera propriei sale fiinţe eterne, VISITA INTERIORA TERRAE RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM  -  VIZITEAZĂ INTERIORUL PĂMÂNTULUI, RECTIFICÂND(U-TE)  VEI DESCOPERI PIATRA ASCUNSĂ)  -  CZC a şi săvârşit ordalia  -  în interiorul spiritual al lui CZC, proba-confruntarea forţelor APOSTOLILOR MIHAELICI-SOLARI a avut loc  -  BINELE şi RĂUL şi-au confruntat, apocatastatic, forţele  -  şi victoria BINELUI SOLAR a izbucnit, ca o evidenţă tumultuoasă, întru încrederea NR în Solaritate, întru viitorul lui(al NR).

   Dincolo de aparenţa repetării epifanice a probei lui SOLOMON( probă a VECHIULUI TESTAMENT)  -  avem de-a face cu ORDALIA( ca probă-consecinţă a NOULUI TESTAMENT).

   Nu poate exista iertare a RĂULUI( ci convertire a RĂULUI în BINE, precum convertirea pe care o cere Hristos în Predica de pe Munte, conţinută  în Evanghelia după LUCA, p. 1169, vs. 27:”Iar vouă ce ascultaţi, vă zic: să iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi celor ce vă urăsc să le faceţi bine”  -  neuitând, însă, cuvintele cu sens esoteric ale lui Hristos, din aceeaşi Predică de pe Munte, conţinute în Evanghelia după MATEI:”Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Tot pomul, care nu face roade bune, se taie şi se aruncă în foc”  -  vss. 19-19: adică, RĂUL nu trebuie lăsat să  rămână RĂU şi să prolifereze, înlocuind şi pervertind numele sacru de BINE. RĂUL trebuie  tăiat şi trecut prin focul IUBIRII MISTICE  -  abia după această transmutaţie , se poate vorbi de transfigurare, de convertire a vrăjmaşului prin iubire  -  se poate scoti lumea ca fiind rearmonizată, mântuită în sensul esoteric, care este, în egală măsură, sensul cristic-evanghelic şi sensul alchimic  -  căci adevăraţii alchimişti sunt lucrătorii   cei mai fideli ai lui Hristos. Sunt întruchipările cele mai discrete şi mai mistice ale Apostolilor lui Hristos, în toate veacurile.

   Poate şi trebuie, deci, să existe CONVERTIRE ALCHIMICĂ A RĂULUI  -  dar nu poate exista armistiţiu cu RĂUL, nu poate exista compromis cu RĂUL  -  căci pacea cu RĂUL este aberantă şi cu adevărat ucigătoare a Spiritului: ar distruge încrederea-credinţa şi speranţa NR, l-ar nega, deci, pe Dumnezeu:”Să n-aveţi teamă de aceşti pigmei, căci are asemenea suflet, nu poate birui(nota mea : din nou, referire clară la ordalia de tip alchimic). Pe aceştia îi veţi vedea odată căzând la picioarele voastre. Să nu-i iertaţi.(nota mea : e vorba de falsa pocăinţă a Demonului, cu scopul de a înşela şi a perverti  percepţia omului în legătură cu BINELE şi cu DUMNEZEIREA). Pt. că nu vor face-o din conştiinţa păcatului săvârşit, ci dintr-o mişelie. Iar acum de s-ar coborî peste noi iadul cu toate duhurile lui necurate, neclintiţi pe poziţie, îl vom învinge.

   Până la acea dată , văzusem fiara din om. Acum am văzut mişelul din om. Păziţi-vă pe voi şi copiii de azi şi de mâine  ai neamului românesc şi ai oricărui neam din lume, de această racilă îngrozitoare: mişelia.

   Toată inteligenţa, toată învăţătura, toate talentele, toată educaţia nu ne vor servi la nimic, dacă vom fi mişei.”

   FIARA DIN OM este instinctivitatea activă a RĂULUI. MIŞELIA DIN OM este mult mai primejdioasă: este perversiunea mimetismului satanei, care se preface a fi “călugăr”, propovăduitor al păcii. Dar “pacea” Satanei înseamnă somnul Spiritului, în vederea uciderii , prin somn, a lui Dumnezeu-Conştiinţa  -  şi a uzurpării puterii divine de către puterea satanică. Lupta, deci, nu se poate menţine între limitele strâmte ale RAŢIONALULUI( inteligenţă, învăţătură, talent, educaţie)  -  ci mult dincolo de ele. Dacă lupţi cu Satana, trebuie  SĂ FII întru Dumnezeu  -  trebuie să păstrezi, pure,  TOATE ATRIBUTELE DUMNEZEIRII. Orice  abatere, cât de mică, de la legile morale, orice cedare, cât de mică, de la austeritatea luptei morale  -  te preface în lefegiu în slujba  Satanei şi generalizează victoria Satanei  -  te preface în SINUCIGAŞ MORAL ŞI ÎN RĂSTIGNITOR AL LUI HRISTOS:”Învăţaţi pe copiii voştri să nu întrebuinţeze mişelia nici în contra pritenului şi nici în contra celui mai mare duşman al lor.”

   Pe Satan îl poate învinge, absolut, doar Dumnzeu:Dumnezeu este singurul NE-MIŞEL ABSOLUT  -  FORŢA MORALĂ şi ONOAREA sunt singurele atribute indubitabil DUMNEZEIEŞTI. (PL, pp. 300-301)”Nici în contra mişelului şi a armelor lui mişeleşti să nu întrebuinţezi mişelia, pt. că de vei învinge, nu va fi  decât un schimb de persoane. Mişelia va rămâne neschimbată. Mişelia învinsului va fi înlocuită cu mişelia învingătorului. În esenţă, aceeaşi mişelie va stăpâni în lume. Întunerecul mişeliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter şi onoare.”* [1]

 

                                                                      *

                                                    *                                 *

 

      f – STILUL BUNEI VESTIRI.  STILUL ALCHIMIEI NAŢIONALE

 

   Vizionarismul şi profetismul lui CZC nu sunt milenariste, catastrofale. Ele presupun conştientizarea necesităţii jertfei de sine  -  dar nu inutil, ci în vederea scopului sublim, al gloriei veşnice : împlinirea misiunii  Neamului, prin intermediul celor care au ştiut, au vrut şi au putut să realizeze jertfa soteriologică.

  Iată ritmarea zvâcnită, decisiv-hotărâtă, ca bătăile de aripi ale vulturului ce se avântă în slava cerească:

   (PL, textul introductiv):”Legionarii nu mor. Drepţi, nemişcaţi, neînvinşi şi nemuritori, privesc pururi biruitori la toate zvâcnirile urii neputincioase.

                                                                          *

   Îmi este (continuă  CZC) indiferentă părerea pe care ar putea s-o aibă lumea nelegionară , despre rândurile ce urmează şi nu mă interesează efectul pe care l-ar  avea în acea lume.

   Eu vreau ca voi, soldaţi ai unor alte orizonturi româneşti, citind aceste amintiri, să recunoaşteţi  în ele propriul vostru trecut şi să vă aduceţi aminte de luptele voastre. Să retrăiţi suferinţele îndurate şi loviturile primite pt. neam. Să vă umpleţi inimile de foc şi de hotărâre în lupta grea şi  dreaptă, în care v-aţi încleştat şi din care avem cu toţii poruncă(s.a.) de a ieşi : biruitori sau morţi. La voi mă gândesc când scriu. La voi, acei cari veţi trebui să muriţi, primind cu seninătatea strămoşilor Thraci, botezul morţii. Şi la voi, acei ce veţi trebui să păşiţi peste morţi şi mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfătoare ale Românilor.”

   Aceste rânduri sunt scrise de cel care-şi ştia, el însuşi, necesitatea propriei morţi martirice. Ca şi Hristos.

