POEZIE
|
OBÂRŞII
de Adrian BOTEZ
Editura
RAFET, 2012
Volum apărut cu sprijinul financiar al
Asociaţiei “Renaşterea Râmniceană”, preşedinte Constantin Marafet
ÎN
FAŢA UŞII DE LA CAMERA CEALALTĂ
am fost dat afară din camera
mea: mi s-a spus că este nevoie de
ea – nu ştiu cine – dar cineva se va muta în
ea – acolo unde eu am privit pe
fereastră – printre ficuşii de la
fereastră - o
viaţă
...acum
stau pe hol: stau pe un scaun şi
privesc spre o uşă – a unei alte
camere – altă cameră unde mi s-a spus - şoptit şi
cu mâna la gură – a mare taină
administrativă - că
mi se vor rezolva absolut toate
problemele mele
locative...
stau in faţa camerei – celeilalte
camere - şi
aştept să fiu chemat: nimeni nu dă
buzna – printr-o uşă închisă...
...uşa este închisă – dar
din când în când – perfect aleatoriu - pe
gaura cheii (pe care n-am
observat-o de la-nceput – din pricina întunericului tot mai
ceţos de pe hol) – îşi iau zborul stoluri de
aureole fierbinţi – de parcă ar fi suflate balonaşe de
săpun - printr-un pai...
...se apropie noaptea – şi
uşa celeilalte camere – aceea unde – se
zice – îmi voi rezolva eu toate problemele
locative – devine tot mai fosforescentă – apoi
chiar trasparentă – dar
tot ceţoasă a rămas atmosfera de pe
hol: parcă sunt într-o baie de
aburi groşi: aud - de dincolo de uşa
închisă şi tot mai luminoasă – urlete: întâi
am crezut că sunt ale
suferinţei cuiva – apoi
mi-am dat seama că este strigat – de
cineva – foarte asemănător la voce cu
mine – numele meu – chiar
numele meu – da - dar cumva
cu sunetele urlate pe
dos...
...s-a făcut – deja – noapte – şi
uşa se întredeschide... – oricum – se pare că
(aşa cred şi se şi întâmplă – de obicei!) cineva va ieşi – sau
va intra ... – ceva se va dezmorţi într-o
întâmplare
oarecare... - ...e
bine – tare
bine - deja obosisem – mă istovisem complet – de
atâta aşteptare – exasperant politicoasă şi
prăfuit administrativă – din holul devenit acum
invizibil
...limbi de flăcări - pălălăi şi
scântei uriaşe - de
veritabil incendiu - au înlocuit aureolele
gaura cheii şi chiar
uşa întreagă...
***
TERORI
mă păzeşte noaptea – cu
briciul deschis – sclipind sumbru
ucigaş: lângă fiecare clipă
îngheţată - care trece peste beregata
mea - a plasat un asasin - rânjind livid - de
meserie
trăiesc printre lame
surde sclipiri - scurte precum trăsnetul din
zare: ameninţări forfotind - clocotind
şobolani fluorescenţi în mansardă
mi-e frică să-mi clintesc – fie şi-un singur
gând – de teamă să nu-i văd – în
clipa următoare – capul căzut – însângerat – la
picioare
***
DIATA
CEA MICĂ, DUPĂ FRATELE MEŞTER FRANÇOIS VILLON
las moştenire cioclilor care
mă vor purta spre mormânt – o
bere - de mult de mine
băută: i-am uitat ambalajul – i-am urinat
din belşug - curajul – puţin înainte de
a-mi da sufletul lui Aghiuţă – sub
masă – la piciorul cel şchiop – al
scaunului din stânga
tronului şi din dreapta
labirintului
...groparului – nu-i mai las
nimic: deja
când ne-am încăierat în crâşma lui Hristu
Deşteptu' – i-am
scuipat direct în
gură – guma mea
bisericească – mestecată vreun ceas – crâncen şi cu
nădejde – şi – fraierul – a şi
înghiţit-o – ca
peştele momeala: să-i fie
de bine – şi de-o
săţioasă lipeală...internă
teribil de
ternă!
...celor care mă plâng
mustăcind ipocrit şi mă
scârbos – bârfesc de
pârâie varul de pe pereţi – le
indic locul unde am tras
ultimul vânt: să stea - extatic - şi
să-l – ...nu... - nu să-l „deguste” - odorizant: nu
ci - pe rând – să se frece la
ceafă cu parfumurile vintrelor mele
sfinte – prin scyllocharibdele din
sfinctere - şi să se aştepte la miluirile mele
postume: viitoare furtuni flatulative – cu
tunete şi trăsnete – furtuni de care – de
pe lumea cealaltă – voi avea grijă ca ei să
nu ducă lipsă
...muierilor pe care le-am iubit şi
mi-au arătat - chirăitor - târtiţa –
eu nu le răspund cu
aceeaşi măsură: menuete în poşete
flutur pe sub nasul visătoarei lor
pofte – dar – fireşte
menuetele de noapte le cânt eu – iar
poşetele de zi - pentru Cântec - să
şi le procure de la cei spre
care şi-au întors - trădătoare de
luni
floarea-soarelui!
