POEZIE
PAŞTELE
ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII
|
„MODERNIZAREA” PAŞTELUI...
nu-L
mai plânge – astăzi – nimeni pe Hristos
nimeni
nu-i mai simte dorul Lui de noi
Crucea-I
grea n-o îndurăm – direct - pe os
nici
hidosu-i strigăt - horcăind în toi!
...nevinovată
carne să înghită
în vina
lui mereu deschisă-a poftă
oricine-i
pregătit – smerit – să mintă
să
cumpere privata lui Golgotă...
a
pregătit ciocane şi piroane
spectacol:
ţâşnirile de sânge
turbat -
vampiric – delicii noi - saloane
cu-orgii
şi vome: nu mai ai când plânge...
...doar
în pridvor ceresc Maica suspină:
„Fiule,
seacă-izvorul lor de vină!”
***
ADEVĂRAT ŞI MERITAT
e
fariseică lumină-n casă
Paştele-i
nou viclean prilej de vomă:
nu mai
e sfântă nicio masă -
se-apropie
porunca de Sodomă!
Hristosul
e uitat – de toţi – pe Cruce:
cioplim
- din fapte – răstigniri moderne...
se
zguduie pământul şi se duce:
nebunii
hohotesc - deschid caverne...
nebuni
se suie toţi - cu chiuială
pe
leşul crimei lor – pe bietul miel
şi vor
– toţi – mântuiri de mântuială:
gândul
tarabei-i Paştele – nu El!
...nu
vă împingeţi – nu tot cereţi grad:
vă veţi
ghionti – la hurtă – toţi – în iad!
***
PĂRTĂŞIRE
Hristoase,
Tu, lumină nepătrunsă
Tu,
rege peste-ntunericul de-amurg –
pune-Ţi - pe pieptul meu – mâna-Ţi străpunsă
redă-mă
Ţie – din toate câte curg!
Hristoase,-ncoronat
de spini – lucind scuipaţi –
şi sânge
şi batjocură pogoară
să
împărţim şi frângeri şi puteri – ca fraţi
acum –
când lumea s-a aprins de seară...
stinge-mi
– Hristoase – peste ochi – mii stele
prăvale
– peste mine – de cer lespezi
clopote
bat ceas alb şi ceasuri rele
dar Tu
de mine – frate – nu Te lepezi!
...în
miez de noapte – îngeri Te vor cere:
voi fi
părtaşul Tău, la Înviere!
***
PAŞTELE ORBILOR
strigă
orbii strop mărunt
de
cerşiri şi jale –
lumea-i
luată de la fund
iar pe
Noua Cale!
strigă
orbii-n uliţi largi
că tot
dau de garduri:
capul
poţi să ţi-l tot spargi
când
crezi doar în narduri!
strigaţi
– orbilor – că vine
Hristul
cel de Foc!
ard pe
cer numai albine
fir de
busuioc...
strigaţi
– orbilor – lumina
vi s-a
spart în cloacă!
daţi-i
Lui Hrist toată vina
luminări
să facă!
pune-Ţi - Hriste – mâna Ta
pe
pleoapa-ngropată:
căci la
Înviere-i da
privire
curată!
***
METANOIA
cu
ghiold vârtos iudei te-mping spre pisc
şi n-au
ştiut că Împărat Te-aşez!
prin suliţi
te-au stins: noi raze – de nou risc
ei au
aprins – astfel – şi un nou crez...
prin
Calea Crucii – aprigă povară
ei
ţi-aşterneau – în purpuri – Săvârşirea!
din
zgreapţăn de scuipaţi şi de ocară
fără
s-o vadă - -aprindeau Mântuirea!
...azi
nu suntem sălbatici mai puţin
şi-s
proşti mai mulţi şi tot mai fioroşi:
dară
lucrarea-I - prin sângerări şi spin
se face
tocmai unde-s nori mai groşi!
...va
fi o noapte preatainică - şi-o stea
sub
care crunţi duşmani - fraţi s-or
îmbrăţişa!
***
LA OSPĂŢUL MÂNTUIRII
îngeri şi-a trezit pe ramuri
cereşti
lamuri
Sfântul
Zarzăr!
pâlpâie
lumini de raiuri
zeieşti
graiuri
în
Grădină!
păsări
mii se aşezară
se-nchinară
pe-al
Lui Umăr!
din
toţi porii-asudă Lumea
Vin de
Floare
Sărbătoare!
vin
serafii toţi în iureş
vestesc
gureş
Mântuire!
El
zâmbeşte peste creste
şi din
rane
face
strane!
la
Ospăţul Lui s-aşază
ca pe-o
rază
Omenire!
***
NOAPTEA SĂRBĂTORII
din
şopotiri se-aprind – în nopţi – copacii
şi
florile fecioare ard sub văluri:
cât de
bogaţi mai pot fi toţi săracii
când
doar ei văd averile din ceruri?!
tot m-a
trezit migala de maeştri
care-au
visat văpaie de petale:
măiastra
boare-a mirilor tereştri
sunt
răsuflări de îngeri – cer la poale!
da –
m-a trezit Hristos în Sărbătoare:
a
înviat – din răni – în cununie!
tot
ce-i rănit – făcutu-s-a-n El floare
iar în
treziţii oameni – nebunie!
...de
câtă nebunie eşti chemat
Grădina
s-o-nlumini din sfânt păcat?!
***
LĂNCIERII PRIMĂVERII
cu
lăncile de flori împung spre ceruri
să se
destupe Taina Învierii:
de
peste tot – din orice colţ de leruri
fulger'
lumina albă – lăncierii!
e-o
devastare – prigonire-a iernii
cu
tăvălugul razelor de flori –
severă
putrezire – fărăviermii
fără
slin de metamorfoză: doar zori!
tăios –
văpaia luptei-incendiază
pământ
şi cer – şubred şi mucegai:
rămâne-n
viaţă cine-a cerşit viaţă
şi-a
scăpărat pricini în contra beznei
şi-a
complotat să fie – pe pământ – iar rai!
...scânteie-a
Trandafir – pe Cruce – cuiul Gleznei...
***
Adrian Botez
|
|
|||||
|
|
||||||