   Trei observaţii asupra textului citat se impun:

1-                textul ar părea că este o îmbiere mnezică, la amintire  -  amintirea de sine a legionarilor. Nu. E mult mai mult. Mnezicul se transformă în ANAMNEZIC. Amintirea este a ALTEI EXISTENŢE. Datorită acelei  ALTE EXISTENŢE:  de suferinţă, de lovituri etc.  -  este posibilă TRANSFIGURAREA ÎN PREZENTA ŞI VIITOAREA EXISTENŢĂ( aceste două timpuri, prezent-viitor, aparţin unei  trepte net superioare calitativ-spiritual trecutului  -  sunt treptele îndumnezeirii, căpătării FORŢELOR DIRECT DE LA ARHANGHELUL NEAMULUI( de la care îşi”umplu inimile de foc”):”să vă umpleţi inimile de foc şi de hotărâre în lupta grea şi dreată, în care v-aţi încleştat”;

2-                există o PORUNCĂ, în virtutea căreia acţionează, solidari, ARHANGHELUL NEAMULUI şi INIŢIAŢII( pe care CZC îi numeşte LEGIONARI, cu trimitere directă la ierarhiile cereşti, la legiunile de îngeri şi arhangheli, combatante împotriva legiunilor RĂULUI). Porunca este de a împlini misiunea, ţelul suprem al Neamului. Chiar dacă militonii sunt o mixtură sacră: INIŢIAŢII plus CĂLĂUZA NEAMULUI-ARHANGHELUL ; conform legii liberului arbitru, iniţiaţii pot fi mai slab iniţiaţi decât s-ar cuveni, şi, deci, pot face zadarnică munca de călăuzire a Arhanghelului Neamului. În acest caz, se produce MOARTEA. Dar moartea celor care au împlinit cerinţele  autosacrificiului soteriologic nu poate fi o simplă moarte zadarnică  -  ci o amânare, doar, a BIRUINŢEI( care este a doua alternativă). În consecinţă, nu sunt 2 alternative reale, ci una singură: BIRUINŢA  -  cu 2 variante:

a-                 BIRUINŢA AMÂNATĂ( conform timpului terestru, profan);

b-                 BIRUINŢA DEPLINĂ( care, oricum , se va împlini, pt. ca Neamul să se poată înfăţişa la Judecata cea Mare a Domnului-Hristos).

                Condiţia suprapunerii celor 2 variante ale SACRALEI BIRUINŢE este MOARTEA INIŢIATICĂ, prin îndelinirea sacrificiului de sine, cu funcţie soteriologică pt. Neam  -  sacrificiu numit, conform tradiţiei esoterice a Thracilor, “botezul morţii”.

   Victoria-împlinire va aparţine altei generaţii -  dar, ca şi moartea şi biruinţa, şi generaţia nu este una alternativă, ci “variantă”(de fapt, ARHEU)   a(l)  unicei generaţii sacrificiale,  împlinitoare a MISIUNII ÎNVIERII-TRANSFIGURĂRII SACRALE A NEAMULUI. Morţii şi mormintele morţilor iniţiatici sunt trepte pt. întruchiparea spirituală a marii piramide nevăzute a ÎNVIERII NEAMULUI:”Şi  la voi(mă gândesc) acei ce veţi trebui să păşiţi peste morţi şi mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfătoare ale Românilor.”

   Românii, prin esenţa lor spirituală de Neam, au VOCAŢIA BIRUINŢEI METAFIZICE . Triumful misiunii Neamului , în faţa lui Dumnezeu, va fi implacabil. VICTORIA CA STARE IMPLACABILĂ A NEAMULUI.  Sub condiţia morţii iniţiatice= transfigurarea spirituală= TRANSFIGURAREA MORALĂ A NEAMULUI.

   3 – Textul PENTRU LEGIONARI este, în mod declarat, un text esoteric:”Scriu  pt. familia noastră legionară.” (Astfel începe textul). Apoi: “Îmi este indiferentă părerea pe care ar putea s-o aibă lumea nelegionară(citeşte: NEINIŢIATĂ  -  nu neapărat afiliată principiilor RĂULUI, ci neinstruită întru principiile  BINELUI) despre rândurile ce urmează şi nu mă interesează efectul pe care ele l-ar avea în acea lume. Eu vreau ca voi, soldaţi ai unor alte orizonturi româneşti” etc.

   Se conturează foarte clar principiul elitei spirituale, elitei autosacrificiale a Neamului: există, cu necesitate, o masă gregară, greu sau imposibil de convins la evoluţie spirituală, la iniţiere. Dar trebuie să existe, trebuie FORŢATĂ chiar, existenţa elitei spirituale a Neamului. Am spus SPIRITUALE, iar nu INTELECTUALE. CZC nu  ignoră, în nici un caz, AUTENTICUL POTENŢIAL INTELECTUAL AL ROMÂNIEI( a se vedea cuibul AXA, din Bucureşti, unde se întruneau, pt. a dezbate problemele vitale ale fiinţei Neamului, cei mai iluştri şi profunzi intelectuali români:M. Eliade, P. Comarnescu, L. Blaga etc.), dar el nu  pune bază pe snobii şi internaţionaliştii, moftangiii care se sclifosesc “a intelectuali”, în mediul universitar românesc  -  el pune bază pe SPIRITELE TREZE, cinstite, viguroase, cu înclinare nativă spre principiile morale  -  spirite treze , DIN ORICE MEDIU SOCIAL AR PROVENI ELE.

   Iată adresarea:

   “Pentru toţi legionarii( n.m.:citeşte: INIŢIAŢII , sau: cei care vor şi pot să se iniţieze) : din sat, din fabrică şi din universitate.”

   Amărăciunea şi dezamăgirea lui CZC faţă de trădarea Neamului, de către majoritatea universitarilor, se face simţită în situarea UNIVERSITĂŢII  pe a treia treaptă, după SAT şi FABRICĂ.

   Ce scop are adresarea aceasta? Detaşarea de ceea ce este fiinţa sacrificată a iniţiaţilor actuali  -  şi transfigurarea sacrificiului în NOUĂ FIINŢĂ SPIRITUALĂ, iar a celor care-şi primesc sacrificiul  -  în INIŢIAŢI:”... să recunoaşteţi în ele( în aceste “amintiri”-anamneze din PL) propriul trecut şi să vă aduceţi aminte de luptele voastre”. Detaşarea se face prin conştientizarea şi valorizarea autosacrificiului  -  apoi, urmează faza a II-a : RETRĂIREA SUFERINŢELOR -  de pe poziţia celor întăriţi spiritual, care şi-au format organul transfigurării sacrale:”PRIN RETRĂIREA SUFERINŢELOR  -  SĂ VĂ UMPLEŢI INIMILE DE FOC ŞI DE HOTĂRÂRE”.

   Faza a III-a: CONŞTIENTIZAREA TRANSFIGURĂRII PRIN MOARTE INIŢIATICĂ, identificarea lor cu BIRUINŢA-TRIUMF AL NEAMULUI:” să păşiţi peste morţi şi mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfătoare ale Românilor.”

   În mod  logic, prin verbul acestei cărţi esoterice(“amintiri” este cuvântul folosit pt. ANAMNEZE COAGULĂRII STĂRII DE EROU-ARHEU-ARHANGHEL AL NEAMULUI),  CZC  devine Taumaturgul. Aceste 3 faze ale iniţierii le va descrie în cartea sa esoterică  -  şi, prin descrierea fazelor iniţierii, cei care se vor suprapune emoţional şi spiritual peste aceste faze, vor deveni INIŢIAŢI. De aceea:

1-                cartea începe cu descrierea rememoratoare a suferinţelor-luptelor-loviturilor(CALVARUL);

2-                continuă cu descrierea formării organului transfigurării sacrale: închegarea, după SENTIMENTUL PUSTIULUI(“mlaştina disperării”, cf. CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB-CSC), din RUGĂCIUNE şi REVELAŢIE la Icoana-Lumină a Arhanghelului Mihail, a LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL( legiunea sacrală, inserată în ierarhiile sacrale);

3-                se încheie cu TRANSFIGURAREA SPIRITUALĂ(incompletă, oare?  -  având în vedere declararea intenţiei scrierii unui volum II  -  dar opinia mea, fondată pe ceea ce va fi analiza textului codrenian, făcută mai jos, este că CZC a tipărit acest volum I, fără să-l fi scris şi pe al 2-lea, tocmai pt. că a simţit că BAZA INIŢIERII A FOST CREATĂ  -  deci, misiunea poate fi împlinită, prin conformarea spiritual-emoţională la ACEST text esoteric): viziunea asupra Materiei şi Spiritului, asupra Individului şi asupra Colectivităţii Naţionale,naţiunii, Neamului  -  Ţelul final al Neamului,  problema  Monarhiei  -  revenind, în final, la descrierea autosacrificiului, pt. a încheia cu ECHIPA MORŢII= echipa de autosacrificiu= echipa iniţiată în lupta contra RĂULUI  -  şi concluzia:

     “Camarazi,

Cu aceste ultime povestiri, care încheie volumul de faţă, tinereţea mea şi a multora dintre voi s’a terminat( n.m.: tinereţe=perioada de iniţiere). Pe cărările ei, de acum, nu vom mai trece niciodată(n.m.:pt. că s-a realizat transpersonalizarea –revelaţia-transfigurarea spirituală).

   Dacă aceşti 14 ani ai tinereţii noastre n-au fost plini de petreceri şi bucurii, o mare mulţumire îmi luminează acum conştiinţa: o Românie legionară şi-a înfipt, ca un pom, rădăcinile în carnea inimii noastre(s.m.). Ea creşte din dureri şi din jertfă, şi ochii noştri plini de nesaţ, o privesc înflorind: luminând zările şi veacurile cu strălucirea şi măreţia ei. Această măreţie răsplăteşte din belşug, nu numai marile jertfe, dar orice chin omenesc, fie el cât de îngrizitor.

