LOJA IOHANICA ROMANEASCA

Capitolul XIV:  Carul Lumii şi Zborul Angelico-Paraşabdic la Şcoala din Ceruri…

                  Din punct de vedere spiritual-iniţiatic, nu se pleacă nici o clipă din Centrul-Dhikr, din Centrul Lumii-Anamneză-Humuleşti: “plecarea” falsă din Humuleşti este, în fapt, rămânere în Humuleşti (Drum Iniţiatic Interior: indiferent de toponimice, ele nu sunt decât variante de numire a Punctelor Coroanei Stadiului Evolutiv-Spiritual al Omului!  -  aflat în Centrul “Prelucrării” Iniţiatice  - Unicul Centru al Lumii-Buricul Pământului-HUMULEŞTI!).

                  Toate toponimicele sunt, de fapt, aspecte ale unei Coroane Unice a Punctelor Spirituale de Evoluţie a Spiritului Omului  -  sunt variante de numire a Punctelor Coroanei Care Marchează Stadiilor Evolutiv-Spirituale ale Omului, în procesul de Iniţiere Cosmică  -  proces ce nu se poate desfăşura decât dinspre Centru spre PERIMETRUL-COROANĂ  -  iar Centrul nu poate fi decât Buricul Pământului  -  HUMULEŞTI. Altfel, de ce ar mai fi insistenţa lui Ion Creangă pe topos-ul sacru-Humuleşti? Să nu uităm ce spune René Guénon despre DHIKR şi despre efortul spiritual al credinciosului de a atinge starea de DHIKR: “Sufitul se va strădui să atingă un dhikr permanent, o incantaţie continuă centrată pe un Nume Divin (cel mai adesea: Allah) sau pe Shahadah: întâi în cuvânt, apoi în inimă, în stare de veghe sau somn”. Nu poţi ieşi din Humuleşti, fără să ieşi din Dhikr  - adică fără să anulezi munca de anamneză-evoluţie spirituală spre Perfecţiunea Divină. Iar cartea aceasta a lui Ion Creangă este tocmai exerciţiul spiritual-religios prin care, atât scriitorul aflat în plină Rugăciune Evocatoare-Invocatoare-Incantatoare  -  cât şi cititorul, care trebuie să se con-centreze, adică să intre, prin “rotiri” iniţiatice succesive,  în Cuibul-Centrul de Evocare-Invocare-Incantare  -  intră, de fapt, în Paradis, în comuniune cu Dumnezeu-DHIKR-ul (dacă, bineînţeles, nu se ratează treptele iniţiatice).

                  Partea a III-a are două finaluri:

                  I-unul secret, pentru iniţiaţi (arderea pentru angelizare, în Templul-Fierărie, a ultimilor doi catehumeni);

                  II-unul exoteric, “cimilit” de către ARSUL (acum) Barzaq-Gâtlan, care a ajuns, prin arderea Gâtului Pod spre Cap  - în Capul-Vârf al Carului Lumii (carul Lumii încărcat vârf cu amrita-ambrozie, cu îngeri): El ştie toate Căile şi Vehiculele Divine ale Transcenderii, dar prin apofază (ocultare):”-Hai în car!-Baiu!-Hai în căruţă!-Baiu!-Hai în teleagă!-Baiu!-Hai pe jos!-Baiu!”. Liniile de dialog sunt linii catafazice, de afirmare a negaţiei, de unire a Căilor şi Vehiculelor Oculte, în ZBORUL PARAŞABDIC. Cei ce cunosc Zborul celor care nu mai sunt catehumeni  -  sunt centralizaţi la şcoala de catiheţi de la Iaşi (adică, “mulţi chemaţi, puţini aleşi”!) -  sinonimul Şcolii Supreme Iniţiatice  -  SCOLA!!!  -  sinonimul Raiului şi al Împărăţiei Verzi a BOURULUI(căci este sinecdoca Moldovei)  -  să se tragă la teapa lor “ca apa la matcă” . Adică, reintraţi în borborosul mlaştinii, ce a rămas după potopul  de foc purificator.

                  Dar, dată fiind obsesia lui Ion Creangă pentru Războiul Ţeserii  -  s-ar putea ca Socola să fie SUCALA-SPIRALA DIVINO-COSMICĂ  -  care este  sinonimul “dobei de carte” (Tobei Mistice şi Graalului-Carte a Lumii). Acolo-s “profesorii cei mai învăţaţi din lume” – Maeştrii Paraşabdelor: Ştefan şi Smaranda. Căci “plecarea” falsă din Humuleşti este, în fapt, rămânere în Centrul-Humuleşti – dar prin transgresare la nivelul superior spiritual, pe Axa Verticală a Centrului Humuleşti: Numele Stadiului Evolutiv Suprem al  SPIRALEI-HUMULEŞTI   -  este SUCALA-IAŞI (Cieriul Socolei).

                  “-Duceţi-vă pe pustiu(…) duce-v-aţi învârtindu-vă ca ciocârlia”  -  înseamnă (din partea “bătrânilor”-Maeştri!) o  binecuvântare: Pustiul lui Iisus - Plinul Spiritual, vă aşteaptă, aşa cum aşteaptă Soarele, pe Mireasa lui – Ciocârlia.

                  Mai rămâne Împotrivitul TRĂSNEA, care, ca orice trăsnet(bici), e BUN că-i frânt-zigzagat (“Na-ţi-o bună că ţi-am frânt-o!”)  -  şi care goleşte norii celeşti, pentru a umple-rodi pământul-Rupa : “când la dică (n.n.: adică, Pământ!), nu-i nimică(n.n.: adică, în Cer). Dar el a dat “banii” de mult pentru Spirală: El e zigzag şi Spirală  -  atâta că s-ar cuveni rectificat, de la zigzag (schemă abstractă pentru Paraşabdă) – la Spirală (Paraşabda în acţiune efectivă/eficientă). Ultimii doi “arşi”  -  sunt, de fapt, angelizaţi/arhanghelizaţi (Gâtlan Barzaq-ul şi Nică Petras).

                  “Toamna viitoare, anul 1855” (1+8+5+5=19)    -  înseamnă un pas înainte faţă de “întoarcerea“  în Iarnă (Copilăria Absolută  -  Iarna Porcului Saturnian, din debutul părţii a II-a) - în ciclul doi al Spiralei:20=2+0(=două cicluri epuizate  -  vor fi în Cieriul Socolei).

