ARTICOLE

...Vine, şi anul acesta, Sfânta Sărbătoare a Paştelui Creştin-Ortodox...!

Dar seamănă, oare, ce-i azi, cu sărbătorirea Paştelui, de către românii creştini, de altădată? Fie şi sub regimul ateisto-comunist...

 

Nu. Hotărât, nu!

 

...Înainte de războiul al doilea mondial (timp pe care eu nu l-am apucat şi despre care numai mi s-a povestit, ca o legendă frumoasă...) – în sate şi târguri, oamenii scoteau mesele în uliţe ori pe străzi, şi-şi uneau, astfel, bucatele şi dragostea întru Hristos! Deloc formal, ci întru Adevăr!!!

 

...Chiar şi pe timpul ante-revoluţionar (şi acest timp îmi este foarte bine cunoscut, mai viu decât tot ce mă înconjoară azi!) , în Săptămâna Mare era o frământare luminoasă şi generoasă, de într-ajutorare, în oraşul blocurilor,  ca şi-n satul căsuţelor (proaspăt spoite cu var!) - a gospodinelor celor harnice, a copiilor cuminţi, care erau duşi sau se duceau singuri, de erau mai mari – la spovedanie şi la-mpărtăşanie...nu erau, niciunde, opriţi preoţii să-şi facă datoria cea rânduită!

 

...Ţin minte cum bunica mea făcea adevărate minuni, din pensia după bunicul: 100 (una sută) de lei! Făcea atâta pască şi atâţia cozonaci şi roşea atâtea ouă, de avea de dat şi de pomană, săracilor mai săraci decât ea, şi le dădea, de gâfâiau cărând ţoaştele... – tuturor celor cinci copii ai ei...Iar, pe de altă parte, mama mea şi fiica ei, când făcea păştile şi cozonacii şi, mai ales, când roşea ouăle, strângea, în bucătărie, un conclav întreg de femei: toate gospodinele de pe scara blocului, sfătuindu-se toate şi împărtăşindu-şi, tainic, experienţe de coptură sau de roşitură de ouă, din ani trecuţi...!

Dar nu vedeai, pe niciuna, să ofteze, uitându-se în fundul (golit obscen...) al portofelului...De-i lipsea, vreuneia, ceva, celelalte-i dădeau pe loc, cu bucurie şi cu totală uitare a dăruirii: ele, toate gospodinele, făceau parte dintr-o Confrerie a Femeilor Lui Hristos Atoatedăruitorul! Şi nu avea, niciuna, salariul de la stat, mai mare de 1.000 de lei...Dar inima bună năştea bucuria, iar deschiderea sufletelor, cu toată sinceritatea şi cu toată dragostea de Sfânta Sărbătoare a Învierii Lui Hristos, le făcea ca, în Noaptea cea Minunată, după ce trudiseră, din greu, pe la cuptoarele de aragaz, să cânte, la slujba din Biserică, „Hristos a înviat din morţi,/Cu moartea pre moarte călcând...!!” – din toată inima şi cu ochi strălucitori de rouă, de parcă tocmai se treziseră dintr-un somn odihnitor şi învietor! Şi aşa şi era!!!

 

 

...Azi, totul se face mohorât...pidosnic...oftat...de parcă nu vine Minunea Învierii, ci Veşnica Osândă a Iadului!

E drept că nu-s bani în punga sfrijită, de felul ei... -  lipsă ticăloasă, ca expresie a „binelui”, revărsat de PDL şi complicii săi întru crimă şi genocid, peste ţară şi oameni...(tăieri aberante, cinice şi sadice, de salarii şi pensii...sănătatea şi viaţa noastră pământească ne sunt ameninţate, fiind date, spre aneantizare, Călăilor României Contemporane – CSEKE, ÎN CÂRDĂŞIE CU BĂSESCU ET COMP.!) - ...dar nu-i nici Duhul oamenilor sănătos...în Grădina Maicii Domnului! Nu mai poartă în suflete, decât puţini dintre ei, Duhul Sfânt al Sărbătorii!

