LOJA IOHANICA ROMANEASCA

Capitolul XV:  În care se vorbeşte despre tot felul de Moşi

                  Iată ce spune V.Lovinescu, în Meditaţii, Simboluri, Rituri [1] : “Obolul dat lui Charon este o monedă; moneda, la rândul ei, simbolizează Unicitatea, deci continuitatea stîrilor de fire. Este trecut în barca lui Charon acela care posedă un minimum de continuitate între starea lui din viaţă şi starea postumă: fie că a avut presimţiri de Eternitate, sau numai de Perpetuitate, fie că, mai simplu, i s-au făcut riturile mortuare care-i asigură consistenţa uneori şi după moarte. În orice caz, trebuie să existe actualizarea unui element comun celor două stări, care se succed, chiar dacă acest element comun aparţine unui plan cauzal secund. Această continuitate se produce fie prin intersecţia pittri-lor,  Moşilor acelui om, cu condiţia ca aceştia să fi trecut în Perpetuitate. De aici, vedem importanţa rugăciunilor pentru morţi, care, contribuind la mântuirea lor, la promovarea lor din tribulaţiune, ne ajută ca reacţiune concordantă şi în viaţa aceasta şi în cealaltă.

                  Când pe un mal al Styxului e mortul şi pe celălalt Moşii lui, când cele două capete ale traiectoriei sunt bine şi incontestabil actualizate, ce poate face altceva Charon, decât să treacă pe mort prin Poarta strâmtă? “

                  Am dat acest lung citat din V.Lovinescu, pentru că Amintirile lui Creangă sunt pline de Moşi. Unii non-evidenţiaţi [2] , doar numiţi (actualizaţi Paraşabdic), alţii semi-evidenţi [3] , acţionând în umbra-fundal, într-un plan al tranzacţiilor pur sacrale (în spatele oricărui “hobot”, oricărui “văl” care separă Marile Gesturi Ritualice de micile zvâcniri extropice, care alcătuiesc karma noastră)  - iar alţii evidenţi [4] şi intens-dens funcţionali.. După spusa lui V.Lovinescu, pittri-i-Moşii asigură Continuitatea Lumilor (deci, şi Continuitatea Paraşabdei, în profunzimea Ritualică a Existenţei lui Adam Protogonos).

                  Moşii sunt Marile Spirite, care s-au reasimilat Primordiilor  -  şi acţionează pentru păstrarea coeziunii în perpetuitate a Stării de Paradis şi a Paraşabdei (stare de trezie a Şarpelui Lumii [5] : “Un  ritm pozitiv, de la sine are o tendinţă ascendentă, o apetenţă naturală de a se integra în vibraţiunea iniţială, în vibraţiunea prototip, care este Verbul, Paraşabda. E şarpele care la auzul Descântătorului se ridică pe vârful cozii.“

                   Ei se cuplează, uneori, cu Babele, pentru realizarea Echilibrului Cosmic, a Thulei-Balanţa.

                  Descântătorul, care verticalizează Şarpele Primordial-Paraşabda  -  este Ion Creangă  - prin dhikr-ul Amintirilor.  Şi el îşi asigură “asimilabilitatea” (greu cuvânt, dar necesar…) în lumea cealaltă, în starea de Paradis, prin invocarea ritualică, ca AUM-ul  -  a Moşilor.  Îi invocă la fel ca pe un POD SONOR – care să-I faciliteze şi permanentizeze accesul la ANAMNEZA-DHIKR. Toţi Moşii veghează la integritatea şi integralitatea Ritualului prin care este recuperat Adam Protogonos (Fiinţa Prototip din Paradis).

                  I-Moşii non-evidenţi-imergenţi, dar actualizaţi paraşabdic  -  punţi de sunet pur, fără relevanţe în Prakrti  -  sunt:

                  a-Moşii din “luna lui Maiu”, care-l supraveghează pe Nică al lui Costache, la verificarea Praşabdei, prin “bleanda”-diapazon, aplicată Smărăndiţei Popii; ei trezesc, astfel, Primăvara (Maia este nimfă, mama lui Hermes-Operatorul Trecerilor);

                  b-Moşii care apără Cireşul Lumii, cu Soarele.Cuc în Vârf (“vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă […] să fur nişte cireşe”; ei cooperează cu moşul semi-evident-Vasile, pentru a hotărî “Spânzurarea”, obţinerea lui Nică-Omul Primordial, cu tălpile înrădăcinate în Cer, trimis, însă, la Talpa Iadului-Pupăza, să rectifice temeliile lumii şi să opereze transfigurarea Pupezei în Constelaţie;

                  c-Moş Andrei  -  cu Baba (mătuşa) Măriuca; Moş Andrei este Bărbatul Atemporal, care o echilibrează pe Baba Măriuca, apărătoare a Timpului-Ceasornic, Degenerativ (Pupăza-Ceasornic, Demonul Timpului-Istorie);

                  d-Moş Chiriac (Kiriakos-“Domnul”-Dracul), care este echilibrat prin Baba (mătuşa) Anghiliţa (Îngeriţa), sub semnul Thulei Eterne. Cine ştie dacă Iarmarocul Lumii, care este Stăpânul Constelaţiilor şi “tovarăşul” Bourului(“Viţică”), nu este, cumva, emergenţa cuplului Kiriakos-Angelica?

                  e-Se adaugă Moşul Crăciunului(care determină expediţia pentru căutarea Focului) şi Moşul Anului Nou (cu aceeaşi funcţie, de esenţă cosmogonică şi, implicit, apotropaică).

