LOJA IOHANICA ROMANEASCA

Capitolul V: Petru şi Pavel  -  şi ce poate ieşi dintr-o competiţie între mamă şi tată

                   Soluţia problemei este genial încifrată de Ion Creangă în dhikr-ul său. De fapt, nu ciubote contra bici  -  ci foc contra foc. Să nu uităm că Amintirile mai au un Ciubotar: lui Petru Ciubotarul, din partea I (Ştefan a PETREI), îi corespunde Pavel Ciubotarul, din partea a III-a :  cei doi i-au înlocuit, în mitologia creştină, pe păgânii Romulus şi Remus, întemeietorii-pereche (gemelari) ai Buricului Lumii-ROMA (Amor pe dos  -  sau, pur şi simplu, anagrama Iubirii-Eros, temelie a Lumii, Eros născîndu-se “înainte de toţi zeii” – spune Hesiod [1] ). Paznici ai Cetăţii Eterne  -  şi purtători ai Cheilor Paradisului  -  ca zonă simetrică, în plan celest, a Cetăţii Pământeşti.

                   Ei bine, ce i se întâmplă lui PAVEL i se transmite, simpatetic (prin contactul cu dhikr-ul), şi lui PETRU  -  şi ce e valabil pentru unul, e valabil şi pentru celălalt. Ce negustorie a făcut Pavel cu alt ION  -  Ion Mogorogea, un Anti-Paraşabda [2] ? A încercat să-i ia ciubotele subtil, “topindu-i-le” în HORA SOLARĂ (această operaţiune se făcea prin intermediarii Nică-Nike şi Zaharia Stăpânul Barzaq-ului-Gât). Ion Anti-Paraşabda i-a dat lui Pavel BANUL-parolă sacră. De la un Ion-al-Paraşabdei ar fi acceptat Pavel Ciubotarul al Athanorului  -  de la Mogorogea s-a prefăcut că acceptă (nu putea să rişte ca răzbunătorul mormăitor să-i strice lucrarea alchimică, prin dizarmonie). Rămas în picioarele ocrotite de contăş (=inversarea pieii: de la cap, la picioare!)  -  stimulat de focul la călcăi, pus de  Nică şi Zaharia (substituţi ai maeştrilor coacerii întru invulnerabilitate, balauri sau zeiţe  -  Thethys, mama lui Achille, spre ex. – dar, în cazul de faţă, realizând opera pe care şi-o dorea, într-ascuns, Alchimistul Pavel: singurătatea Alchimistului, pentru a păstra armonia Operei Interioară a Regale -  de observat că Pavel aprobă, tacit, plecarea “dascălilor”, cu excepţia celor care-l ajută armonic la opera sa: moş Bodrângă, Nică şi Zaharia Gâtului-Barzaq  - am spus că pe Ion Mogorogea îl tolerează strategic)  -  Ion al Anti-Paraşabdei nu percepe călcăiul ars drept barzaq-ul victorios, făcut invulnerabil [3]   -  şi atunci răspunde la Foc prin Foc: aruncă pe pieptul lui Pavel cărbuni aprinşi, din chiar propriul cuptor-athanor al lui Pavel. Da, preţul trebuia să fie, pentru ciubotele-piele falsă, adiţionată [4] (ciubote care-l “arestează”-confiscă-închid funcţional pe Adam Protogonos, în loc să-l lase în pielea goală-PIELEA DE FOC)  -  Focul  -  dar  nu din Athanor  - căci operaţia alchimică, de obţinere a Regalităţii-Sacerdoţiului  -  încă nu era terminată: ar fi urmat purificarea dublă, pentru obţinerea Pietrei Filsofale. Pavel Holteiul (Ascetul Alchimist, însurat cu Piatra Filosofală) urlă (deci, răspunde la Anti-Paraşabda cu Anti-Paraşabda)  -  şi dărâmă Athanorul-Sobă, căci nu mai avea cărbuni în el, ci pe piept. Inima-i ardea, adică încă era pasionată  -  nu dobândise echilibrul spiritual perfect, la care te obligă  procesul de ajungere la Piatra Filosofală. Şi Pavel e nevoit să treacă în alt Avatara: Fierarul “de peste drum”. De unde ştim că acolo va continua, mult mai discret, Opera Regală? Pentru că însoţitorul-călăuza este Orfeul-Rifeul, întrupare a Logos-ului Armonic-Mângâietor, deci şi a Paraşabdei  -  moş Bodrângă-Mângâietorul: “dimpreună cu moş Bodrângă, mângâietorul nostru”.