      Dragi camarazi,

   Vouă celor ce-aţi fost loviţi, huliţi sau martirizaţi, vă pot aduce vestea, care doresc să treacă dincolo de valoarea şubredă a unei fraze oratorice ocazionale: în curând vom birui.

   În faţa coloanelor voastre vor cădea toţi asupritorii noştri. Să iertaţi pe cei ce v-au lovit din porniri personale. Pe cei ce v-au chinuit pt. credinţa voastră în neamul românesc, nu-i veţi ierta. Să nu confundaţi dreptul şi datoria creştină de a ierta pe cei ce v-au făcut vouă rău(s.m.), cu dreptul şi datoria neamului(s.m.) de a pedepsi pe cei ce l-au trădat şi pe cei ce şi-au asumat răspunderea de a i se împotrivi. Să nu uitaţi că săbiile pe care le-aţi încins sunt ale neamului. În numele lui le purtaţi. În numele lui, deci, veţi pedepsi cu ele: neiertător şi necruţător.

   Astfel şi numai astfel veţi pregăti un viitor sănătos acestei naţii.”

   ATENŢIE! Textul apare  ca acela biblic, în care se creează impresia a 2 geneze paralele ( sau, după unii, succesive). Nici în BIBLIE, nici în acest text esoteric, nu e vorba de o dublare a aceluiaşi fapt  -  ci de 2 trepte de iniţiere diferite:

1-     a se observa BUNA VESTIRE A VICTORIEI (SPIRITUALE)  -  către camarazii cu TINEREŢE TERMINATĂ-DESĂVÂRŞITĂ  -  când, din punct de vedere istoric, adică exoteric, nu avusese loc nici o victorie decisivă a legionarilor. Este vorba de VICTORIA ESOTERICĂ a elitei, a apostolilor lui CZC  -  care s-au iniţiat, au depăşit stadiul  tânăr-ucenic. S-a format, prin eforturi spirituale, autosacrificiale,  O REALITATE METAFIZICĂ, vizibilă doar de către ochii iniţiaţilor: ROMÂNIA LEGIONARĂ= REVOLUŢIA SPIRITUALĂ A ROMÂNIEI EXORCIZATE, în urma procesului soteriologic, produs în propriul spirit, al iniţiaţilor. Ea, România metafizică revelată,  prin eforturile taumaturgului CZC, prin verbul CĂRŢII(PL), este ROMÂNIA MODELARĂ, care

2-     va trebui să fie expusă în faţa privirilor elitelor spirituale în formare, numite de CZC prin apelativul ”dragi camarazi”(solicitudinea  emoţională marchează treapta tinereţii= starea celui pregătit sau  care se pregăteşte  -  pt. iniţiere).

   Acestora le plasează, proiectiv, victoria ÎN VIITOR, când se vor numi doar, simplu, CAMARAZI( adică:  maturi, iniţiaţi), şi nu vor mai avea nevoie de solicitudine emoţională(“dragi”), ci de sobrietate pur spirituală, întru EUHARISTIE, întru  DIALOGUL ESOTERIC. Tinerilor le descrie DRUMUL  -  iniţiaţii maturi nu mai au nevoie , acum, după isprăvirea slovelor CĂRŢII INIŢIATICE, de descrierea drumului, pt. că ei sunt fie la nivelul II al iniţierii( formarea organului percepţiei transfigurării), fie sunt biruitori pe ultima treaptă, a transfigurării însăşi, şi gustă roadele  victoriei asupra lor înşişi, roade care se cheamă ROMÂNIA METAFIZICĂ, cu rădăcini în “carnea inimilor noastre”: inima emoţională a căpătat consistenţa SINEI SPIRITUALE  -  a căpătat CORPORALITATE SPIRITUALĂ, într-un alt palier existenţial:  palierul sacral.

   Îndemnurile iniţiatice sunt, şi ele, aparent paradoxal: SĂ IERTE  -  SĂ NU IERTE. Dacă se analizează cu  atenţie, urmând regulile ştiinţei spirituale, se observă că avem de-a face  , iar, cu 2 paliere existenţiale:

1-     să-i ierţi pe cei care s-au raportat corect la Spirit, dar incorect la materializările perceptibile ale Spiritului: aceştia nu au atentat la principii, ci la FORME  -  n-au atentat la imaginea global-metafizică, ci la individualizările corporale, pe care le-au apreciat şi tratat greşit. N-au atentat la esenţă , ci la aparenţe  -  şi asta din greşeală de apreciere, nu din atitudine PRINCIPIAL ostilă, ci emoţional-spontan( momentan) ostilă. Ei AU LOVIT doar(şi nu au aprofundat , distructiv-spiritual, LOVITURA);

2-     să nu-i ierţi pe cei care nu s-au raportat corect la Spirit, PENTRU CĂ NICI NU VOR S-O FACĂ: aceştia sunt exponenţii Principiului RĂULUI, ei atentează la ESENŢA BINELUI, ei subminează, perseverent, construcţia divină  -  deci, într-o apocatastază, ei trebuie distruşi, adică transfiguraţi  -  pt. a recupera STAREA DE PARADIS. Căci ei nu lovesc întâmplător  -  ei CHINUIE, premeditează satanic lovitura şi o urmăresc sistematic, până la ultimele ei consecinţe distructive. Adică, ei scormonesc persistent, pt. a găsi rădăcina spirituală a BINELUI(“credinţa voastră în neamul românesc”), cu scopul (fixat decisiv) de a o distruge.

CZC avertizează clar: să nu confundaţi cele 2 paliere atitudinal-spirituale. Cei ce sunt exponenţii Principiului  Răului “şi-au asumat răspunderea de a se împotrivi”Neamului=BINELUI PRINCIPIAL. Atenţie: dac㔺i-au asumat răspunderea distrugerii”  -  EI sunt soldaţi-mercenari ai distrugerii , EI au creat premizele şi condiţiile STĂRII DE RĂZBOI SACRU. Iar la război  -  ca la război: legile sunt altele decât cele ale stării profane de pace  -  şi legile războiului metafizic sunt necruţătoare. Cel care NU  respectă cu sfinţenie legile războiului sacru  -  se transformă în DUŞMAN DISTRUCTIV  AL SPIRITULUI(deci, îşi  perverteşte fiinţa spirituală, convertind-o în starea spirituală adversă  -  cea satanică).Nu este războiul indivizilor, ci războiul sacru al Neamului , ca realitate metafizică, situată la un nivel invizibil pt. profani, dar singur vizibil şi real, pt. cei iniţiaţi:”Să nu uitaţi că săbiile pe care le-aţi încins sunt ale neamului.În numele lui le purtaţi. În numele lui, deci, veţi pedepsi cu ele: neiertători şi necruţători.”

   INIŢIAŢII sunt funcţii tranzitive, către realitatea metafizică supremă: NEAMUL( ARHEIC-ARHANGHELIC). Ei nu-şi mai aparţin  -  ei se vor identifica metafizic cu Neamul. Neamul-Arhanghel, cu condiţiile de existenţă metafizică ale Neamului. De aici, necesitatea DISCIPLINEI NEABĂTUTE( ale cărei aspecte, tot iniţiatice, de detaliu, însă, vor fi tratate în secţiunea lucrării de faţă, la cap. referitor la CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB).

   SĂNĂTATEA NAŢIEI este termenul denominativ al stării de împlinire a REALITĂŢII METAFIZICE A NEAMULUI ÎNVIAT. Este alegoria ROMÂNIEI ÎNFLORITE:”luminând zările(n.m.: schimbând atmosfera spirituală a mediului terestru) şi veacurile cu strălucirea şi măreţia ei.” După cum se observă din cele spuse de mine mai sus, stilul lui CZC se adaptează necesităţilor esoterice ale textului cărţii sale. Limbajul este, deci, de gradul doi, cu încifrări metaforice şi alegorice, care conduc la un GRAD TREI: ideile(complet străine gândirii profane) ale unei CONSTRUCŢII ALCHIMICE, în sensul cel mai profund al cuvântului. ALCHIMIA este opera de profundă transfigurare spirituală, prin exersarea de trăiri emoţional-sacrificiale de cea mai teribilă forţă şi autenticitate  -   având drept scop ÎNVIEREA DEPLINĂ A SPIRITULUI UMAN, VICTORIA fiind identificată cu spiritele construcţiei universale.

