LOJA IOHANICA ROMANEASCA

 

Capitolul XII: A Treia Schizofrenie Sacrală: între Fiinţa din Lume-Ion  şi Cugetul-Ion

 

                  “-Nu mi-ar fi ciudă , încaltea, când ai fi şi tu ceva şi de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar aşa, un boţ cu ochi ce te găseşti, o bucată de humă însufleţită în sat de la noi, şi nu te lasă inima să taci; asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!

                  -Nu mă lasă, vezi bine, cugete, căci şi eu sunt om din doi oameni, şi satul Humuleşti, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic (s.n.), mocnit şi lipsit de privelişte lumii, ca alte sate; şi locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. Din sus de Humuleşti vin (s.n.) Vânătorii Neamţului (…). Şi mai sus, monăstirile Secul şi Neamţul, altădată fala bisericii române şi a doua vistierie a Moldovei. Din jos vin satele Boiştea şi Ghindăoanii, care înjugă numai boi ungureşti la carăle lor; unde plugurile rămân singurele pe brazdă în ţarină, cu săptămânile, prisăcile fără prisăcar, holdele fără jitar, şi nime nu se atinge de ele; iar oamenii din aceste sate nu ştiu ce-i judecata. Aproape de Boişte vine satul Blebea, care mai mult de jumătate, după ce-şi scapă căciula pe baltă, zice: <<Să fie de sufletul tatei!>>

                  Înspre apus miază-zi vin monăstirile: Agapia, cea tăinuită de lume; Varaticul, unde şi-a petrecut viaţa Brancoveanca cea bogată şi milostivă şi satele Filioara, hăţaşul căprioarelor cu sprâncene scăpate din monăstire; Bălţăteştii, cei plini de salamură, şi Ceahlăieştii, Topoliţa şi Ocea, care alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo peste hotar; iar spre crivăţ(s.n.), peste Ozană, vine Târgul Neamţului, cu mahalalele Pometea de sub dealul Cociorva (s.n.), unde la toată casa este livadă mare(s.n.); Ţuţuienii, veniţi din Ardeal, care mănâncă slănina râncedă, se ţin de coada oilor, lucrează lână şi sunt vestiţi pentru teascurile de făcut oloiu; şi Condrenii, cu morile de pe Nemţişor şi piuăle de făcut sumani. Iar deasupra Condrenilor, pe vârful  unui deal nalt şi plin de tihărăi, se află vestita Cetatea Neamţului, îngrădită cu pustiu, acopetită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie [1] şi străjuită de ceucele şi vindereii [2] care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa.

                  (…)Câţi domnitori şi mitropoliţi(s.n.: iată celebrul dublet funcţional arhaic: Rex et Pontifex) s-au rânduit la scaunul Moldovei, de când e ţara asta, au trebuit (s.n.) să treacă măcar o dată prin Humuleşti spre monăstiri(…)tot lume bogată şi aleasă(…) la Monastirea Neamţului: icoană făcătoare de minuni, casă de nebuni, hram de Ispas şi iarmaroc în târg , tot atunci(…); la Secu, hram de Tăierea capului Sf Ioan Botezătorul; la Agapia-n deal,  hram de Schimbarea la faţă; la Agapia-n vale, Hram de Sf. Voievozi; şi la Varaticu, hram de Sântă Măria mare; lume şi iar lume!

                  (…)Şi câte oştiri străine(…) tot nemţi de cei mari, îmbrăcaţi numai în fir, cu săbiile scoase(…)după Nataliţa cea frumoasă! (…) noroc de vărăticence(…) a-i face să-şi bage sabia în teacă, spuindu-le că cei ce scot sabia, de sabie vor peri. Dar ce-mi bat eu capul cu craii şi împăraţii, şi nu-mi caut de copilăria petrecută în Humuleşti şi de nevoile mele? (…) să arăt că humuleştenii (s.n.) nu-s trăiţi ca în bârlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toată mâna.”

                  Lungă şi ciudată introducere, tocmai acum, la partea a III-a  -  şi atipică, fiindcă până acum se ocupase de Satul-Casă, de Casa-Cuptor. Acum se ocupă de Satul-Buric al Pământului (al Lumii)-HUMULEŞTI [3] : funcţia de Rex et Pontifex, la Împărăţia Verde a MOLDOVEI, se capătă  doar prin trecerea măcar o dată prin Humuleşti şi “monăstiri”. CRAII ŞI ÎMPĂRAŢII LUMII, deci (“lume şi iar lume!”) există doar datorită Humuleştilor!!!Mitul, deci, singura anamneză valabilă: PARADISUL-PARDESUL! Este structurat ca Cetate Ideală: “pe vârful unui deal înalt şi plin de tihărăi”, Muntele Iniţiatic, Centru al Lumii-Muntele Meru  -  nu sub, ca până acum  -  ci pe Vârf de Deal al AUM-ului  -  căci Cetatea Neamţului (Rudele Zeilor) este “îngrădită cu pustiu, acoperită de fulger”  -  stă sub semnul BOURULUI şi al ŞOIMULUI-VULTUR-PAJURĂ  -  dar şi sub acela al CEUCELOR (nu stăncuţe, ci CORBUL FOCULUI AUM-ului!!!). Cetate izotopică semantic cu Pipirigul nevăzut  -  Cetate a Iniţierii întru FICUL PARAŞABDEI  -  este epifania Humuleştilor, a Cuptorului de Humă în care Arde Fiinţa  -  HUMA ARSĂ DE DUHUL SFÂNT  - fiind, de fapt, Adam Protogonos.

