LOJA IOHANICA ROMANEASCA

Capitolul XIII: Cum trebuie să-ţi arzi călcâiele, pentru a zbura…şi cum poate deveni poşta  -  EVANGHELIE

                  Problema “poştelor” la tălpi ni se pare suficient de importantă, pentru a merita o tratare aparte şi atentă. Oricum, mult mai atentă decât se face, îndeobşte.

                  Să remarcăm, de la început, ciudatul pătrat al ION-ilor: I- Nică al lui Ştefan A Petrei (devine Ştefănescu – preluând Coroana de la Tatăl-Ştefan); II-Nică a lui Constantin al Cosmei (Ordonatul şi Ordonatorul, în Pătratul-Pământ  - sau, inversat: Cer); III-Nică a lui Neculai Oşlobanu-Şobolanul-Apollon Smintheus; IV-şi, curios, singurul cu nume de IOAN (Evanghelistul sau Ioan al Apocalipsei) este tocmai MOGOROGEA. Concluzia noastră, provizorie, este că numele IOAN (clar şi “pe faţă”) este compensatorul “mogorogelii”=mormăitului, degradării Paraşabdei.

                  Avem de-a face cu o “tovărăşie” -  adică o LOJĂ IOHANICĂ. Cine este Maestrul “tovărăşiei”-Aminul  -  şi cine este Ioan al Inimii? Răspunsul pare a-l da scrisoarea lui Zaharia (“mare căpitan de poşte”)  -  dar Zaharia nu e ION, şi ar fi al cincilea! Atunci, cineva din “tovărăţie” nu e ION-cel-autentic  -  sau, cum spune însuşi Creangă: “tovărăşia nu ni se părea dreaptă” [1] . Şi referirea nu este (cel puţin într-unul din aspectele ei) la Nică Oşlobanu, cum s-ar crede  -  ci este, indirectă, la Anti-Paraşabda  -  la Demonul Perfid, care mimează Paraşabda  -  în fond, o caricaturizează, deci atentează la esenţa ei. Deci, o concluzie, acum, mai prudent-“documentată”, este că impostorul e tocmai cel care părea mai clar ION: IOAN MOGOROGEA. Trădarea acestuia, infiltrarea lui perfidă în loja sacră  -  este pedepsită dublu:

                  a-prin arderea cu smoc de chibrituri (or, SMOCUL înseamnă mai multe fire, dispersie în fire - a  Focului: “se dă  cep” Demonului  -  şi nu se închide puntea morţii, spre Fiinţă). Rezultatul: Mogorogea foloseşte focul la distrugerea SOBEI, prin intermediarul focului suplimentat la nivelul Inimii Athanorului: Pavel. Se produce, deci, în Athanor, un “scurt circuit”, un Infarct al Focului  - care va determina mutarea-refacerea Athanorului (de data asta, în sfârşit, Definitivul Athanor!), la FIERAR;

                  b- a doua pedeapsă este aşteptarea arderii ordalice [2] : este silit să asiste la confirmarea ION-ilor, prin închiderea barzaq-ului (puntea morţii, din talpa-călcâi), prin arderea BUBEI (căci Talpa-Iadului este Rădăcina Răului). Este silit, deci, să asiste, cu fiecare confirmare (în mod succesiv), a fiecărui membru de facto şi de jure al Lojei Iohanice  -  la deconspirarea sa ca Demon Impostor, Anti-Paraşabda. Deci, Aminul Lojei Iohanice este, logic, ZAHARIA  -  “căpitanul de poşte”  - iar Ioan al Inimii rămâne să fie Nică al lui Ştefan. Ulterior, în Carul Luminii, se vor inversa rolurile: Încoronatul îl va avea ca Umbră Călăuzitoare, Supusă  -  pe Zaharia Gâtului  -  căci în al optulea Manvantara (cel ulterior ciclului în care suntem noi, şi pe care îl vom nota cu M 8) contează, prioritar, Capul, şi nu Gâtul!

                  Ion Creangă spune că “tovărăşia nu ni se părea dreaptă”  -  şi ordalia focului  -  închiderea(prin foc-coacere a tălpii-călcâi achillean) începe cu Nică Oşlobanu. “TOVĂRĂŞIA” nu presupune egalitate perfectă, comunist-comunitaristă  -  ci ierarhizarea sacră. Sau, în mod dialectic  - şi una, şi alta. În consecinţă, trebuie văzut de ce ierarhia, prin ordalie, începe cu Nică Oşlobanu.