                                                           *

                                         *                                 *

 

          g – DISCURSUL VIZIONAR. STÂRPITURA MORALĂ ŞI EROUL ARHEIC. RUGĂCIUNEA CĂPITANULUI

 

   CZC transfigurează modurile şi timpurile verbale ale limbii române, dându-le valoare mistică, de “balize” ale drumului spre sacralitate. La CZC nu există condiţional-optativ  -  nu există, în principiu, nici conjunctivul  -    ci doar indicativul hotărât şi imperativul vizionar , contaminat cu aureola faptei, cu semantică extramundană. Timpul viitor este, de fapt, prezentul etern  -  în care se situează profetul. CZC şi-a început misiunea pe Pământ? Nu, el şi-a desăvârşit-o  -  căci începutul aparent al muncii vizionarului proiectează segmentarismul şi secvenţialitatea acţiunii în globalitatea ei divină şi absolută. Ceea ce el spune că se (va)face  -  s-a şi făcut  -  căci CZC  proiectează toate timpurile în  PREZENTUL ETERN.

   Se impun spre analiză patru texte:

I-                                            (PL, p. 308) – misiunea şcolii legionare de a frânge istoria;

II-                                          (PL, p. 312)  -  discursul morţii legionare;

III-                                         (PL, p. 250)  -  percepţia misticii naţionale;

IV-                                      în fine, RUGĂCIUNEA APOSTOLICĂ A LUI CZC, către Dumnezeu(IJ, p. 43)  -  dinainte de revelaţia EPISTOLELOR APOSTOLULUI PAVEL.

Se poate afirma, fără teama de a greşi, că în toate textele lui CZC există , în subtext, o HOTĂRÂRE NESTRĂMUTATĂ, ca stare spirituală permanentă. De unde această hotărâre nestrămutată ?  De acolo că lumea vizionarului există CA PREZENŢĂ EFECTIVĂ: noi n-o percepem, cu şovăiala nostră spirituală, care duce la neputinţă  -  dar el, vizionarul, a spart zidul senzorial-istoric, a spart zidul dintre prezumtiv şi real  -  şi, cu tot spiritul încordat, spune ceea ce EL VEDE.

   (PL, p. 308)”Un nou partid politic, fie el chiar cuzist, nu poate să dea decât cel mult un nou guvern şi o nouă guvernare. O şcoală legionară, însă, poate să dea ţării acesteia un mare TIP DE ROMÂN(s. CZC). Poate să iasă din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care SĂ FRÂNGĂ ÎN DOUĂ ÎNTREAGA NOASTRĂ ISTORIE(s.a.: doar Hristos a frânt în două istoria, determinând apariţia sintagmelor ÎNAINTE DE HRISTOS ,respectiv DUPĂ HRISTOS  -  deci, semnificaţia esoterică a acţiunii legionare este una profund cristică, pt. NR), şi să pună temeliile ÎNCEPUTULUI UNEI ALTE ISTORII ROMÂNEŞTI(s.m.), la  care acst popor are dreptul , datorită suferinţelor şi răbdării lui milenare, precum şi curăţeniei şi nobleţii sale sufleteşti: căci este, poate , singurul popor din lume, care, în toată istoria sa, n-a cunoscut păcatul robirii, încălcării, sau nedreptăţirii altor popoare.

                                                         *

                                         *                              *

     Vom crea un mediu sufletesc, un mediu moral, în care să se nască şi din  care să se hrănească şi să crească omul erou.

   Mediul acesta   trebuie izolat de restul lumii prin întărituri sufleteşti cât mai înalte(  n.m.:     ZIDURI ALE INIŢIERII: şi Hristos şi-a “alungat”, din templu, la 12 ani, mama biologico-spirituală, fiinţa prin care au fost posibile: a- tranzitivitatea CELEST-TERESTRU; b- dubla natură cristică  ; Hristos a făcut acest gest, atunci când a recepţionat chemarea-misiunea sacră, în mod imperios  -  atunci când şi-a revelat , definitiv şi absolut, identitatea sacrală, esenţială, originea sacrală). Trebuie apărat (n.m.: mediul sufletesc –moral) de toate vânturile primejdioase ale laşităţii, corupţiei, desfrâului şi tuturor patimilor, care înmormântează şi ucid indivizii.

   După ce legionarul , în cuib, în tabăra de muncă, în însăşi organizaţia şi în familia legionară(s.a.: a doua familie, , familia spirituală, cea adevărată  -  familia “întru duh”, în care trăiau apostolii alăturaţi lui Hristos) , va fi trimis în mijlocul lumii(n.m.: ca apostolii, formaţi la şcoala spirituală a lui Hristos –revelatul în trup de glorie): să trăiască, pt. a învăţa să fie corect, să lupte, pt. a învăţa să fie viteaz şi tare, să muncească, pt. a se învăţa muncitor, iubitor de toţi cei ce muncesc, să sufere, pt. a se oţeli, să se jertfească, pt. a se deprinde cu depăşirea propriei lui persoane, slujindu-şi neamul.

   Oriunde se va duce, va crea un mediu nou de aceeaşi natură. Va fi un exemplu. Va face alţi legionari. Şi lumea, în căutarea unor zile mai bune, îl va urma.

   Cei noui veniţi vor trebui să trăiască în respectul aceloraşi norme de viaţă legionară(s.CZC).

   Toţi la un loc, în aceeaşi oaste, vom fi o forţă, care va lupta şi va birui.

   Aceasta va fi Legiunea Arhanghelul Mihail”.

   După ştiinţa mea, nu există în toată literatura lumii un text de alchimie naţională mai autentic, sau la fel de autentic , ca acesta. Nu există în toate cărţile lumii, afară de SFINTELE EVANGHELII, un mai clar şi generos text cristic şi cristologic  -  adică, de autentică iniţiere creştină.

   La acest text, am mai adăuga pe cel de la p. 307, pt. o mai bună pricepere a textului de la p. 308:

   “...piatra unghiulară(n.m.: piatra filizofală alchimică) de la care porneşte Legiunea este omul: nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice. Legiunea ArhanghelulMihail va fi, prin urmare, mai mult o şcoală şi o oaste(s. CZC), decât un partid politic.

   Poporul român, în aceste zile, nu are nevoie de un mare om politic, aşa cum greşit se crede,  CI DE UN MARE EDUCATOR ŞI CONDUCĂTOR( s.m. : şi asta, în pofida tuturor celor ce-i găsesc lui CZC, drept suprem defect, faptul că nu avea calităţi de om politic   -  cf., printre alţii, pe acelaşi F. VEIGA...), care să biruiască puterile RĂULUI şi să sdrobească tagma celor răi(n.m.: CZCde “politica” cu totul altfel decât oamenii politici: el o vede ca operaţie alchimică, suprem spirituală, la care este supus Spiritul Neamului). Pentru aceasta, însă, el va trebui să biruiască mai  întâi răul (s.CZC) din el şi din ai lui.(s.a.).

   Din aceeaşi şcoală legionară va trebui să iasă un om nou(s.CZC), un om cu calităţi de erou.Un uriaş în mijlocul istoriei noastre, care să lupte şi să biruiască împotriva tuturor duşmanilor Patriei, lupta şi biruinţa să se prelungească şi dincolo, asupra inamicilor nevăzuţi, asupra puterilor răului. Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai înţelept, mai curat, mai înţelept şi viteaz, iată ce trebuie să ne dea şcoala legionară. Un om, în care să fie dezvoltate, până la maximum, toate posiblităţile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu(s.a.) în sângele neamului nostru.

   Acest erou ieşit din şcoala legionară VA ŞTI(s. CZC) să facă şi programe, VA ŞTI să rezolve şi problema jidănească , VA ŞTI să dea şi o bună organizare statului, VA ŞTI să convingă şi pe ceilalţi Români, iar dacă nu, VA ŞTI SĂ ÎNVINGĂ(s.CZC) , căci pt. aceasta este erou.

   Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptăţii, cu puterile lui Dumnezeu, înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe căile măriri lui.”

  Sper, din toată inima că aţi citit, odată cu cele citite mai sus, cel mai profund vizionar, mai sublim vizionar pasaj, mai înălţătoare pagină-revelaţie  -  despre NR, despre noi înşine.

   Scopul misiunii lui CZC este transcenderea lumii cezarice în lumea divină-spirituală  -  transcenderea omului, în EROU. Dar ce este EROUL? Este o stare: STAREA DE ARHANGHEL. Este însuşi ARHEUL-ARHANGHEL AL NEAMULUI. Deci, scopul INIŢIERII LEGIONARE( iniţiere despre care vom vorbi mai jos, într-un capitol separat, închinat lucrării de iniţiere practică:CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB) este transcenderea individului în ARHEU, în STAREA DE ARHETIPALITATE. Arheul Ocrotitor-Dominator Ceresc(Sintetizator al Spiritului NR).