                  Iată de ce vorbeşte atât: pentru că vobeşte despre Sinele Său Sacru, care este Sinele Uman Sacru: Triada Sacră PIPIRIG(care sintetizează Vânătorii Sacri-Apollon+Artemis+Susuienii=Olimpienii Ceilalţi)-HUMULEŞTI-CETATEA NEAMŢULUI  -  este, de fapt, Făptura cu Trei Caturi (=trei nivele  ale Spiritului şi ale Iniţierii) a lui Adam Protogonos: I-Foc

                                                     II-Pământ Ars de Duhul lui Dumnezeu

                                                 III-Zeu al Fulgerului,

al BOURULUI (care figurează, heraldic, la Mateiu I. Caragiale, în viziunea lui V.Lovinescu [4] )  -  BOURUL-OM (al Paraşabdei Demiurgice), al VULTURULUI şi CORBULUI (Vulturul Ioanic  -  însemnul Logos-ului Paraşabdei, semnul heraldic al lui ION; Corbul=Pasărea Focului, paredră a Vulturului Ioanic al Paraşabdei  -  pentru simetria Herbului ÎMPĂRĂŢIEI VERZI- GRĂDINA MAICII DOMNULUI-GRĂDINA PARADISULUI-MOLDOVA: [OM]VULTUR   -  BOUR  - CORB                                                                         

                   OM-ION

   [Paraşabda-Fulger Demiurgic]

                  Biciul a devenit o realitate, în mâinile celui exorcizat şi identificat cu Ozana-Osana (Lauda lui  Dumnezeu), cu MIKAËL. De observat că Ozana nu mai apare în descrierea heraldică, ci în trecere doar, ca “relaţie topografică”: peste Ozană -  în debutul părţii a III-a : ION-OSANA  -  Ion al Paraşabdei.

                  Structurarea lumii, în jurul Paraşabdei, ţine cont riguros de Cetatea Tradiţională Sacră: I-Susuenii – BRAHMANII (peina-SECU şi poros-NEAMŢUL-Zeii Abundenţei); II-Vânătorii (Apollon-Raze)-KSHATRYA; III-Boi-ştenii+Stejarii(Ghindăoanii) sunt forţa liberă – VAISYA. Totul e liber, la acest nivel: plugurile ară singure (Demeter e împreună cu persefona şi cu Hades, în Triada Sacră), Bourul e liber şi hieratic (“boi ungureşti”=boi cu coarne mari, adică AUREOLAŢI); albinele-fiicele Soarelui-Dumnezeu sunt libere să reverse amrita asupra muritorilor, trasfigurându-i în ZEI; holde-grâul-Hristos e liber să hrănească Starea de Mântuire a Lumii, ca-ntr-un Paradis; IV-SÛDRA – clasa servilă  -  este aservită prin “blebea”-bâlbâială, non-stăp’nirea Paraşabdei, care non-stăpânire duce la robie, robie morală(zgârcenie!), dar, simbolic, la descoperire-decapitare (pierderea Căciulii-Cap, pe Apa Sâmbetei-Finalul de Ciclu, prin decapitarea Eului terestru  - şi regresia permanentă la sufletul tatei=antecesorul  -  Moşii-Spiritele Primordiale, care le vor reda, poate, măcar Imaginea Paraşabdei, pentru a-i menţine fixaţi prin ek-stasis, deci non-activi în Corpul Sonor).

                  Restul mărcilor topos-ului sacru sunt ecouri ale Paraşabdei, ca mădulare ale lui Adam Protogonos: Cetatea Ocultă (Agapia “tăinuită de lume”); Cetatea Coacerii-Vara(Varaticul Mâinii Demiurgice: BRANCOVEANCA  -  vine de la BRÂNCĂ=MÂNĂ, care e bogată şi milostivă: Justiţie+Mizericordie, Mâinile de sub COROANA DE FULGER [Humuleşti-Pipirig-Neamţ] a Ketherului Sephirotic); Hăţaşul Căprioarelor  -  din mânăstire  -  Filioara (Strunga Caprelor Sacralizate-Oilor Sacre, barzaq-ul, pe unde se trage Firul Sorţii-Ţesătura Lumii-Fiinţei lui Adam Protognos); Sarea Alchimică şi Dizolvarea (coagula-solve) – Bălţăteştii [5] cei plini de “salamură”-saramură (sare dizolvată în apă); Zeii Săraci-CEAHLĂUL(Thie-Golon [6] ), care este întruchiparea rezumativă, esenţializatoare, a Carpaţilor (Domnul Nevîzut, Întunecat, Negru, Ascuns  -  CHAR-NABUTAS sau CAP-NABOTAI [7] )  -  cu Ceahlăieştii, care poartă Fulgere-Topoare şi Cântare pentru Justiţie ( căci aşa se traduc Topoliţa, respectiv Ocea: Topol(r)iţa-Toporul Divin  -  iar Ocea  -  fie Oca-Ocaua, fie Ochiul Divin -  care supraveghează Dreptatea). Focul care coace Aştrii-Poame, din Grădina Hesperidelor (Pardes), din Hyperboreea (Cociorva+Pometea: pe cociorva Luminii sunt puşi colacii-hore, sau sferele-poame); Susuenii-Ţuţuienii  -  Zeii de Sus care veghează asupra Întunercului Saturnian (slănina e râncedă, deci se descompune înspre Galbenul Luminii), prin Oloi-Uleiul-Mirul Luminii  -  şi ser ţin de coada oilor)sunt prelungiri ale OII / MIELULUI Sacre/Sacru  -  sunt epifanii cristice. Condrenii-Oamenii Codrului (Dumbrăvii Sacre), în care se produce cântărirea PIUEI şi controlul Ţesăturii Cosmice (sumanii); morile Zeilor (ale Sorţii date de Zei) ajung, firesc, să ne întoarcă la Cetatea de Foc Solar (Soarele Ocult-Negru).  – unde este VACA alungată de strechea-Zeus: IO-ROPA, arătarea-epifania lui ION AL Formei Sacre, sau IANUS  -  Vultur(AER) şi Corb(FOC)  -  rezultând, din nou, hieroglifa BOURULUI SACRU (Paraşabda Demiurgică a MOLDOVEI).