                  II-Singurul Moş semi-evident este Moş Vasile “fratele tatei mai mare”.  El tranzacţionează cu Ştefan (deci, ca între zei…)  -  aparent, preţul cânepei demonice (care a fost “întoarsă” semantic, prin ordonare-cosmicizare, prin prăbuşirea-orizontalizarea “palancă la pământ”, prin “încălzirea” benefică a fugii, producătoare de supliment-pneuma, necesar săririi gardului “de parcă nici nu l-am atins”). Moş Vasile-Basileus poate fi Charon, , căci stăpâneşte zona intermediară, dintre lumi: el îl hotărăşte pe Ştefan să-l decreteze pe Nică: SPÂNZURATUL  -  Omul Primordial, cu Tălpile înrădăcinate în Cer  -  dar având misiunea ca, din poziţia aceasta răsturnată, să rectifice Talpa Iadului, adică Temelia Lumii  - şi să transfigureze, astfel, Pupăza Satanică – în Constelaţie Celestă (Găinuşa de Aur).

                  III-Moşii Evidenţi şi Dinamici în Emergenţă:

                  a-Moş Fotea, cel care stăpâneşte Biciul Justiţiar şi supraveghează jupuirea de pielea-Prakrti, pentru fulgerarea revelatoare de Purusha.

                  b-Moş Ţandură – vindecătorul de holeră-ciumă, care are un tovarăş: NENUMITUL. Ţandura este Aşchia Pomului. Şi, atunci, sunt mai multe variante pentru identificarea Moşului Nenumit, dintre care variante selectăm două, mai uşor argumentabile: 1-este cel ce-a adus CIUMA(Holera), şi prin alter ego-ul său-Ţandură (poate că el este complementul major-POM…), poate , deci (sic!) s-o şi vindece: acesta, care îmbolnăveşte şi vindecă de ciumă(întunecare şi înroşire) este Apollon Smintheus(adică, Şobolanul-Oşlobanu); 2-venind cu Ţandură, care fără el n-ar opera nimic  -  înseamnă că Nică Oşlobanu a refăcut FAGUL (Frasinul) Yggdrasil, din Ţanduri-“lodbe”  -  ajungem la aceeaşi identitate: Oşlobanul-Şobolanul. Dar, acum, ca Paznic al Copacului (Axă) Integral, nesmintit-neîmpărţit.

                  c-Moşul Chior(ORB) – Chiorpecul (dracului!), Ciubotarul  -  paredrul lui Ştefan: el verifică arsura limbii, ca barzaq al Logos-ului, şi “miruieşte”, vindecând sacral “plesnirile-crăpările” non-sincrone ale Punţii Logos-ului.

                  d-Despre Moşul din Iarmaroc am mai spus: este Paznicul Bourului (disimulat în “Viţică”) şi Paznicul Constelaţiilor  - îl vede pe Nevăzutul Ştefan-Ordonatorul-Măsurătorul cu Cotul (Mâna Demiurgică, Articulată în Continuitate-Deiscontinuitate) a Lumii-Manvantara; acest Moş (sinteză a lui Dumnezeu cu Satana, a Verticalei ascendente cu cea descendentă)  stăpâneşte Firul Ariadnei (deci, este Stăpân al Labirintului, dar şi al Ieşirii din Labirint  - în Axă Polară; căci opusul Labirintului este Axa)  -  şi stăpâneşte, astfel, ca şi Ianus bifrons, Timpul Degenerativ şi Eternitatea: într-un cuvânt, este component aseic al Triadei: Ştefan-Smaranda-Moşul Timpurilor(Hristos).

                  e-Moş Bodrângă – Orfeul, , Maestrul Paraşabdei  -  dar şi Ocultul Fierar, Stăpânul Ultimului Athanor, pentru cei trei “nearşi” (sau “nearşi” perfect  -  cazul dez-demonizării-transfigurării lui Mogorogea ION): Nică, Zaharia, Ion ex-Mogorogea.