                  Era lacom la mâncare? Mânca “cât şeptesprezece”? Nu, sau nu în primul rând. Credem că trebuie să răspundem la o cu totul altă întrebare: ce fel de mâncare  - se mânca în “tovărăşia” asta?

                  Oşlobanu avea Adevărul în Mână  -  Oşlobanu era Descoperitorul-Vânătorul Minciunii (cum am văzut în confruntarea dintre Popa Duhu şi Popa Oşlobanu)  - iar acum se spune: “Tată-său, popa Neculai [3] , nu-i vorbă, avea de unde  să-i trimită; dar <<Ce-i în mână nu-i minciună>> (s.n.)”.

                  Ce-i trimitea popa Oşlobanu-Şobolanul? Adevărurile vechi, experienţa cultului eleusin, ale misteriilor orfice, ale Şarpelui-Sabazios sau Athena etc. Adică, “mânca” ştiinţa sacră “cât şeptesprezece”  -  căci avea bun Maestru, întru cele vechi, pe însuşi Tatăl-Popă [4] .                                  

                  17 (“Şeptesprezece”)…Păi, 1 (UNU) este monoteismul, iar 7 (Şapte) sau 1+7=8, poate fi interpretat ca politeism [5] . Dar suntem într-al ŞAPTELEA MANVANTARA  -  deci, cine se iniţiază, nu o face pentru acesta, al Şaptelea  - ci pentru următorul: AL OPTULEA. Deci, a te iniţia, serios şi grav, chiar  - înseamnă a “mânca cât şeptesprezece”  -  adică a deveni receptacul pentru forţele spirituale, care te fac apt pentru Saltul-Zborul în al OPTULEA MANVANTARA(M-8).

                  Şi, dacă suntem de bună-credinţă, trebuie să recunoaştem că desenul lui 7 este desenul TRĂSNETLUI=Zigzagul Ceresc al lui Zeus. Sau al lui TRĂSNEA [6] , de ce nu? Căci Loja Iohanică are 4 membri vizibili, dar mai are 6 “membri de onoare”, simbolici, abstracţi. De aceea, să nu ne mire că “Trăsnea, fiind mai chilos (?) şi mai tare de cap(s.n.), răbdă el cât răbdă, dacă vede că-l răzbim cu poştele, se mută la altă gazdă, luându-şi partea de bucate.” E firesc ca Zeus-Zeul Suprem să nu lase bucatele Lui (vom vedea imediat ce bucate) şi să fie CAP TARE  - CAP DE FOC!  Degeaba repetă ordalia, căci Zeus îşi avea arsă Buba Tălpii, avea închis Barzaq-ul pentru infiltrarea morţii. Şi asta, de la începutul ciclului chiar, de la castrarea lui Saturn-Porcul (Mistreţul-Varania-Varanha). Nu în grădină la Trăsnea, oare, este Lupul Fenrir multiplicat în “Câni” (“mă simţesc cânii lui Trăsnea, şi la mine, să mă rupă!”), care-l întâmpină cu forţe resurecţionale, pe Omul Gol-Primordial, cel revenit la Mamă, prin Gardurile-Pădurile Iniţiatice, Focul şi Jaloanele Căii? În mod sigur, Trăsnea era deja la Fierărie  -  “le-a luat-o înainte” catehumenilor!  -  căci finalul părţii a III-a îi aparţine, prin autodenumire  - Frângerea de Foc-Trăsnetul, întru Bine: “”Na-ţi-o bună că ţi-am frânt-o! zise Trăsnea” etc.

                  Revenim la chestiunea de maximă urgenţă: care era hrana reţinută  -  nu pentru a fi mâncată doar, ci închisă şi asimilată în propria Fiinţă? Cei ce mâncau această hrană nu trebuiau ei să aibă scăpări de energie sacrală, prin călcâiul-talpa-istmul Fiinţei (barzaq-ul Piciorului, Picior care este sinecdoca Omului Primordial).