   De aceea este  posibilă  IGNORAREA TREPTELOR LUMII CEZARICE: dacă nu ŞTII( la modul raţional-profan), poţi ÎNVINGE ( la modul iraţional iniţiatic-sacral)   -  adică, poţi impune starea arhetipală, care, prin însăşi esenţa ei, este superioară oricărei ştiinţe profane: este REVELAŢIA ARHANGHELULUI NEAMULUI  -  victoria trancenderii Neamului. Şcoala  iniţiatică legionară formează, prin ceea ce se numeşte VIAŢA LEGIONARĂ( asimilabilă stării de comuniune spirituală, EROS-AGAPE  -  stare prezentă în cadrul mistic al CINEI CELEI DE TAINĂ)  -  în omul-individ, potenţele transpersonalizării, ale resorbirii în Prototipul Ceresc , în Arheul-Arhanghel al Neamului.

   STAREA ARHEICĂ este starea victoriei paradisiace( starea recuperării Paradisului):”Tot ce-şi poate imagina( n.m.: şi, aş spune eu, tocmai CE NU-ŞI POATE IMAGINA  -  pt. că e vorba de viziunea spirituală, care este revelată) mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai înţelept, mai curat, mai muncitor şi mai viteaz...” Toate aceste condiţii nu trimit la un POPOR ALES( de pe faţa Pământului), la o RASĂ MUNDANĂ SUPERIOARĂ  -  ci la o RASĂ SUFLETEASCĂ, ideală. Rasa extramundană, rasa transcensă în Arheul-Arhanghel. Nu e vorba, deci, de o comparaţie  -  ci de starea de transcendenţă, obţinută nu prin acţiune exterioară, de impunere asupra altor rase, ci prin VIAŢA LEGIONARĂ, egală cu:

I-  efortul individual de iniţiere, urmat de

II- efortul comun de iniţiere, întru eros-agape: obţinerea stării de transcendenţă a unei RASE SPIRITUALE  exclude concurenţa comparatistă  -  pt. că se face în cadrul unui act total sacral: Revelaţia. Frumosul mundan, în viaţa legionară-iniţiatică, devine MAI FRUMOSUL SACRAL, MAI MÂNDRUL, MAI ÎNALTUL, MAI DREPTUL, MAI PUTERNICUL, MAI CURATUL, MAI MUNCITORUL  -  fiind, evident, şi ele, atribute ale sacralului( prin transcenderea calităţilor aflate la gradul pozitiv)  -  aureola finală fiind cuprinsă în MAI VITEAZUL=EROUL=Arheul-Arhanghel al Neamului.

                      Lumea  cezarică, secvenţială, trăieşte sub regimul PULBERII  şi PULVERIZĂRII. Cetatea cezarică este viitoarea RUINĂ şi viitorul PUSTIU, prin spulberarea urmelor(zgurii) materiale  -  RUINE. Oricât de mare, sau cu cât mai mare este omul politic, deci, cu atât acesta dezvoltă mai intens forţele din  ZONA CETĂŢII CEZARICE, adică forţele subminatoare de ziduri: FORŢELE PULBERII( ale entropiei spirituale). Poporul-Spirit are nevoie nu de factorul dezintegrator-entropizator(“marele om politic”), ci de factorul coagulant-negentropizator  -  şi acesta nu poate fi decât conducătorul spiritual, educatorul spiritual. COAGULATORUL-NEGENTROPIZATORUL, deci, este singura  soluţie contra RĂULUI-Principiu, ca şi contra RĂULUI-Manifestare( lipsa de programe-ordonări ale ontologicului, infiltraţiile maleficului dinspre poporul dominat de luciferism distructiv şi de forţe ahrimanice: PROBLEMA JIDĂNEASCĂ. Lipsa orizontului mistico-religios, a orizontului misiunii sacre, a finalităţii sacre a ontologicului). Coagulatorul-negentropizatorul este singura garanţie a victoriei metafizice  -  globale, iraţionale, regeneratoare a “fibrei “ sacre a Neamului. Garanţie a reîndumnezeirii Neamului, prin evoluţie spirituală.  Coagulatorul-conducătorul spiritual al şcolii iniţiatice legionare va avea drept scop formarea OMULUI NOU, adică a “umbrei” în lume a Arhanghelului( şi a Hristosului, în acelaşi timp): a- OMUL NOU este EROUL( în care se dezvoltă, “până la maxim, tote posibilităţile de mărire omenească”= evoluţie spirituală, până la stadiul de Om-Dumnezeu, sau, cel puţin, Om-Arheu, căci Dumnezeu a sădit aceste “posibilităţi...în sângele neamului nostru”  -  deci, omul nou este POMUL CU MISIUNE-COROANĂ ÎMPLINITĂ, este împlinirea visului din sămânţa plantată de Dumnezeu în fiinţa umană:”o Românie legionară şi-a înfipt, ca un pom, rădăcinile în carnea inimii noastre”  -  PL,p.475);

c-         omul nou, legionarul-iniţiat este, epifanic, Hristosul care FRÂNGE ISTORIA(NEAMULUI) ÎN DOUĂ. Adică, produce seismul spiritual 8revoluţia fiinţei spiritual-naţionale) , prin care materialul(contaminat de forţele RĂULUI) se distinge şi se separă-decantează  -  eliberând forţele spirituale, în toată plenaritatea lor benefică, de transfigurare, de tip cristic, a fiinţei umane, în FIINŢA-EROU(Arhanghelul-Luptător al Evoluţiei Spirituale şi Hristos-Coagulator al forţelor constructive ale BINELUI  -  opus forţelor CETĂŢII-POLIS, născătoare de POLITICĂ-FORŢE RUINĂTOARE, politică-forţe distrugătoare, dezintegratoare în părţi-particule, ruină şi pulbere, a POLISULUI de tip grecesc-european).

             Să nu se înţeleagă greşit, că CZC , prin formarea unui MEDIU MORAL “izolat de restul lumii”  -  ar propune o cazarmă-lume, în care să se formeze o  ienicerime legionară. Nici vorbă de aşa ceva. Viaţa de familie, copilăria biologico-spirituală, nu sunt negate(se va vedea mai departe că SUNT INTENS CULTIVATE!), şi nu pot fi negate, chiar în cadrul iniţierii. Dar, după modelul Hristos, pe care trebuie să-l imităm  -  vine vârsta desprinderii de biologic, vârsta la care devine posibilă înscrierea în succesiunea treptelor iniţierii spirituale. La Hristos  -  vârsta de  12 ani. În cazul nostru, depinde, de fiecare în parete, când ni se face semn ceresc că a sosit timpul noviciatului spiritual. (Pt. unii, acest timp nu vine niciodată  -  şi aceşti UNII formează, din păcate, majoritatea “turmei” umane).

   Reiau: pt. copilul-Hristos, la 12 ani, a venit ziua când îi spune mamei sale pământeşti, Maria, care i-a dat trup fizic:( BIBLIA, p. 1164, Ev. După LUCA, 2/49):”La ce era să mă căutaţi ? Nu ştiaţi, oare, că Eu trebuia să fiu în cele ale Tatălui Meu ?”

   Legionarul-iniţiat( sau cel puţin novice, aspirant) trebuie să înţeleagă că, pe Pământ, în scurtul răstimp al vieţii, e nevoie să caute(prin efort spiritual) şi să accepte revelaţia lui Hristos de la 12 ani: desprinderea din legăturile strict biologice şi intrarea în familia moral-spirituală a Aapostolilor Neamului(= iniţiaţii întru Arheitatea Neamului  -  căci aceasta este definiţia esoterică a  PATRIOŢILOR). Căci în noi sălăşluieşte Duhul Sfânt. Să-l recunoaştem şi să-l”îngrădim” cu noul corp  -  corpul spiritual-moral, să-l “îngrădim” –ocrotim cu forţe spirituale mereu crescute, mereu diversificate, prin iniţiere(pt. a-l apăra de întunecarea pe care i-o ţes-pregătesc  forţele concurente ale RĂULUI):

I-SĂ TRĂIEŞTI= să înveţi viaţa morală(singura viaţă reală) ;

II-SĂ LUPŢI  -  pt. a exersa ipostaza arheică-Arhanghel al Neamului, ipostază în care te vei resorbi, spre a participa CEREŞTE(profund spiritual) la ocrotirea Neamului;ISĂ MUNCEŞTI  -  pt. a cunoaşte, prin iubire( eros-agape  -  munca sfântă a coagulării) pe toţi truditorii întru Spirit;

I-           SĂ SUFERI  -  pt. a te pregăti de Cruce-Golgotă(pregătire pt. transfigurare);

II-SĂ TE JERTFEŞTI  -  pt. a te situa în transpersonalitatea atotînglobatoare, slujindu-ţi Neamul.