                   Să ne întoarcem la paredrul lui Pavel  -  Petru Ciubotarul. Petru îi spune, se pare, ucenicului său, vizat pentru Victoria(Nike) iniţierii: “dacă vei şti să stăpâneşti Focul (de facto!), ţi-l voi da DE DREPT(n.n.:de jure!) în stăpânire(n.n.:ca bici). Deocamdată, ai nevoie, se pare, de ciubote (n.n.: de protecţie şi ajutor, disimulare, iar nu epifanie-theofanie)  -  încă nu eşti/nu poţi fi Omul de Foc  -  Omul Roşu  -  Adam Protogonos [5] . Învaţă-te cu Focul, întâi -  şi apoi, abia, îndrăzneşte să vii să ceri stăpânirea supremă, de fapt şi de drept, asupra Focului. Altfel, ştiu că, neîndemânatic (n.n.:deci, cu mâna nedeprinsă cu Stăpânirea Zeiască) fiind, vei aprinde Cosmosul  -  au mai fost zei nătângi, ca tine, care au încercat să încurce rostul lui Helios şi al carului său cu cai de foc…” [6]

                   Şi atunci, observaţi expediţia în căutarea Focului, efectuată de Nike şi tovarăşii săi (probabil, ca şi Harap-Alb, avea nevoie de cinci tovarăşi: Kiriakos-Domnul-cu-supranumele-Diavolului (Goian  -  cu G de la God sau Graal!) trebuie să fie Ochilă, iar Zaharia Barzaq-ului, viitoruil stăpân al Căilor, trebuie să fie Păsări-Lăţi-Lungilă  -  şi alţii…Gerilă, Flămânzilă, Setilă. Ei au, în expediţia către Foc-Împăratul Roşu (şi Pasărea Phoenix, Măiastra Focului) unelte de căutare a Focului, sub toate aspectele sale:

                   a-coasa  -  care este semilună (Mireasa Focului), dar şi cositoarea de Foc al vieţii-sorţii;

                   b-cârceie de tânjală  - care leagă două oişti, pentru două iepe solare (sau trei, dacă o socotim pe cea care-i perechea Armăsarului Solar-Soare Negru, pe care-l invoca, in absentia, alt moş al Focului  -  Focul coţcăriei, ironie şi glumă demiurgică  -  Moş Nichifor Coţcariul);

                   c-vătrar cu belciug  -  scormonitor al jarului (jarul alb, Mirul Consfinţitor, al Nastasiei), aţâţător al Focului -  iar belciugul închide gura Porcului Întunericului Saturnian;

                   d-şi nelipsita beşică cu grăunţe  -  Peştele-Hristos (paredrul lui Demeter, ca Hristos-Bobul-de-Grâu [7] ).  

                   Şi care-i rezultatul expediţiei? Focul îi “atacă”, adică îi încearcă, Focul îşi caută stăpânul:

                   a-din “ţandura”-scurtătură de lemn a Şobolanului-Oşlobanului de la Trunchiul Lumii (Poalele Axei Lumii);

                   b-de pe cociorva-tipsia cu jaratec (a nevestei lui Vasile-Aniţei [8] )  - tipsie cu care se încearcă telegarii solari şi cu care se coc (alchimic!) colacii-HORELE vitale  -  Manvantarele Kalpei.

                   Ei fug  -  şi se juruiesc “pe la anul”  să reia expediţia  - adică, într-un alt Manvantara.