                                                                               *

                  Apare, iar, la diferenţă de trei rânduri, în text [1]   -  dar, structural, la distanţa dintre partea a III-a(partea preparării pentru ridicarea în rang, alchimică, a lucrării asupra Eului Spiritual) şi partea a IV-a (ridicarea efectivă, de la tehnica alchimică, la rangul Spiritual-Fiinţial, al lui Adam Protogonos) cifra anului 1855 [2] . Deci, 1855+1855=28. Adică, 7x4. Este numărul zilelor lunii anului-ciclului mediu: se marchează trecerea de la un CERC al Spiralei evoluţiei spirituale-alchimice  -  la următorul CERC al evoluţiei spirituale-fiinţiale  -  în mod retrograd, de la Războiul de Ţesut, la Originea Firului Vieţii  -  VÂRTELNIŢA şi SUCALA-SOCOLA. Fără fir, cum ar lucra Războiul  de Ţesut? Fără Soartă-Viaţă, cum ar mai funcţiona existenţa Ţesăturii-Lume? În plus, Socola-Sucala are valenţă dublă – malefică şi benefică -  în domeniul sacerdotal: este Şcoală Iniţatică (întru Ştiinţa Sacră) pe lângă Mitropolie  -  zona Cieriului Socolei-Sucalei)  -  şi Casă de Nebuni, adică tot o zonă de pregătire pentru transcendere: ne-bunii nu sunt buni pentru lumea asta, dar “a celor săraci cu duhul va fi împărăţia cerurilor”  -  iar Nebunii TRILURILOR sau BUFONII Evului Mediu erau respectaţi, ca voci ale Adevărului  -  de către Cetate şi de către Regi. Sau, ar fi fost bine să fie ascultaţi, căci erau Vocea lui Dumnezeu, vorbind prin Gâtlejul lor.

                  Era nevoie, în cazul Iniţiatului, de un Gâtlej(Barzaq) pentru o Voce(Paraşabda): acesta este şi tandemul “arşilor”: Gâtlan şi Nică (ION), în Carul Lumii, sub Ţolul-Uter şi Văl al celei de-a treia şi ultima fază alchimică: obţinerea “Drobului”, de SARE-Piatra Filosofală  -  ca fixare definitivă a Spiritului în Paradis  -  tradusă, această fixaţie, în Revelaţia Împărăţiei Verzi (Grădina Maicii Domnului), Tabula (Masa) Smaragdina(Verde), menţinând Potirul Graal, păzit de 12(24) de Bătrâni (din zona Rex et Pontifex), Bătrânii Albi ai Vremurilor. Urmează după:

                  I-purificatio (prin SULF) -  Focul căutat şi găsit în Apa Sâmbetei  -  primul Auraş-Păcuraş, care arată calea spre faza a II-a,

                  II-Elixirul  - Oloiul şi Vinul, obţinute ca Sânge şi Apă, din Coasta lui Iisus Hristos, şi depuse în Cupa Graalului  -  la FIERĂRIA(Trăsnetului)-Casa Paraşabdei, a lui Moş Bodrângă, substitut al dubletului sacral Ştefan-Smaranda  -  ei înşişi implicaţi în constituţia spirituală (coroană aureolară şi smarald luciferic) a Graalului.

                  III-Etapa a III-a, în mod logic şi necesar, este a obţinerii Drubului de SARE şi al ridicării lui, prin Carul lui LUCA-OLIMPIADA [3] (Lumina), tras de Caii Solari(“smârţoagele” mistice) – 3 (“Alba-nainte, alba la roate/Oiştea goală pe de o parte”  - Iapa pentru Soarele-Armăsarul Negru)  -  până în Cieriul Socolei până în Vârful Axei Polare-Plop, până în mijlocul Tabulei Smaragdine Zodiacal-Macrocosmice (Manvantarice şi Kalpice, în acelaşi timp), unde, deodată,  răsare GRAALUL, (cu G-ul divin, sugerat magic în mantra lui Moş Nichifor Coţcariul  -  al Galaţiului).

                  Să micşorăm paşii, pentru a vedea “Cusătura-Ţesătura” Căii până la Revelaţia Cieriului Sucalei-Socolei, Tabelei Samaragdine a Bătrânilor Vremurilor, cu Graalul (Ştefan şi Smaranda) în mijloc, aşteptându-I pe ION şi GÂTLAN să se topească, expresii ale Ritmului Kalpic, în Graalul-Inima Sacră al acestui Manvantara, pentru a-l ridica într-al optulea Manvantara.

                  “Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte, strămutat la câmp, şi pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, aşa nu  mă dam eu dus din Humuleşti, în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruinţa mamei (s.n.: supusa, de drept, dacă nu de fapt, a Tatălui Kalpei-Ştefan)”.

                  Toată progresia procesuală e cuprinsă în această primă frază:

                  a-URSUL-KSHATRYA, Cavaler şi emblemă sacră (BOUR [4] ), e greu să îngăduie “scoaterea din bârlog” (Centrul Lumii)  -  pentru a fi înlocuit cu adevăratul centru spiritual  -  BRAHMANUL-Mistreţul Aureolat, dinspre Cerul Gurii spre Lume, de Semicercurile-Colţi de străpungere a Cerului Manvantaric.

                  b-Ţăranul de la munte  - este Rex-Pontifex, rege şi Mag, stabilizat în Vârful Muntelui Lumii [5] ), pentru reglarea şi impunerea DHARMEI-Lege Cosmică. El trebuie să se strămute, pe Spirală în sus(atenţie!) în mijlocul Cerului Noului Manvantara: Tabula Smaragdina-CÂMPUL, Paradisul Veşnic Verde (Împărăţia Sfintei Parascheva-Venera!), care a înlocuit Rădăcina Neagră (Talpa Iadului) arsă (în partea a III-a). Axa Polară a Manvantarului anterior are axul ars la vârf, exorcizat de demonii (care pot năvăli la ÎNTOARCEREA PE DOS A LUMII, pentru schimbarea Manvantarului)  -  şi înnoit cu VERDELE IUBIRII, Temelia Noii Lumi. Care Lume va sta sub semnul Luceafărului-Soare Negru(Ocult), al Împărăţiei Verzi cu Bour Fixat Alchimic (Moldova intră, deci, prima, spiritual, de pe Pământul actual, în Manvantarul al 8-lea  -  etapă spirituală a moralităţii perfecte, totale).