   Iniţierea se “propagă”, după modelul străvechi, prin”contaminare” spirituală directă( coagulator pt. cei care devin coagulaţi spiritual, în cadrul iniţiatico-euharistic al VIEŢII LEGIONARE= starea de eros-agape), din generaţie în generaţie: din generaţia ANTERIOARĂ de magi-iniţiaţi, în generaţia ULTERIOARĂ de novici( pregătiţi pt. primirea sacramentelor, pt. primirea Revelaţiei ARHEULUI NEAMULUI şi a lui HRISTOS-COAGULATORUL SPIRITUAL).

   Calitatea fundamentală a novicilor, calitate prin care aceştia pot aştepta Revelaţia: RESPECTUL(în cadrul CREDINŢEI)  -  sau, în limbaj monastic:ASCULTAREA    -  faţă de Maestru (Coagulatorul, ca umbră mundană a lui Hristos-Coagulatorul-Învăţătorul).

   Viaţa legionară , ca şi viaţa cristică, depinde de forţa FAMILIEI LEGIONARE (familie de tip apostolic, prin misiune)  -  care se “mulează” pe trăirea stării de euharistie a Cinei de Taină)  -  a stării de împărtăşire a apostolilor-novici(în curs de iniţiere), din harul Coagulatorului-Hristos(ca locţiitor sacral şi funcţional: Arhanghelul Ocrotitor al Neamului).

   EUHARISTIA, ca stare de PARTICIPARE EFECTIVĂ(IUBIRE EFECTIVĂ -  esenţial diferită de IUBIREA  AFECTIVĂ) la forţa spirituală (şi la funcţia spirituală) a Coagulatorului  -   este garanţia biruinţei spirituale a Neamului Iniţiaţilor( căci un neam nu trăieşte prin plebe-pulbere, ci prin elita coagulaţilor-iniţiaţi, aflaţi sub ascultarea Coagulatorului).

   A se observa că, în tot ce am comentat mai sus, NU ARE CUM să-şi facă loc vreo TEORIE RASISTĂ: singura grijă a lui CZC este să se respecte cu sfinţenie Învăţătorul, să se respecte legile cristice(esoterice) ale coagulării spirituale, în jurul Coagulatorului Sacru-Arhanghelul Neamului(vicar sacral al Coagulatorului-Hristos: să nu se uite comparaţia celebră, pe care  însuşi CZC  o face, între cele 3 curente naţionaliste europene interbelice: fascismul= haina umană, nazismul= corpul fizico-biologic uman, iar legionarismul= sufletul uman, corpul spiritual uman).

   CZC afirmă că superioritatea neamului nostru, asupra altor popoare, există, poate, dar din punct de vedre strict moral-spiritual, şi ea, această  superioritate, se datorează faptului că poporul român” este, poate, singurul popor din lume care, în toată istoria sa, N-A CUNOSCUT PĂCATUL ROBIRII, încălcării, sau nedreptăţitrii altor popoare.”. Căci toate popoarele lumii au nu doar dreptul, ci OBLIGAŢIA  -  de a lupta contra forţelor metafizice ale Răului.

   Deci, singura diferenţere pe care o face( cu o insistenţă magică) CZC este NU între popoare, ca spirite vii, sacrale.  Singura diferenţiere nu doar posibilă, ci obligatorie, este între:

a-                forţele care se opun coagulării spirituale a Neamului( FORŢELE PULBERII, asimilabile, parţial, cel puţin, forţelor polis-ului – forţelor politice  -  în cazul nostru, forţele politice româneşti  -  şi forţelor malefice, infiltrate din exterior, cu precădere forţele ZGURII SPIRITUALE ISRAELITE, ZGURĂ care se încăpăţânează să pretindă că mai are importanţa FOCULUI-RUG, din Vechiul Testament  -  Foc care i-a fost revelat lui MOISE, dar care şi-a împlinit şi transferat misiunea divină altor zone, în care era necesară coagularea spirituală) şi

b-              forţele care favorizează coagularea spirituală a Neamului, oricare ar fi acest Neam ( forţe ale nui alt fel de cetate: CETATEA SPIRITUALĂ, cu ziduri în CERUL ARHANGHELIC  -  “întărituri sufleteşti cât mai înalte”, aceste ziduri moral-spirituale trebuie apărate “de toate vânturile primejdioase ale laşităţii, corupţiei, desfrâului şi tuturor patimilor , care înmormântează naţiunile şi ucid indivizii”).

   Ce este, oare, mai legitim şi firesc, decât să aperi FIINŢA NAŢIONALĂ( de către fiecare Neam) , fiinţa poruncită de Arhanghelul –Coagulator( care, la rândul său, este ecoul sacral al PORUNCII-Hristos)? Căci, ce poate fi şi ce este mai legitim ( în ordinea cosmico-spirituală) şi firesc  -  decât să fii UN BUN ŞI AUTENTIC CREŞTIN ?

                                                    *

                                      *                          *     

Eroul integrabil Arheului-Arhanghelului Neamului este opusul STÂRPITURII  MORALE(PL, P. 306)  -   adică CELUI CARE  UCIDE FORŢA SPIRITUAL-MORALĂ  a Neamului şi DEZONOREAZĂ.

   Între EROUL moral-arheic şi STÂRPITURA MORALĂ satanică se dă adevărata luptă apocatastatică.

   Stârpitura demonică are, de partea ei, şi poate stârni în favoarea ei  -  toate FORŢELE MLAŞTINII, toate iluziile agresive ale fenomenalităţii. Ce are de partea lui EROUL ARHEIC? Are CAPACITATEA DE TRANSCENDERE, pe verticala miraculoasă a Muntelui.

   (PL, p. 312)”În faţa acestei perspective(n.m.: provocarea din partea STÂRPITURII PROLIFERATE în legiuni demonice) ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte GÂNDUL RETRAGERII ÎN MUNŢI(s.CZC(.s.CZC)(...)Decât să ni se usuce trupurile şi să ne sece sângele în vine, în închisorile urâte şi triste, mai bine să ne terminăm viaţa murind cu toţii în munţi, pt. credinţa noastră.

   (...) Vom ataca acolo, coborând în toate viesparele jidăneşti. Sus, vom apăra viaţa copacilor şi munţii de pustiire. Jos, vom împrăştia moarte şi milă.

  Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi, ne vom ascunde, vom lupta, iar la urmă, vom fi, desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi de regimente româneşti. Atunci vom primi moartea. Sângele nostru al tuturora va curge.

   Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din urmă.”

   Acest stil este, în fapt, traducerea în frază a repeziciunii  UNEI VIZIUNI. Mai exact, a UNEI VIZIUNI ALCHIMICE.

   Se observă pregătirea ritualică, măsurată şi molcomă, pt. autosacrificiul soteriologic ( transfigurarea Neamului, prin intermediul Logos-ului legionar-“discurs” autosacrificial, în LOGOS DIVIN). Apoi, urmează sacadele măreţe ale propoziţiilor alcătuite, uneori, dintr-un singur verb  -  pt. a traduce dinamismul intens al confruntării apocatastatice( şi al transfigurării alchimice, totodată).

   Şi, în final, frazele curg maiestuoase, ca o revărsare a sângelui transcens( din sânge uman  -  în sânge cristic-eteric), peste întreg pământul românesc, sângele euharistic îmbrăţişând, larg, pământul, într-un Logos atotcuprinzător şi binecuvântător.

   RETRAGEREA ÎN MUNŢI este retragerea-concentrare, în sinele spiritual: CREDINŢA NOASTRĂ  -  care se pune SECĂRII SÂNGELUI DIN VINE, se opune întunericului-închisoare a demonizării, în egală măsură, a sufletelor şi a lumii, de către forţele malefice ale STÂRPITURII MORALE.

   Există indicaţii ale dublei dimensionări spirituale a iniţiaţilor:

a-                pe de o parte  -  REASIMILAREA REGNURILOR, în fiinţa umană, întru pacea paradisiacă:”Vom apăra viaţa copacilor(n.m.:vegetal) şi munţii(n.m.:mineral) de pustiire “(n.m.: desemantizare, prin ruptura lanţului Logos-ului Divin-Creator)  -  PUSTIIREA fiind sinonimul satanizării, al “secării sângelui din vine”. Este faza alchimică a SĂRII:COAGULA;

b-                pe de altă parte, acţiunea fulgerătoare, de trăsnet arhanghelic, asupra promiscuităţii Văii Răului, proliferare agresivă a RĂULUI şi Promiscuitate-Gregaritate, scufundătoare în Mlaştina ucigaşă de avânturi verticale: VIESPARELE JIDĂNEŞTI .  VIESPARUL este o forfotă orizontală sterilă şi extrem de agresivă a ceea ce ar fi trebuit să fie aripi înălţătoare către slava şi pacea cerească.