                  Deci, încă o dată: hrana nu era materială, ci sacrală : a-oloiul  -  era MIRUL;  b-păpuşoiul  -  era SĂMÂNŢA SOARELUI;  c-peştele -  era HRISTOSUL AUTOSACRIFICIAL; d-perja  -  FORŢA PĂMÂNTULUI NEGRU ( a se vedea: la Topoliţa-Topor şi Ocea-Ochiul Divin/Judecata Divină, era alungată “dincolo de hotar, spre a aduce veşti mistic-oculte, Cioara cu Perja-n gură=Corbul Focului, care suflă Duh de Viaţă Pământului Negru); e-fasolea – DUHUL OMULUI şi RUPA(Forma) Omului; f-“mazere”  - PERLA DIVINĂ [7] VERDE(perla-Luceafăr); bobul – este paredrul demonic al FASOLEI  -  însemnând încercarea Suflului-Duhului-Pranei; h-sarea  - REZULTAT AL LUCRĂRII ALCHIMICE (din faza Coagula);  i-lemne – tocmai FORŢELE FOCULUI, Temelia existenţei Athanorului-Adam Protogonos.

                  Şi mai clar, Ion Creangă spune: “mai ales că vro câţiva adormeau duşi, cum începea moş Bodrângă a spune la poveşti”. Mai clar de-atât nu se poate: “mâncăii” mîncau, euharistic, MITUL (orficizat, căci Bodrângă este Orpheu-Ripheus, CEAHLĂUL [8] casei lui Pavel, Athanorul ca Vibraţie Pură  -  de aceea, pe el îl bănuim a fi Fierarul Fierăriei Ultimului-Supremului Eficient Athanor). Şi nu trebuia ca MITUL  -  forţă sacrală  -  să le “scape” (degenereze, prin relativizarea semnificaţiilor) când se trezeau din SOMNUL MISTIC.

                  Şi cel mai “receptiv” dintre membrii IOAN-i ai lojei iohanice  -  cel mai “mâncău” de forţă sacrală, era însuşi fiul Preotului Religiei lui Apollon  -  Şobolanul-Oşlobanu.  De aceea, el trebuie să fie primul apărat, prin arderea istmului-barzaq  -  să nu pătrundă moartea în loja iohanică. Mai mult, depozitul de forţă sacră din sine să fie atât de bine păstrat, încât să poată fi transmis, nealterat, în alte loji iohanice, ale altor timpuri  -  şi, de ce nu, să constituie baza angelică a Noului Manvantara (al 8-lea!).

                  Cât de minuţios descrie poşta  -  drumul de 20 de lungimi (2+0=cele două religii, cea veche şi cea nouă, “păgână” şi creştină, politeistă şi monoteistă  - în plus, cifra 2 putând sugera Doi Manvantara Diferiţi, ca structură şi evoluţie spirituale; cifra 0=semnul ciclului încheiat). Deci, Zaharia  -  Mare căpitan de poşte  - este gradul iniţiatic iohanic de Păzitor al Parcurgerii Drumului, spre sinteza celor Două Capete ale lui Ianus  -  cel spre trecutul “păgân” (Ioan Botezătorul) şi cel spre viitorul creştin (Ioan Evanghelistul)  -  sinteza erelor spirituale umane: înainte şi după CENTRUL HRISTOS.

                  “Câteva pături de hârtie, lipite una peste alta cu său de lumânare topit pe lângă foc, puse încet pe talpe, când doarme omul greu (s.n.),  şi aprinse c-un chibrit, mai sfânt lucru nici că se poate!…”

                  Într-adevăr, ce poate fi mai sfântă lucrare decât cea care conţine:

                  a-revelarea EVANGHELIILOR TUTUROR RELIGIILOR UMANE (păturile “câteva” de hârtie  -  înseamnă secretele ascunse în “scrisorile”-testamentele sfinte ale celor câteva religii fundamentale ale omenirii, în drumul ei cu TALPA-Fiinţă(Adam) prin istorie, prin labirintul timpului ucigaş;

                  b- lipirea-apropierea, până aproape de contopire, a esenţelor spirituale comune ale religiilor fundamentale ale omenirii;

                  c-“una peste alta”   - clădind din Duhul Evanghelic  -  Muntele Meru, Centrul Lumii, punct de unire şi strângere a Manvantarelor;

                  d-contopirea esenţială  -  se face la nivelul unei substanţe speciale: hrană sacră-amrita(ambrozie), solve (topită mercurial, pentru a impregna omenirile tuturor timpurilor)  -  dar pe lângă foc, mereu pe lângă foc: ambrozia nu este ambrozie, dacă nu este VITRIOL  - şi este “pe lângă”, şi nu “în foc”, pentru a alcătui Cercul de Reunire a Tuturor Razelor, cu centrul de captare în Para Focului (Dumnezeul de pe Crucea înscrisă în cerc este imaginea cea mai potrivită pentru schematizarea acestui ritual);