                   Observăm că expediţia după Biciul Focului Justiţiar (Regal)  -  substitut al Graalului cu Focul Inimii-Hristos  - continuă:

                   a-în oalele-barzaq, unde smântâna e lumina (furată)  -  şi mama plesneşte pielea limbii (“ziceam eu, şezând închincit şi cu limba scoasă dinaintea mamei(…) <<Ei, apoi! Unde-o plesneşte mama şi unde crapă!>>” -  să vadă dacă e de Foc=Verbul Paraşabda  -  dar de crăpat, crapă altfel  -  în altă parte  -  deci coacerea va mai dura;

                   b-Chiorul-Chiorpec (un alt paredru al Orbului Petru, cel ce joacă baba-oarba cu îngerii-copii)  -  nici el, măcar, nu acceptă uşor să dea curele de bici. Deocamdată, dă MIR (dohotul “de cel bun”  - deci, echivalent calitativ cu dohotul Nastasiei-Bătrâna Vremilor), care face pielea ca bumbacul  -  îl pregăteşte, deci, pe ADAM PROTOGONOS pentru Pielea Arzătoare. Încă obţine plâns şi stupit  -  care sunt foc, dar nu pur (ce plânge cu foc din ochi, scuipă din gură: Sunetul Paraşabdei încă nu este fixat pe LIMBA-RĂDĂCINA URECHII).

                   Când va dobândi Nică biciul? Când va accepta gardurile (legile spirituale) iniţierii prin SMARALD, devenind, întâi, Stăpânul Apei-Paredra Focului (Apa Styxului-Lethe, a Uitării  -  care uitare trebuie învinsă, prin dhikr-ul Amintirilor)  -  pentru ca, prin acest “regat primordial”, să obţină AURAŞ-PĂCURAŞ  -  Păcurarul-Ciobanul Turmei de Foc  -  pe Hristos, adică [9] . Abia atunci devine izbăvit de otravă, prin bunica Pipirigului, SFÂNTA NASTASIA (“făceam câte-o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu tot meşteşugul ei”), el însuşi (Nike-Nică) fiind deţinătorul / purtătorul /câştigătorul OTRĂVII SUPREME-VITRIOLUL: Piatra Filosofală  -  “cumpărată” nu cu ciubote  -  ci cu tovărăşia a 10 (zece) “deştepţi”: ucenicii întru Foc îl vor ajuta să transforme LUMEA ÎNTREAGĂ în Piatră Filosofală (la Folticeni)  -  nu doar sinele în Supra-sine (supra-Eu).

                                                                          *

                   Prin Pielea şi Ciolanele (“Of! De-ar veni iarna, să te mai dau odată la şcoală, zicea mama, şi să cer dascălului să-mi deie  numai pielea şi ciolanele de pe tine”)  - pe care le-ar, de cu iarnă pentru vară, cere dascălului (Maestrului Adolescenţei Umane şi a Focului)  - Smaranda înţelege TOBA MISTICĂ [10]   -  prin care s-ar armoniza Cerul cu Pământul. Se reactualiza Paraşabda. Şi Chiorul-Chiorpecul (Chiorul cu Petec)va deveni Maestrul Focului, provenit din Maestrul Mirului. Şi ar orbi. ORBUL (Homerul) este Stăpânul-Maestrul Paraşabdei. Deci Nică-Nike, pentru a deveni Maestrul Paraşabdei, trebuie să se identifice cu ORBUL VIZIONAR. Se va realiza aceasta? Şi când? Se va realiza la poalele PLOPULUI-AXA LUMII (“am ajuns într-un târziu, noaptea, în cieriul Socolei şi am tras cuz căruţa sub un plop mare” [11] ) , închis şi copt ca DROB DE SARE-Piatră Filosofală (“Moş Luca[…], să spui că aduci nişte drobi de sare de la ocnă, şi las dacă nu te-a crede fiecare”), purtată de zmeii-caii solari (ocultaţi, cum se şi cuvine!: “Luca Moşneagu [care are şi funcţie de Charon Psychopompos]vă duce cu căruţa cu doi cai ca nişte zmei”  -  zice Smaranda, Preoteasa care este, fireşte, vizionară, depăşind aparenţele fenomenalului:””smârţoagele lui de cai erau vlăguiţi din cale-afară, şi slabi, şi ogârjiţi ca nite mâţi de cei leşinaţi, nu zmei, cum zicea mama”  -  numai Păcală, ori Chirică,  ce mai au  vizionarism: “un flăcăuan al dracului ne-a luat în râs cum se cade [adică, în zona demiurgiei]  - zicând: <<- Moşule, iè sama de ţine bine telegarii ceia, să nu ieie vânt [ prana-Sfânt Duh] – că Iaşul ista-i mare şi, Doamne fereşte, să nu faci vreo primejdie!…>>” - adică, să nu te comporţi neglijent, non-ritualic, precum Belerophontes)  “)către  locul sacru din Bolta Cerească Cieriul Socolei), loc care, umplut, va reface Clopotul lui Ciubuc(Calumet) Clopotarul. Atunci îngerii şi oamenii se vor identifica cu Bătrânii ce 12 (dublaţi prin “scutieri” 24) din jurul Mesei cu Potirul Graal  -  Masa Verde=Moldova=Tabela Smaragdina. Bărbile lor sunt “badanalele” cu care se zugrăveşte (cu iluziile fenomenalului) Manvantarul cel Nou (după ce a fost acoperit cu var Manvantarul cel Vechi).  Verbul celor 12 (24) Bătrâni ai Zodiacului Celest  -  Masa Rotundă a Regelui Arthur-Tabela Smaragdina-MOLDOVA este al ÎMPĂCĂRII Sufletelor ca sonorităţi, într-o perfectă unicitate, consubstanţiere a vibraţiei spirituale demiurgice, în jurul Axei-Plop, din Cieriul Socolei: “preuţi şi mireni”, fii şi părinţi   -  nu se mai deosebesc întru slujirea Sacralităţii Sunetului Moral-Spiritual, nu mai au ce şi unde să ascundă, căci sunt în Cieriul Socolei, în ochiul lui Dumnezeu, în Limba (păsărilor) şi la Rădăcina Urechii: “mărturisindu-şi unul altuia păcatele!” Cei 12(24) sunt, deci, în Ceriul SUCALEI  -  căci SUCALĂ înseamnă unealta de depănat pe ţevi firul pentru RĂZBOUIUL DE ŢESUT: este SPIRALA COSMICĂ A KARMELOR , din Manvantare. Sau, dacă Socola vine de la SUCĂ [12]   -  aceasta ar însemna tradiţie, obicei: a fi în Cieriul Socolei=a fi în Centrul Ştiinţei Sacre (Tradiţionale).