...celor care nu m-au plâns – deşi mi-au tăiat
mărunt-mărunţel ceapa - la
praznic – amintindu-şi - cu
ceafa întoarsă - că n-am fost chiar
canibal – le las drept moştenire – chiorăiala de-o
viaţă a maţelor mele preasfinţite de Sfântul Duh al
foamei – a maţelor mele aghezmuite de
licoarea veşnicei - zglobiei tinere
fericiri – întru
fundul Bisericii din Sticle – precum
şi
timpul pe care i l-am refuzat
tatei – atunci când mi-a spus aşa: „acum – pe
loc
– să-mi spui ce vrei să faci în
viaţă:
faci ca mine – sau
deloc!” – şi
deloc a fost...Amin!
...altceva – decât
praful de pe tobă (rezervat familiei mele de
bravi toboşari – din fată în
tată) – sincer
N-AM!
...valea! - la
muncă! - la
oase!
...pomana de
Clopote Sfinte – trase de limba
fricii de moarte - s-a isprăvit!
***
DON JUAN NU
EXISTĂ
un om cu adevărat puternic – n-are
principii – ci el
le creează
don Juan eşti tu – femeie
în orice ordine te aşezi – şi-n
oricâte ipostaze extatice te
contempli
don Juan nu există – decât pentru
amazoanele – incendiatoare de vise:
aleargă – contopit cu
umbra lor – în galopul
oniric al câmpiilor – munţilor
sinuciderii...
nimeni nu cheamă pe nimeni – spre
revelaţie şi împărtăşire – atunci când - meticulos - desface
componentele clipei – în
explozia nucleară a
eternităţii
***
MENUETE ÎN POŞETE
...Făt-Frumos o
ajută pe Ileana
Senzitiva să-şi ducă
bagajele – mai exact – el
i le cară – în timp ce
ea se spreiază cu
Oriflay – iar după ce el a
asudat – de-i curg şiroi - pe piept spre
călcâie - până şi
trăsăturile feţei – ea – proaspătă ca o
roză-nrourată– îşi deschide poşeta: nu să-i dea
bacşiş – ci să
danseze – ambii – ba chiar
amândoi: menuete în
poşete...
...motanul încălţat se
descalţă – ca să-i încapă mai multă
smântână – de la
banca naţională – iar
scufiţa roşie are agenda
încărcată de nume grele – pe care
exemplar – le-a
deservit – cu
panerul - la domiciliu...
...şi uite aşa – basmele sunt
cinate târziu – apoi aruncate – în
coşul de gunoi cu
pedală – în care te debarasezi de
tot ce - greţos - s-a
sleit...: ecologia
agresivă - a
modernităţii
***
EU, VILLON
nu mai am în suflet plâns, nici ură
pentru nobilul tău boi, de târâtură...
sunt un biet Poet, scuipând cuvinte:
sânge de-aureole mi-a tot curs, din minte!
vagabond – veşnic cuţitul încruntat:
am furat - ucis – dar, mult mai
mult: visat!
...şanţuri şi păduri m-au găzduit, curat:
n-am avut, să mor, măcar un pat...
pe deasupra de prinţese-am flatulat
pe deasupra gloatei flămânzite am zburat –
colier de ştreang m-a împopoţonat!
n-am putut s-ofer decât rânjet de greaţă:
am schimbat inima florilor din piaţă
cu un vers – mustind de sânge şi de viaţă!
***
OBÂRŞII
nu-mi am obârşia-n vulcanii-acestei lumi
de carne preaflămândă şi nebuni!
din lumea Frumuseţii-am asfinţit
Iubirea-i raza care m-a urzit...
cu cât aici mai lătrători sunt câinii
cu-atât mă-nalţ spre astrele preasfinte:
hoiturile împuţite şi străinii
mi-alungă sufletul din fraze şi cuvinte!
pleca-voi de aici ca iar să fiu iubit
şi să iubesc – cu îngerii-nfrăţit:
vreau să respir lumini şi Dumnezeu
nu – sufocat – ură să scuip din greu:
mă voi topi-ntre duhuri-simfonii
în armonii eroice şi vii!
***
UN BIET
CONTRABANDIST
aştept să bată clopotul în cer
să se-n cleştar desfacă nopţi barbare
aştept ca Marele Bijutier
să fulgere din taine milenare
m-am poticnit de-o pricină a lumii
o coasă – rădăcinile stelare
le-a retezat din inimi – şi străbunii
mi-au şters litera din abecedare
sunt singur faţă-n faţă cu amurgul
în straiul alb – aştept securi să cadă:
nu mai sunt inorogii să mă vadă
voi trece răni prin vămi la Taumaturgul...
...să nu şi-o ia în cap un biet contrabandist
s-a pus de strajă Raza de-Ametist!
