ARTICOLE

...În drama americană, din 1972, „Candidatul”, Robert Redford, jucând în rolul candidatului pentru funcţia de senator în statul California (McKay) – după o campanie de o demagogie stupidă şi parcă anume făcută pentru oligofreni – câştigă alegerile. Ei bine, momentul final al filmului îl surprinde pe, atunci, tânărul Redford/McKay, într-o stare de panică morală şi de confuzie morală totală – în aşa hal, încât îl convoacă (într-un closet, întâi...) pe şeful său de campanie, smulgându-l dintre hienele oribile ale „jurnaliştilor profesionişti” (vânătorii de senzaţii tari şi de cadavre cât mai multe şi cât mai...”cadavre”! – dacă, în lume, nu se moare pe capete - atunci ei, „profesioniştii hoiturilor” şi „apologeţii defecării [i]morale”, mor de foame!!!) – pentru a-i pune o întrebare stupefiantă: „Şi acum, ce facem?”

...Cu câteva secvenţe înainte, într-un vagon de lux, un membru al staff-ului lui McKay, absorbit fiind nu de ce binefaceri, anume, vor revărsa „democraţii” proaspăt câştigători, asupra votanţilor californieni  – Doamne, fereşte! - ci de preocupările unui dejun copios; acest „staff-ist”  găsea că întrebarea cea mai grea e, în momentul acela, alta (şi o şi pune, în faţa unei mese supraîncărcate cu toate bunătăţile...”senatoriale”!): „Acum, ia spuneţi drept: în definitiv,  pâinea asta intermediară A CUI ESTE?”

...Da, McKay-ii lumii (dacă vor mai fi existând...) reuşesc să mai aibă momente de panică benefică... – ...în schimb, liota de lingăi şi dulăi şi haitele de hiene, care fojgăie în jurul lor  -  sunt infinit mai imperturbabile: pentru ele, câştigul sau pierderea unei naţiuni, printr-un senator ori preşedinte prost ales – NU CONTEAZĂ! Nimeni nu se gândeşte, ba nici măcar nu e vreo şansă minimă să-i treacă, întâmplător, prin dovleac, gândul panicat: „Şi acum, ce facem?”

Cum, adică, „ce facem?” Oricum, ei/ele (haitele atotdevoratoare!) îşi vor lua halca de pradă, de la gloatele prostite, hipnotizate prin mass media (gloate aflate într-un delir permanent controlat şi stimulat artificial)! Dacă nu de la „căzutul” candidat, atunci, de la următorii...Deocamdată, ei trebuie să se ferească de înjosirea ...”intermediară” – pe care s-o plaseze, cronic-persuasiv, democratico-demagogic! -  ...eventual, primului fraier întâlnit „pe drum”: „În definitiv,  pâinea asta intermediară A CUI ESTE?”

...Aşa se va întâmpla în orice „democraţie” iudeo-masonică „modernă” – deci, şi în aceea dâmboviţeano-valahă, cea a alegerilor din 2012. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda?! Ce mi-e PDL-ul, ce mi-e USL-ul sau... Partidul Poporului – „coşul de voturi băsiste”... (cu toate că nuanţe, chiar apăsate, încă se mai păstrează, în climatul politicii României contemporane: „pedeleii” sunt selecţionaţi cu atenţie, dintre mutanţii genetici: trebuie să aibă inteligenţă minimă şi nesimţire maximă...PENTRU TOTDEAUNA! - ... ŞI SĂ-ŞI TRANSMITĂ „GENELE” ...ODRASLELOR!)?! Toţi se interesează de „pâinea intermediară” -  nu cumva să le fie repartizată, din greşeală, drept...cozonacul, atât de avântato-râvnitor vânat! Dar, spre deosebire de imaginatul „candidat” californian, buimăcit de momentul de revelaţie a responsabilităţilor enorme, care-l împovărează pe un autentic (potenţial) conducător („Şi acum, ce facem?”) – ai noştri „ca brazii” n-au nicio dilemă: să pună ei mâna pe putere, he-heeei!!! - ...că, după aia, s-or găsi ciolane, tune-fulgere-trăsnească! -  chiar şi cu preţul genocidului asupra poporului pe care, în mod „normal” (dar ce mai este/înseamnă, azi, „normalitate”?!) – ar trebui să-l guverneze cu multă chibzuinţă, bun-simţ, competenţă şi responsabilitate, întru ecourile Contractului social rousseau-ist...!!!