 

Pentru tare puţini dintre oamenii creştini, din România, mai răsună, în inimă, vorbele sfinte ale Lui Hristos, către poporenii adunaţi pe Munte şi către propriii Lui Apostoli: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujeasca la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dis-preţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea ? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu aduna în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decât ele ? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot ? Iar de îmbrăcăminte de ce va îngrijiţi ? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întai împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” – cf. Matei, Predica de pe Munte (Să nu ne grijim prea mult de cele pământeşti), cap. 6, vss. 22-33.

 

...Nu mai avem nici trup şi nici suflet luminat: „lumina care este” în noi este întuneric”, deci „întunericul cu atât mai mult!” Şi, în loc să lăsăm grijile Celui care ne-a creat, iar noi să ne bucurăm de Creaţie şi de Învierea Duhului Creaţiei – noi orăcăim şi ne olicăim...BANUL devenind obsesie, cresc şi demonicele strigări ale „nivelului nevoilor crescute”! Dar de ce să ne crească „nivelul nevoilor”?! Că aşa ne induc ideea negustorii lumii, prin promo-uri consumiste, care de care mai imbecile şi pline de tot mai multă crimă implicită, prin produsele promovate, în care s-au cuibărit tot mai multe otrăvuri, pănă la 100%...?! Dar ce, ne-au crescut douăzeci de burţi şi şaptezeci de guri?! Nu, tot o burtă avem, şi tot o gură...dar am uitat, complet, „că omul nu numai cu pâne se hrăneşte”! Unde e grija noastră pentru Duh? „Ce va folosi unui om dacă va câştiga lumea toată, dar îşi va pierde sufletul său?” – ne zice, pe şleau, nu în parabole, Hristos-Dumnezeu, Lumina Lumii...nouă, atât de puţin credincioşii!!!

 

...De ce n-om mai şti să ne bucurăm, cu Hristos dimpreună, la Ospăţul Lui, cu masa  de Ospăţ...pe o Rază de Soare?! Pentru că, tot îndemnaţi fiind noi de trădătorii care s-au cocoţat în „fruntea bucatelor”, am învăţat să ne otrăvim singuri sufletele, crezând ce nu trebuie nicicând crezut: că poţi sluji „la doi domni” deodată, lui Mamona şi Dumnezeului Cel Viu!!! Nu, multor români a ajuns să le fie complet indiferentă Morala Dumnezeului Creştin...deci, au ajuns să-L dispreţuiască pe însuşi Tatăl Ceresc, pe Tatăl Tururor Creaturilor!!! Au pierit, din noi, ROSTURILE SACRE ale Lumii-Creaţie Dumnezeiască...

...Iată pentru ce noi, subsemnatul, condamnăm tot ce s-a făcut împotriva firii de smerenie luminată a românului creştin ortodox, în aceşti blestemaţi ani aşa-zis „postrevoluţionari”! Ni s-a pervertit sufletul, am fost tentaţi să ne vindem bucuria de Hristos! - ...s-a ajuns cu pervertirea până la „os”, până la Inima-Biserică Ortodoxă, „de zid”...!!!

 

...În schimb, urâm bine şi ne îngrijorăm cumplit, de orice ţine de materia cea  trecătoare, cu iz de hoit! Ne vindem veşnicia dumnezeiască, pentru „clipa cea repede” („...ce ni s-a dat”, dreptu-i... - dar nu ni s-a dat pentru ură, CI, CUM ÎNSUŞI EMINESCU ZICE:  „PENTRU IUBIRE”!!!), clipă care se stinge înainte chiar s-o gândim!!! O vedem pe o fleoarţă ca EBA sau ca Udrea, înţolite ca de bâlci şi în maşini „supertari”, şi cu ceasuri care costă cât o moşie (SFÂNTĂ/SFINŢITĂ DE SÂNGE MARTIRIC!) de vechi boier de ţară...şi Erou-Martir (de-al lui Ştefan al V-lea Muşatin sau de-ai altor Martiri-Atleţi ai Lui Hristos...) – şi râvnim, şi noi, la nimicurile care atârnă şi zdrăngănesc şi lucesc...! – îl vedem pe un şmecher analfabet şi hăhăit şi mahalagiu, precum Vanghelie sau Băsescu sau Gigică Becali, scăldat în sudorile trufiei lui mârlăneşti şi pline de bani furaţi-smulşi de la văduvă şi de la orfan... - şi, pe loc, şi noi VREM! Fără să ne gândim, o clipă, cu ce preţ infernal au căpătat aceştia, şi spre cine au înălţat ei legăminte, pentru a se lipi, precum lipitorile scârbei, de mlaştina secundei lor de aşa-zisă „mărire”...şi unde se vor duce sufletele lor, în ce bezne veşnice, după o „scârbă” de viaţă de câteva clipe!!!