***
ECOURI DE LUMI
Tâmplarul nu mai face case – ori
ferestre - doar
sicrie – şi lumea nu mai este decât
un mort fardat
se povestea – cândva – se spunea
cândva: nu se mai spune – nici
povestitorii nu mai trăiesc – s-au
îngropat în azur – dimpreună cu
poveştile lor
e un ecou de lume – pe
care l-au lăsat în urmă
munţii – înainte de a se
scufunda în amurgul perpetuu
...doar Demonul – nu ştie nici el de ce
nu poate dormi: se răsuceşte
în neant – de pe o parte pe alta – foşnind iluzia de
amintire – degeaba
***
treceau femei – dintr-o cameră în
alta – rostind poemele
altora: erau atât de savante – încât
recitau precum girafele – scandând
din gât
a trecut – apoi – în vizită – focul
să-şi încerce – pe vieţile noastre
norocul: şi-a ascuns partea lui
sentimentală – într-o găleată cu zoaie şi
smoală – ceasurile nu mai au paradis – trec vorbind
prorocind – ca în vis: numărând sclavii degetelor
pe plantaţia colii de hârtie – mereu îţi ies fără soţ – fără
bis – te culci la loc – nădăjduind să-ţi treacă prin somn
aripi de ceaţă – versuri împachetate cu
aţă – şi – ca spectacolul să-şi aibă şeaua şi
avântul de drog - l-aştepţi crispat - pe
directorul de scenă - deşălat
inorog
o lume în care nimeni nu priveşte
Golgota – deci toţi se cred – cu
tărie – martiri
***
primăvara şi vara au fost de cenuşă
cobrele mi-au împrumutat anotimpul lor – din
guşă
cărţile nu se mai lasă citite – ci doar
răsfoite febril – de ispite: când ceasul nopţii este
deplin – ele îşi iau aripile la spinare
fâl-fâl – şi trec prin lumina de lumânare
către luna de mâl
măsori mătasea în intervalele dintre o moarte
adevărată şi una de-arlechin – şi constaţi că
dinspre niciun răsărit – lebede nu mai vin
este seară – luciul apelor s-a-ngălbenit
îţi fac semne disperate – fosforescent
ştime şi frunze – iele şi
stele – desprinse – toate – de pe ramuri imaginare - care
niciodată nu s-au văzut – dar te-au ţinut în umbră
ca pe un necunoscut
rănile din anii trecuţi – acum pufoase dar
cu atât mai dureroase - ale
fructelor – îngrăşate cu lumină şi
jind - prin nori rătăcind
din nou sângerând
îţi aduc veşti despre o cameră mobilată – în care
s-a tolănit – de-o vreme – un
străin – şi-ţi bea ultimul vin
...Dumnezeu s-a suit pe-o scară – dar
văzând cum s-au aşezat lumile şi cum
fără nicio măsură – fără umbră de mister şi
bun-simţ - s-au umflat şi-au crescut
se dă jos iară
***
ERA ÎN AMURG
era în amurg
cavalerul în negru mă aştepta la povârnişul
dinspre pădure: era palid şi-ncruntat
şi-a azvârlit peste mine – mantia
neagră – voind parcă – din mine
să înţeleagă
pentru prima oară – corbul nevăzut din
ceruri – a cântat
era în amurg – şi deodată – toate frunzele – cascadă de
neîndurat - s-au prăvălit peste mine – cu ochii deschişi
arzători: era linişte – ca-n
nori
cavalerul şi-a tras mantia înapoi: am rămas gol – cu
luceferi pe umeri şi-n
frunte – era
ca după o nuntire de munte
stele multe au lătrat în limba cea uitată a
mea – şi m-am prefăcut că sunt de acord
nu mai e lume – nu mai ai
nume - doar cavalerul
amurgului – venit
din Nord
tremură de frig gândurile – un pescăruş rătăcit
a trecut peste inima mea – şi o a
răcit – dar cât de
grăbit
sună din tamburine – surd – copacii măririi
sună din valuri urmaşii ursirii – ba chiar
urşii se iau după constelaţii – şi
află unde mi-e ascunsă
odalisca cea tunsă
mi-e frică de ţipătul pescăruşilor – că-l vor trezi
pe moşul din stele – pe moaşa-ntre iele
că se vor deştepta chiar greul pământului şi
greierele de ametist – şi-mi vor cânta
dezacordat – concertul lui
Liszt
scotocesc adânc prin buzunare – după
lumină: nu găsesc decât orbi însetaţi de
lumină – şi scânteia
de vină
sunt bucuros de oaspetele păcat – şi în faţa
lui m-am plecat: am luat apă cu pleoapele
din agheazmatarul lunii
şi - fluierând ceva ce nicicând n-am
înţeles – dar
acum am văzut - am plecat
...niciun cavaler în negru – de atunci – nu m-a mai
căutat – ori - sub pădure – aşteptat
– nici
încruntat – nici neîncruntat: şi
doar atâtea amurguri – de atunci până
la noapte - în fântâni – au
scăpătat...
***
MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII
mă-ntreabă strămoşii dacă-i mai cunosc
mă-ntreabă din icoane – sângerând!
mai stau – făloşi – în butce şi-n parfum de mosc
din care capetele lor căzură – coborând...
poporul martirilor mă-urmează
oricare clopote ating în viaţă:
ei sunt vârtutea care mă-narmează
şi fruntea-n mir de foc mi-e mai semeaţă!
altarele din munţi îmi sunt deschise
Hristos întâmpină – de-acum – credinţa mea:
sunt mărturisitor – şi rănile sunt scrise
pisanie-mi fu viaţa – slovă grea:
ard către ei – cu fiecare ger
şi mă sfinţesc prin ei – din cer în cer!
***
ÎNCEPUT DE
SEPTEMBRIE
un înger îmi toarnă să beau: e un înger!
de ce să nu-mi toarne – când lumea-i nebună?
să beau şi să uit – nu vreau să mai sânger
să beau şi să trec spre lumina cea bună...
e seară târzie – şi greieri scânteie
din cântecul lor pătimaş ori tihnit:
aici – pe pământul nebunilor lumii
o lume pereche Hristosu-a zidit!
