ARTICOLE
| PRIMA PAGINA | INAPOI
NĂSTRUŞNICUL
GRUP BILDERBERG – ŞI LABIRINTUL „REGALITĂŢII”
ROMÂNEŞTI...!
Iată ce spunea CLADIU
SĂFTOIU (fost consilier prezidenţialo-băsist, la
Cotroceni!), în seara de 27 octombrie 2011, în emisiunea lui Mihai Gâdea, Sinteza zilei, pe la orele 22,30:
„ (...)Să nu credeţi că a fost întâmplătoare
intervenţia domniei sale (n.mea: Traian Băsescu), prin iunie, iulie, alături de Ion Cristoiu, când i s-a pus o întrebare
servită referitoare la rolul lui Antonescu şi al Regelui Mihai. Se ştie de
multă vreme că România este o ţară impredictibilă în
Uniunea Europeană. CANCELARIILE, MARILE CERCURI CARE DECID ÎN ACEASTĂ
LUME, CUM AR FI GRUPUL BILDERBERG, ŞTIU UN UN LUCRU: ROMÂNIA NU ESTE UN
PARTENER PREDICTIBIL ÎN UE, TOCMAI PENTRU CĂ ESTE CONDUSĂ DE POLITICIENI,
IAR CLASA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ ESTE UNA DINTRE CELE MAI CORUPTE DIN
UNIUNE. ATUNCI SE PUNE PE TAPET ŞI ÎN DISCUŢII DESTUL DE SOFISTICATE,
DAR DISCRETE, IDEEA DE REVENIRE A CASELOR REGALE ÎN ŢĂRILE FOSTE
COMUNISTE" .
...Celebrul Grup Bilderberg/TRILATERALA (prin care
se plănuieşte, azi, reducerea populaţiei terestre, de la 7,5 miliarde, la...240 de milioane!)
, în care Nicolae Ceauşescu a refuzat să intre - după cum ne informează spionul Stelian Octavian Andronic: „<<In
1971, înainte de constituirea Trilateralei, în 1973, cineva care făcea
parte şi din serviciile secrete, şi membru al Grupului Bilderberg, a
încercat să-l racoleze pe Ceauşescu. Nu pot să
dezvălui identitatea acestuia, dar este o persoană foarte
cunoscută pe plan mondial>>, ne spune fostul spion. <<Reacţia
lui Ceauşescu a fost categoric împotrivă. Dacă ar fi fost de acord,
soarta lui şi a României, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost
lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de către Trilaterală. Informatiile
noastre au fost clare: în ianuarie 1989, reprezentanţii Trilateralei,
America – Henry Kissinger, Europa – Valéry Giscard d’Estaing, şi Asia –
Yasuhiro Nakasone, s-au întâlnit la Moscova, cu Mihail Gorbaciov. După
care Gorbaciov, la ultima întâlnire cu Ceauşescu, i-a spus: <<NE
VEDEM ÎN DECEMBRIE… DACĂ NE MAI VEDEM!>>“…!!! - www.philadelphia.com.ro
...Eu, personal, sunt PENTRU Monarhie
în România – DAR NU STRĂINĂ,
NU IMPUSĂ PRIN JOCURI POLITICO-ECONOMICE (ticăloase şi
meschine, teribil de…omeneşti!) dinafară: prin COROANA ROMÂNIEI, s-ar reda demnitatea DIVINĂ Neamului Românesc. Am ieşi, probabil, dintre
manele, ţigănism organic şi golănismo-mârlănism…!
…Poate s-or mai găsi, dacă nu Muşatini, măcar ceva Cantemireşti,
ori chiar Movileşti... - ori Basarabi,
ori Brâncoveni, ori chiar Corvineşti…fie şi ceva Ghiculeşti sau Cantacuzini „post-fanarioţi”,
dacă nu e-ncotro!…pentru o încoronare, cu folos românesc „de
obşte”!