 

...Da, suntem vinovaţi de scrântirea minţii şi de pierderea căldurii sufletului, dar nici ispititorul smintirii noastre nu va scăpa de răspundere! „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala" (Matei 18, 7).

 

…În Rusia, ne povesteşte, documentaristic, Carmen Avram (emisiunea de duminică, ora 21, de pe postul Antena 3: În premieră: Au ales sălbăticia) – mii de intelectuali (care, pe când se complăceau, încă, în ghearele civilizaţiei urbane, a BANULUI – erau foarte bogaţi…) – şi-au dat seama de primejdiile de moarte, pe care le-au adus BANUL şi CIVILIZAŢIA TEHNOLOGICĂ (depersonalizant-robotizantă): pierderea personalităţii umano-divine, pierderea vremii de meditaţie, pierderea forţei de a visa, adică, de a evada din închisoarea tehnologică, din închisoarea virtualităţii, Ucigaşa Perversă a Duhului de VIAŢĂ!!! - …din închisoarea asfaltului, a zgomotului infernal, a stresului cumplit, care îmbolnăveşte inimă şi nervi şi…toate, şi-ţi apropie moartea, cu o viteză incredibilă…

Trăiesc, toţi, acum, în iurte, scăldându-se în apă îngheţată, dimpreună cu copiii lor (pe care nu şi-i ţin neinstruiţi, dar şi-i ţin departe de capcanele letale ale civilizaţiei Banului, Tehnologiei şi a Asasinatului Disimulat Savant: copiii lor nu ştiu ce-i vaccinarea, nu ştiu ce-i mâncarea gătită din altceva decât produci cu mâinile tale, în pământul curat, sub energia stelar-cosmică…nu ştiu ce e “comanda socială” absurdă şi nelegiuit-birocratică, nici ce e stresul “orarului muncii”!), într-o Siberie a perfectei sălbăticii (fără curent electric, fără altă apă decât cea din zăpada siberiană a taigalei...). Ei se simt curaţi, se simt aproape de Duhul Neamului -  şi, ceea ce-i fundamental: SE SIMT DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN VINOVAŢI FAŢĂ DE PĂMÂNT, FAŢĂ DE STRĂMOŞI ŞI FAŢĂ DE CERUL CU STELE…DECI, FAŢĂ DE DUMNEZEU-CREATORUL…!

…Şi, spun ei - în următorii ani, tot mai mulţi oameni vor conştientiza dezastrul pe care-l produce, în Duh şi în trup, civilizaţia asasină, a şmecherilor, care doar te paralizează în munca ta obsedată, malign fanatizată, pentru interesele lor meschine… - îţi sug, vampiric, sistematic, Aripile Duhului, cu care ai putea  zbura să-l întâlneşti, curat, pe Viul Dumnezeu!

 

…Să ne întoarcem în “acum”-ul şi “aici”-ul (deocamdată!) ale României şi ale românilor.

 

Pramatia Supremă a României anului 2011, Băsescul disimulat în “Traian” (invadatori, şi unul, şi altul…dar acesta, de azi,  e o SMÂRDOARE A IADULUI, pe când acela, de-atunci, voia să-şi salveze, prin alchimie, neamul de adopţiune, cel roman, re-aducându-l la Obârşia Dacică!) - se pregăteşte să schimbe Constituţia, spre a ne oferi (în continuare şi tot mai accelerat!), pe tavă, Ţara-Cea-Sfântă/Grădina Maicii Domnului – veneticilor şi tuturor liftelor  străine / multinaţionalelor vampirice (prin “REGIUNILE ECONOMICE”!!!), DAR, MAI CU SEAMĂ, MAGHIARILOR!