                  e-nu trebuie trezit omul, pentru că ar uita MITUL REVELAT de Bodrângă-Orpheus (Ripheus)  -  ci aplicarea barierei de foc, în calea amnezeiei demonice, trebuie operată în partea cea mai de jos a Fiinţei, în Greul Fiinţei, care este identificabilă şi cu Greul Somnului Revelator (Mistic);

                  f-un chibrit DOAR ajunge, pentru a stimula Focul Acuplator  -  Erosul-Agapé  -  împărtăşania reciprocă, din Ştiinţa Sacră, a Apostolilor reuniţi de Cercul Sacru al Mesei Rotunde de la Cina cea de Taină.

                  Deci, arderea tălpilor nu este doar astuparea găurii spre Moarte  -  ci şi infiltrarea şi fixarea, în rănile tălpii (sinecdoca Omului Primordial – Adam-Iisus [9] ) a amritei, Sfântului Duh împărtăşit la Cina  cea de Taină: Pâinea Vieţii, Vinul Focului Cosmic (al Viului Copac Alb-Verde-Roşu din Paradis [10] ) şi Mirul(SĂUL)-Uleiul şi Apa Luminii, dublând Sângele Dionysiac din Rănile Deschiderii Mântuitoare, spre toate colţurile umane ale Fiinţei-Manvantarul al 7-lea (M-7).                                                                  

                  Apa şi Vinul sunt unul şi acelaşi Iisus: la nunta de la Cana Galileii, Iisus întâi a fost Apa  -  dar Apa a fost, apoi, Vinul; la Răstignirea-Fixare-Sinteză  -  Iisus a fost AMBELE (sinteza, MAGNUM OPUS=Marea Operă).

                  În finalul excursului nostru despre POŞTE (nume care are sonoritatea lângă PEŞTE… - Hristosul), nu e lipsit de interes să încercăm a descifra cimilitura lui Zaharia  -  Marele Maestru al Arderii Morţii şi Impregnării Interioare cu Hrana Vieţii Eterne:

                       “Iubite Oşlobene,

                  Mă închin cu sănătate de la golătat, despoieţii din urmă. De n-aveţi ce mânca acolo(s.n.), poftim la noi, să postim cu toţii(s.n.)

                  Al tău voitor de bine,

                                                      Zaharia

                                         Mare căpitan de poşte”

                  “Voitor de bine” este Zaharia-Nică(nu-i putem despărţi, ca şi în cazul Nică-Demeter – pe capii lojei iohanice, căci Ianus e unul şi doi, în acelaşi timp  -  doi într-unul, în acelaşi timp) pentru toată umanitatea, prin mesajul păstrat în Talpa-Şobolan-Fiinţă Ceche, în care a “lipit”şi  Fiinţă Nouă, cu Amrita şi Foc, sau cu Focul Amritei. “Iubit” este, pentru că mesajul pe care-l poartă în Talpa-Fiinţă este de/spre DRAGOSTE CRISTICĂ (unificatoare-fixatoare spiritual), întru toţi credincioşii: “pace întru cei de sus, iar între cei de jos bună voire”.

                  “Închinăciunea cu sănătate” înseamnă că-l consideră un bolnav vindecat: vindecat de amnezie (de uitarea Ştiinţei Sacre din MITUL FUNDAMENTAL-SINTETIC), vindecat de incompleta Ştiinţă Veche  - care trebuie”lipită”, prin Foc, cu/de Cea Nouă. Convalescentul Şobolan va prinde aripi  - şi, pentru unii (neiniţiaţi) va fi LILIACUL NOPŢII, pentru alţii (iniţiaţi) va fi ÎNGERUL(sau ARHANGHELUL) ZILEI/Zorilor Eterne/Eterni.