…Eu ştiu bine „cât îi poate rânza” familiei HOHENZOLLERN-SIEGMARINGEN şi
câtă dragoste de România poate avea ea:
1- CAROL I a
concesionat străinilor până şi laptele din ţâţa
mamelor valahe (să nu uităm nici scandaloasa „afacere Stroussberg” [1] – nici înstrăinarea
pământului românesc, către liftele venetice şi păgâne, fapt
care a determinat explozia verbului eminescian: „Şi cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier, /Sboară paserile toate /De neagra străinătate.
/Numai umbra spinului /La uşa creştinului. /Işi desbracă
ţara sânul, /Codrul, frate cu Românul,/ De secure se tot pleacă
/Şi isvoarele îi seacă! /Sărac în ţara săracă!//Cine-au
îndrăgit străinii /Mânca-i-ar inima cânii, /Mânca-i-ar casa pustia
/Şi neamul nemernicia. //Ştefane, Măria Ta, /Tu la Putna nu mai
sta, /Las' Arhimandritului /Toată grija schitului, /Lasă grija
Sfinţilor /In sama părinţilor, /Clopotele să le tragă
/Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, / Doar s-a-ndura Dumnezeu /Ca
să-ţi mântui neamul tău! /Tu te-nalţă din mormânt
/Să te-aud din corn sunând /Şi Moldova adunând. /De-i suna din corn o
dată, /Ai s-aduni Moldova toată, /De-i suna de două ori
/Iţi vin codri-n ajutor, /De-i suna a treia oară /Toţi
duşmanii or să piară /Din hotară în hotară,
/Indrăgi-i-ar ciorile /Şi spânzurătorile!”)
...şi cu atât mai puţin să uităm faptul că, tot
Carol I, a făcut oficiul de „curea de transmisie” benevolă, între
„metrul”
mason de la Sinaia şi „executanţii” austro-români din
Bucureşti, atunci când s-a pus problema „azvârlirii peste bord” a
lui MIHAI EMINESCU!)...;
2-FERDINAND I, aşa-zis „Întregitorul” n-a „mişcat
în front”, în faţa Reginei Maria-consoarta, care, dacă s-a
re-întregit ceva, prin România noastră (şi ...„S-A”...cel puţin, teritorial – cu mult mai puţin,
însă, SPIRITUAL! – de aici
şi remarca lui CZC: „O ţară e atât de mare, cât de mare
îi este Neamului Ei - CREDINŢA ÎN DUHUL DUMNEZEIESC!”),
aceasta s-a realizat nu prin „rege”,
ci prin amanţii ei şi prin oamenii politici, responsabili şi
patrioţi, de atunci - tip Ionel I.C. Brătianu (culmea: pro-german!), Alexandru Marghiloman -
şi, surpriză! – masonul Alexandru
Vaida-Voievod, n. 27 februarie 1872, Olpret, azi Bobâlna - d. 19 martie 1950, Sibiu („proeminentul
politician român din Austro-Ungaria citeşte
declarația de auto-determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta”)
[1]
[2], care îi află pe George Clemenceau (n. 28 septembrie 1841 - d. 24 noiembrie 1929 - … şeful
Masoneriei din acele vremuri teribile!) şi pe Lloyd George, cum s-ar zice, „în toane bune”, la Paris... - şi obţine (ce ironie a
sorţii: TOT „pe
şerveţel”, cum a fost, apoi, pierdută pentru
normalitate, România, la Ialta!) ...cam tot ce s-a numit, apoi, „România
Mare” – adică, ROMÂNIA
NORMALĂ!
3-CAROL AL II-LEA este supranumit, extrem de grăitor, „regele
asasin”: nu doar că instaurează un regim autoritaristo-dictatorial
(dimpreună cu ELENA LUPESCU/WOLF şi banda ei israelito-plutocratică!), ci inaugurează terorismul
politic, în România – măcelărind (cu acord de la Hitler, amicul lui! – ...să facă bine
să tacă toţi lătrăii de pseudo-istorici, care
neagă atât „tandreţea” dintre Carol al II-lea şi Hitler, cât
şi pe aceea dintre Stalin şi Mihai I!) o întreagă generaţie
de tineri auto-jertfitori pentru patrie – şi singurii AUTENTICI ANTI-BOLŞEVICI: generaţia formată în Şcoala de Eroi, ŞCOALA DE
DEMNITATE ROMÂNEASCĂ, a lui Corneliu Zelea Codreanu!