                   ZUGRĂVEALA, ca ritual, mai ridică o problemă [13] :”Ia priveşte-I (n.n.: zice Smaranda) cum stau toţi treji şi se uită ţintă în ochii noştri (n.n.: după ce au fost zgâriaţi-consangvinizaţi şi stupiţi-botezaţi de mâţe=Zeiţele Nopţii, misterioase divinităţi ale Focului Nocturn, care le iese prin blană), parcă au de gând să ne zugrăvească”.

                   Cei treji sunt în număr de 7 (jumătatea actuală a Manvantarelor Kalpei)  -  dintre care unul este preparat ocult pentru a deveni urmaş al Preotului Graalului [14] . Toţi sunt, deci, TREJI SPIRITUAL  -  toţi se pregătesc pentru a-i fixa alchimic în ICOANĂ-SACRALITATE (nu doar “zugrăveala” iluziilor fenomenale!”) – pe foştii stăpâni duali (Soare-Lună) ai fostei Manvantara   - pentru a prelua (fiecare dintre ei crede că el) stăpânirea noii Manvantara (bineînţeles, căutându-şi SMĂRĂNDIŢA POPII=Paredrul Feminin-Yin-ul, adică Luna blazonului noului Manvantara).

                                                                          *

                   Dar, în definitiv, ce are în plus Smaranda, faţă de Ştefan? Sau ce are altfel Ştefan  -  faţă de Smaranda? Poate că vom afla, citind cu atenţie un pasaj din partea a IV-a a Amintirilor:

                   “-Mai rămâne vorbă despre asta?  -  zise tata posomorât (s.n.). Are să urmeze cum ştim noi (s.n.) – nu cum vrea el, că doar nu-i de capul lui (s.n.). Când m-ar bate numai atâta grijă, măi femeie, ce mi-ar fi?  Dar eu mă lupt cu gândul (s.n.) cum să-i port de cheltuială (s.n.), căci banii nu se culeg de la trunchiu, ca surcelele (s.n.). Şi la işti vro şese( s.n.  - ?), afară de dânsul (s.n.  -  nu-i rosteşte numele  -  ceea ce numai în cazul divinităţilor,  de un fel sau altul, se procedează aşa), dacă rămân acasă, nu li mai trebuie nimica(s.n.)? Dar fiind el cel mai mare(s.n.), norocul său; trebuie să căutăm a-l zburătăci (s.n.), căci nu se ştiu zilele omului(s.n.)! Şi poate vreodată să fie şi el sprijin pentru iştialalţi(s.n.)”.