…Asta - în loc să-şi schimbe fundamentul fiinţei sale, de “mahalagiu al Duhului” – să schimbe  “macazul” sufletului lui (?!), şi să intre la ascultare, undeva, în vreo sfântă mânăstire (până la sfârşitul vieţii lui!), unde să se pocăiască  de Păcatele contra Sfântului Duh, dintre care cele de căpetenie sunt TRĂDAREA DE DUMNEZEU ŞI TRĂDAREA DE NEAM!

...Dimpreună cu „SMÂRDOAREA IADULUI” vor trebui preluaţi, „la subsolul” lumii, însă, şi „cântăreţii” din drâmbe...slăvitori de slavă deşartă: acum vreo  săptămână, ANDREI PLEŞU (unul dintre mulţii „intelectuali de carton”, promovaţi, de micul ecran, ca...pasta de dinţi ”Blend-a med”...sau ca... „tampoanele ecologice pentru femei”...) - s-a evidenţiat (e drept, în urma lui Liiceanu, Patapievici, Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu etc.etc.), „pieptănând”...chelii! – afirmând, în subtext, că românii să fie împăcaţi (definitiv!) cu...soarta! – adică, împăcaţi cu faptul că Dumnezeu, ducând lipsă de orice înlocuitor al Mârlanului Şef şi al Paiaţei Supreme a României, i-a condamnat (pe numiţii români),  pe vecie, la...”BĂSESCORIE/BĂSESCRAŢIE” – veşnica stăpânire a României, întru BOALĂ/BOLIRE DE DUH (...şi „întâmplată” prin „milă washingtoniană”...”of course”!), de către „Dictatorul Luminat”...adică, de către Hăhăitorul Suprem, Soitarul-Şef şi  Urdoarea Pământului... !

 

...Dar „omul (prost şi orbit) propune, Dumnezeu dispune”...

 

...Dacă „Hristos a înviat”, şi...”Cu-adevărat a înviat!” - ATUNCI, TOTUL E POSIBIL! Chiar să nu mai auzim şi vedem, în veci, mutre de homunculi criminali, în ograda României...Profesorul universitar de la Cluj-Napoca, dr. Dan BRUDAŞCU, propune ca, dacă tot se schimbă, cândva, CONSTITUŢIA ROMÂNIEI  – atunci să se prevadă, acolo, pentru trădătorii de Patrie şi de Neam – nu pedeapsa cu moartea, pentru că suntem popor creştin, dar: „sugerez celor ce lucrează la modificarea şi amendarea textului Constituţiei ca, pentru delicte grave şi foarte grave, să prevadă exilul şi surghiunul [1] . Doar în felul acesta vom putea preîntâmpina înmulţirea actelor de jaf şi trădare naţională (s.n.) [...]Cer, totodată, legiuitorilor ce vor lucra la modificarea Constituţiei României să prevadă interzicerea categorică a desfăşurării, pe teritorul nostru naţional, în interes extremist şi revizionist, a oricărei manifestări, iniţiată de revizioniştii de la Budapesta, de sărbătorire a zilei naţionale a vreunui stat străin [2] (s.n.)[...] Dacă vrem să păstrăm această ţară întreagă, trebuie să nu mai tolerăm batjocorirea ei de duşmanii din afară şi de cozile lor de topor din ţară” (s.n.) – cf. art. Sugestii pentru schimbarea Constituţiei, de prof. univ. dr. Dan BRUDAŞCU – sursa: www.napocanews.ro şi: revista Contraatac, Adjud, nr. 26, aprilie-mai 2011.

 

...Bine zis, cărturarule patriot, frate Brudaşcule! Numai să nu-şi uite firea românul începutului de veac 21...”anno Domini” 2011 - ...cum aproape că pare a-şi uita Duhul şi pe Mântuitorul de Duh, Hristosul-Lumina Lumii...!!! Ca şi Mântuirea prin DUMINICA Paştelui...pentru că Săptămâna CREŞTIN-ORTODOXĂ este sfârşită/încununată, glorios, cu DUMINICA ÎNVIERII LUI HRISTOS, Preafericite Patriarh DANIEL...iar nu cu „Sabbatul/Şabatul” celor care-L răstigniră...!

 

 

 

                                                                    prof. dr. Adrian Botez

---