4-MIHAI I, care s-a „remarcat” printr-o faptă unică, în
analele războiului al II-lea mondial (tinereţea nu poate fi
scuză pentru ticăloşie!): nu doar că l-a arestat pe
şeful „de facto” al Armatei Române (sub influenţa nefastă a
„sfetnicului” mason Mocsony-Stârcea!), pe MAREŞALUL
ION ANTONESCU, cel care, pe de o parte, ducea tratative ONORABILE de ieşire a României din
război (nu „capitulări” fără condiţii şi invazii,
„cu noaptea-n cap!), pe de alta, organiza, pe linia
Focşani-Nămoloasa-Galaţi, dar şi pe crestele
Carpaţilor - REZISTENŢA ANTI-BOLŞEVICĂ A ARMATEI REGALE A ROMÂNIEI!!!!) – dar l-a şi predat
comuniştilor şi, prin ei – ruşilor/SOVIETICILOR, de la Moscova... – ...determinând, astfel, un fals
proces, încheiat cu „executarea” (de fapt, ASASINAREA!) Mareşalului Patriot!
...Până şi „seniorul” plecat, de curând, la Ceruri, ION DIACONESCU, ştia despre „complotul DUDA”, care
ferfeniţeşte, de tot (dacă mai era ce...!), demnitatea „de
drept şi de fapt” a familiei regale, de azi, a României (istoricul
Armatei Române, MIRCEA DOGARU,
vorbeşte, insistent şi cu documentele „pe masă”, despre o „impostură
regală”: regele Mihai I s-ar numi, spune dl MIRCEA DOGARU – „Cetăţeanul MIHAI ARGEŞANU” - şi, prin argumentele dlui DOGARU,
se fac tot mai multe atacuri, tot mai vehemente şi mai deschise, la adresa
lui Mihai I… - la care acesta nu răspunde nu dintr-un exces de…”eleganţă
regal-princiară”, ci pentru că, se pare, nu are cum se
apăra de Adevăr [3]!!!):
„ (...)Prinţul Nicolae are azi 26 de ani. Este fiul
Principesei Elena, cea de-a doua fiică a Regelui Mihai. S-a născut la
1 aprilie 1985 la Geneva, Nicholas Michael de Roumanie Medforth - Mills.
Tatăl său, Robert Medforth - Mills, a fost profesor şi oficial
ONU. Părinţii săi au divorţat în 1991, după opt ani de
la căsătorie. Tatăl său a murit în 2002. Nicolae are o
soră mai mică, Elisabeta Karina. Potrivit Normelor Fundamentale ale
Familiei Regale, semnate de Regele Mihai la 30 decembrie 1997, PRINŢUL NICOLAE ESTE ABIA PE A TREIA
POZIŢIE A SUCCESIUNII LA TRON, DUPĂ PRINCIPESA MARGARETA ŞI MAMA
SA, PRINCIPESA ELENA. (…)Şi noi, după vizita aia a Regelui (n. mea: de Paşte,
1992), ajunsesem la convingerea că
asta e soluţia. Copilul ăla avea vreo opt – zece ani, aşa ceva.
În vreo zece ani devine major. (n.red.: După paranteza cu vizita de
Paşti, revine la scrisoarea grupului monarhist. Se petrecea în
primăvara lui 1997.) Ăştia
propuseseră pe un neamţ. Eu n-am vrut să semnez. Regele a
transmis că a primit scrisoarea. A zis că atunci când va veni el de
Crăciun în România vom sta de vorbă asupra soluţiei la problema
asta. El a venit de Crăciun (în
realitate, a venit în vara lui 1997 - n.r.), dar văd că nu mă cheamă. La o reuniune, la Palatul
Elisabeta i-am spus: Majestate, aţi promis că de Crăciun
veţi sta de vorbă, Da, aveţi dreptate, zice, mâine aţi
putea? Şi am fost şi am avut o convorbire cu Regele. Şi ne-am înfundat tocmai la problema asta cu
succesiunea. Zice, am văzut propunerea voastră cu prinţul
neamţ, şi că el (Regele – n.r.) propune... (…)Dar cine n-a fost de acord cu Nicolae? Ei s-au consultat, Regele cu
Regina, cu familia, sau a luat Regele singur hotărârea?