                   Ciudată posomorala. Ciudată subita grijă pentru cei vro şase  -  ciudat, mai ales, imprecizia (cum să spună un tată că are VRO şase copii? Nu i-a făcut el  -  sau are viziunea proiectivă  -  să mai facă alţii,  indefinit de mulţi, într-un viitor oarecare). Şi zburătăcirea e ciudată. Multe sunt ciudate. Totul e ciudat, de fapt.

                   Aparent, e greu să fii Paznica (Preoteasa) Smaraldului-Graal. Dar Graalul trimite, mereu, la căutarea chestă. La alte lumi. Câte lumi? R.Guénon spune că o Kalpa are 14 Manvantara  -  şi că, deocamdată, prin Manu actual, ne aflăm în al şaptelea Manvantara. Mai rămân şapte  -  dacă nu luăm în considerare pe acesta de faţă. Cine organizează şi struneşte aşa de mulţi Manvantara? Cineva aşa de ocupat, încât n-are timp să se vădească. Smaranda se concentrează asupra actualului Manvantara, pe care îl absolutizează solar: “Ieşi, copile cu părul bălan, şi râde la soare…” Dar “ego”-ismul ei, de fapt obsesia ei sacră, de păzitoare a actualităţii sacre  -  o împiedică să-l respecte pe Stăpânul Focului din Pădurea Domesticirii (Dumesnicu)-Organizării Tuturor Manvantarelor. N-are vreme Smaranda să-i vadă lui Ştefan decât COROANA  -  nu ştie (şi nu poate şti, fiind obsedată sacral), că el ascunde nu O mitră, ci vreo 7  -  dacă nu 6, dacă nu 14…Depinde de unde-l priveşti pe Îngrijoratul-(fără Măsură)-Posomorâtul Strunitor al Manvantarelor: dinspre prima parte, cea scursă, a Manvantarelor (6)? Din perspectiva centrului Manvantarelor (7)  -  un centru labil, prin preluarea angelică, prin zburătăcirea în Preot-Înlocuitor al Manvantarului al 7-lea (sau pereche sacră a Smarandei) a lui Nike-Nică? Pentru că Ştefan nu poate să-i fie doar soţ Smarandei  -   el este responsabil şi de ea  -  ca şi de anteriorii şi ulteriorii Regi Ascunşi ai Manvantarelor. Din perspectiva viitorilor Manvantara, socotiţi împreună cu cel labil actual, sau fără acesta   -  deci 7, sau 8?  Greu de hotărât pentru noi, nişte profani fără responsabilităţi sacrale  -  d-apoi pentru cel mai responsabil din Responsabilii Cosmici?

                   Degeaba se fuduleşte Smaranda, cu funcţia ei dublă  -  Rex et Pontifex  - prin Ciubăr Vodă şi Ciubuc Clopotarul. Degeaba se ceartă şi se socoteşte Stăpâna Adevărului şi cea mai muncită fiinţă, în lupta pentru impunerea dharmei [15] , în actualul Manvantara. Nu are dreptate: fiecare cu munca şi funcţia lui.

                   “Are să urmeze cum ştim noi”  -  este locul geometric, unde se întâlnesc ştiinţele sacre ale celor doi şefi spirituali  -   dar ponderea spirituală a celor două ştiinţe este vădit inegală. Doar că Ştefan e prea grăbit şi ocupat, pentru a o pune la punct pe Smaranda  -  după ce, în secvenţa venirii din zona Nopţii şi Pădurii, era prea obosit [16] -  după Domesticirea Manvantarelor, dinspre care venise Noaptea  -  spre a stimula creşterea germenilor regali [17] , în athanorul vetrei [18] , păzită de dubla axă polară (ascendentă  -  Stâlpul Hornului  -  şi descendentă  -  Copacul-Sfoară cu Motocei=Muguri ai Lumilor sau, poate, ai Manvantarelor)  -  supra-paza fiind MOTANUL-RÀ al Soarelui [19] , multiplicat în pisicile-mâţele (ca Lună multiplicată în stele -  sau luceferi…).