...şi florile-n umbră dansează învoalte
descântecul razei se cerne-n vedenii
cei vii şi cei sfinţi blând tânjesc spre departe
în horă mă duc şi în dor şi spre genii
...neguri regine se-nchină şi-s foarte
atente: la frunzele vii – la frunzele moarte...
***
SERI ÎN CETATE
în seri prelinse – tainic – din havuzuri
tragici nebuni – înfrânţi – gesticulează
ar vrea să-şi smulgă corbii din obrază:
în loc – s-aşeze îngerii – taluzuri!
parfum de lumânări şi ceri vărsate
îmbie orbii din păduri să plângă...
cine mai vrea turniruri în Cetate
să-nfigă lancea-n visul cel de lângă!
...nebuni şi orbi – războinici şi domniţe
veniţi la Sărbătoarea Nimicirii:
noaptea – arzând în strugurii din viţe
aduce jertfă Morţii şi Uimirii!
...Craiul dansează-n ritmul desfrânării
Regina Ciumă – un vals mut – uitării...
***
DURERE ŞI DURERI
câte miliarde de dureri mărunte – precum furnicile
negre - de pe tot
întinsul trupului meu – n-au tăcut sfioase - oare
în faţa Durerii Cumplite – care se târăşte şerpeşte prin
decrepitudinea supernovei corpului meu - şi-mi
arde şi-mi sfârtecă măruntaiele ?
câte miliarde de bancuri de dureri subacvatice – din
tot adâncul oceanic al sufletului meu – n-au tăcut
încremenite de groază – în faţa zbaterii apocaliptice a
krakenului monstruos - cumplit
rănit - al
deznădejdilor mele ?
învăţaţi să tăceţi – puzderii de dureri mici – în faţa
Marelui Cataclism al Durerii: inima mea
schingiuită – crucificată
între Stelele Negre !
***
SONETUL UNUI BIET
NEBUN
ce sunt decât – acum – un biet nebun
cu mintea schingiuită între spini?
totu-i otravă neagră – ce-a fost bun
mlaştină – inima-mi altădat' de crini...
umilul uşier la Balul de Sabat
îşi scrie cicatrici pe epopeici mâini:
ceasul dogit - cel trist - din piept – a stat:
ajuns-au gândurile-mi între colţi de câini...
strivit între copite de victorii
vă-nsângerez – la toţi – ochii trufaşi!
da – m-aţi înfrânt: cumplite sanatorii
îmi cercuiesc bruma de-avut – rari paşi
...gloria voastră-i doar o crimă seacă:
plânsu-mi o şterge mânios şi-o-neacă!
***
PIEZIŞ DE
OCTOMBRIE
piezişul galben de octombrie musteşte-n
toate: prea ţi-ai făcut de cap
viaţă!
te-aşteaptă lungi tristeţi puse pe
gânduri – şi vânturi şi mai lungi – vânăt deşirate din
ceruri – fără nădejdi – gângăvite de
senilii copaci din băltoace
icoana stăruie-n gâtlej – măr de
aur nemistuit de păcat: găseşti împrăştiate peste
tot – piroane - dar
El s-a ascuns după umbre
***
LUMINĂ GALBENĂ
lumină – galbenă lumină
în miez de ziuă greu suspină
lumină lunecând pe rouă
desface inima în două
lumină lunecând pe brumă
în ochiul stâng privirea-mi scurmă
lumină – galbenă lumină
printre scaieţi plânge – se-nchină
copaci scrumiţi – ceasuri foşninde
de uscăciune - -n cer – prin tinde
se-aude buciumul în munte
chiar Dumnezeu îşi pleacă frunte
...trec în delir voievozi şi turme
noroadele fără de urme
şi-n piscul muntelui de umbră
stă magul înzăuat în ţundră:
cu mâna-i înşirând arheii
ne-mpacă-n suflet dumnezeii...
...şi trec şi corbi de foc – într-una
făcându-şi cuib – răsare luna
trec mii de păsări – nori de cântec
îndoliind şi flori – şi pântec
îngeri se-nghesuie pe vânturi
Hristos – bătrân – cade pe gânduri...
***
MAŞINA HOOVER
in
memoriam E.J. HOOVER, „the first
director of the Federal Bureau of Investigation (FBI) of the United States”
Maşina Hoover...Maşina Hoover este
proastă. Maşina Hoover este CEA mai
proastă. Maşina Hoover nici nu există măcar: vorbim de ea doar
ca să treacă Vremea.
Vremea trece prost. Vremea ar trebui să treacă
pe partea cealaltă. Vremea ar trebui să treacă
prin cu totul alte părţi. Dar ce poţi să-i ceri
Vremii? E o proastă.
Cred că am fost clar. Dacă nu
- înseamnă că nici voi nu sunteţi
mai breji decât
Vremea – decât Maşina Hoover – decât Toate
aşa – în general - vorbind despre
Generali...
Deci: Maşina Hoover...
***
CIORILE
in memoriam OWS, 15 octombrie 2011
Ciorile. Ciorile sunt nişte animale
domestice: ele trăiesc pe lângă casa
omului – şi trăncănesc. Eu vreau să-i împuşc
pe toţi cei care trăncănesc. Eu TREBUIE să-i
împuşc pe cei care trăncănesc – pentru că
trăncăneala opreşte digestia minţii. Şi fără digestie nu eşti
nici măcar cât o cioară.