...Ţi-ai găsit, în vremurile „pedeleilor”! De unde atâta chibzuinţă,  la nişte cimpanzei precum „prim-balerinul” televizionistic Edmond Tălmăcean? - ... de unde bun-simţ la o matracucă, precum madam Sorina Plăcintă (ce-şi „educă” băiatul şi-l şi laudă, în consecinţă, la TV, pentru că urinează pe troiţe  - ...şi, pentru sporirea distracţiei sale personale, îi calcă pe oameni, ziua-'namiaza mare, cu maşina, repetat, precum ...compresorul, în calitate, probabil, de...”furnizor oficial de cadavre”!)? De unde atâta competenţă la, să zicem, un Igaş „branconierul”, sau la Ialomiţianu-Finanţistul MĂCELAR (care merge „pe mâna” lui Isărescu-Bilderberg şi pe a FMI-ului înrobitor! -  fără nici cea mai mică... „străbatere” de conştiinţă! - ...de fapt, „pedeleul” de aia se şi numeşte „pedeleu”: el este un produs special al laboratoarelor iudeo-masonice – un produs „frankenstein-ian”: aparent uman, dar obţinut prin extirparea conştiinţei, cu toate „neajunsurile” ei adiacente: bun-simţ, politeţe, responsabilitate etc. etc.)  – ...sau, la nivel judeţeano-vrâncean, la Florin Micu Iliescu („directorul” de la Cultură şi Patrimoniu!!!), cel care urmează, cu sfinţenie, linia „kelemenhunoriană”, de a nu se acorda sponsorizări cărţilor scriitorilor români „nealiniaţi” politic – ...şi, dacă, totuşi, întocmeşte contracte de sponsorizare, o face precum ar folosi... closetul: se şterge cu ele la... „pardon”! – mizând pe faptul că (mai ales azi!) nu prea au oamenii (şi intelectualii, mai cu seamă!), nici bani, nici vreme, să-i intenteze procese penale, dacă nu (neoficial) pentru nesimţire, cel puţin (oficial!) pentru încălcarea legii contractelor...

...De unde atâta responsabilitate, la membrii unei  haite „exclusiviste”,  conduse, efectiv, de o fiară atotdistrugătoare, apocaliptică, teleghidată (întru dizolvarea/aneantizarea României!), de către străini: Traian Băsescu... – Campionul Balcanic al Sperjurului?!

...Ei, falşii „catindaţi”, nu s-or fi întrebând nimic. Dar noi, „cetăţenii turmentaţi”... – ...turmentaţi-turmentaţi, dar care conştientizăm, cumplit, vidul de patriotism şi de benefic naţionalism – ne vom întreba, cu maximă îngrijorare – mai ales că, în 18 noiembrie 2012, alegătorul se va afla ( pe 6 septembrie 2011, s-a aprobat, de către PDL şi UDMR, comasarea alegerilor parlamentare, cu cele locale!), în faţa a vreo 6-7 buletine de vot... – după ce vom fi vârât (DACĂ le vom fi vârât!) buletinele în urnă: „Şi acum, ce facem?” Ne ajută votul, cu ceva? Ţi-ai găsit! Cu ce şi prin cine, că toţi sunt „binecuvântaţi” şi „alduiţi”, de la acelaşi centru de comandă mondială, a „Ocultei” masonice: Washington-New York?!

...Nimic nou: MIZERIE MORALĂ ŞI FIZICĂ, JAF COŞMARESC (CONTINUAT), MÂRLĂNISM, MANELISM, RĂBDĂRI PRĂJITE (pentru că, în România postdecembristă, NU AI CUI TE PLÂNGE/ADRESA, PENTRU A „DREGE” VREO NEDREPTATE!!!)!...Asta, dacă nu vom pune (în sfârşit!) mâna pe arme (ne-struniţi de servicii secrete străine, de data asta! – demonstrând că „mămăliga explodează”...când trebuie!) şi ne vom face curăţenie în ogradă şi-n bătătură. CU FORŢA! Pentru că nesimţiţii ăştia de la putere nu se dau duşi de bunăvoie!!! Nici de-i tragi „cu boii”, cum se zice (...”boii” fiind, întrucâtva, rubedeniile lor, dar cu nemăsurat mai mult bun-simţ şi exemplar de harnici!).

...De data asta, vineri, pe 2 decembrie 2011, Radu Tudor („colegul” Danei Grecu, la Ordinea zilei, de la Antena 3) nu m-a dezamăgit... - ... cum face de obicei, prin fanatismul său, faţă de un „ceva” care nu mai există, de mult: „armata NAŢIONALĂ a României” (lui nu i s-a spus, sau nu crede, că „armata” cu pricina este una de mercenari, indivizi plătiţi, ca Iuda, cu 30 de „arginţi” pe zi, să-l ucidă şi pe ta-su, şi pe mă-sa, dacă aşa îi comandă SUA!): „Înlăturarea PDL şi a actualei puteri TREBUIE SĂ SE FACĂ PRIN ORICE MIJLOACE, NU DOAR POLITICE!!! Cât mai repede, ÎN SECUNDA URMĂTOARE!”

...Nu mai merge nici cu „sindicalismul” cel handicapat, paralitic şi „alzheimer-ist”, nu mai merge nici cu „binişorul” şi cu „Doamne, fereşte de mai rău!”...că, mai rău decât să-ţi fi pierdut sufletul şi identitatea reacţionară şi naţională  - nu există!

Vom lua în mâini, deci, Biciul Lui Hristos, pedepsitorul zarafilor/cămătarilor din Templu!!!

                                                                               prof. dr. Adrian Botez