                   Tot dhikr-ul Amintiri este o lungă istorisire despre Şcoala Iniţiatică: iniţierea pentru conducerea, alternativă sau simultană, prin Preot, a Manvantarului actual, sau/şi a Manvantarelor totale (14)  ale Kalpei. Toţi “profesorii” – de la Ioan al Logos-ului (“părintele Ioan”), până la Sfântul Duh (“popa Duhu”) , cel de la Şcoala Domnească din zona celor Doi Zalmoxis (Neamţ) şi, apoi, până la Lumânarea Lumii (Luca-Drobul de Sare, cel ce deţine şi controlează, în dubletul Nică-Zaharia lui Gâtlan (Nike-Barzaq-ul Gătului)  -  PIATRA FILOSOFALĂ          ( aduce “nişte drobi de sare de la ocnă”), având totul pregătit de acasă, de către aparent “sexualizata” Olimpiada  -  de fapt, zeiţa Luminii, paredra Alchimistului Imaginativ LUCA-Lucis)   -  toţi sunt, de fapt, substituţii Singurilor Maeştri Continui , în învăţătura lor: SMARANDA (care toarce în furcă, chiar făcând Război cu ea însăşi deci  -  fără concurenţa VATALEI-ŞTEFAN  -  pentru ca să înveţe “cu mine” la ceaslov, la psaltire şi Alexandria -  Eroicul Verb Primordial  - Paraşabda  - dar toate le face, în materie de învăţat, “mai bine decât mine”) şi ŞTEFAN.

                   Ştefan Analfabetul [20] ? Care nu e rudă de pe Ciubuc Clopotarul? Poate, dar Sunetul Demiurgic, “Fiat-ul!” divin nu a fost scris, ci rostit. Trebuie să fie operată o selecţie dură: să rămână şi cei care poartă ciubote, adică infantilii (dependenţi-ascunşi în dosul Pieii Acoperitoare, nu cu Trupul Gol, oferit Soarelui şi Cosmosului întreg) -  şi cei care au curajul să tragă ciubotele  -  să devină Adam Protogonos [21] . Trebuie ca Bourul Sacru să se fixeze, nu să se întoarcă în Vacă multiplicatoare [22] , destabilizatoare a PARADISULUI-PARISULUI (“unde-o fi acolo…” – ce rânjet divin era pe faţa lui Ion Creangă, când le citea asta junimiştilor sclifosiţi, de la Casa Pogor! – a Pogorârii-Coborârii…).

                   Totiul este să fii similar spiritual (să-l ai ca model spiritual) pe Stăpânul Sunetului Pur, nepervertit prin scris: ştiutorul de bongoase-istorii sacre  -  şi de conăcării-urări (ca locuiri efective!)cereşti (împărăteşti), numit ocult Grigore a'lui Petre Lucăi  -  adică alt nume al lui ŞTEFAN A' PETREI CIUBOTARUL (căci Gregorius=Deşteptat, trezit din somn, minte ascuţită  -  şi cine e nevoit la mai multă şi mai mare TREZIE şi ASCUŢIŞ AL MINŢII-SPIRIT, decât Încoronatul-Ştefan  -  iar LUCA vine, cum am mai spus, cu numele Luminii Cereşti şi cu al Candelabrului de Lumânări-Manvantare).

                   De aceea, pentru a avea cel mai ascuţit Spirit  -  ŞTEFAN  -  se luptă permanent cu:

                   a- gândul;

                     b-cu negustorirea-cheltuirea cu folos (câştig)-repartizarea urmaşilor-feciori, în Manvantarul potrivit fiecăruia (“să-i port [pe Ei]de cheltuială”);