                  c-“pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale”  - este îngerul-arhanghelul ce stă lipit de axa pe care trebuie s-o ocrotească  -  axa Manvantarului anterior. El este nevinovat în sine, dar “vinovat” metafizic de ataşamentul exclusiv faţă de Sânul-Paraşabda [6] (Clopot-Emisferă) al unui rang spiritual, aparţinând unei etape de evoluţie spirituală  -  epuizată. Etapa numită, pe cercul M-7 -  Humuleşti  -  se va numi, urmând dinamica spiralei Kalpei, la nivelul M-8  -  SOCOLA-Iaşi  -  capitala, Centrul Spiritual al Tabulei (Temelie Sacră) Smaragdina. De fapt, tot “sucursală” spiritual-semantică a Centrului-Humuleşti (căci Humuleşti nu este doar Centrul Manvantarului  -  ci şi al Kalpei  - cel puţin aşa sugerează prezenţa aici a lui Ştefan…).

                  “Şi oare de ce nu m-aş fi dat dus (s.n.) din Humuleşti, nici în ruptul capului (s.n.), când mereu îmi spunea mama că pentru folosul mieu (s.n.) este aceasta?”

                  În primul rând, ION-NIKE trebuie să fie dat-dus=dăruit Noii Trepte Spiritual-Evolutive a Lumii. Sacrificat  -  pentru explozia benefică a Manvantarului Şapte (M-7), în Rădăcina Verde  -  Manvantarul Opt (M-8). Sacrificiul Transfigurator este marcat prin ruptul capului= decapitarea de “ţeasta”-sfera veche spirituală (încă ovultă, nevăzută  -  dar posibil de tradus prin cap-inimă, Cap-Graal  -  sau, simplu: CAP-G [7] ). E o Schimbare la Faţă   - riguros necesară în Ritualul de Iniţiere (de maximă profunzime). Folosul nu era al Manvantarului fost     (M-8), păzit de Smaranda  -  ci al Manvantarului viitor (M-8) -  păzit de ION al Smaraldului-Graal.

                  Explicaţia dată în text este una de schimbare a dimensiunilor  - a distanţelor şi raporturilor din topos-ul sacru. Şi aceasta e perfect adevărat. “Iaşii nu erau aproape (s.n.) de Neamţ”  -  pentru că erau deasupra Neamţului: trebuia să faci efortul pe verticală, al suirii unei trepte  -  nu doar fuga pe orizontală a Mercurului, Simbolul Nefixării  -  ilustrat de Cervus Fugitivus  - înlocuit aici, de Ion Creangă, prin telegarii solari; “pâşlind-o aşa cam pe după toacă”  - înconjurând doar, pe orizontală, LEMNUL-toacă (Toba Mistică), Trunchiul Copacului Vieţii (Sephirot)  - iar nu urcând definitiv în Vârf (cum încercase, dar în impostură, Nică  - să se substituie Soarelui-Cucului, din Vârful Cireşului, cu Cireaşa Roşie-Soarele în Vârf).                                                                                                                                 *

                  Experienţa alchimică de tip Gerilă (încălzire-răcire: “ne degera măduva-n oase” [8] , descensiunea Şarpelui Kundalini, după fuga-înfierbântare a traversării Apei Sâmbetei-Moldova, sau a Cânepei Mărioarei – ascensiunea, Starea pe Coadă  , a Şarpelui Kundalini). Măduva îngheţată trebuie schimbată, ritmic şi ciclic, cu inima fierbinte  -  “ că ce gândeam şi izbândeam [9] ”. Da, dar în “cercul strâmt” al orizontului Manvantarului al Şaptelea (M-7). “De la Neamţ la Fălticeni şi de la Fălticeni [10] la Neamţ” era pentru noi atunci o palmă de loc.” Cercul strâmt în care se învârteau în Manvantarul 7 era palma cu Aborele Sorţii-Vieţii hotărât acolo  -  dar nu şi întruparea în Manvantarul Superior – M-8. Şi Neamţul (Neamul Zeilor) trebuia schimbat, prin Ragnarökr-Apocalipsă  -  Amurgul Zeilor aduce nostalgia vechiului Manvantara, înghiţit de Lupul Fenrir  -  dar şi bucuria Noului Manvantara. “Acum se schimba vorba”(s.n.)  -  se schimba Vibraţia Paraşabdei, ascendentă pe Spirală, în cercul Noului Manvantara. “O cale scurtă de două poşte de la Fălticeni la Neamţ  - nu se potriveşte c-o întindere de şese poşte, lungi şi obositoare, de la Iaşi la Neamţ”. Două Poşte=dus-întors, pe orizontală. Şase Poşte=3+3=schimbarea Triadei Sacre a Manvantarului Şapte (M-7) -  cu Triada Sacră a Manvantarului Opt (M-8). “Căci  nu vă pară şagă (n.n.: insistă ritualic Ion Creangă): de la Neamţ până la Iaşi e câtu-i de la Iaşi până la Neamţ, nici mai mult, nici mai puţin”. Prin accelerarea-fugă a Mercurului, distanţa Fălticeni-Neamţ se scurta  prin inversare (Neamţ-Fălticeni  -  mai ales că fusese alimentată de Inima Fierbinte şi de Sărutul “furat de la cele copile sprinţare” [11]   -  zânele, spiritele mercuriale ale locului). Dar acum nu se mai fuge: se fixează  -  iar, astfel, distanţa nu se comprimă, ci rămâne constantă, pe verticală. Nimeni nu fuge în sus pe verticală  -  cel mult, ca impostor, cade în cânepă  -  dar nu mai era cazul lui ION-NIKE, ars în Templul Fierarului.  Şi el o ştie, ştie că mintea (Spiritul!)  M-7 este prost şi trebuie resurecţionat. Cum? Prin Plânsul fertil: “(…)decât să  plângi nemângâiet şi să te usuci”), care cade la Rădăcinile Axei Lumilor Spiralate: plânsul de foc USUCĂ Axa Veche şi face să se înalţe Axa Nouă  -  şi Plângăreţul Divin, Alimentatorul cu Foc al Axei Vii “vede cu ochii” – nu o fată oarecare  -  ci pe Paredra Sa (încă invizibilă pentru neiniţiaţi, dar vizibilă pentru ION-NIKE: “Dar vorba ceea: ursul nu joacă de bună-voie”. Dansul, pe Spirala ascendentă brahmanic, este supus Cavalerului-Urs. “Mort-copt, trebuie să fac pe cheful mamei” – dar mort iniţiatic şi copt alchimic, el va reuşi să se înalţe peste gardul Manvantarului, îngereşte  -  nu ca impostor fără ban-mesaj sacru, care lipsă să-l retrogradeze la Spurcatul-Pupăza  -  şi apoi să-l reabilitaze la Moşul-Bour cu Găinuşa de Aur. Gata, tribulaţiile au încetat. El “nici nu mai atinge” gardul, dar, să nu uităm, gardul l-a atins pe el! -  prin direcţionarea mamei  -  care pre-vedea piatra aruncată (cf. finalul părţii a II-a).