Nu, toată era opera familiei. CÂND I-AM PROPUS PE NICOLAE..., A ZIS, NU,
CĂ NU ŞTIE NICI ROMÂNEŞTE... DAR, ZIC, PARCĂ MARGARETA
ŞTIE ROMÂNEŞTE? ŞI E FATĂ DE 30 DE ANI... ŞI-MI ADUC
AMINTE, STÂND DE VORBĂ, CĂ A VENIT REGINA...
Când stăteaţi de vorbă cu Regele?
Da. Şi a venit Regina: Cât
staţi aicea? S-a făcut coadă afară! (Tonul cu care blândul Diaconescu redă
cuvintele Reginei este greu de descris. Ca un ordin şuierat, rostit cu un
amestec de furie şi dispreţ. De altminteri, se pare că Regina ar
fi făcut ceea ce se numeşte "o scenă". Ar fi pătruns ca o vijelie în cabinet,
trântind uşile de perete. Ar fi strigat furioasă, suficient de tare
cât să audă şi alţi participanţi la recepţie
şi bătând cu bastonul în podea, “CĂ
DIACONESCU ÎNCEARCĂ SĂ-L CONVINGĂ PE REGE S-O ÎNDEPĂRTEZE
PE MARGARETA DE LA TRON. SĂ FACĂ BINE SĂ-L LASE ÎN PACE CĂ
REGELE DEJA A HOTĂRÂT!”)
Dumneavoastră eraţi singur cu Regele într-o
cameră?
Da.
Şi a intrat peste dumneavoastră?
Deci aşa s-a creat un curent pro-monarhic, dar cu soluţia asta,
Margareta.
Pe Margareta...
Da“ – cf. Adrian Pătruşcă/Horia Tabacu, Cum şi-a tăiat Monarhia craca de sub tron, în EVZ.RO, 29
august 2011 – interviu luat, acasă, liderului ţărănist Ion
Diaconescu.
...Aceste
lucruri le spune Ion Diaconescu şi într-o scrisoare, publicată în
cartea sa, După Revoluţie,
Ed. Nemira, 2003: „Prin primăvara anului 1997, am primit o scrisoare adresată
regelui, redactată de un comitet promonarhic constituit iniţial în
jurul lui Corneliu Coposu în timpul vieţii acestuia şi mi se cerea
să semnez scrisoarea ca succesor al lui Coposu . Printre membrii
comitetului respectiv îmi amintesc de Dan Grigore, Alexandru Paleologu şi
Doina Cornea. Autorii scrisorii erau preocupaţi tot de problema
succesiunii la tron şi-i propuneau Regelui să se conducă
după statutul Regelui Carol I. Acest statut, pornind de la faptul că
Regele Carol I n-avea moştenitori direcţi de sex bărbătesc,
a prevăzut ca acesta să meargă în Germania, la fratele său
mai mare, din Casa de Hohenzolern Sigmaringen şi să adopte pe al
doilea născut al acestuia care a devenit moştenitor şi viitorul
Rege Ferdinand. Eu am considerat însă această formulă
depăşită, trecuseră patru generaţii de atunci şi
formula nu avea nici o susţinere în opinia publică românească. În
schimb, după vizita familiei regale din 1992, la care participase şi
micul prinţ Nicolae, copilul uneia dintre fiicele Regelui, se crease un
foarte puternic val de simpatie în favoarea acestuia şi toate cercurile
monarhiste îl considerau drept posibil moştenitor al tronului. După
ce le-am prezentat argumentele pentru această soluţie, autorii
scrisorii au fost de acord cu formula susţinută de mine şi au
convenit să modifice scrisoarea în acest sens, propunând ca soluţie
principală nominalizarea micului prinţ ca moştenitor al
tronului, menţinându-se în subsidiar şi soluţia lor
iniţială privind aplicarea statutului Regelui Carol I. Scrisoarea
astfel modificată a fost semnată de mine şi predată
iniţiatorilor, pentru a fi
înmânată Regelui”.