                   c-şi cu însuşi Focul Sacru, Mesajul Sacru, pentru a nu-l pierde de sub control:  banul să fie nu surcea (căci ar fi doar o parte a Adevărului-Trunchi al Manvantarului)  -  ci chiar TRUNCHI AL COPACULUI COSMIC (totalitatea-Unicitatea Adevărului, asimilabil Axei Polare a fiecărei lumi). Cei ce rămân  -  rămân aparent: ei nu trebuie să fie precum Fiul Mare şi Cel Mijlociu ai Craiului, întorşi în Uter şi rămaşi ca germeni eterni, inutili şi inutilizabili  -  ci acea interogaţie retorică: “nu li mai trebuie nimica?”  - este, de fapt, Răspunsul: ba, îi trebuie, fiecăruia, completarea Ştiinţei Sacre -  până când s-o pornească în ZBORUL SPIRITUAL după cel mai mare: “norocul său”, al celui mai mare, nu e decât funcţia de deschizător de drumuri şi de făcător de punţi şi porţi spirituale, pentru următorii ucenici întru Manvantare. El se va zburătăci  -  va zbura primul: e o cinste  -  e un risc, totodată. “Poate vreodată să fie şi el sprijin pentru iştialalţi”  (parcă auzim vorbele lui Harap-Alb, către cei cinci pe care-i va lua de “tovarăşi”   -  sperând, ca ucenic sacral autentic! -  ceva nu pentru el, ci pentru ei şi pentru lume -  neanticipând, aparent, cel puţin, cât “sprijin” esenţial i se va întoarce, de la ei spre el: “Hai şi tu cu mine, de-abia te-i mai încălzi(…), Hai şi tu cu noi, de-abia nu te-i mai linciuri atâta în cele ape, îi scăpa de blăstemul broaştelor şi-i da răgaz morilor să umble” etc.)  -  poate îi va înlocui, poate îiva instrui-povăţui, poate va fi Maestrul lor spiritual. Sau, toate la un loc: va prelua (Nică) mult mai importanta funcţie de ŞTEFAN AL CELOR 14 MANVANTARE . Credem a fi spus destul de clar, prin ce-am înşirat mai sus   -  că Războiul Adevărat nu e cel ce apare, la o primă ochire: între o Smarandă  -  Rex  et  Pontifex, care vrea să se impună în faţa lui Rex (Non-Pontifex…),  doar Ştefan Încoronatul . Ci este Războiul pentru micşorarea paşilor de întemeiere, control, ocrotire şi călăuzire a lumilor-Manvantare. Cearta nu este pentru că Ştefan ar fi prea încet în manifestare  -  ci, dimpotrivă, pentru că este prea rapid, aproape de simultaneitatea absolută  -  în Manvantare. Şi i se cere, de către Smaranda, să bată cu VATALA bine, să fixeze, cu răbdare, fiecare lume. Şi, după obsesia ei  -  să facă bine şi să catadicsească să-şi oprească mai cu seamă privirea asupra Manvantarului actual. Şi are dreptate, întrucâtva, Smaranda Torsului cu Furca în Brâu (Moiră/Parcă a Manvantarului): dacă nu iei seama, cu răbdare, la Torsul şi Ţesutul Pânzei Lumii (Lumilor), ori se încurcă iţele (“intrigile” divino-demiurgice), adică este ratat proiectul divin global  -  ori nu se bate firul, strâns şi bine, în ţesătura sorţilor  -  şi atunci pânza se destramă, sorţile degenerează şi se compromit, înainte ca Ursita să devină URS (simbol Kshatrya, al Războiului pentru Ţeserea Rostului Sacru): astfel se strecoară demonul entropiei în lume (lumi) şi Manvantara este compromis, luciferizat. Dezechilibrat, scos de sub THULE-BALANŢA Sacră. Nu risca să piezi Kalpa, din pricina neglijenţei faţă de unul dintre cele 14 Manvantare.

                  Această grijă pentru Manvantara, al cărei Preot era pregătit-şcolit să devină, ca alternativă sau substitut (sau şi una, şi alta) al Preotesei Smaraldului-Graal  -  îl face pe Nică-Nike s-o fixeze, ca Inimă a Cosmosului, pe mamă. Pe tată nu-l dispreţuieşte, îl iubeşte chiar  -  dar nu-l prea vede. Şi când îl aude, î aude mai curând cu urechea mamei-Manvantarului actual  -  decât cu urechea Kalpei.

                  De aceea, e subtil interpretabilă interesanta zicală a lui Ştefan: “Logofete brânză-n cui,/lapte acru-n călămări,/Chiu şi vai prin buzunări”  -  “din partea tatei (…) puteam să rămân cum era mai bine: Nic-a lui Ştefan a Petrei, om de trabă şi gospodar în Humuleşti. Vorba ceea: <<Decât codaş la oraş,/Mai bine-n satul tău fruntaş>>”.