                  Trebuie să plece fără voinţă şi să lase ce-i era drag  -  pentru cheful mamei. Iată energia de propulsie: Intelectivul purificat (cheful mamei=eros agapé  -  nu există sentimente haotice, ci determinare sacră a Mamei Manvantarului şi a Tatălui Kalpei). Voinţa veche (ca orientare energetică) va fi schimbată cu voinţa nouă (noua orientare energetică, la nivelul M-8).

                  Apare Osana-Ozana  -  o cu totul alta decât cea cu care se asimilase în Cuptorul Alchimic al părţii a III-a (“peste Ozana” spre Târgul-Neamţului-Paradis-Pometea”): Styxul dintre M-7 şi M-8  - “curgătoare şi limpede ca cristalul”(s.n.) – Osana-Ozana ca PIATRĂ FILOSOFALĂ. Cetatea de Foc Zeiesc din M-7 rămâne doar oglindire mâhnită, în Diamantul Pietrei Filosofale, în Sângele Graalului de pe Tabula (Masa) Smaragdina…Veacurile se resorb în Graalul urcat în M-8. Se resorb, în Diamant Intelectiv al Dragostei Noi, din   M-8  - Arheii: Tata-Mama, fraţi-surori (până aici, dubletul sacri Soare-Lună, yin-yang, ida şi pingala), “băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie” [12] (iarnă solstiţială)  -  şi tovarăşii alchimici (vară solstiţială  -  cei 10 de la Athanorul lui Pavel).

                  Spaţiul M-7 se autoabsoarbe, paradisiac  -  în viitoarea Tabula Smaragdina: “dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul (n.n.: diamant mărunţit, “care sare cât mine de sus”  -  se spunea în zona Irinuca… [13]   -  diamant gata să-l înglobeze-închidă-fixeze, atunci, în ochii Fetei de Smarald  -  şi Nică fuge…) cu ştioalnele, ţarinile cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereţii” [14] . Dacă, atunci, fugea  -  acum nu mai are unde fugi, pe verticală în sus  -  şi se uită în jos, la ştioalna  - PÂLNIA rămasă jos, în borborosul lui M-7. Ţarini cu holde, câmpul cu flori şi Dealul AUM-ului  -  toate se prefac în Zorii Noi ai Diamantului Deplin Solidar Interior.

                  Ce mai absoarbe Diamantul? Toate mişcările ciclice ale lui M-7: şăzători (mişcări Paraşabdice, ca şi clăcile), hori (mişcări solare).  “De piatră de-ai fi fost, şi nu se putea să nu-ţi salte inima de bucurie când auzeai uneori în puterea nopţei pe Mihai scripcarul din Humuleşti, umblând tot satu (cu) câte o droaie de flăcăi după dânsul şi cântând.”  Ia uite-te! Inima fierbinte-Hristos din Diamantul Graal al M-8 îl absoarbe pe nocturnul (ocultul) AMIN -  Mihai-Mikaël Scripcarul-Orfeul Centrului Spiritual al M-8  -  cu droaia-loja iohanică după el! Păi, ăsta-i Moş Bodrângă, la Vârsta lui Făt-Frumos (Aminul-Eminescu…)!  -  adică, abia acum “devoalat”…Păi da, se putea să transcendă el singur, Ioan al Inimii? Fără AMIN? Ar fi fost o absurditate.

                  Şi ce Sunet Primordial (Paraşabda) cântă Amin-Mikaël-ul, resorbit cu toată Loja Iohanică în Diamantul Graalului? Despre finalul M-7, ca-n Scrisoarea I: stelele-frunze pică jos (“Ca şi frunzele de toamnă, toate stelele-au pierit”…), din Copacul-Axă Polară Cosmică  -  la sunetul Paraşabdei Noi, din M-8  -  PRIVIGHETOAREA  - cea care priveghează (pe Mortul M-7) şi veghează (pe Viul M-8). “Şi nu putea să nu-ţi tresalte inima de bucurie când auzeai uneori în puterea nopţei, pe Mihai scripcariul din Humuleşti (…) cântând: <<Cânta o privighetoare/ Cu viersul de fată mare. / Şi cânta cu glas duios, / De picau frunzele jos; / Şi cânta cu glas subţire/ Pentru-a noastră despărţire;/ Şi ofta şi ciripea,/ Inima de ţ-o rupea!>>”… 

                  Cântă-boceşte DESPĂRŢIREA de M-7. Cântă Ruptura Inimii: Inima de Carne rămâne în M-7, Inima de Foc transcende în Diamant, în Piatra Centrală-Graal al M-8.  Şi unde-i veselia (insistentă!), atunci? : a “tresălta inima de bucurie”, “Şi câte alte petreceri pline de veselie…” Păi, cum unde-i ? În M-8  -  unde Mikaël Aminul continuă existenţa Lojei Iohanice, promovate spiritual pe veticala Axei pe care-s înşirate lumile (amintiţi-vă de SUCALĂ-SOCOLA, pe care-s înţirate ţevile-Manvantare , verticalizaţi-le şi imaginaţi-vă cum sunt tăiate firele de continuitate dintre Manvantare: ceea ce în M-7 era  PLÂNS, în M-8 devine RÂS!)  -   Sărbătoarea Paraddisului: “tot anul sărbătoare, şi numai o zi de lucru”, ca praznic(moarte)-nuntă(viaţă)  - NEDIFERENŢIATE! Ca-n Rai. Iar Baba, fosta Talpa Iadului  - e Sfânta Duminică, de la “talpa” Mesei  Smaraldine, din M-8.