...Cunosc (ceea
ce puţini cunosc, azi, în România!) şi scrisoarea lui CEZAR LAZAROVICI, din Tel Aviv,
către ideologul/liderul spiritual post-codrenist al Mişcării
Legionare, FAUST BRĂDESCU –
scrisoare în care originea aşa-zişilor „regi valahi” , din veacurile XIX-XX
se lămureşte, definitiv : „Noi (n.n.: evreii şi masonii) V-AM ADUS
ÎN ŢARĂ UN MARE REGE, DINTR-O VENERABILĂ FAMILIE DE EVREI,
dar voi nu aţi meritat această cinste. Porcilor!”
...Şi uite ce se-apucă să „clocotescă”
năstruşnicii de masoni „bilderbergieni”, cu şef de
filială valahă MUGUR
ISĂRESCU (acum, abia, pricep cum a reuşit nu prea inteligentul evreu
Mihai I nu doar SĂ SE
ÎNTÂLNEASCĂ (înainte de a face asta cu Parlamentul!) – cu dl MUGUR ISĂRESCU! – ...dar, şi
pe la mijlocul discursului de 800 de cuvinte, din Parlamentul României, să
alăture (grozav de...„fratern”!) Academia Română de...BANCA NAŢIONALĂ: „Îşi
fac datoria faţă de ţară instituţii CA ACADEMIA
ŞI BANCA NAŢIONALĂ, deşi vremurile de azi nu au respectul
cuvenit faţă de ierahia valorilor din societatea românescă”.
Măi, să fie: VIŢELUL DE
AUR, pururi, pus GARDIAN AL DUHULUI!!!
…Domnilor “vraci ai Lumii”, masoni nenorociţi! Vouă nu v-a
păsat şi nu vă pasă şi nu vă va păsa,
măcar o clipă, de nenorocirea Neamului Valah! Voi, “bilderbergienilor”,
puteaţi să decideţi Monarhia, în România, încă din 1989! Dar
acum, când “puneţi pe tapet şi în discuţii destul de sofisticate,
dar discrete, IDEEA DE REVENIRE A CASELOR REGALE ÎN ŢĂRILE FOSTE
COMUNISTE” - o faceţi NUMAI cu gândul la faptul că o
monarhie străină (hoaşca de “regină a României”,
Ana de Bourbon-Parma, nu binevoieşte să ştie şi să
vorbească O BOABĂ măcar, din limba valahă: când i-a luat interviu Eugenia Vodă, a
vorbit EXCLUSIV în franceză:
aşa de tare ne iubesc aceşti “hop-în-ţol”,
cu le ziceau ţăranii, în veacul al XIX-lea! - …nici fetele
Majestăţii Sale nu cunosc valaha, probabil tot din aceeaşi…”prea
multă dragoste de ţară, ce dă pe dinafară”! -
…pur şi simplu, LE PUT ŞI VALAHA,
DAR ŞI VALAHII!!!) - …da, cu
ajutorul unei monarhii străine de orice înseamnă Duh Românesc,
veţi putea, “bilderbergienilor trilaterali”, să jefuiţi şi ce-a
mai rămas prin ţară… - …PÂNĂ
LA DISPARIŢIA ROMÂNIEI…ca ROMÂNIE A ROMÂNILOR/Urmaşi ai TRACILOR
ŞI AI MARTIRILOR VOIEVOZI! “Bilderbergienii” nu mai au nevoie de
un Golan Imprevizibil (“România
este o ţară impredictibilă în Uniunea Europeană” –
zice “goarna” de Claudiu
Săftoiu…), precum şi precât de Golan este şi mai poate,
încă, să fie TRAIAN
BĂSESCU – ci de un “hoţ lacom,
prins în/cu TOATE hăţurile” apartenenţei de/la… “FAMIGLIA”
(regalitatea a devenit, din GARANTA LUI
DUMNEZEU, pentru prosperitatea Neamului
VALAH, cum era sub Sfinţii Muşatini, Cei PURURI
Îngenunchiaţi în BISERICA LUI HRISTOS-MÂNTUITORUL! – o MAFIE INTERNAŢIONALĂ,
suprapusă peste/identificată cu Iudeo-Masoneria
MONDIALIST-CĂMĂTĂREASCĂ!), la CLOACA MASONICO-BÂLCEANĂ A EUROPEI! Nici măcar să nu
îndrăznească A MIMA “Majestatea
Sa” MIHAI I nesupunerea… -
faţă de “verişorii” lui mondialişti (“de vitrină-de vitrină”, regişorii ăştia “iluminişti/illuminati”, duşi
de zgardă ori de lănţug, de către “bilderbergieni” - …dar “majestuoasa
şi preagraţioasa” Elisabeta a II-a a Angliei, “verişoara”
lui Mihai I… - ESTE ÎN FRUNTEA TOPULUI CELOR MAI BOGAŢI OAMENI DIN LUME!),
cei puşi pe crimă şi jaf şi genocid şi…terracid!!!