                  f-Moş Vasile, tatăl lui Mogorogea ION – este Orbul Enigmatic-Cimilitor: “Nimeresc orbii Suceava şi eu nu eram să vă nimeresc?”  -  care nimereşte Centrul Alchimic de la Rădăcina Lumii; el ştie definiţia ocultă a Preotului IOAN, Paznicul Graalului (“Picioare de cal, gură de lup” etc.) – şi stăpâneşte Ouroborosul, coincidentia oppositorum îşi găseşte în Moşul Vasile un dialectician perfect, care nu confundă, ci consubstanţiază Tanda-Manda, teiu-beleiu…de curmeiu, Mecet-Berechet-Pleşcan [6]   -  “ştiu că ne jupeşte bine – ş-apoi cică popa-i cu patru ochi”. Da, căci Omul Primordial are 4 feţe: Om-Taur-Leu-Vultur (“ochiul”, în limbajul lui Moş Vasile, este sinecdoca Chipului). Ca şi Albina – fiica lui Dumnezeu, sau binecuvântata lui Dumnezeu, din Povestea lui Harap-Alb  -  Moş Vasile este Spiritul Discernământului, venit să protejeze Athanorul (şi Magnum Opus) de promiscuitatea non-spirituală, de compromisurile înjositoare  - pornite chiar de la Fiul-Ion  -  MOGOROGEA-Anti-Paraşabda.

                  Prin jupuirea epifanică (“belire”)  -  el descoperă Agatho [7] -Daimonul [8] , Spiritul Binelui, de sub pielea Şarpelui Malefic  -  şi verticalizează, pe Axa Teiului Lumii  -  Dragonul Bun – în Marele NUME.

                  La fel (revenind la consubstanţierea Verbelor)  - (t)eiu-(b)eleiu  - au a rădăcină comună EIU-EION, ION.

                  Ideea de CASĂ DE CULT (prin extensie semantică: Religie) - Mecet – la musulmani, Mitoc, la creştini  -  produce re-unirea spirituală a religiilor (prin Cercul-Curmeiu-Înconjur) întru ideea de Belşug-Pleaşcă; “pleaşcă” trimite la “folos nemeritat” – dar ce altceva face Hristos -  decât consubstanţiere a Autosacrificiului (“pleaşcă” pentru omenirea încăpăţânată în rău, dar şi pentru binele cristic conţinut, chiar inconştient, în Adam Protogonos) cu Belşugul Spiritual, dobândit prin Autosacrificiu?  Pe care AUTOSACRIFICIU şi BELŞUG SPIRITUAL se întemeiază Oculta Biserică Creştină Universală (când toate religiile/credinţele/inişierile spirituale terestre vor sta sub vorba sfântă“ O turmă şi-un păstor”)  - nu de zid, ci de duh (bisericuţa-esenţializarea în duh a Bisericii Vizibile).

                  g- Luca Moşneagu  -  nu e doar Moş, un moş oarecare, ci este Bătrânul-Moşneagul(articolul hotărât este invizibil-ocultat, dar simţit-presimţit, în sacralitatea lui, numită de Meister Eckhart: GEMŰTH); este substitut emergent al lui Hristos şi al lui Charon, poate şi al lui Lucifer (în subsidiar, prin faptul că este stâpânul, sau ne-stăpânul  -  “bortei Olimbiadei”  -  cavernă a misteriilor eleusine…) – căci, spun alchimiştii: Christus verrus Luciferus/Luci ferrus”. Şi au dreptate, în totalitate  -  căci pe Fondul luciferic se întemeiază Lumina Taborică.

                  h-Şi David din Pipirig e Moş  - dar mai activ ca toţi, căci e Vornicul Cetăţii Focului şi, implicit, al Paraşabdei (precum Moş Bodrângă!  - şi cum altfel, când ambii se trag, funcţional, din Clopotul Lumii?) – este vornicul  zonei sacrale (concave şi convexe  - complementar!): a “Clopotarului”-Clopot-Ciubuc(Calumet) şi a Ciubărului Graal. Şi atunci, el este “bunicul”  - adică ruda spirituală, de pe lumea cealaltă, cea mai dedicată transmutării lui Nică în ION-ul lui M-8.

                  i-În fine, Moşii-Feţi-Frumoşii, cei fără de vârstă, Eternii Paznici ai Graalului, strânşi în jurul Tabelei Smaragdine a lui Hermes Trismegistos  - Tablpă pe care stă Cartea-Graal-Gradale (CORANUL sau BIBLIA  - în egală măsură – CARTEA SACRĂ).

                  Se adaugă, ca Babă Cosmică  - Muma Eirene (Irinuca) – Mumă-Ocrotitoare a Pădurii, a Bourilor-Inorogi, a Împăcării Dragonilor, prin autosacrificiu  - şi paredră a (A)Nastasiei, prin care este aruncată piatra VITRIOL, pentru a fi transsubstanţiată (de “cuminţii” Lumii  - Nică+Moşi-Babe  - sau de cei 10 alchimişti din Şolticeni, sau de cei 12-24 de Bătrâni ai Kalpei…)  - în PÂINEA VIEŢII VEŞNICE.

                                                                

*

*              *