                  Dialogul de la început, ca schizofrenie sacră, ruptură între fiinţă şi cuget  -  este alcătuit tocmai pentru sinteza fiinţei cu focul-cuget:

                  I-Fiinţa spune despre Rupa  -  forma-bucată de humă însufleţită (arsă) şi atenţionează asupra riscului ASURZIRII cu “ţărănii” ( o subtilă alarmă trasă asupra necesităţii Paraşabdei, care să dea NUMA-Nume Sacru, Sonoritate Sacră  -  formei “necioplite”, “ţărăneşti”, exclusiv chtoniene);

                  II-şi atunci intervine Cugetul, cu o ploaie de Nume-NUMA, pentru a ilustra Paraşabda Eternă (infinită în diversitatea modulării sonore, din care modulare se ivesc formele sonore, ca Idei Platoniciene, Arhei ai lucrurilor lumii terestrizate, Entelehii).

*

 

                  Să nu se treacă uşor peste demonstraţia virtuoasă a “glisării” fireşti de la Rupa la Numa şi înapoi, graţie stării paradisiace, la care s-a ajuns prin amintirea lui Adam Protogonos [8] : CAPUL LUI IOAN (dhikr-anamneză : BOTEZĂTORUL [9]   -  graţie-mizericordie=semnificaţie descendentă) TĂIAT, produce SECU(=penia)  -  care, deci, cere poros: Agapia (agapé=adunare) pentru transfigurarea golului în PLINUL DIVIN(real)  - rezultă SCHIMBAREA LA FAŢĂ (pentru lauda-slava lui Dumnezeu  -  Agapia de pe Dealul AUM-ului  -  deci, Agapia ascendentă), cu alternanţa Voievodală-Rex-Justiţie (Agapia descendentă, din vale)  -  cu hram Sfinţii Voievozi; şi iar Mizericordia, care contrabalansează, pe orizontale Sephirotică,  Justiţia:Vara-Varaticu – cu hram marianic-mizericordios  -  Sf. Măria mare.

                  Dar deasupra alternanţelor (penia-poros, Justiţie-Mizericordie, ascendent-descendent) stă THULA-BALANŢA: Mânăstirea (de fapt, Cetatea Ocultă/ocultată) NEAMŢ, care leagă firele ţesăturii, îmbină contrariile: icoană făcătoare de minuni/vs/nebuni, hram [10] (sacru)/vs/iarmaroc(profan).

                  “Lume şi iar lume”  -  dar toată lumea se traduce prin Ştiinţa Sacră a redescoperirii Fiinţei Sacre  -  Adam Protogonos. Parte a III-a este ciudată de la început  -  pentru că intrăm în FOLTICENI-ŞOLTICENI, pe uliţa RĂDĂCINII LUMII-RĂDĂŞENI. Şolticii, Deviaţii de la Normalul Profan  -  sunt cei 10 (zece) “cuminţi”, care caută piatra aruncată de “NEBUN”  -  pentru a o transfigura, transmuta în Pâinea Vieţii Eterne  -  PIATRA FILOSOFALĂ. Dacă în partea I vedeam pregătirile de sub deal (huma-materie primă), dacă în partea a II-a era construit Cuptorul-Athanorul şi erau chemaţi CÂNELE(Lupul Fenrir) şi MÂŢA(Amon Rà), pentru a reprezenta Focul care arde HUMA  -  ei bine, ultimele rânduri din partea a II-a anunţă dinamica alchimică a obţinerii lui Adam Protogonos-Starea de Pardes(Paradis)  - prin ALCHIMIŞTI (“profesionişti”…)   -  care aplică (riguros) Ştiinţa Sacră.

                  “Tovarăşii”(Collegia Fabrorum!!!) care stau, cu Athanorul pregătit, la Rădăcina Lumii, asumându-şi “Şolticăria”-Transmutarea în Lumea Originară  -  sunt, într-adevăr, ZECE (şi tare ne vine să credem  că şi Harap-Alb şi “tovarăşii” săi, în număr de CINCI  -  subdiviziunea lui ZECE  -  tot alchimişti erau  -  iar Împăratul provenit din Harap-Alb este, în fapt, Adam Protogonos-Paradisul Umanizat, deci oculta “formă”, cu ocult “nume”  -  ale lui Dumnezeu Cel Fără Formă Ştiută de noi, azi  - şi Cel Fără Nume Ştiut de noi, azi!).

                  Întâi, le trebuie CREDINŢĂ, tuturor alchimiştilor, pentru lucrarea lor: Sfântul Duh-Popa Duhu, dar având ca paredru Şobolanul(Oşlobanul)  -  ca Apollon Smimtheus. De ce? Două duhuri sfinte? Erezie? Nu. Ci Unire într-un Unic Duh -  a creştinismului cu “păgânismul”. Unire întru Ştiinţa Sacră. Duhul lui LAZĂR-ÎNVIATUL (“jidanul trenţuros  -  IOAN-Iisus-ul din Noul Testament) trebuie împăcat cu Dumitru-Demeter-Înviata-Învietoarea (zeiţa căreia îi slujeşte Şobolanul-Apollon Smintheus).