…Ar mai fi ceva (subliniat, discret, şi în
interviul luat regretatului lider ţărănist, ION DIACONESCU): regele Mihai I nici nu mai are autoritate, în
clanul său evreiesco-ţigănesc: “(…)Mai vârstnica principesă
Margareta face cunoştinţă, bineînţeles întâmplător, cu
un actor arătos şi cu zece ani mai tânăr. Focul se aprinde.
Sentimentele nu ţin seama de vârstă şi nu pleacă urechea la
suspiciuni, cum ar fi pedigriul junelui Duda, al cărui tată a fost
secretar PCR, a deţinut funcţii în PSD şi, colac peste, ca
să zicem aşa, pupăză, mai era şi bun prieten cu Ion
Iliescu. Degeaba a bombănit bătrânul Rege, n-a avut spor în faţa
femeilor. După doi ani de curte, căsătoria e gata. Radu Duda
devine prinţ. La sfârşitul lui 2007, REGELE TRECE PESTE LEGEA
SALICĂ ŞI O DESEMNEAZĂ PE PRINCIPESA MARGARETA DREPT
MOŞTENITOARE A TRONULUI. PRINŢUL NICOLAE ESTE SCOS DIN JOC.
DUPĂ DECESUL REGELUI, DUDA VA DEVENI PRINŢ CONSORT. ADEVĂRATUL
CONDUCĂTOR AL CASEI REGALE A ROMÂNIEI. Trecuseră 60 de ani de la
abdicarea din 1947.
Sau, în
acelaşi ziar: “Actorul Radu Duda o cunoaşte pe Principesa Margareta, cu 10 ani
mai în vârstă decât el, în 1994 şi se căsătoresc în 1996,
cu toată opoziţia Regelui. Nicolette Frank, apropiată a Regelui
Mihai, scrie în revista "Căminul Românesc" de la Geneva că
Duda a fost infiltrat de serviciile secrete în Casa Regală la ordinul lui
Iliescu.
Atitudinea lui Ion
Iliescu faţă de Casa Regală se schimbă radical după
căsătoria lui Radu Duda cu Margareta. Viitorul prinţ consort
ajunge reprezentant al guvernului Năstase. Numele său este implicat
într-un mare scandal de presă, legat de o presupusă mită de 7
milioane de lire sterline care s-ar fi plătit pentru achiziţionarea
celor două fregate scoase din uz de marina britanică”.
…Deci, cine
îşi vrea o “dudă” drept
rege…n-are decât să fie regalist/monarhist (în sensul dat acestor vorbe,
azi, de către snobii care îşi dau peste cap, ochii cei crocodilo-lăcrămoşi…şi
se prefac că n-au mai văzut, în viaţa lor, o fiinţă
mai supraterestru de inteligentă, înţeleaptă, bună şi
distinsă, decât…“Majestatea Sa Regele Mihai”…!).