...Dacă eu împuşc ciorile - vom rămâne fără
animale domestice.
Şi ce dacă vom rămâne
fără animele domestice?
Eu pot trăi şi fără animale domestice. În definitiv, nimeni nu te obligă
să trăieşti. Tu dacă nu poţi să trăieşti fără animale domestice
înseamnă că eşti tot un animal domestic – pe care
eu trebuie să-l împuşc. Uite puşca:
împuşcă-mă! Nu fă mofturi: TREBUIE!
Altfel – animalele domestice se vor înmulţi
fără rost şi socoteală – la nimereală.
Ca proastele adică – aşa cum ţi-am spus – şi tu tocmai îţi băgai degetul în
nas – când eu îţi vorbeam.
Vorbeam de ciori. Nu voi mai vorbi de ciori – pentru că
prea s-a înteţit furtuna. Hai acasă. Nu ştiu unde-i aceea
ACASĂ – dar de HAI – ştiu!
Deci: Hai
Cioară!
***
SEMNE DE COBORÂRE
e frig
curând va tăbărî pe-aici şi
iarna – iar eu cutreier străzi – pustiite şi arse de
febre – vinovat de prea multe
...de multe sunt vinovat: nu şi de
puhoiul de frunze – doborât pe trotuare – de
ghilotinele brumei: sunt vinovat de multe
necredinţe: nu şi de cerul mocnind a turbare – tremurându-şi
isteric - dorinţă de crimă
inima-mi stă într-un picior – gata
să-nceapă - graţioasă – zâmbind
ascuţit şi
pusă pe relele toate - baletul morţii
inima-mi a-nvăţat – cu
milenii multe-nainte ca eu să mă dezmeticesc – o
nouă – salvatoare identitate: nu mi-o
spune nici moartă – şi mă-mbie să trec
pârleazuri cereşti către
case înmărmuritoare - care-mi ţintesc – clocotind
duşmănos - prin ferestre – îmi ţintesc şi-mi salută prin
salve – orbia mea – melancolica
blânda orbie - dobândită în timp şi
din ceaţa de lacrimi
...e frig şi va-ncepe – curând – pe aici
valsul sinistru-al scheletelor iernii
nimic nu se poate salva – cuvintele deja s-au
aşternut la pământ – cu ochii închişi împăcat - pregătite de
necruţătorul măcel
nicăieri nu mai dă semne ori zbor
ea – enigmatica: Pasărea-Înger
...e atât de frig – încât nu mai poate fi vorba
nici de speranţă – cât despre
iubire – pur şi simplu a devenit
o butadă pe care şi-o spun între ele
spectrele: consemn şi parola de
azi
...zgomotele se năruiesc peste mine
apocaliptic – precum barosul pe
mistică - vina ilăului: zgomote
desprinse de
orice le-a germinat – de oricine
şi-orice căruia ele să-i datoreze
monstruoasă - fiinţa desfiinţării prin vuiet - triumfală
lepădare – viscolind - descărcând
peste mine – tot
ce apasă - tot ce
coboară-n abis – obsedat furios – demenţă în spume şi
hohot de rune - fără
chin izbăvitor al
întoarcerii la coşmarul preţios - pretenţios – al
luminii
***
DRUMUL SPRE
PARADIS
faci la dreapta – apoi la stânga – la
stânga şi iar la dreapta – şi
iată paradisul!
...nu simt nimic prin deget – n-am niciun
presentiment – când dau clic pe un fişier: se va
deschide – nu se va deschide... - ...şi peste ce voi
da – acolo – în deschiderea tainei – precum deschiderea
corolei neagre (cât şi
bezna păcatelor toate – vrăjit
învoalt-dezinvoltă) - a unei flori rare
prinsă între mii şi mii de
dosare...
...nu mai ştiu ce înseamnă afară – în această continuă
boală a mea de
înăuntru: poate că acolo – afară - sunt comori de
frunze şi zei – poate că oamenii
numai acolo se găsesc între ei... - ...pur şi simplu
mi-e silă de oameni – de zei – de găsire – de
ieşire...: miezul răului – binelui – putorii şi
miresmei – pentru mine – numai
înăuntru se află – acolo de unde bat clopotele - cu-ndârjire - spre
nord – numai şi surzind de tot
clopotarii: SPRE NORD!
...sunt precum toţi – scriu precum toţi – nu e deosebire de
discurs între mine şi un
cimpanzeu: poate – nu ştiu: numai că niciun cimpanzeu nu se va
declara vreodată complet translucid – isteric de
translucid – fiind gata să ucidă pe primul care-i va încălca
imperiul translucidităţii!
...de ce să mai scrii – când toţi
scriu? – ...de ce? – pentru că Hristos m-a întrebat ceva – şi
nu e politicos să nu-i dau răspuns... - ...dar răspunsurile seamănă
între ele! - ...poate – dar nu seamănă între ele nici
întrebările Lui - nici durerile – nici
obrăzniciile şi nici rugăciunile stoarse – precum puroiul
din rănile sufletului meu – infectat de-atâta aşteptare
cumplită – lipsită de
rost – sadică umilitoare răzvrătitoare: nicio răzvrătire nu
seamănă cu alta – pentru că – mereu – scapă de sub controlul
oricui – având în vedere gradul perfect aleatoriu de
înnebunire a hoardelor de
dureri cu totul inexplicabile – din imperiul
de crin hialin al
fistulelor...