                  Altfel, lumea va fi secerată de Ciuma(Holera) apocaliptică!

                  Deci, prima fază: fuziunea simbolurilor vechi cu cele noi, a preoţilor vechi cu cei noi, a sfinţilor-divinităţi cu zeii(Lazăr cu Dumitru, Şobolanul cu Popa Duhu). PRAVILA [11] cea mare azvârlită [12] , adică transmutată în Piatra Filosofală ( întâi de aruncat-azvârlit, apoi de  construit-transfigurat)  -  şi SFEŞNICUL-Lumina Umflată (dilatată până la fuziunea totală a Lumilor-Lumânărilor Candelabrului Lumii). Obţine RUGUL-DUMNEZEU şi identitatea sacră de la Rădăcina (Rădăşeni) a Fiinţei: “Eu sunt cel ce sunt” – de pe Muntele Sinai.

                  PIERDEREA PAPUCILOR de către preoţii noi  - înseamnă, tocmai, dezcălţarea-dezbrăcarea lor de forme false-keliphot-uri: transfigurarea în Unicii Preoţi Sacri  -  cei ai lui Adam Protogonos. Aparenta “sfadă” este, în fapt, hieroglifa păcii/împăcării alchimice (necesare lucrării-recuperării-dhikr). Duhu(popa cel nou) este fixat (şi mercurial, şi sulfural, oprit din fugă şi purificat) prin răstignirea şi punerea în Podul Paradis (podul cu icoanele Cetăţii Neamţului: “”că l-ar fi pironit părintele Oşlobanu pe cruce şi l-ar fi pus în podul bisericiâei , spre păstrare, cu parte din icoanele rămase aici de la Cetatea Neamţului. Şi mi se pare că avea maredreptate bietul bătrân, căci în locul bisericei Sf. Lazăr fusese altă biserică, de lemn, al cărei hram era Sf. Dimitrie, făcută şi înzestrată cu moşie de Vasile Lupu-voievod, ca şi cea de la noi din Humuleşti. Însă Monăstirea Neamţului, bună mehenghe, când a făcut spitalul din Târgul Neamţului, face şi biserica Sf.Dumitru de peatră , îi schimbă hramul, numind-o Sf. Lazăr, o închide cu zid în cuprinsul spitalului, şi hramul Sf.Dumitru l-a pus la paraclisul de la spital, iar moşia preuţilor a păpat-o, ca şi pe moşia Humuleştii(…).Ca prin urechile acului de n-a făcut mucenic pe părintele Duhu, în locul sfântului Dumitru, izvorâtorul de mir.”.

                  (Atragem atenţia că, într-o operă a unui alchimist tradiţional, şi acesta este Ion Creangă, nu trebuie să ne preocupe “adevărurile istorice”!!!  - am cădea într-o gravă capcană : căci acestea, aşa-zisele “adevăruri istorice”,  nu există, în fapt: dhikr-ul este anistoric!!!).

                  Genială stratagemă verbală! Căci apare Vasile Lupu , LUPUL FENRIR, ca mediator, REX ET PONTIFEX (făcător de poduri, între Biserică şi Spital: Sfântul Dumitru este închis  -  fixat înăuntrul zidului Mânăstirii, ca patron al Paraclisului Spitalului = Vindecarea Rănii dintre cele două Zone Sacrale, două Chipuri-Capete ale lui IANUS: Vechiul Testament (lumea veche religioasă) şi Noul Testament (noua lume religioasă).

                  “Moşia preuţilor (…) ca şi pe moşia Humuleşti”  -   “au păpat-o” Cei de la Mânăstirea Neamţ: preoţii vechi şi Vechiul Centru-Humuleşti  -  au fost ocultate, integrate în Cetatea de Foc Etern.

                  Ar mai fi de discutat o “şolticărie” alchimică preliminară: Kshatrya-Războinicii-Urşii sunt integraţi BRÂNZEI -  Lumina Mămăligii şi a Mielului (Laptelui de Miel-Oaie) Coagulată: “(Lui)Nică Oşlobanu(…) îi cade un urs mare din sân şi… de-a dura prin clasă; nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brânză, rotund, prăjit pe jaratic şi de pus drept inimă, când ţi-e foame. Băieţii dau să-l prindă, Oşlobanu se aruncă în mijlocul lor să şi-l ieie, şi se face o chirfosală ş-un râs în şcoală din pricina ursului celuia, de-i poznă!”

                  În concluzie, “războiul” din athanor (numit, deocamdată, Şcoala Domnească din Târgul Neamţului…), pentru sinteza contrariilor (URSUL Soarelui devine Centrul Lumii, mişcarea “băieţilor” este absolut concentrică spre URS -  până la absorbţia în URS  -  absorbţie demiurgică, prin semnul sacru al râsului – devenit substitutul Ursului, în Centrul Şcolii Iniţiatice!) -  va sta sub semn neclintit brahmanic-sacru. Cristic. Căci Crucea uneşte toate contrariile posibile [13] .