   Şi:

a-                pe de o parte, împrăştierea harului MILEI, prin euharistia milei, coborâtă dinspre vârful cristic(sus-ul, apoteoza mistică)al crucii Golgotice(vârful munţilor);

b-                pe de altă parte, MOARTE MORŢII: neîndurarea ritualică faţă de Forţele RĂULUI. Din orice etnie  -  cu prioritate, DIN CEA ROMÂNEASCĂ.

Acţiunea alchimică va fi întâi a MERCURULUI-ARGINTUL VIU (CERVUS FUGITIVUS), care FUGE( “fuge” însemnând răspândirea forţelor iubirii spirituale în mediul cosmic  -  operaţiunea alchimică se numeşte SOLVE) şi  SE LUPTĂ( adică, se impregnează, prin revelarea luminii, contrastiv cu întunericul  -  în toate formele lumii).

   Apoi, din punct de vedere alchimic, urmează FOCUL  -  SULFUL, ca FIXARE-PURIFICARE, dobândire a conştiinţei transpersonale, autosacrificial-soterilogice(cf. RUDOLF STEINER, Creştinismul esoteric, Univers enciclopedic, 1998) -  RECTIFICAREA, în profunzimi, a lumii, şi revelarea pietrei filozofale:V.I.T.R.I.O.L.= Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem= Vizitează Interiorul Pământului, Rectificând(u-te), Vei Descoperi Piatra ascunsă. MUNTELE SPIRITUAL APOTEOTIC.

   De aceea, formularea lui CZC  este logică şi corectă, folosind adverbul “desigur”, prin care se subliniază firescul natural-dumnezeiesc al deznodământului procesualităţii alchimice din sufletul iniţiaţilor:”iar la urmă, vom fi, desigur, răpuşi.” Adică, FIXAŢI-TRANSFIGURAŢI  -  ca piatră filozofală, TEMELIA MORALĂ A LUMII.

   Atrag atenţia aupra circumstanţelor şi momentului precis al fixării:

a-                “vom fi puţini”(esenţializare);

b-                “urmăriţi de batalioane şi regimente româneşti”  -  deci, acceptarea autosacrificiului se face SIMULTAN, în condiţiile şi cu scopul reiniţierii Neamului întru starea de graţie: starea de ROMÂN. “Atunci vom primi moartea.”Are loc, în mod evident, o transfigurare totală, a timpului, spaţiului şi calităţii spirituale: batalioanele şi regimentele ROMÂNEŞTI devin legiunile cereşti, cărora CZC şi iniţiaţii săi le predau sufletele-spiritele. ATUNCI echivalează cu PENTRU ACEASTA: TIMPUL  şi SCOPUL coincid(ATUNCI când vor fi ROMÂNITATE CA STARE SPIRITUALĂ şi CU SCOPUL  de a obţine ROMÂNITATE CA STARE SPIRITUALĂ).

“Sângele nostru al TUTURORA(s.a.) va curge.” Evident, “sângele nostru al tuturora” este expresia miracolului euharistic:NE-AM ÎMPĂRTĂŞIT SÂNGELE ÎNTRU STAREA DE ROMÂNITATE  -  deci, ceea ce curge( exorcizator şi euharistic, în acelaşi timp) este sângele “victimei” şi al “victimarului” , ambele transcense într-o rezonanţă cosmico-sublimă, într-un consens semantico-divin. Omul-neam a întâlnit Arhanghelul(legiunile arhanghelice). S-a obţinut CONSENSUL SÂNGELUI ETERIC(transcens) -  întru starea de românitate.

   Iar consensul euharistic al sângelui provoacă rectificarea Logos-ului, ca Spirit Universal-Divin:”Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din urmă.”Este “adresat” cu scop euharistic  -  şi este “cel din urmă” , pt. că , dincolo de fixarea  alchimică a ARGINTULUI VIU în AUR (Cerbul Fugar în Leul Solar), dincolo de transfigurarea Logos-ului în Spirit  -  nu mai există decât STAREA DE DUMNEZEIRE.

   COAGULATORUL trebuie să fie, deci, cel care , trecând prin faza SOLVE(  echivalent cu EROS-AGAPE) şi Foc Purificator  -  a devenit CRISTALIZATORUL DIVIN.

                                                            *

                                          *                               *

   Uneori, vizionarismul este transpus , de CZC, în pagini mai explicite, esotericul tinde să conceadă, parţial, exotericului. Este cazul pasajului despre MISTICA NAŢIONALĂ(PL,p. 250):

   “În toate gările, lumea aştepta sosirea trenului. Nu era o primire din acelea oficiale şi reci. Nu-i aduseseră pe oameni nici datoria, nici interesul. Pe la marginea mulţimii am văzut bătrâni cari plângeau.  Oare dece? Ei nu cunoşteau pe nimeni din cei cari eram în tren. Pare că cineva necunoscut îiâmpingea, şoptindu-le tainic: - Veniţi la gară, pentrucă din toate trenurile cari trec, este unul cari merge astăzi pe linia destinului românesc. Toate merg pt. interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pt. neam. Mulţimile au câteodată contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Mulţimile văd neamul, cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mărire, ca şi  pe acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci mulţimile plâng.

   Aceasta va fi fiind MISTICA NAŢIONALĂ(s.CZC), pe care unii o critică, pt. că nu ştiu ce este şi pe cari alţii nu o pot defini, pentrucă nu o pot trăi.

   Dacă mistica creştină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un “salt din natura umană în natura divină(Crainic),  mistica naţională nu este altceva decât contactul omului sau al mulţimilor , cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe cari acestea îl fac, din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istoric, ci TRĂIND, cu sufletul lor”(n.m.: toate sublinierile din text aparţin lui CZC).

   Alegoria TRENULUI, pt. a traduce starea de aşteptare şi de intuiţie revelatorie ( din partea mulţimilor)a NR  -  care, fulgurant, îşi întrevede DRUMUL SACRU- DAO, este magnifică, prin simplitatea ei.

   Un tren care străbate ţara  -  printre sute de alte trenuri. Dar el este trenul transcenderii Neamului, al transpersonalizării indivizilor-individualităţilor Neamului.  MULŢIMILE, ca într-un vis profetic al lui CZC, străbat cu OCHII SPIRITUALI( renăscuţi, pt. “un minut de viziune”, din ochii fizici) imaginea trenului-traseu  -  şi “văd neamul cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mărire, ca şi pe acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul acesta(...) e plin de înfrigurare, de CUTREMUR(s.a.). Atunci  mulţimile plâng.”

   Ce este, deci, MISTICA NAŢIONALĂ? Este STAREA DE SEISM  -   sau, cum spunea CZC într-un pasaj mai sus analizat: DE FRÂNGERE A ISTORIEI ÎN DOUĂ. În momentul euharistic, pâinea vieţii se frânge, într-un gest brusc, absolut necesar VIOLENT. Nu există Revelaţie fără VIOLENŢA-CUTREMUR, fără VIOLENŢA-FRÂNGERE. Revoluţia fiinţei spiritual-umane. MISTICA NAŢIONALĂ nu poate fi decât rezultatul unui act de MAXIMĂ VILENŢĂ INTERIOARĂ A OMULUI: violenţă faţă  de sinele său: când omul îşi striveşte(anulează) materialitatea personală, egoistă  -  şi-şi eliberează transpersonalitatea spirituală, generoasă , reintegratoare în Sufletul Neamului, în lumea spirituală în care(cf. CSC) conlocuieşte cu spiritele morţilor, întru eternitate :(CSC, p. 55) “Războaiele se câştigă de aceia cari au ştiut să atragă din văzduh, din ceruri, forţele misterioase ale lumii nevăzute, şi să-şi asigure  concursul acestor forţe. Forţele acestea misterioase sunt sufletele morţilor, sufletele strămoşilor noştri, cari au murit pt. apărarea acestui pământ şi cari sunt şi azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici şi prin noi, copiii, nepoţii şi strănepoţii lor. Dar mai presus de sufletele morţilor stă Dumnezeu.”

   Se realizează, astfel, “un salt(...) din lumea  preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istoric, ci TRĂIND, cu sufletul lor.”

   Deci, MISTICA NAŢIONALĂ este, necesarmente, un gest spiritual transistoric, supraistoric, care anulează istoria(“istoria” ca fenomenalitate iluzorie, SEACĂ de sens divin)  -  un gest de TRĂIRE NEMEDIATĂ DE FENOMENAL, nemediată de raţiune: trăire efectivă întru sacralitate, situare în Centrul Transpersonal al Fiinţei( adică, identificare, într-un străfulger, cu Arheul-Arhanghel al Neamului).