                  SĂNĂTATEA, însă, vene de la “golătate, despoieţii din urmă”. Foarte interesant. Sănătoşii vor da sănătate  - şi sănătoşi nu pot fi decât cei care îndeplinesc următoarele condiţii:

                  a-GOLĂTATEA  -  Puritatea Spirituală Absolută (a Omului GOL-Originar);

                  b-“DESPUIEREA DE  METALE”(ritual păstrat şi în masoneria de astăzi);

                  c-să fie CEI DIN URMĂ  -  pentru a putea deveni CEI DINTÂI: să coboare, prin cunoaştere aprig veghetoare, până la cel mai de jos capăt al Osiei Lumii  -  spre a putea fi “VOMAT”, apoi, prin capătul de sus, opus: GURA DE RAI  -  spre Rai.

                  “DE n-aveţi ce mânca acolo”(s.n.). Oşlobanu “îşi luase tălpăşiţa” (Fiinţa Purificată) spre Centrul Spiritual al Lumii: HUMULEŞTI. Cum să n-aibă ce “mânca”, în Centrul Spiritual al Amritei? Nu cumva, scisoarea lui Zaharia vorbeşte despre o mâncare încă necunoscută – mâncare dintr-un loc spiritual superior, pe Spirala Evoluţiei Spiritului – Humuleştilor  - şi anume, corespondentul HUMULEŞTI din M-8 (Manvantarul Următor): SOCOLA [11] ? Nu cumva ŞOBOLANUL CREŞTINAT, prin parcurgerea POŞTEI dintre capetele lui IANUS  -  a devenit Purtătorul Cheilor  -  deschizătorul Lumii Noi  -  Înnoite, printr-un Nou Manvantara, nu doar printr-o nouă relogie? Tot ce se poate. Şi s-ar putea ca ACOLO  -  VITRIOLUL să pară  o apă searbădă, călâie. “Băutura” –Esenţa de “acolo”   -  “să-i cadă greu la stomac” (stoma=gura spirituală)  -  şi s-o vomite, spre a o asimila, apoi, “cum se cuvine”.

                  Dar “vomitarea” lui M-8 ar însemna o retrogradare temporară în M-7, unde va trebui să-şi refacă forţele spirituale, să-şi recapete dharma piedută prin icnetele (fulgerele descendente) ale VOMEI  -  şi singurul mijloc de refacere a dharmei, conform Ştiinţei Sacre )a se vedea, în acest sens, străvechea Ramayana [12] ) este POSTUL, ascetismul iluminator, revelator al forţelor ascunse de Dumnezeu în Fiinţă. Şi Fiinţa retrogradată, când va porni-o, îngereşte, înapoi, îi va lua, într-o Singură Fiinţă Originară, pregătită, prin Înaintemergătorul ei, Şobolanul Creştinat  -  pe TOŢI.

                                                                                 *

                  Să nu uităm că Oşlobanu este Şobolanul de la Poalele Yggdrasil-ului-FRASIN  -  căci numai el a putut reface COPACUL UNITAR(Axa Lumii), din “lodbele” Fagului (substitutul Frasinului  -  căci Fagul este al Bucovinei-Sarasului-Centrului Lumii-Graalului); el iese ca Lup Fenrir înnoitor de Lumi (“iese câne câneşte în medean”) şi “găseşte un ţăran de la Sasca, pare-mi-se, ori de la Baia, cu un car încărcat cu lodbe de fag”.

                  Ţăranul CU “lodbe” (pulverizarea Centrului Copac) este un dragon degenerat/degenerativ: este Dragoş al Saras-ului, sau dragon ieşit prea demult din Baia Mercurului, împrăştiind Mercurul  -  în loc să se îndrepte spre Sulful Roşu al Purificării.

                  S-ar putea ca ţăranul să mai poarte însemnele Rex et Pontifex  -  căci SASCA este o anagramă interesantă: SAS+K. Or, SAS poate fi şi: a- Neamţ (Locul Zeilor), şi b-SUS, deschis încă spre lumină  -  ce vine prin Câinele-Lupul-Şobolanul  -  dar mai poate fi şi o zwastikă, formată din doi de S (două fulgere încrucişate în Morişca Viaţă-Moarte [13] )  -  avându-l în mijloc pe A=gura deschisă a BOURULUI, cu limba atârnând în geamătul agonic-resurecţional (expiator-creator): AUM . Iar K [14] este însemnul Căpeteniei Spirituale (Kăliman, Karaiman etc.), al Suirii Muntelui.