                  Cu ocazia aceasta, Zodiacul este golit (“furat”), cu promisiunea că va fi re-umplut, prin Justiţie Divină (mai exact, Zeul Anonim, “unul dintre noi”, care nu scapă nimic din socoteala Zodiacului şi nici din Sfada Zeilor  - aducând Lumina-Rază“cridă”  -  pe Cerul Negru-“tabela-“-tablă)  -  “paralele” şi “leii” fiind, concomitent, stelele Zodiacului şi, prin cifra iniţială, dinafara zerourilor, numărul Manvantarelor :

                   “-Dacă o para luată pe nedreptul îţi mînâncă o sută drepte, apoi şese mii de lei (leafa mea pe un an), care mi-a oprit-o stariţul Nionil [14] , pe nedreptul, câte parale drepte vor mânca de la Monăstirea Neamţului?

                  -Douăzeci şi patru de milioane de parale, cinstite părinte, sau şese sute de mii de lei, răspunse unul dintre noi, cu crida la tabelă”. 

                  Raportul de 1 leu=40 de parale  -  trimite la promisiunea justiţiei prin Crucea-Patru, a unui Manvantara ulterior (deci, 6+1  - al 7-lea!  - al nostru…) - care va contopi injustiţiile (căci şi dreptul, şi nedreptul   -  ca situaţii de individuaţiune! - sunt echivalente, în faţa Justiţiei Divine  -  căci ceea ce “stariţul” Nionil răpeşte-“mănâncă” lui Popa Duhu, nu e drept ca Popa Duhu să răpescă-“mănânce” de la Cetatea Fulgerului-Cetatea Zeilor Pribegi, Cetatea Neamţului!!!  -  nici un individ n-are dreptul să mănânce stele de pe cer, adică să distrugă Zodiacul, respectiv Manvantarul!), şi le va transfigura în Justiţia Definitivă şi Supremă, de deasupra justiţiilor individuale  -  Justiţia Manvantarului, respectiv a Kalpei.

                  Lui Popa Duhu îi lipsesc 24(12x2) de milioane de parale (cele 6 zerouri sunt cele 6 Manvantara împlinite-trecute). Zodiacul stă sub semnul cifrei 12  - dar, privit din ambele perspective, ale celor două credinţe, el va sta sub semnul cifrei 24  -  iar “furtul”este “MÂNCATUL” STELELOR CREDINŢEI de către Preotul Credinţei Noi, “stariţul Neonil-Nedreptul  -  iar din partea cealaltă, de către cel ce nu poate-refuză Calculul Manvantaric, din pricini de “durere de cap”(suferinţa esenţială, a începutului de ciclu)  -  Nică Şobolanul, fiul Preotului Credinţei Vechi – Popa Oşlobanu-Şobolanul:

                  “”Nică Oşlobanu, ca de obiceiu(s.n.: deci, era LEGIC în opoziţie cu Popa Duhu, prin “originea” sa, Preotul-Tatăl Credinţei Vechi  - Popa Oşlobanu ), se scoală în picioare, cât mi ţi-i melianul, şi se roagă de iertare, spiind că-l doare capul.”

                  În al 7-lea Manvantara, e fixat Zodiacul: golit de zeii vechi (şi de cei noi)  - el va fi umplut de o singură hieroglifă astrală: Adam Protogonos, ION-ul Athanorului  -  ca sinteză între Duhul Creştin (Popa Duhu) şi Duhul Păgân(Apollon Smintheus-Şobolanul). Cu această ocazie, remarcăm o nouă aparentă schizofrenie a ION-ului: Nică al Şobolanului îl dublează (cf. Ianus) pe Nică al lui Ştefan. Dar zicem aparentă  -  pentru că Nică al Şobolanului şi Nică al lui Ştefan  -  sunt, amândoi, sub semnul BOURULUI(Taurului)-Hieroglifă Sacră a Moldovei: “Oşlobanu, prost-prost, dar să nu-l atingă cineva cu cât e negru sub unghie, că-şi zvârle ţărnă după cap, ca buhaiul”(s.n.). Buhaiul e Taurul. Prostia dublată nu e zero, ci ridicare în rangul Ştiinţei Sacre. “Zvârlirea ţărnei” după cap  -  înseamnă săpare a mormântului iniţiatic (în faţă), degajare a figurii sacre centrale, purificate de Prakrti-ţărână (buhaiul-Bour Sacru)  -  iar în spate  -  adunarea Muntelui AUM-ului, pe care se va sui, retrograd (păşind, sacral, regresiv, spre Pardesul-Originaritate), BOURUL SACRU  - Hieroglifă a MOLDOVEI, dar şi a lui ION al Crengii de Aur şi Paznic al Smaraldului Graal (şi Ianus bifrons, pe deasupra).

                  Ion-Nică Şobolanul (alter ego al lui Nică-Ion al lui Ştefan)  -  ocupă zona Şolticenilor-Folticenilor  -  la Rădăcina Lumii  -  Rădăşeni.

                  Este firesc ca primul con-venit al lui ION al Paraşabdei să fie Demonul Contra-Paraşabdei: ION Mogorogea (adică, Ion al Mormăitului şi al Bâlbâielii). Dar otrava are antidot în contra-otravă: Puntea-Barzaq, pentru iniţierea lui Făt-Frumos-Nică (ulterior ipostasului său de Şobolan-Taur): Gâtlan (barzaq-ul Gâtului spre Capul Vortex, deschis spre Cer)Zaharia [15] . Şi, mai mult, TRĂSNEA-Trăsnetul(Biciul lui Nică, în sfârşit!   - i se supune, deci îl poate stăpâni…Căci îl are la/în mână, şi, deci, îl pune la treabă  - cu gramatica lui Măcărescu-Măcăitul, pe care Trăsnea îl arde cu Verbul Sacru şi, mai ales, cu Somnul Sacru, care-l aduce, pe Măcăitul-Măcărescu, înapoi la Origine  - la Rădăcina Pomului Sacru, deci a Logos-ului Întemeietor, Paraşabda!).