                  “Pot să mă bolnăvesc de dorul ei…şi să mor printre streini!” Posibil şi chiar necesar: să moară în M-7, pentru a învia în M-8. Dar poate să aducă moartea-boala Demonului, şi în M-8? Poate, de ce nu?

                  Deocamdată, Luca-Olimpiada pregătesc transcenderea, cu Carul Solar şi Iepele Solare. Tatăl Kalpelor, posomorât, gândindu-se la “işti vro şese”  -  14-8=6. [14=Totalul Manvantarelor; 8 – Manvantara de pân-acum  -  inclusiv cel patronat, în viitor, de ION-Nike. Şase  -  mai rămân. “Vreo” – pentru că încă nu s-a sfârşit bine M-7 -  şi nici n-a început bine M-8…]. Adică (zicem noi)  -  gândindu-se la Ritualul transcenderii ultimilor Manvantara.

                  ION-Nike, în acest interval al Logos-ului Stăpânului Kalpelor  -  absoarbe, conştiincios, şi toate şcolile iniţiatice prin care ajunsese în situaţia actuală, de unic pretendent la Preoţia-Conducerea Spirituală a lui M-8: “Şi eu să înşir atâtea şcoli: în Humuleşti, la Broşteni, în crierii munţilor (unde Irina-Pacea şi Irina-Broasca Euharistică prevăzuse Piatra care cade în borboros, că se va transsubstanţia în Pâinea Vieţii  -  şi pregătise deja Bradul de Foc al transcenderii  - autodistrugându-şi, de fapt, Casa din M-7 şi autosacrificându-se, în chip de capră ruptă în bucăţi – Iisus pe Crucea-Gard al Lumilor  -  Irina se identifică marianic, cu  Maria Broasca, totodată   - şi transmiţându-i, pe ucenici, prin Demeter, la Fratele Trăsnet-Borca) – în Neamţ, la Fălticeni (măi, să fie!  -  a schimbat ION-Nike Paraşabda: acum zice “FĂLTICENI, nu FOLTICENI, ca-n partea a III-a – căci Şolticii Alchimişti, prin Fierar-Faţa Ocultă a lui Bodrângă  -  şi-au isprpvit treaba…) – şi acum la Socola, pentru a căpăta voie să mă fac, ia, acolo, un popă prost, cu preuteasă şi copii; prea mult mi se cere!…”

                  Popă sărac cu duhul  -  căci a lui va fi împărăţia (NOUĂ!) a Cerurilor (NOI, şi ele, ale lui M-8). Şi va avea-o pe Smaranda Graalului (transfigurată, evuident, la nivelul M-8)  - şi va înmulţi copii  -  adică, se pare, va introduce sexul inferior, infernal, mortal -  şi în Raiul  - M-8…De, asta-i “misia” lui Adam Protogonos, oriunde şi oricând…

                  Deocamdată, el crede că nu va repeta greşeala [15] (de Adam Protogonos) din M-7, şi că Moartea, deci, nu va pătrunde în M-8. El se vrea călugăr (ascet), cu plosca cu apă -  vie (sau moartă?  -  nu încă, probabil) la şold, ca Spânu  -  cel care transfigurează PLOSCA în FÂNTÂNA Schimbării la Faţă şi cu Apă Vie  -  “icrişoare moi”       ( peştii-Peştele Hristos, în faza “hibernală”, potenţială, latentă)  -  pistoale-bici-trăsnet la brâu, comanacul pe-o ureche (dacă-l îndreaptă, surpă lumea! – zic miturile…) şi cu “sabia Duhului”-Mikaël în mână  -  yoghin “cu pletele în vânt” (“cu ştiubeiu plin de galbeni”  -  Soare cu Albine-galbeni, albine minerale  - căci suntem la stadiul Diamant…). Dar, (de-)acum e-acum – căci deja de la Sabia Duhului se simte miros de pucioasă  -  de Falus exhibant-onanic, nu de Creaţie Autoritar-Demiurgică…):

                  “(…)ia-o la papuc (n.n.: Duhu şi Teofan şi-i pierduseră, iar Nică îi găseşte  -  nu-i bine, căci iar Piciorul-Adam e în Piele, despărţit schizofrenic, sexual  -  de EVA)  -  peste “Piciorul Rău”, spre “Cărarea Afurisită”, dintre “Secu şi Agapia din Deal” (Agapia Paraşabdei)…

                  Deocamdată, înşiruirea îngrijorează: de la Papuc începând, se repetă greşeala din M-7  - despărţirea morală Bine-Rău, Afurisit-Neafurisit ;“Cărarea Afurisită” este drumul “tur-retur” la Pomul Cunoaşterii, drum pe care, întors, Adam şi Eva au plâns, special ca să ardă, Jos, Buba-Talpa Iadului: au ars-o, dar nu destul, ca s-o şi fertilizeze, să crească Axa înapoi  până în Rai… Şi diferenţa Penia-Poros se creează (prin SECU-penia – Agapia din Deal-POROS)…

                  Tot mai rău se vede în M-8: îngerii se sexualizează -  cad, adică -  se demonizează: “Mieluşa lui Dumnezeu “(n.n.:Iisus-Paraşabda Bună) “se îngroaşă”(ca Paraşabdă-Vibraţie-Glas-de/în-Jos), învăluit(ă) în Prakrti, şi devine “Berbecul lui Dumnezeu”  -  cel care nu sparge porţile Iadului, ci ale Raiului…  - se prevede “răvăşirea”-devastarea spirituală…

                  Călugăria (de felul acesta!) valorează cât bureţii: ies după ploaie (Ploaia de Foc a Plânsului), apoi dispar. “Ştii, ca omul cuprins de evlavie”  -  spune Ion Creangă că ar fi învăţat taina sexualizării  -  comparând-o cu călugăria-asceză. Dacă mai este, cu adevărat, EVLAVIE, şi cât mai este  -  doar “Cei smeriţi se vor înălţa – în M-8  - M-8 va fi mai bun ca M-7. Gândul la călugărie rămâne peste noapte: “toată noaptea cea dinainte de plecare(…) m-am frământat cu gândul(…)cum aş putea îndupleca pe mama să mă deie mai bine la călugărie”. Dar, demonul cel şoltic-alchimist tălmăceşte în felul său “SMINTHEUS” (adică, luminat, dar cu Păcat Vechi) călugăria  -  inducându-i şi “boarea” păcatului latent, potenţial. N-are când să mai insiste cu călugăria la mama  -  şi urmează ISTORIA, pe muchie de cuţit, a Luminătoarei-Olimpiada: nevastă de-a doua a lui moş Luca-Lumina-“însurăţel de-al doilea” (n.n.: Lumina Nouă din M-8), ea stăpâneşte PORCII(mistreţii)-BRAHMANII, la “borta ceea” (care nu e cavernă vaginală, ci CEREASCĂ: “naşte” lumina lui M-8, prin “borta” din Cerul străpuns de Axa Sucalei Lumii  - dinspre M-7. Gardul rupt într-un loc  -  şi păpuşoii  -  sunt trecerea-barzaq în M-8  - respectiv axele solare ale Noului Manvantara.