...a – era să uit: nici stelele nu seamănă una cu
alta – ...chiar mai puţin (brutal – agresiv mai
puţin) seamănă - decât
scriitorii de
scrisori - răspunzând către
Hrist...! – ...dacă nu crezi – acuşi îţi dau cu o supernovă în
dovleacul tău teribil de friabil – pe care ţi-l
crezi impermeabil!
...faci la dreapta – apoi la stânga – la
stânga mereu şi iar la dreapta – per
total – te-ai învârtit în loc... – în jurul propriei
cozi... - ...dar
n-ai pierdut nimic din
paradis – nicio clipă: fii
liniştit – dacă nu – avem pentru tine
noi – tranchilizante! - ...abia atunci să vezi tu ce
paradis îţi dăm peste
cocoaşă!
***
CHIX COSMIC
niciunul nu-L mai iubiţi pe Dumnezeu
şi motivaţi – parşiv – că scriu eu strâmb:
nu veţi vedea – din Fulgerul de Leu
nu vreun picior – ci nici măcar carâmb!
toţi L-aţi vândut pe Hrist – pe sub izmană
şi toţi vă daţi savanţi şi potentaţi –
dar raiul nu-i bordel - nu-i de
pomană:
până şi îngerii-au ieşit – odată-intraţi!
...e iarnă-n inimi – viscoleşte-n Duh
peste ocean de hoituri – corbi planează mut:
nu doar că lacul s-a-mpuţit de stuh -
în mlaştină-a-ngheţat omul de lut...
...nu te căuta prin buzunare – pentru Styx:
nu vei găsi nici ban – nici om: eşti doar un chix!
***
AM GREŞIT DRUMUL,
DOAMNE
am greşit drumul, Doamne, către Tine,
s-au strâns atâtea toamne peste piscuri:
poate mai ai pitite nişte riscuri
poate mă ierţi şi...parcă ştii ce vine?
mi-e greu să mor – ruşine că trăiesc...
întind de un elastic şi de rime:
când plâng – las zoaie după mine
pufnesc în râs – când vreau să mă căiesc!
...o, Doamne – harul dă-mi să mor
îmbrăţişat de râme şi nămol:
am strâns un astronomic zero ici – la scor
şi nu mai pot da înapoi niciun bemol!
...mă uită, Doamne,-umbrelă în rastel
şi-n loc de mine – judecă-l pe...”el”!
***
NU-I ŞTI-NTREBA
PE REGELE PESCAR
curând – eu am să mor – nedumerit:
am vrut să ştiu – şi am uitat să fiu...
sunt tot hoinar – de viaţă necitit
n-am învăţat pe ape ca să scriu
ce-ar trebui să vrei – o, suflet răstignit?
de ce ucizi – când nu dai viaţă-n dar?
căci neiubind – nu poţi fi rătăcit
şi nici nu-i şti-ntreba pe Regele Pescar!
...rânjet de viermi îţi fi-va unic rai
nu vei cânta – ci – măscărici: strâmba!
nu ştii nici ce să iei – nici ce să dai
...doar vei muri – cumplit nedumerit
dar nu vei şti nicicând – nici tu măcar:
i-ai fost Lui Dumnezeu – mereu - zadar!
***
SÂNGELE CRIMEI ŞI
RIMA
ar trebui să blestem întreaga lume
ar trebui să iert întreaga lume
ar trebui să mă blestem pe mine
ar trebui să mă iert pe mine
nu sunt în stare să navighez prin oceanul de sânge
nu sunt în stare să recunosc că mă trag din
sămânţa crimei
este atât de târziu – până şi pentru a blestema
este atât de târziu – până şi pentru a ierta
mai ales – este cu totul târziu – pentru
a recunoaşte
va veni judecata – vor veni devălmăşii de
nori înflăcăraţi – va veni -
deasupra de nori - judecătorul – cu
toate judecăţile atârnându-i din
palme: toate judecăţile judecătorului vor
curge peste noi – ca un nou sânge – proaspăt! - toate
nerecunoaşterile noastre ne vor reboteza cu
un nou sânge
blestem şi iertare şi recunoaştere şi viaţă şi
moarte şi a vorbi şi laş ori
neputincios - a tăcea - a cântări şi
a falsifica jalnic cântarul şi -
nătâng enervant
cabotin - a te cumpli şi a te
trage din sămânţa
crimei – toate sunt legate de aventura
corăbiei scufundate a sângelui – toate sunt din pricina
în lumea asta – a crâncenei lipse a
rimei
luaţi rădăcinile crimei – şi ardeţi-le cu
focul cel viu al
rimei: sângele se va stinge – şi
peste toată lumea şi firea – din nou şi
desăvârşit - va
ninge
***
ADRIAN
BOTEZ SE PREZINTĂ...
Născut pe 10
noiembrie 1955, la Gura Humorului, judeţul Suceava.