…Eu, mai
puţin impresionabil decât “tromboniştii” şi decât toţi “fripturiştii”
şi fariseii - mi-aş dori un VOIEVOD-CIOBAN, cu HARUL MARTIRIULUI DE/PENTRU NEAM…
- un MUŞATIN, un BASARAB ori BRÂNCOVEAN [4]…cei care, “cu sângele
lor, au spălat păcatele
noastre”!!!
…Dacă aşa stau lucrurile cu “infiltrarea lui Radu Duda”, ca “om al
lui Iliescu” – să ne mai mire, oare, “schimbarea cu 180 de grade” a
atitudinii lui Iliescu, faţă de…”FAMIGLIA…regală” - din 1990 până în 1992 …şi, de la
nunta lui Duda cu Margareta, “să te ţii, pânză, să nu
te rupi”…?! Guvernul Adrian Năstase propune, guvernul
Tăriceanu dispune…”Proiectul, inţiat de Guvernul
Năstase şi însuşit de Cabinetul Tăriceanu, prevede
că Regele Mihai urma să primească 30 de milioane de euro, în
schimbul castelelor Peleş, Pelişor şi Foişor, precum
şi pentru celelalte bunuri din inventarul acestora.
După ce a trecut de Parlament, Legea despăgubirilor pentru Rege a
fost declarată integral neconstituţională, de către
judecătorii Curţii Constituţionale. ACUM, CABINETUL
TĂRICEANU A GĂSIT MODALITATEA PRIN CARE SĂ FENTEZE
ACEASTĂ DECIZIE”- cf.
Cristina Trefaş şi Maria Manoliu, art. Statul va da regelui Mihai tot 30 de milioane euro pentru palate,
în gândul.ro, 11 noiembrie 2005 (…“Gândul” este, şi azi, după 6 ani, tot ziarul
C.T.P.-ului - care a devenit, peste
noapte… adorator “rrromeoliano-julietesc” al… Casei Regale! – cf. art. Regatul
pentru un măgar, 25
octombrie 2011! - …ştie ce ştie sinistrul, “cacealmistul”
… - dar teribil de informatul personaj infernalo-malefic,
de melodramă dâmboviţeană!).
…“Bilderbergienii” vor nu doar să-şi “recupereze”
…nu împrumuturile, CI CAMETELE!!! –
..ci, pur şi simplu, să schimbe geografia Europei, în aşa fel
încât unele state, precum este, în primul rând, România - SĂ DISPARĂ, PUR ŞI SIMPLU ŞI FĂRĂ NICIO
ZARVĂ!!!
…Datele “recoltate” de la recensământ m-au lămurit pe deplin: DA, ISRAELUL CENTRALIZEAZĂ TOATE
INFORMAŢIILE/BILANŢ DESPRE VALORILE STATULUI ACTUAL ROMÂNESC (ceea ce
noi, în 21 de ani de “democraţie
sinucigaşă”, prin guvernanţi trădători şi
bicisnici, N-AM “TENTAT” NICIO CLIPĂ, MĂCAR!), PENTRU A-ŞI
INSTALA, PE LOCUL ROMÂNIEI, NOUL LOR STAT-RAI/”CANAAN”, făgăduit lor
de…SATAN!!! - …şi, culmea! - fără vreo urmă de…”problemă arăbească”,
prin jur…!
…Iată de ce, eu personal, nu vreau, în egală măsură,
nici “pedelei”, nici “băseşti”…niciun soi de MÂRLANO-GOLANO-TRĂDĂTORI!!!- …DAR NICI AŞA-ZIŞI “HOHENZOLLERNI”…: evrei “nobili” şi, mai cu
seamă… brigando-aventurieri, de
renume (şi NĂRAV, parşiv şi statornic, precum RÂIA!)
europeano-criminalo-mondialist!!!
…De ce? PENTRU CĂ-S, ŞI UNII, ŞI ALŢII, RUDE (MORALE!) MULT PREA DE-APROAPE
(...apropiate de MOARTEA NEAMULUI meu...)!!!