                  În Ziua Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul, pleacă-transcend spre/în stadiul spiritual Socola (Nume Superior Spiritual, în cadrul Centrului Iradiant: HUMULEŞTI): adică, VECHIUL CAP din M-7  -  ION Botezătorul-Mezericordie  -  este înlăturat magic, pentru a prinde CAPUL NOU, al lui IOAN Evanghelistul-Justiţiarul, din M-8  - căci, la început, în orice Manvantara este nevoie de ORDINE-COSMOS. De data asta, ION-Nike nu se mai “”necăjeşte cu nişte costiţe de porc afumate şi cu nişte cârnaţi fripţi” [16] , ca la “despărţirea” pe orizontală, când pleca cu David şi Dumitru (sau David-Dumitru-Demeter), la Eirene-Hristosul Feminin, Maica Domnului-Broasca  -  căci el însuşi este, acum PORCUL MISTREŢ-VARANIA, BRAHMANUL. Şi este şi URSUL. Căci, la începutul oricărui Manvantara, Războinicul e şi Preot, Rex et Pontifex: “Rogu-te, mână mai tare, moş Luca, zic eu, să nu se mai uite satul ca la urs la noi!”(s.n.).

                  Satul-Pielea Veche de URS. Pe care o schimbă cu Pielea Nouă, Războinicii-Preoţii Soarelui lui M-8. Cei doi Zei Gemeni, despre care A.Bucurescu zice că au locuit pe Ceahlău, şi la Neamţ  -  sunt: I-barzaq-ul care croieşte “”borta”  - şi II-ION Evanghelistul, Maestrul Cosmicizasnt al M-8.

                  “Parcă are omul zece vieţi”. Da, are, căci Cei Doi îi poartă în ei pe cei Zece: să nu uităm că, la FOlticeni, şi-au pregătit ierarhia divină, cele ZECE trepte ale ierarhiei divine, cu câte un şef-responsabil. Nu considerăm că mai e cazul să-i repetăm, căci, oricum, ordinea lor în M-8 n-o putem cunoaşte  -  noi, cititorii lui Ion Creangă, fiind profanii din M-7. Bănuim că, şi în M-8, cea mai înaltă treaptă va ocupa-o tot Paraşabda, Vibraţia Demiurgică-Moş BODRÂNGĂ (sinteză a paredrilor Soare-Lună, Ştefan-Smaranda).

                  “Tot umblând noi din şcoală în şcoală, mai mult, ia, aşa, de frunza frăsinelului”  -  FRASINUL [17] este Mâner de Lance şi Lance propriu-zisă (de străpungere a Cerului, spre Noul Manvantara) -  este şi Frasinul Yggdrasil-Copacul Lumii  -  deci, prin şcoli, au devenit Stăpânii Yggdrasilului, ai macro şi micro-cosmosului (Lance-Cupă Graal).

                  Frasinul alungă şerpii  -  deci, deocamdată, în M-8 nu e Războiul Contrariilor, ci pacea prorocită de Bradul de Foc-Eirene, Broasca şi Capra(Miel) “Ruptă” Euharistic.

                  “Supărarea noastră creştea la culme” [18] =”furor sacer”, întemeietoarea Bradului Sacru: Dumnezeu s-a supărat  -  şi din Apele-Prakrti a răsărit Bradul! Sau, mai exact spus, prin Talpa Manvantarului ulterior, a străpuns LANCEA FRASINULUI Axei Manvantarului anterior. TALPA devine CAP, în noua Lume-Manvantara. Barzaq-ul-Talpă(călcâi) va trebui arsă, pentru a nu pătrunde Moartea (ca în Achille) şi în Noul Manvantara. Probabil că asta şi face “furor sacer”: ARDE TALPA Manvantarului  -  dar trebuie văzut cât de perfect operează acest ritual al arderii punţii pe care vine Demonul-Moarte, dinspre M-7.

                  “Mai aruncăm câte-o câte-o căutătură jalnică spre Munţii Neamţului; urieşi munţi, cu vârfurile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele(…) să le înece în Dunărea măreaţă”: Munţii care se văd, dacă sunt “urieşi”, dacă străpung, precum Yggdrasilul-Lance, “nourii”!!! şi dacă din ei “purced izvoarele”  -  nu sunt, NU MAI POT FI!!!  -  Cei Vechi (doar le pare aşa “trecătorilor”prin Hotarul Manvantarelor !) – ei sunt ai Noului Neamţ (Noi Neamuri de Zei, din Noul Manvantara  -  altă generaţie,  divină)  - iar Osana-Ozana este înlocuită cu Dunărea-Sfântul Istru. Era nevoie de Apa Împărăţiei Verzi , calitativ superioară Osanei-Ozanei Humuleştilor  . Centrul Lumii M-7. Izvoarele şi pâraiele Raiului (M-7 trecut în M-8) – pornesc din PAŞTELE-PAŞCANI  -  Muntel Meru al Kalpei. Munte Ocult. Deocamdată, Zeii Gemeni Frasini(Frăţâni) ajung la Blăgeşti, peste Siretiu  - unde ne-a fost masul  -  prima rămânere-masă, înaintea celei Rotunde-Smaraldine. De fapt, Blăjeşti [19] - vine de Blajinii-Rohmanii Străvechi, despre care face vorbire V.Lovinescu  -  Sfinţi la Apa Sâmbetei (Siretul, aici). Toţi Blajinii sunt Preoţi [20] . Hierasus=Siret, Apa Sfântă [21]   - au trecut-o, botezându-se pentru a fi Blajinii-Sfinţii-Preoţii Noii Lumi  - M-8.