Doctor în ştiinţe
filologice - cu lucrarea Spirit şi Logos, în poezia
eminesciană (coord. ştiinţific: prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA, de la Univ. “Al.I.Cuza”-Iaşi). Actualmente: prof.
la Colegiul
Tehnic “Gheorghe
Balş”-Adjud.
În 1999, fondează şi devine redactor coordonator al revistei bianuale CONTRAATAC - revistă
de educaţie, cultură şi literatură, pentru elevi şi profesori - îndreptată
împotriva prostului-gust, imposturii şi agresiunii imoral-antiartistice. Ediţie on-line – Contraatac – revistă de cultură şi de atitudine creştină: http://revistacontraatac.wordpress.com - …revistă
care, în forma ei „de hârtie” ( şi pe
site-ul: www.adrianbotez.com), cu
Voia Domnului, supravieţuieşte şi azi!!!
ACTIVITATE
PUBLICISTICĂ:
I-în colectiv redacţional Scara-Bucureşti, redactor la Starpress
Vâlcea Turism (revistă internaţională ROMÂNO-CANADIANO-AMERICANĂ online, de turism, cultură, afaceri,
diaspora şi ştiri), redactor la Ziarul MIORIŢA U.S.A., Singurul ziar
românesc INDEPENDENT din America - redactor Ardealul
literar-Deva, redactor Crezul nostru-Bacău, redactor Salonul
literar-Focşani, redactor Negru pe alb-Odobeşti, redactor Confluenţe-Adjud.
II-A publicat în şi
colaborează (regulat sau sporadic) la revistele şi ziarele: Steaua-Cluj, Cetatea
culturală-Cluj, Citadela-Satu Mare, Zodii
în cumpănă-Oradea, Nova
Provincia Corvina-Hunedoara, Vatra veche-Târgu Mureş, Viaţa
Românească-Bucureşti, Luceafărul-Bucureşti, Dimândarea-Bucureşti, Deşteptarea
aromânilor-Bucureşti, Permanenţe-Bucureşti, Rost-Bucureşti, Origini-Bucureşti, Cotidianul-Bucureşti, Collegium-Iaşi, Poezia-Iaşi, Porto
Franco-Galaţi, Plumb-Bacău, Credinţa Ortodoxă-Bacău, Fereastra-Mizil, Pro-Saeculum-Focşani, Oglinda
literară-Focşani, Observator/München-Germania etc. –
precum şi la revistele electronice ARP-Artur Silvestri: Neamul Românesc, Ecoul, Epoca,
Luceafărul Românesc, Dacologica, Studii etnoistorice, Monitor cultural, Arhiva
românească, Tânărul scriitor, Scriitori români contemporani, Universul
cărţilor, Boabe de grâu, Soarele -
dar şi la Agero-Stuttgart, Noi nu, Clipa-California (SUA),
Vâlcea Turism-Canada, Mioriţa USA/California-SUA,
Sfera online, Curentul Internaţional/Canada, Revista Phoenix/Arizona-SUA, Slova Creştină, Revista Zeit-Brăila, Napocanews , Starpress
Vâlcea Turism/Canada, Destine literare/Canada, Constelaţii
diamantine-Craiova etc.
etc.
PROZĂ: volumul Basme-
pentru copii, pentru oameni mari şi pentru foarte mari oameni (Corgal Press-Bacău, 2004).
CRITICĂ/HERMENEUTICĂ:1- Prigoniţii cavaleri ai
Mielului - despre poezia cultă aromânească (Ed.
Dimândarea părintească, Buc., 2000); 2- Spirit şi Logos, în poezia eminesciană - pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textului eminescian (Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2005); 3–Loja Iohanică Românească – ION Creangă, ION
Luca Caragiale, IOAN Slavici - pentru o nouă hermeneutică, aplicată
asupra textelor lui Ion Creangă, Ion Luca Caragiale şi Ioan Slavici (Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2006) – a obţinut Premiul de excelenţă al Ed.
RAFET, pentru 2006; 4-Cei
Trei Magi ai prozei româneşti (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade)
– şi Epoca Mihaelică : pentru o nouă
hermeneutică, aplicată asupra textelor lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi
Mircea Eliade (Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2007) – a obţinut
Premiul de excelenţă al Ed. RAFET, pentru 2007; 5- Opera scrisă a lui Corneliu Zelea
Codreanu – între vizionarism şi alchimie naţională, Criterion
Publishing, Bucureşti, 2009.
ESEURI: 1-Ruguri – România
sub asediu, Carpathia Press, Buc., 2008 (postfaţă de dr. Artur
Silvestri); 2-Cartea Cruciaţilor
Români, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2008; 3-„Cazul Dacia... ROMÂNIA DE AZI: PREGĂTIREA
CEA TAINICĂ (a Drumului spre ROMÂNIA SACRĂ, de ieri, de mâine...de pururi!),
Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2011 (volum premiat cu Marele Premiu al Festivalului
Internaţional „Titel CONSTANTINESCU”, din 13 august 2011, de la Rm. Sărat –
organizator: Editura Rafet).
DIN 15 MAI 2004, ESTE MEMBRU AL UNIUNII
SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA.
DIN 18 SEPTEMBRIE 2011, ESTE MEMBRU COLABORATOR AL
ASOCIAŢIEI SCRIITORILOR DE LIMBĂ ROMÂNĂ, DIN QUÉBEC/CANADA.