                  RĂDĂCINA e, de fapt, SOBA lui PAVEL, paredrul lui Petru (Ştefan a Petrei): “se proslăvea pe cuptor”  -  era Stăpânul Slăvit al Athanorului. În jurul Sobei-Athanor, se înşiră alţi alchimişti: “musteciosul” DAVIDICĂ de la Fărcaşa (David cel Mic, tot al Focului-Pipirig, Cel de la Furca Drumurilor-Fărcaşa: de aceea, Davidică dispare, în sunet de îngeri-păsări  - limba păsărească, purtat pe apa celestă a sunetelor angelice  - pentru a păzi răscrucile Raiului (şi ale lucrării alchimice, bineînţeles!): “A murit, sărmanul, înainte de vreme (s.n.  –   şi n.n.: adică, înaintea apariţiei Timpului-Istorie  - a rămas în Paradis, mai pe româneşte!), înecat cu pronumele conjunctive (n.n.: mi-ţi-I, ni-vi-li etc. = limba păsărilor-îngeri [16] )  -  MIRĂUŢĂ al Barzaq-ului, dublura (sau paredrul?) lui Gâtlan (Zaharia) – al iernii-copilărie [17]   -  Cel care nu se miră de nimic, sau Cel care se miră de toate  -  căci, pentru el, lumea aceasta n-are nimic!; el, , prin Verb şi Cerere-Poruncă, sugerează transparenţa spre Lumea Cealaltă, unde sunt “teacă de cosor, căpestre de purici”(n.n.: deci, şi PURECI-CAI SOLARI ZBURĂTORI sau săritori în CER!), “cuie de la corabia lui Noe” (n.n.: Axa Verticală a Vieţii, concomitent cu Nava Orizontală a Vieţii-Biserica: de fapt, el caută CRUCEA, mai exact, Punctul Central al Crucii  -  IISUS HRISTOS-Focul Paraşabdei  -  foc şi prin “căpşune(n.n.:roşii-solare) şi fragi (n.n.: tot roşii-solari)  -  SORI pentru “cineva care pornise într-adaos” [18] =Dumnezeu-Iisus, Cel care RE-Umple Lumea, Re-Sacralizând-o, o Re-Umple (într-adaos) cu Duhul Sfânt al Mântuirii, peste Apele Primordiale (pasivitatea-Prakrti). Mirăuţă-Miratul, Curiosul de Lumea Cealaltă (şi Trecător prin Grumazul-Barzaq în Lumea Paraşabdei) cântă despre Jidovii-Întemeietorii Uriaşi ai Lumii Vechiului Testament.

                  “Nu-mi e ciudă pe gândac,/ C-a mâncat frunza de fag;/Dar mi-e ciudă pe omidă/C-a mâncat frunza de crudă.” Gândacul slăvit este Scarabeul Bucovinei : “a mâncat frunza de fag”(Ţara Fagilor, de lângă, sau şi ea, Ţara Saras-ului  -  Potirului Graal-Focul Iisus ); Omida este Fluture în Germene; sunt două posibilităţi de tălmăcire:

                  a-ea “mănâncă” însăşi premiza, deci distruge însuşi Germenele Copacului Vieţii(“mănâncă frunza de crudă”) –

                  b- sau:  o face să dispară din Zona Prakrti  -  păzind-o, cu aripi flutureşti-arhanghelice (care nu se văd – noi vedem doarViermele Neodihnit -  dar Mirăuţă-Nemiratul-Mirat de Toate, vede că lucrarea  neodihnei Viermelui este, în fapt, Pregătirea ZBORULUI  - transfigurării în Paradis (invizibil nouă) a Frunzelor-Cicluri ale Kalpei. “N-a lăsat să odrăslească/Voinicii să se umbrească”: nu permite odrăslirea-înmulţirea în promiscuitate  -  şi nici trecerea voinicilor-Vânătorilor lui Apollon-Soarele, în umbră(“să se umbrească”): Ei trebuie să fie treji şi luminaţi şi însuliţaţi, pregătiţi, oricând, să zboare pentru a apăra Lumina Paradisului.

                  -MOŞ BODRÂNGĂ  - este Maestrul Ocult, alături de Pavel al Athanorului: el este Preotul Paraşabdei: “…(ne spunea la poveşti nopţi întregi, şezând cu nasul în tăciuni, şi ne cânta din fluier: Doina, care te umple de fiori, Corăbiasca, Măriuţa, Horodincile, Alivencile, Ţiitura, Ca la uşa cortului, hori  şi alte cântece sculăţele ca aceste, de jucam pănă ce asudau podelele şi ne sărea talpele de la ciubote cu călcâie cu tot, că doar acum o dădusem şi eu pe ciubote. Şi din pricina lui Pepelea de moş Bodrângă, Pavel mai nu le putea dovedi din cârpit; ba şi el, uneori, sărindu-şi din minţi, îşi rupea ciubotele ferfeniţă, jucând împreună cu noi”.