                  Li se schimbă sângele, aici, prin Calvarul Ţânţarilor (”şi ţânţarii te chinuiesc amarnic”), şi sunt exorcizaţi, prin “fumăraie de baligi”   - ale URUS-ului-BOURULUI  -  de unde credem a rezulta identificarea Bourului cu M-8. “Ne-au coşit ţânţarii”  -  fie “ne-au cusut de Noua Lume” – fie “ne-au transformat în coşuri-hogeacuri pentru intrarea -străpungerea tălpii în Soba Noii Temelii”.

                  “Cum treci Siretul (n.n.:Hierasus) , apa-i rea şi lemnele pe sponci; iar vara te înăduşi de căldură, şi ţânţarii te chinuiesc amarnic”. Oamenii “işti de pe la câmp:sarbezi la faţă şi zbârciţi, de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte, în toată viaţa lor(…)-Ştii una, moş Luca(…) Găinuşa-i spre asfinţit, rariţile de-asemine, şi luceafărul de ziuă de-acum trebuie să răsară(…)”. Şi astfel: GĂINUŞA DE AUR şi RARIŢA PORUMBULUI dispar-apun n.n.: deci, ele erau semne ale M-7!) -  Luceafărul de Ziuă stă să răsară  - Soare Ocult, de fapt Nou, al Noii Lumi – M-8.

                  Dar celelalte? Apa rea? E Apa-Vitriol, insuportabilă pentru profani; Lemnele pe sponci  - da: toate lemnele sunt Lemnul  - Axa(Centralizată-Compactă) Copac al Vieţii, al Noii Lumi, încă nefărâmiţată (UN SINGUR SUFLET, UN SINGUR TRUP=AdamProtogonos nu s-a risipit-înmulţit în “lemne” – vieţi – El este LEMNUL PARADISULUI-CRUCEA). Faţa e sarbădă=palidă-ascetică, adică luminos-taborică. Oamenii sunt, încă, Omul-Adam-Hristos.

                  Zbârciţi? Da, adică Adam Protogonos din M-8 este străbătut de Firul sinusoidal neîntrerupt al Vieţii Veşnice (Îngurzite-Îngruzite-Îngrozite-Mirate de Noua Lume  - ca opinca-Pungă a Piciorului Gol-Adam). Ca Gura Pungii Cosmice: încă nu s-a deschis pentru înmulţirea-răspândirea- expresia/exprimareaVieţii.CIUPERCA=închiderea (cripto-gamă) fără înmulţirea sexuală. Zice Luca că “îi iese lui Zaharia –Maestrul Barzaq-ului  - “un sfânt din gură” – recunoscând Soarele Ocult-Luceafărul: de fapt, Sfântul Zaharia îşi leagă-identifică Rugăciunea cu Soarele Ocult-Luceafăr.

                  Decât ne-am tot învârti şi cioşmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale”. Interesantă zicere despre străpungerea pe verticală a Labirintului Lumii Vechi  -  devenită, prin “stârpirea” rosturilor/rostirilor-sensuri, infernală. Da, decât să întârziem, pe această prispă-orizontală a Lumii M-7, rotind-învârtind în gol, nonevolutiv, aceleaşi coordonate spirituale  - mai bine “să scurtăm din cale”  -  să rezumăm cât mai succint, cât mai lapidar, esenţele demne de transgresare ale M-7 – şi să purcedem în “drumul”-Străpungere de Lance, spre Ceruri  - spre M-8. Numai pe verticala spirituală se “scurtează calea, până la identificarea cu PUNCTUL (Centrul Absolut al Lumii-Adam Protogonos).

                  “Şi aşa, luându-ne rămas bun de la gazdă, care era tot afară culcat, pe altă prispă, plecăm.(…)întâlnim câţiva oameni, cu nişte cară cu draniţă, mergând spre Iaşi. Ne întovărăşim cu dânşii, de frica lăieşilor din Ruginoasa  -  şi hai-hai, hai-hai, până-n ziuă, iacă-tă-ne în Târgul Frumos, unde-am şi înjunghiat câţiva harbuji într-ales, de ni-am potolit , deocamdată, şi foamea, şi setea.” [22] .  Da, lasă Omul Culcat (“pe altă prispă” decât a celor ce pleacă spre CIERIUL SOCOLEI…), adică lâncezind în/întru orizontala M-7  -  şi pleacă, alături de carele cu draniţă(epifania Focului, a Bradului Cosmic, care li s-a revelat, prima oară, prin Eirene-Broasca Demiugă)  - în sus, spre Cieriul Socolei  -  de frica lăieşilor din Ruginoasa  -  “până-n ziuă  -  iacă-tă-ne în Târgul Frumos”: se depărtează de Rugina Neagră a Vechii Lumi  -  pentru Târgul Frumos, Noul NUME-NUMA al Cetăţii Neamţ-Cetatea Zeilor Pribegi. “Au înjunghiat câţiva harbuji într-ales”  - s-au înjunghiat euharistic, pe ei înşişi, pentru a stropi cu FOC Noua Cetate a Frumosului Etern-Divin  -  “agheazma Paradisului” nu este sânge uman, ci vegetal. Şi cine să fie ALEŞII, mai aleşi!  -  mai “într-ales”, mai “mofturoşi”, decât cei care au trecut prin toate “peripeţiile”-probe iniţiatice? Şi pe care i-a “selecţionat” o instanţă superioară oricărei alteia  -  Veghetorii-Maeştrii Manvantarului, respectiv  - Kalpei!

                  “Apoi, după ce s-au hodinit caii, am pornit înainte, spre Podul Leloaie”. Mare grijă la CAI  -  Călăuzele Sufletului  - în Noua Lume! Încă un POD:Leloaie. Se identifică cu Leloaia-Lelea (rang iniţiatic, ca şi Bădiţa/Bădie)  -  SMARANDA. Lelea-Preoteasa Smaranda Noii Lumi  -  peste ea, autosacrificată în Pod,  trece Fiul, pentru a răzbate cu bine în M-8.

                  Caii solari sunt lumânări topite-muiate(“căci zmeii lui moş Luca se muiese de tot(…) MAI ALES PE LA ASFINŢITUL SOARELUI, tocmai când intram în Iaşi, pe rohatca Păcurari”)  -  rămânând, din ei, Focul Pur, Absolut (de dincolo de Soarele Vizibil, aflat în declin, căci aparţine de M-7  -  de dincolo de Ceara-Albină care Zboară SPRE  -  dar nu ajunge la EL…)  -  Focul necesar strălucirii Diamantului-DROB-DE-SARE  - Piatră Filosofală.