-Este laureat al Marelui Premiu al Salonului Literar-Dragosloveni - ediţia a 26-a, noiembrie 1998.
-Premiul U.S.R., pentru
POEZIE - pentru anul 2005.
-Premiul
U.S.R., la CRITICĂ/HERMENEUTICĂ, pentru anul 2006.
-Marele
Premiu al Festivalului Internaţional de
Literatură „Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 2011 – pentru volumul
de eseuri „Cazul DACIA...”
PREMIUL PENTRU PUBLICISTICĂ: joi, 3 iunie
2010, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, i-a fost decernat Premiul
pentru publicistică (în cadrul Premiilor Asociaţiei Internaţionale a
Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Români - LITERART - XXI şi ale
revistei Origini – Romanian Roots, pe anii 2008-2009): prof. dr. Adrian
Botez (cf. revista Conexiuni, Anul VI, nr. 64, iulie
2010).
Nominalizat la Premiile ARP
(Asociaţia Română pentru Patrimoniu), pentru 2007 - prin lucrarea Loja Iohanică Românească.
CETĂŢEAN
DE ONOARE AL MUNICIPIULUI ADJUD – 2009.
ESTE
PREZENT ÎN: Dicţionarul
scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul
sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America) – de Boris Crăciun şi
Daniela Crăciun-Costin, Iaşi, 2011; Vocaţie
şi destin - dicţionarul personalităţilor vrâncene, Ed.Terra, Focşani, 2000,
al lui Valeriu Anghel; Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor
vrânceni, al lui Florin Muscalu, Ed. Revista”V”, Focşani, 1999; Dicţionar elementar
de scriitori români contemporani – în revistele electronice ARP; Album biobibliografic
“OCTAVIAN VOICU” – Creatori din Moldova de Mijloc, Ed. Casa Scriitorilor,
Bacău, 2005; Ateneul Scriitorilor – Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2008; Harfele
harului - antologie de poezie creştină, realizată de Eugen Evu şi Ion
Urdă, Ed. Corvin-Deva, 2007; Cuvinte pentru urmaşi, vol II, Modele şi
exemple pentru Omul Român, Carpathia Press, 2007 – ed. îngrijită de Artur Silvestri; Al Cincilea Patriarh,
Intermundus, Buc., 2007- ed. îngrijită de Artur Silvestri; Antologie literară, Valman, Rm.
Sărat, 2007, ed. îngrijită de Gh. Neagu; Antologiile revistei SINGUR (vol. I
– Poezie + vol. al II-lea - Proză); ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI
CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME , Starpress 2011 (vol. I – Poezie + vol. al II-lea - Proză). Criticul MIRCEA DINUTZ îi face profilul literar, în revista Pro-Saeculum, nr. 3-4, Focşani,
mai-iunie 2005 ( Adrian Botez - un cavaler al
Graalului ), Cuvântul în timp
– antologie de poezie, proză şi eseistică, Editura Grinta, Cluj-Nnapoca, 2011…
-MEMBRU DE ONOARE AL ASOCIAŢIEI
INTERNAŢIONALE DE PARADOXISM – acordat de Preşedintele dr. Florentin Smarandache, de la Universitatea din New Mexico/SUA, pe 17 septembrie 2011.
-CERTIFICAT DE APRECIERE ŞI RECUNOAŞTERE A
VALOROASEI CONTRIBUŢII ÎN CULTURĂ, acordat prof. dr. ADRIAN BOTEZ, de către Departamentul „Math & Sciences Department”, al Universităţii din New Mexico – Gallup Branch/SUA, pentru 2008-2009.
-Este ales pentru
distincţia THE RESEARCH BOARD OF ADVISORS, este nominalizat ca “MAN
OF YEAR
***
1-Adresa poştală: str. Moş Ion Roata,
nr. 8A, blocul 70, scara A, etajul II, apartamentul 11 – Adjud, cod postal:
625.100, judeţul Vrancea.
2-e-mail: adrian_botez_senior@yahoo.com
3-tel. fix: 0237 . 641.591;
4-tel. mobil: 0744/ 579.279.
Adresa electronică a site-ului: www.adrianbotez.com
http://www.aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri.htm
CUPRINS
1-În faţa uşii de la camera cealaltă.......................2
2-Terori................................................................5
3- Diata cea mică, după fratele
Meşter François Villon...................................................................6
4-Don Juan nu există............................................9
5-Menuete în poşete...........................................10
6-Eu, Villon.......................................................12
7-Obârşii............................................................13
8-Un biet contrabandist.....................................14
9-Ecouri de lumi................................................15
10-Era în amurg.................................................18
11-Mă-ntreabă strămoşii....................................21
12-Început de septembrie...................................22
13-Seri în cetate.................................................23
14-Durere şi dureri.............................................24
15-Sonetul unui biet nebun................................25
16-Pieziş de octombrie.......................................26
17-Lumină galbenă............................................27
18-Maşina Hoover.............................................28
19-Ciorile...........................................................29
20-Semne de coborâre.......................................31
21-Drumul spre Paradis....................................33
22-Chix cosmic.................................................36
23-Am greşit drumul, Doamne.........................37
24-Nu-i şti-ntreba pe Regele Pescar.................38
25-Sângele Crimei şi Rima...............................39
ADRIAN BOTEZ SE
PREZINTĂ................41
|
|
||||
|
|
|||||