                  Nu în bătaie de joc spunea Ştefan aceasta, ci ca să se înţeleagă mai din perspectivă (a Kalpei) situarea Humuleştilor: nu era doar Buricul Pământului aici, ci era Buricul Kalpei (“om de treabă şi gospodar în Humuleşti” este, de fapt, echivalarea lui Adam Protogonos cu Dumnezeul Tuturor Lumilor Posibile  -  Gospodarul-Gopodăritorul-Aplicatorul dharmei în toate lumile posibile.

                  Oraşul cu coada şi Satul cu Fruntea  -  sunt Adam Protogonos. Dar Coada lui Adam Protogonos este ŞARPELE (bivalent: Bine-Rău), iar Fruntea este Crucea lui Hristos: cele patru chipuri ale evangheliştilor: OM, VULTUR, TAUR şi LEU. Mai bine e, deci, să fii Hristos pe Crucea Celor Patru Elemente şi Forţe Primordiale  -  decât înţeleptul Şarpe-Temelie a Lumii, dar şi Lene (Pasivitate) a Lumii=ŞARPELE OUROBOROS. Că vei putea şarpele “stând pe coadă”, Kundalini-în-Resurecţie  -  tot la FRUNTE, la Vortex, la Crucea Primordiilor vei ajunge. Invers decât ştim noi, profanii  -  rdăcinile Copacului Lumii sunt în Cer, nu în Pământ  -  iar deasupra Binelui şi Răului este VIAŢA ETERNĂ de pe Crucea Cvadripetală a Florii Evangheliilor.

                  Posesorul Ştiinţei Sacre (Logofătul – Stăpânul Logos-ului) poate coagula lumina în vârful, extrema celestă a Axei Polare  -  CUIUL CARULUI LUMII: “brânza-n cui”.  Tot prin Ştiinţa Sacră, cele două “călămări”-principii cosmice (yin-yang, ida şi pingala) pot fi neutralizate în LAPTELE ACRU (Lumina devenită VITRIOL-Piatra Filosofală). În felul acesta doar, prin Ştiinţa Sacră, nu mai există Neantul rezumativ al Pieii Duble (“buzunări”)  - ci o nuntă sfântă (hierogamie) între Râs (Chiot) şi Plâns (Vaiet), între Soare şi Lună  -  între penia-lipsă şi poros-împlinire.

                  Nică ştie că Tatăl are dreptate  -  dar puterile lui spirituale se fixează pe Mama-Smaraldului-Graal, al actualului Manvantara: de aceea acceptă inversarea numărului Manvantarelor din Kalpa  - din 14 Manvantara, face 41 de bobi  -  mătănii ale lumilor constelative (adică având drept centru doar acest Manvantara); acceptă Rădăcina Iadului-Babele, acceptă Ţesătura Rărită a Sitei  -  acceptă Zodierii (cu zodiile acestui cer – şi atât), Cărturăresele (cu cartea acestei lumi  -  şi atât)  -  acceptă Zvonuri (inflaţia Sunetului) şi nu Paraşabda: “o mulţime de bazaconii” [23] . Să fie mare (pentru această lume), să fie plin de noroc (dar, vorba lui Eminescu-Aminul: norocul e “în cercul strâmt”, al acestei lumi şi al acestui Manvantara) – să fie broască “cu păr” (înmâlită în borborosul lui Prakrti) – să fie Înger (Fiul Amurgului) şi nu Soare Veşnic  -  în speranţa că va fi CUCU+ZEL, harnicul Cuc, paznic din Cieriul Cucului, al acestui Manvantara. “Slăvit de leneş” Nike-Nică  -  se dovedeşte, prin adoraţia hiperbolică a Mamei-Acestui-Manvantara  - doar leneş. Contemplativ, dar nu Complet Ocult. Scăldat în amrita-ambrozie  -  dar nu (sau nu încă) în VITRIOL. Vor mai trece trepte, prin apă, aer şi foc  -  până la găsirea Pietrei Filosofale  -  şi la transfigurarea Porcului în Mistreţul-Brahmanic, şi a Ursului în Războinicul Războiului de Ţesut Manvantarele Kalpei.

*

*          *