                  Intră în Iaşi (alt nume, superior spiritual, încadrat  în  Spirala Evolutivă Atot-Sintetizantă HUMULEŞTI – pe rohatca (bariera) Păcurari: sugestie a Mielului Cristic – încă neînjunghiat, căci este încă purul Adam Protogonos  - dar, în viitorul de segregare-viaţă  - ÎNJUNGHIAT, căci trebuie să “re-lege”/re-închege/COAGULEZE/re-sintetizeze, cu sângele său autosacrificial, ce a segregat Adam Protogonos, care-şi aminteşte de paredra-Eva, de Lelea Smaranda  - soră, soţie şi mamă a lui ION-GÂTLAN (fiinţă care nu mai desparte, prin cap – inima de minte: are acum Cap de Dascăl-Zeu-Maestru)=Fraţii Gemelari, Zeii Gemeni  - Frăţânii-Frasinul…Unicul.

                  “Patruzecile mâne-sa de golan” – îl înjură-binecuvântează LUCA-Lumina pe Flăcăiandrul Dracului  -  cu râs dizolvant-distructiv  -  de fapt, revelatoriu, ocult-demiurgic (Kiriakos, strecurat în Pardes? -  pentru a pune sub semnul întrebării Drobul-Diamant? De fapt, îl “aghezmuieşte cu 40 de zile ale Sufletului, întors, însă, acum, în Trup. Adică: Fă-te, Drace-Frăţâne, vizibil-văzut  - ca să te învăţ-adaptez la Paradis!”      Sau, cine ştie, Golanul-GOL, Omul Primordial, este, de data aceasta,  o fiinţă rămasă în Manvantarul al 4-lea  -  din cauza unei mame care a greşit în procesul iniţierii de Fiu…L-a întârziat (“ticăit”…) din procesul de evoluţie spirituală  -  deci a rămas RECE, precum Gerilă (“n-ar mai dârdâi degeaba”), precum Luceafărul eminescian, ca Fond Cosmic pentru Dragostea Treimii Sfinte! Oricum, Kiriakos au ba, “flăcăuanul dracului” ghiceşte că, sub aparenţa de “smârţoage”, se ascund telegarii solari şi ai PRANEI  - deci, Telegarii cu care se va efectua ZBORUL-TRANSCENDERE din M-7 – în M-8 – Cieriul Socolei: “Iè sama de ţine bine telegarii ceia, să nu ieie vânt; (…) să nu faci vreo primejdie”…  - îl avertizează pe Luca, să nu cumva să creadă că el poate stăpâni Sfântul Duh. Da, căci Vântul care bate unde vrea el (deci, “primejdios, pentru cel ce s-ar crede stăpânul  lui, şi n-ar fi!)este Sfântul Duh  -  iar termenul indian este, pentru Principiul Vital-Sacral al Aerului  -  Prana.

                  “Văzând noi că ne ieu oamenii tot peste picior şi pe moş Luca tulburat din cale-afară, cum eram în căruţă, ne acoperim peste tot c-un ţol, zicând eu, cam cu sfială:-Moş Luca, de te-a-ntreba cineva, de-acum înainte, de ce trag caii aşa de greu, să spui că aduci nişte drobi de sare de la Ocnă, şi las' dacă nu te-a crede fiecare!…-Ei, apoi?! Ştiutu-v-am eu că şi voi mi-aţi fost de-aceştia? – zise moş Luca, mergând pe lângă cai, plin de năduh; nu mă faceţi, că ia acuş vă ard câteva jordii prin ţolul cela, de v-a trece spurcatul!”.

                  Peste picior (luat/luaţi  -  Piciorul este, acum,  Corpul-Cap al lui Adam Protogonos  -  mascat sub ţol-uter, exorcizat de jordia-biciul Luminii-Luca “plin de năduh” (ne-duh?  -  sau supra-duh…)  -  şi scoşi- înghiontiţi de ei înşişi (care acum au voinţă şi bunăvoinţă pentru M-8  -    căci RÂD-chicotesc, adică trăsnesc în zigzag, ÎNGRUZIT/ÎNGURZIT  -  peste propriul Trup: EI ÎŞI SUNT JORDIA!!! – ei se înconjoară de Fulgere-Trăsnete, cum se zice că ar fi Pardesul-Paradisul. Corpul de Foc Primordial.

                  “Multe şfichiuituri” primeşte şi Luca  -  dar credem că, deşi el-Luca este Lumina-Raza (dar “lumină este şi luciferica Raţiune…) - nu sunt benefice  -  căci sunt ale lui Kiriakos-Lumea Dracului, care, pâş-pâş (ar zice Paraşabda-Creangă)  - s-a şi strecurat în M-8…Şi iată cum “şfichiul” poate fi Trăsnetul-Paradis  - dar poarte închipui şi şerpuirile Marii Reptile Înţelepte  -  Spirala Blestemului (???) Reluării Ciclurilor…

                  Deocamdată, întemeierea Cieriului Socolei, prin Tabla (Masa) Smaragdină a celor 12(24) de Bătrâni ai Vremii şi Lumii – s-a făcut: “Unia mai tineri, iar cei mai mulţi cu nişte târsoage de barbe cât badanalele de mari, şezând în iarbă(n.n.: se închipuie, foarte clar, Tabula Smaragdina!), împreună cu părinţii lor, şi preuţi şi mireni, şi mărturisindu-şi unul altuia păcatele!”

                  Bărbile-Badanale  -  “bidinelele” cu care “pictează” ceea ce ocultismul numeşte CRONICA AKASHA  -  “cronica, scisă pe ether/aitheros, a faptelor-“păcate ale omenirii…Operaţiune pe care Maeştrii o fac să pară “transmisibilă” ((generaţii: “împreună cu părinţii lor”)  - dar ea nu este decât un Uriaş Peisaj Karmico-Manvantaric! Deocamdată, odată cu întemeierea Cieriului Socolei  -  Paraşabda circulă în ea însăşi, încă (“unul altuia îţi trec Paraşabda, într-un Circuit-Sferă  -  cei nediferenţiaţi, uniţi gură-la-gură, Paraşabda  Continuă (stare de continuitate absolută, a lui Purusha). Paraşabda a ajuns POL, în Hiperboreea, în Grădina Hesperidelor cu Mere de Aur [23] .

 

*

*              *