                  Plata Păstrării Descompunerii (deci, a trădării Lumii-Fiinţei-Omului-Iisus) este de “trei husăşi”  -  adică 30 de arginţi (3=Sacra Trreime Cosmică, epuizată în ciclul prim: 0 ). Dar Câinele-Lup-Şobolan Creştinat refuză să plătească Degenerarea Lumii  - “lodbe” – şi vrea să fie plătit el. Da, chiar aşa: Dragonul Mercurului îl va plăti cu “degeaba”  -  adică îi va confirma Valoarea de Punct Demiurgic, din Mijlocul Lumii: “Dacă le-i duce, dascăle, ţi le dau degeaba” (s.n.; n.n.: degeaba a ajuns plata supremă, distincţia ur spirituală, pentru refacerea puterii supreme a Lumii: Axa Polară).

                  Pentru Oşlobanu, “lodbele” sunt “un braţ de lemne”: BRAŢUL este forţa demiurgică (a Focului), transferată Copacului-Axă(Refăcut ca Verticalitate): “Oşlobanu ié atunci lemnele din carul omului câte unul-unul (n.n.: păstrând, deci, cu stricteţe, esenţa, UNICĂ, legătura cu Esenţa Divină, a formelor-“lodbe”-Rupa)  - şi le razimă în picioare lângă braţu-i”. Descingerea Brâului  marchează transferul puterii Buricului Fiinţei  -  spre Axa Verticalizată a Cosmosului: “după aceea descinge brâul de pe lângă sine şi le împrejură ( n.n.: preajma de foc  -  Unitatea Absolută a Centrului Lumii), legându-le frumuşel, să nu se hrentuiască; apoi, săltându-le şi aburcându-le cam anevoie, le umflă-n spate şi la gazdă cu dânsele”. “Să nu se hrentuiască”  -  adică să nu se piardă vreo fărâmă de putere divină, să nu se risipească nimic din Fiinţa-Omul Vegetal-Vertical: “le umflă-n spate”, adică le transformă în propria-i spinare, sau propria-i spinare se ridică pe Axa Lumii  -  şi iată-l pe Atlas, cel ce uneşte Cerul cu Pământul, Omul cu Dumnezeu, pe Dumnezeu cu Dracul…De aceea, “un băiet nebunatec de-alăturea” (n.n.: Nebunul Lumii, Bufonul Ocult, Privirea Neutră, Sacră, a Ochiului de Soacră, al Treilea Ochi!) zise “cu glas mare(n.n.: Paraşabda Completă): -Dasăle-Trascăle, be-he-he! dracul să te ié!”

                  Adică: “Maestre al Trans-Căii (al Trecerii-Parcurgerii Căii către Centru) – eşti, în acest moment, Mielul Răstignit, chinuit între Patru Direcţii Opuse ale Cosmosului. Ai victoria divină completă? NU – căci nu trebuie să uiţi că Axa Lumii are Două Capete: să nu-l uiţi niciodată pe Colaboratorul, Co-Demiurgul-Demon. Ia-te  cu el <<de mână>>  sau el să te ia pe tine!  - şi Axa abia atunci va sta perfect verticală, Neînvinsă.”

                  Ţăranul confirmă, “făcându-şi cruce” şi căscând gura (n.n.: şi închizând ochii!), “fără să bleştească un cuvânt”: a căzut în Mijlocul Cosmic al Crucii (în ek-stasis), unde Paraşabda nu mai e cuvânt (degradat), ci Vibraţia Supremă, Inexprimabilă şi Atoate-Exprimabilă  -  şi Orbitoare!

                  Oşlobanu este deţinătorul Direcţiei Centrului M-7, şi promotorul (cel puţin, unul dintre!) lui M-8 (lemnele costau-“ţinea” “şepte lei şi jumătate”  -  “pe vremea aceea”. Iar Oşlobanu este 7 spre 8, închizător de ciclu: “Oşlobanu şi alţi vro (+sau  -) 60(n.n.:6+0) ca dânsul”  -  adică, “aceia” i se asimilează lui Oşlobanu. Şi Manvantara şi Stăpâni ai lor vor mai veni, căci “aceştia” îşi “lăsaseră nevestele câte cu doi-trei copii acasă, în creierii(n.n.: Vortexul) munţilor; are cine să devină “schimbul următor”, pentru cei din Cuptorul Alchimic al  Şolticilor – de la Şolticeni  -  “să se procopsească de învăţătură” sacră (a refacerii şi susţinerii lumilor-Manvantara viitor).

 

*

*             *