LOJA IOHANICA ROMANEASCA

Capitolul IX: Din nou, Piatra Filosofală, Ţapul Satanic şi Capra Uitată

                  Drumul ca Iniţiere  -  şi descoperirea  Pietrei Filosofale  -  le-am  mai discutat [1]   -  dar dorim a ne întoarce puţin, pentru a releva, acum, aspectele pronunţat alchimice, a ceea ce s-a petrecut sub Semnul Broaştei. Şi, în plus, pentru a demonstra dualismul semantic al simbolurilor cosmico-umane.

                  Deci, o cotim iar pe la episodul Eirene-Irinuca şi Caprele ei cu teribilul Ţap!

                  La cine putea să-i ducă Stăpânul Cetăţii Focului, DAVID, pe Ion-Nică şi pe Dumitru-Demeter  -  decât la Muma Pădurii, ocrotitoarea Focului din Lemn? Mai mult, Irinuca-Eirene (Pacea) este Zeiţa care are în posesie următoarele:

                  a-“o cocioabă veche de bârne, cu ferestrele cât palma(s.n.), acoperită cu scânduri, îngrădită cu răzlogi de brad şi aşezată chiar sub munte, pe malul stâng al Bistriţei, lângă pod (s.n.)”. Care va să zică, după înfăţişare, casa e un athanor (căci aproape îi lipsesc crăpăturile, este ermetic închis, cu excepţia PALMEI-fereastră  -  palma fiind emblema alchimistului, în faza de adunare a compozitului, pentru aşezarea-plantarea germenilor metalici în athanor); dar athanorul este din lemn, deci se va consuma înainte de a împlini faza Sulfului Roşu-purificatio. Este un athanor-prevestire, athanor provizoriu, în care se pot împlini doar mareele alchimice, coagula-solve; mai departe, va trebui căutat un athanor zdravăn, perfect închis şi rezistent;

                  b-mai avea “bărbatul, fata şi boii din pădure”: Irinuca e la Mijlocul Timpului, e THULE-BALANŢA: “nici tânără, nici tocmai bătrână”; “avea bărbat şi o fată balcâză şi lălâie, de-ţi era frică să înnoptezi cu dânsa în casă. Noroc numai că de luni (s.n.) dimineaţa şi până sâmbătă seara (s.n.) n-o mai vedeai: se ducea cu tatăl său în munte, la făcut ferestrea, şi lucra toată săptămâna ca un bărbat pentru nimica toată: doi oameni cu doi boi, la vreme de iarnă, abia îşi puteau scoate mămăliga(s.n.). Ba la mulţi se întâmpla de veneau noaptea câte c-un picior frânt(s.n.) sau cu boii stâlciţi, şi aceasta le era câştig pe deasupra”.

                  Interesantă familie. Cum ziceam şi în capitolul III, Eirene-Irina “domneşte” în zona Zmeilor (posibil ca “zmeii” să fie Dragonii Alchimici, Mercurul  Feminin-Acvatic [2] şi Sulful-Masculin-Piric, care se “(z)bat” pentru realizarea lui  MAGNUM OPUS-Piatra Filosofală!)! De observat că Fata şi Bărbatul lucrează “toată săptămâna”  -  adică sunt Creatorii Ciclurilor Cosmice.

                  Instabilitatea sexului face din zmeoaica-fată o întruchipare a LUNII  - căci numai Luna trebuie “să iasă din casă” noaptea, pentru a adormi cosmosul, pentru a aduce visele, aştrii, stelele etc. Şi semn este că tocmai de luni n-o mai vezi (în casă) -  luni fiind, evident, ziua Lunii. Dar şi Luna se întoarce, vine pe Apa Sâmbetei, într-un flux ritmic, modificat săptămânal, pe parcursul ciclului lunar. Bun. Dar celălalt zmeu-dragon(fixat sexual doar aparent, căci Irinuca e adevăratul bărbat-stăpân al casei  -  iar bărbatul e doar o anexă fluctuantă, versatilă  -  de observat că până şi la nivelul Fatei e marcată-menţionată, în mod apăsat sexual: ea “lucra(…)ca un bărbat”  - în schimb,  bărbatul-soţ e marcat doar formal-sexual!) -  cine o fi? Răspunsul îl vom putea da doar coroborând datele transmise de Ion Creangă: există un pătrat al Pământului, care e format din doi oameni cu doi boi (=doi oameni cărora le corespund doi boi)  -  iar boii sunt în pădure nu pe câmp!). Mai mult, cvadruplul solidar, OMUL CU PATRU FEŢE, două câte două simetrice, vine sâmbăta “câte cu un picior frânt sau cu boii stâlciţi” – “şi aceasta le era câştig pe deasupra”. De ce se mai duceau în pădure, atunci  -  că doar nu erau miriapozi? Păi, pentru că îşi scoteau mămăliga!

                  Cei doi boi nocturni, din pădure, pot fi, la rigoare, zimbri-bouri  -  dar, mai curând, sunt INOROGI [3] (sau Cervus fugitivus  -  Mecurul versatil, care face curse, ronduri, sub semnul Lunii-Pădureancă a Cosmosului).

                  Piciorul frânt [4] îl are şi ciocârlanul din Povestea porcului  -  pentru că ştie unde-I Mânăstirea de Tămâie  -  adică a trecut în Caverna Cosmică a Inimii-Athanor-Hristos. Inorogii sunt/au devenit, prin regresie  -  boi stâlciţi (mai exact, stârpiţi  -  căci sunt simboluri ale virginităţii absolute, a Fecioarei Eterne-Luna-Artemis). Dar şi stâlpiţi  -   căci ei sprijină : I-atât Cerul-Cub (Pătratul evadat spaţial), II-cât şi Soarele-Mămăligă. Căci e şi firesc ca Luna să cheme Soarele (aşa cum Mercurul cheamă Sulful-Cinabrul)  -  mai exact, să-l stimuleze în apariţia sa. Acesta este CÂŞTIGUL “pe deasupra”: Soarele (de deasupra), dar şi previziunea/promisiunea vizionară a Soarelui Ocult(at), a lui OPUS MAGNA.