                                                                *

                                                 *                          *

 

   Finalul capitolului despre stil, din moment ce acest capitol a abordat aspectul ritualistic al  stilului, cu funcţie alchimică, de esoterism naţional, al lui CZC  -  nu poate aduce în discuţie decât RUGĂCIUNEA CĂPITANULUI: ( IJ, p. 43)”Şi către  sufletul care s-a ridicat, de-asemenea(mă închin):

   Ai grijă, Doamne, de toţi ai mei. Primeşte-i sub scutul Tău. Iartă-i. Odihneşte-i. Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici, întru biruinţa României creştine legionare şi apropierea de Tine, Doamne, a Neamului meu Românesc, întru nădejdea învierii lui. Amin.”

   Este, probabil, singura rugăciune formulată astfel de către vreun spirit al sec.XX. O astfel de formulare este mult mai imperativă , pt. a nu intui o familiarizare profund spirituală a lui CZC, cu starea de dumnezeire  -  prin sufletul care s-a ridicat, având forţa biruitoare a sacrificiului. Este, dincolo de structura specifică a unei rugăciuni  -  o siguranţă a discursului, o seninătate şi o forţă senină, impunătoare şi măreaţă , care trimit la percepţia împlinirii-transpunerii-transfigurării, în gest mitico-mistic, ritualistic, a fiecărui cuvânt al rugăciunii. Şi cel care formulează acest Logos ritualistic este absolut sigur( o siguranţă pe care doar poziţia sacerdotal-sacrală i-o putea atribui) că orice cuvânt-rugăciune se va transfigura-transpune în realitate superioară, sacrală. Atrag atenţia, încă o dată, căci merită din plin atenţia noastră: toate verbele sunt la IMPERATIVUL FORŢEI SENINE  -  nici o singură şovăială conjunctivă sau condiţional-optativă.

   În primul rând: ”Ai  grijă, Doamne, de toţi ai mei.” Nu de AI MEI cei de carne(familia de sânge fizic), ci de AI MEI cei de spirit( sânge eteric). Este formularea unui spirit superior, îndrumător spiritual, transpersonal, care şi-a împlinit TOTAL misiunea. Şi această misiune consta, într-o primă fază, în a transforma nişte individualităţi rătăcitoare, vagante  -  în nişte entităţi aparţinând şi supunându-se statutului unei zone anume  -  o zonă de stabilitate sacrală. Aaltfel nici nu s-ar explica siguranţa şi seninătatea cerinţei, din partea lui CZC  -  ca divinitatea să-i preia pe ACEŞTIA. ACEŞTIA, deci, sunt entităţi ale ZONEI CZC(“ai mei”), în sensul de INIŢIAŢI, gata pregătiţi pt. sacralitate. Sunt entităţi în care s-a produs cutremurul-frângere a istoriei  -  s-a produs transfigurarea. Astfel că nu va mai exista nici un şoc la translarea dinspre zona AI MEI  -  spre zona AI TĂI, DOAMNE. Şi AI MEI trebuie să fie “TOŢI ai mei”: întreaga muncă metafizică a lui CZC ( muncă indiferentă faţă de timpul istoric –profan) a fost BUNĂ, în sensul biblic al atributului-nume predicativ: a fost ca munca lui Dumnezeu la Facerea Lumii(BIBLIA, Facerea, cap. 1, versetele 8, 10, 12, 18, 21, 25:”Şi a  văzut Dumnezeu că e bine.”). Toţi AI MEI: entităţile care intră în zona CZC de de spiritualizare şi transpersonalizare  -  entităţi umane care există, formal, în trinitatea timpului profan(trecut-prezent-viitor)  -  dar care transcend, la contactul cu Spiritul-CZC, în eternitatea spirituală a NR( transcend în Arheul-Arhanghel al Neamului).

   “Primeşte-i sub scutul Tău.”Iniţiaţii-legionari au fost iniţiaţi şi în MISTICA SCUTULUI  -  căci  s-au situat, permanent, sub scutul sacru al Arhanghelului-Arheu al Neamului. Sub apărarea, de fapt, a propriei esenţe arheice divine. Căci scutul divin nu este altceva decât bolta cerească , curbată protector( protector, în raport cu dumnezeirea-germenii divini) spre întunericul pământului.

   “Iartă-i”. Scurtă formulare şi fără nici un adaos adverbial, explicativ sau justificativ. Ceea ce presupune că ei(“ai mei” ) MERITĂ iertarea. Că ei au fost apostoli, sau doar novici  -  ascultători şi întocmai următori ai lui Hristos( sau ai Arhanghelului Neamului, sau ai încarnării de Logos a Arhanghelului:CZC). Ei, cei ce merită iertarea lui Dumnezeu, o merită pt. că n-au făcut nimic în sprijinul RĂULUI  -  şi au făcut TOTUL în sprijinul BINELUI. Au învins ispitele, s-au spiritualizat total, trecând prin toate probele iniţiatice, înfrângând, în ei înşişi, STÂRPITURA MORALĂ -  şi deveninid entităţi eroice, pregătite pt. asimilarea, sintetică , unificatoare, în Arheul-Arhanghel al Neamului.

   “Odihneşte-i.” Iarăşi, o formulare imperativă, din partea unui spirit care şi-a cucerit, prin cea mai înaltă iniţiere, prin cea mai înaltă Revelaţie  -  dreptul la IMPERATIVITATEA FAMILIARĂ A RUGĂCIUNII. În plus, un spirit călăuzitor, care a vegheat şi a apreciat( cu nepărtinire şi severitate) munca titanică de iniţiere a novicilor pe care( prin voia Arhanghelului) i-a avut în grijă. Ei, novicii şi, apoi, apostolii NR, merită odihna metafizică: m-ai lăsat pe mine, Doamne(pare a zce CZC) , vicar al Tău şi  Maestru ispititor(şi scrutător al puterilor spirituale), pe Pământ. În numele Tău, eu, CZC, i-am ispitit  -  şi vrednici întru toate, şi vrednici, mai cu seamă, întru Tine,Doamne, s-au dovedit. Şi-au dovedit capacităţile transpersonale, prin spiritul de autosacrificiu( exorcizator şi soteriologic)  -  s-au frământat şi s-au frânt în două, ca pâinea cea bună  -  şi Spiritul a ieşit, LĂMURIT(iluminat) , din ei. Această lumină, ieşită-lămurită în urma luptei fără preget şi odihnă cu forţele RĂULUI  -  merită să-şi găsească, acum, echilibru în lumina Ta. Neodihna de pe Pământ merită să fie compensată prin  odihna în Lumina Ta Atotbiruitoare.

  “Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici, întru biruinţa României creştine legionare şi apropierea de tine, Doamne, a Neamului Meu Românesc, întru nădejdea învierii lui.Amin.”

   A se observa opoziţia VII-POTRIVNICI: este opoziţia dintre cei vii din punct de vedre spiritual  -  şi cei morţi din punct de vedere spiritual, adică trecuţi în zona potrivnică BINELUI   ( de aceea şi sunt numiţi POTRIVNICI) zona metafizică a RĂULUI.

   Dacă cei morţi(trupeşte, dar nu şi spiritual: strămoşii noştri) şi-au dovedit, prin chiar  autosacrificiul exorcizator, tăria  -  celor vii( din punct de vedere  spiritual şi trupesc) , situaţi tot în zona “mea”(CZC), a călăuzitorului întru BINE, dă-le tărie(spune CZC) , să poată fi asemeni celor morţi fizic, dar eterni din punct de vvedere spiritual: să poată fi EROI  -  subdiviziuni pământene ale Arhanghelului ( subdiviziuni care, prin moarte fizică, devin, prin resintetizare spirituală, însăşi făptura Arhanghelului). Nu e biruinţa indivizilor, ci a entităţii sacre supraindividuale, pe care, în cer, o numim Arhanghelul Neamului, iar pe Pământ o numim ROMÂNIA CREŞTINĂ LEGIONARĂ, România Metafizică  -  legiuni de îngeri roind pe pământ, lucrând pt. refacerea punţii apropierii de Tine, Doamne, a Neamului care, prin autosacrificiul entităţilor sale transpersonale, a binevoit de la Tine şi S-A ALES ÎNTRU TINE. NR este al meu(spune CZC)  -  dar, prin iniţiere, l-am făcut să merite a fi ALES şi APROPIAT DE TINE. Apropierea de Tine va opera, în acest Neam, transfigurarea:ÎNVIEREA LUI, ca NEAM-HRISTOS, Neam pulsatoriu de cosmos ( după drumul iniţiatic al Calvarului) pe Crucea Atotînglobatoare şi Atotbiruitoare întru Spirit. Amin.

   Ceea ce am analizat mai sus este IACULATORIA PRECATIO ( rugăciune scurtă şi fierbinte), Numele divin fecundând Sufletul Neamului  -  “operându-se transmutarea sufletului haotic într-o oglindă a Cuvântului Divin.”

                                                                    *

                                                      *                          *