                  El îşi pregăteşte, astfel, urmaşul ION, prin poveste şi cântec-dans  -  toate fiind Suflul Paraşabdei  Demiurgice. De aceea, din Casa Focului-VIN (“cinstita crâşmă” din Rădăşeni, de fapt Cana Galileii – Rădăcină a Transmutărilor şi ea, căci e ţinută de “fata vornicului din Rădăşeni”-Şeful Rădăcinii)  -  Bodrângă nu ia decât Sinea-Foc: “”moş Bodrângă paşlise o grămadă de buci pentru aţâţat focul”. Răul-Cânepă este transfigurat, prin sunetul fluierului (naiul este demonic ca trestie, angelic duh suflat de Paraşabda: căci nu fluierul-nai produce Paraşabda, ci prana-Paraşabda intră în el, şi prin el, în Cântăreţul Orb  -  BODRÂNGĂ – şi prin Bodrângă, în ceilalţi preoţi în formare, catiheţi-catehumeni -  care, ca şi popa Buligă, devin yoghini zburători  -  “pălălăindu-le pletele” : “Şi iaca ne trezim cu popa Buligă, ce-i zicea şi Ciucălău, din uliţa Buciumenii, tămâiet şi aghezmuit gata des-de-dimineaţă, Dumnezeu să-l iepure! (…)Apoi azvârle potcapul deoparte, şi la joc de-a valma cu noi, de-I pălălăiau pletele” - pletele plutind în aer, dar şi arzând ca aureole – şi dorm Somnul Sacru, prin integrarea în Mitul-Poveste.

                  Buligă-“Dumnnezeu să-l iepure” este diavol-iepure, transfigurat, prin forţa Paraşabdei (trecut prin barzaq-ul Fluierului, precum fuseseră trecuţi Nică-Demeter, altădată, prin barzaq-ul Ulciorului cu Mir), în yoghin – şi confirmat, tot astfel, ca preot: el este Falus-Ciucălău, Axă Potenţială, Copac Udat la Rădăcină de Vinul-Foc  -  prin Buciumul-Fluier-Paraşabda  -  căci vine din Buciumeni “tămâiet şi aghezmuit”  -  sfinţit-pregătit, lustrativ , pentru Ritualul Sacru al Paraşabdei, din Casa-Athanor a lui Pavel.

            Casa lui Pavel şi Crâşma din Rădăşeni [19] sunt Templele Complementare ale Paraşabdei, unite prin Rădăcina Comună-Rădăşeni. Ritualul Paraşabdei (Ritual Orfic şi Dionysiac: Vinul-Sânge=Sfântul Duh-Paraşabda [20] ) îi transformă pe preoţii dansatori ai DANSULUI ZBURĂTOR în CHIORI-ORBI SACRI, care reduc la esenţă diversitatea: “Şi aşa o ferbeam de tare, de nu ne ajungea casa, şi dam chiorâş prin fasole, prin mazere şi bob, şi sămânţa de cânepă se făcea oluiu, pârâind sub talpele noastre.” Iată definirea Lojei Iohanice : “nu ne ajungea casa” [21] – Casa-Lume, cum spune şi R.Guénon: “descrierea dimensiunilor sale (a Lojei Sfântului Ioan) este deosebit de clară:  lungimea ei este <<de la răsărit la apus>>, lărgimea sa <<de la miazăzi la miazănoapte>>, înălţimea sa <<de la pământ la cer>>(sau până la al 7-lea cer!), iar adâncimea sa <<de la suprafaţa pământului până în centrul său>>. “

            Prin Săruturile-“Pupături-Pupoaie”, adiţionate dansului dionysiac-yoghin şi Vinului-Foc-Sânge de la Crâşma din Rădăşeni, ne dăm seama că acolo se săvârşesc Căsătorii Misterioase-Hierogamii, mistere de tip eleusin, întru cunoaştere sacră: Cunoaşterea este o cununie, o unire a ceea ce este cunoscut, cu cel ce cunoaşte: CUNOAŞTEREA E IUBIRE!” [22]

            Fasolea, Mazărea, Bobul(demonic), Cânepa (demonică)  -  se prefac în ULEI-MIR  -  pârâind-transfigurându-se sub “TALPELE noastre”: Piciorul Sacru, Talpa ce fixează topos-ul sacru -  de către catahumenii-Cai Solari, mânji, apoi telegari ai lui Apollon sau Helios: “(…)ca Fălticenii [23] , de unde(…) cu tovarăşii mei(…) pe unde ştiam noi [24] , ţinând tot o fugă, ca telegarii” [25] (s.n.).

                  Şobolanul-Oşlobanul, încălţat în două vaci (“cu ciubotele dintr-o vacă şi cu talpele din alta”)  - mai exact, încălţat în paredrii TAUR-VACĂ, BOUR-BOUROAICĂ !  -   se aşază cu capul în jos şi picioarele în sus (“numai ce-l vedem că se pune cu creştetul pe pat şi cu talpele în grindă”): ce dovadă mai clară că el este Axa Lumii Sacre, pe care toate se inversează (în Ceruri, se spune că toate sunt inverse, faţă de lumea noastră). Fasolea care-I curge din CUPLUL DE BOURI  -  este rezumatul Omului (Adam Protogonos): prin urma-talpă, care are formă de bob de fasole  -  care “strânge” în ea rinichii şi urechile. Iată Fasolea-Rezumat al lui Adam Protogonos, ilustrat, în cadrul ritualului transfigurator, de către Omul inversat Apollon Smintheus (ca Nealţii, Smintit pentru profani, divin-nornâmal pentru iniţiaţi).

                  -Mai sunt în Templu: Nic-a lui Constantin al Cosmei (cosma=ordine a Universului) – care este, în calitate de ordonator, “complement” al lui Nică al lui Ştefan.