                  Iat-o pe Eirene fiind nu doar Zeiţa Pădurii, ci şi Zeiţa Diana (complementar)  -  având de-o parte şi de alta Inorogii Virginităţii Lunii Mercuriale. Şi paredră a Soarelui Stimulat-Sulful-Cinabru. Ce mai are, deci ce mai este  -  THULA-EIRENE?

                  c-Mai are UN ŢAP şi DOUĂ CAPRE  - “slabe şi râioase, ce dormeau pururea în tindă”. Trei animale ale latenţei (râia caprelor, ca şi răpciuga calului lui Harap-Alb -  este masca-ocultarea solarităţii  - dar poate sugera şi inversarea simbolisticii, spre zona demonică)  -  nu doar prin cufundare în somn, ci şi prin ne-actualizarea, prin intrarea în semi-athanor. Sunt aspecte ocultate, aparent degenerate  - deocamdată, chiar inversate  -  ale unei Triade Sacre  - despre care deja am vorbit: inorog-Eirene-inorog. O triadă aseică, nedecompozabilă. Elementul din mijloc, corespunzând, poziţional, Eirenei, este ŢAPUL ISPĂŞITOR  -  Hristos, cel aducător de pace în lume prin autosacrificiu (“Rupere în bucăţi”)  -  dar actul autosacrificial este îndeplinit în solidaritate perfectă cu “colateralii”: ce face Hristos este prin tâlharii-contrarii: cel din dreapta (al Credinţei-Afirmare) – şi cel din stânga(al Contestării-Negare). Alb şi Negru  -  şi la mijloc  -   Izbăvirea prin Soarele Ocult-Hristos. În definitiv, “ruptura-euharistia cristică se face prin “tragerea” lui Iisus din cele două părţi contrarii, dar, în acelaşi timp, Iisus împacă-uneşte contrariile, în Mijlocul Cosmic (Miezul Lumii  -  punctul de intersecţie al Crucii [5] ).

                  Iar dacă am imagina un Atelaj Cosmic cu cele trei animale, deocamdată încă ne-activate spiritual-sacrificial  -  ar corespunde la ceea ce am numit, prin Moş Nichifor Coţcariul: “Alba-nainte, alba la roate,/Oiştea goală pe de o parte” – Caprele-Iepe Solare (prin activarea cristică) şi, în mijloc, ocultarea Marii Lipse Cosmice (Oiştea-Axă – “goală pe de o parte”)  -  care cere, în registru cosmic compensatoriu,  Marea Împlinire Cosmică: prin Ţapul Ispăşitor, Soare Ocult, Hristos.

                  De fapt, Eirene. Căci, pentru ca evoluţia spirituală a lui Nică-Demeter să continue, Eirene cea Ocultă (şi ocultată: “ne pune dracul”  - nu se codeşte Catehumenul Nică să-i spună Irinucăi pe celălalt nume ) şi Preoteasă Supremă (ca Fata Vatamanului Satului) urneşte, prin cuplul Nike-Demeter, PIATRA DIN VÂRF (“numai înţinată”  -  deci pregătită de aruncare)  -  s-o pornească la vale, “săltând tot mai sus de un stat de om”. Coborârea URIAŞULUI-Dragonului (“mai sus de un stat de om”) Ămpietrit activează TRIADA LATENTĂ  -  spre funcţia euharistică-autosacrificială: capra(Eirene) “ruptă în bucăţi”, distruge-dărâmă athanorul provizoriu, în care doar Mercurul lui solve se poate evidenţia  -  pregătind premizele unui viitor athanor, definitiv, al Sulfului Roşu  -  purificatio  -  cel din casa lui Pavel, paredrul lui Petru, tatăl lui Nike-Demeter.

                  Piatra-Om face apa mercurială să clocotească (să nu uităm că este combinată cu leşia-Vitriol, pe care, deocamdată, doar o experimenta Nike-Demeter)  -  deci să cheme Focul, pentru a o ridica la rangul cuvenit, de Elixir al Nemuririi-Piatră Filosofală recuperată, înălţată la cheia bolţii cosmice  - transsubstanţiată în Pâinea Vieţii Veşnice.

                  Ce putea face mai mult Eirene-Hristos, pentru Pământul-Humuleşti, cu reprezentarea antropomorfă Nike-Demeter? A devenit Capra Uitată-Autosacrificată  -  deci, prin ea, Ţapul Satanic a devenit Mielul Cristic  - iar Capra Cealaltă (cea “VIE”) a devenit fie Capra Amaltheia [6] , cea care l-a alăptat pe Zeus  -  fie (în registru preponderant creştin) Marea Oaie Cosmică – Maica Domnului.

                  Dar, în calitatea ei de alter ego cristic, va mai face un lucru deosebit de important: îi va sui pe cei doi (adică, ambele ipostaze ale Catehumenului Ioan) în Bradul de Foc-Axa Lumii, pentru a dobândi perspectivă, prin trecerea din starea Joseni, în starea Deleni, asupra propriei lor Opere de (Auto)Transfigurare Spirituală -  MAGNUM OPUS  - să vadă, deci, Focul Central al Athanorului Definitiv.

 

*

*              *