                  Şi acum, să-i adunăm pe practicanţii ritualului paralel (dionysiac şi paradisiac, “păgân” şi creştin, în acelaşi timp  -  căci Vinul (sinecdoca lui Iisus în Potirul Graal) şi Duhul Sfânt sunt Rădăcina Comună a Omului Primordial, a Vibraţiei Primordiale, “după chipul şi asemănarea“ (spirituale) ale lui Dumnezeu: Adam Protogonos: 1-ION al lui Ştefan; 2-ION al Şibolanului; 3-ION MOGOROGEA(Contra-Paraşabda); 4-DAVID-ică, Paznicul Înger, de la Răscrucile Paradisului (sau dinspre Paradis); 5-ION al lui Constantin al Cosmei  - al Constantei Ordini Cosmice; 6-MIRĂUŢĂ-Miratul şi Barzaq-ul; 7-TRĂSNEA-Trăsnetul Paraşabdei (Faţa) Justiţiară a Paraşabdei Divine); 8-GÂTLANUL-Barzaq-ul, care Arde Punţile Pământeşti, spre a-i “zburătăci” spre Ceruri-Humuleşti, ca Îngeri, pe toţi: Arde Rădăcina-Talpa Iadului, Buba de Jos  -  pentru a Umfla Paraşabda, umplând cosmosul cu “muzica sferelor”; 9-BODRÂNGĂ-Maestrul Ocult al Paraşabdei (primul substitut-alchimist al cuplului Ştefan-Smaranda, de la Centrul Spiritual-HUMULEŞTI)  -  şi 10-PAVEL-Paznicul Athanorului (al 2-lea substitut-alchimist al cuplului Ştefan-Smaranda, din Centrul Spiritual-HUMULEŞTI).

                  Sunt 10(ZECE)? SUNT! Dar mai ete şi al 11-lea (“Deşteptul”-Deşteptatul), imaginea proiectivă în absolutul ocult: Nică al lui Ştefan îşi cedează funcţia (temporar)  -  în favoarea FIERARULUI (“ne mutăm la un fierar peste drum, dimpreună cu moş Bodrângă”).

                  Deci, acum, din două  - s-au făcut TREI   -  TEMPLELE  INIŢIERII, temple complementare şi aseice, ca şi Sfânta Treime: I-CRÂŞMA DIONYSIACĂ a obţinerii Mirului (Vin şi Oloiu-Ulei); II-CASA ATHANORULUI (dar acesta e dărâmat prea devreme, din pricina MOGOROGEI – Anti-Paraşabda) şi              III-TEMPLUL ABSOLUT OCULT(invizibil şi “necomentabil”) AL FOCULUI  PARAŞABDEI – Fierăria lui Hephaistos-Ritmul Demiurgiei Cosmice..                                                                   

                  Şcoala Iniţiatică este bazată, în primul rând, pe CREDINŢĂ: “când e vorba de credinţă, ce-ţi mai trebuie învăţătură?” [26] (profană şi profanatoare) – dar şi practica-ritual (dansul ritualic, cântecul ritualic, spunerea ritualică, arderea ritualică, a Rădăcinii Bubei-Talpa Iadului, dar şi a punţilor, înapoi spre Pământ, după ce au învăţat cei 10(ZECE), să fie îngeri. [27] Cei trei purcei nefripţi, ai lui Mogorogea  -  sunt cei trei iniţiaţi, rămaşi la jumătatea drumului iniţierii, încă “nezburătăciţi”-nearşi(“spânzuraţi în tindă, la răceală”  - deci, situaţi “între cer şi pământ”, şi răceala semnificând starea de aşteptare a Saltului-Zbor  -  transgresarea Porcului Saturnian  - în Cal Solar) : “Şi cu astă rânduială, am rămas noi acum numai trei la Pavel Ciubotarul: eu, Gâtlan , văru-meu Ioan, poreclit Mogorogea, şi moş Bodrângă pe deasupra”(s.n.) [28] . În loc de “cei 4 evanghelişti sunt 3”  -  cei trei “muşchetari”(Războinici ai Focului Paraşabdei)  - sunt 4: căci moş Bodrângă nu trebuie ARS (acum) spre a se “zburătăci” îngereşte  - căci el a fost ars de Paraşabda Fluierului (şi de Focul Vetrei): el e “pe deasupra”  -  el zboară-arde spiritual DINTOTDEAUNA (sau, cel puţin, de la o iniţiere cu mult anterioară celei a “dascălilor”catehumeni “folticeneni.

                  Cei ne-arşi  -  vor trebui arşi: Mogorogea şi Pavel, “la vedere  - iar Gâtlan-Barzaq-ul (căpitanul podului şi corăbiei, rîmâne ultimul, nu-i aşa?) şi Nică al Lui Ştefan (din Potirul Graalului Preotesei-Mamă) vor fi arşi în secret (complet esoteric), doar în prezenţa Maestrului Paraşabdei (Anonimul Absolut Discret: “un ferar  peste drum”) -  în Templul Absolut Secret al Focului Paraşabdei  -  FIERĂRIA. Nu cumva Fierăria este tocmai Casa Adevărată a “Porcului Vrăjit”  -  Moş Bodrângă-Maestrul Paraşabdei Demiurgice? Iar Pavel să nu fi fost decât “gazdă”. Adică, şi el, ca şi Maeştrii ceilalşi (moşi şi babe din Humuleşti  - să fi fost Maestru Tranzitoriu  -  Pregătitor al Autenticei Lucrări Alchimice. E foarte posibil. ZBURĂTORUL DE FOC poate (şi chiar trebuie) să aibă un templu secret al Focului: Paradisul – sau Infernul…

 

*

*               *