...TOT VISEZ ŞI TOT VOI VISA,
PÂNĂ-OI MURI, NIŞTE CĂLĂUZE SFINTE (...nu nişte
căzături trădătoare, nemernice, MÂRLANCE ori SNOABE! - TOT AIA: DISPREŢUITOARE, DE MOARTE! - ALE PĂMÂNTULUI CARE I-A
PRIMIT/GĂZDUIT!!! - ...căzături cu căutături închiondorate,
de ucigaşi!), PENTRU SFÂNTUL NEAM AL VALAHILOR...!!!
...Tot se va-ndura (cândva – CU
CERTITUDINE!) Hristos-Dumnezeu, ca să se mântuie Neamul meu cel atât de
vechi, de nobil şi de umilit întru viforele istoriei... – Neam de MARTIRI,
de CRUCIFICAŢI/RĂSTIGNIŢI (...precum ION VODĂ Armanul,
precum „crăişorii” CLOŞCA şi HOREA şi TUDOR şi...!),
CUMPLIT DE DEMNI...!!!
prof. dr. Adrian Botez
NOTE:
1- AFACEREA STROUSSBERG a fost un puternic scandal
politico-financiar privind concesionarea construcţiei liniei ferate Roman
– Bucureşti – Vârciorova consorţiului prusian condus de Heinrich
Strousberg, un antreprenor german. Neregulile descoperite ulterior în contract
şi condiţiile în care s-a realizat concesionarea au provocat un puternic
tumult în societatea vremii, aducând importante prejudicii statului român.
Henri Bethel Stroussberg, supranumit in secolul al 19-lea
“regele cailor ferate” din Europa, a primit in 1868 din partea statului roman
concesionarea pe 99 de ani a liniei ferate pe distanta
Roman-Bucuresti-Varciorova, in lungime de 914,8 kilometri, pe care urma sa o
construiasca intr-un rastimp de cinci ani. Istoria acestei afaceri pare
izbitor de asemanatoare cu cea a constructiei autostrazii Transilvania,
incredintata fara licitatiile cerute de lege de catre Guvernul Adrian Nastase,
Grupului american de inginerie si constructii Bechtel, socotit cel mai puternic
realizator de cai rutiere din lume. Cu alte cuvinte regele neincoronat al
constructiilor de autostrazi al acestui secol.
In 1866, Printul Carol de Hohenzolern-Sigmaringen, agreat
de numeroase Curti monarhice europene, este ales printr-un plebiscit domnitor
al Romaniei. La 10 Mai in acelasi an, cu prilejul depunerii juramantului in
fata Parlamentului, el tine o cuvantare, in care isi expune propriul sau
program de transformare a tarii intr-un stat european, subliniind intre altele
cerinta esentiala pentru atingerea acestui tel, anume existenta unei retele de
cai ferate. El spunea: “E cel mai bun mijloc de a activa productia, de a
favoriza traficul si de a favoriza raspandirea luminilor”. Fara indoiala, avea
perfecta dreptate, insa problema era faptul ca Romania traversa o criza
financiara, datorata imprumuturilor contractate in strainatate de regimul
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situatie penibila care a contribuit in final
la abdicarea acestuia, fortata de partidele liberal si conservator care dominau
Parlamentul.
La venirea pe tron a Principelui Carol I, Romania nu
dispunea decat de linia Bucuresti-Giurgiu, care facilita legaturile cu Europa
Occidentala pe calea ferata, conectata la cea fluviala cu navele pe Dunare. Proiectul
princiar de a inzestra Romania cu o retea feroviara aparea generos si atragator
pentru populatie si partidele politice, care l-au salutat cu entuziasm, parand
o initiativa de bun simt a sefului statului. Nu se stia insa ca, in spatele
acestui program, se afla interesul major al noului suveran de a capata
recunoasterea sa ca domnitor al Romaniei de catre marile puteri europene,
indeosebi Imperiul Otoman. Prusia, al carei cuvant era ascultat fara nazuri de
Poarta Otomana trebuia sa fie contactata prima. Caci, ca la biliard, pentru ca
Romania sa capete ce dorea, adica firmanul de investitura a noului domnitor din
partea Turciei, precum si recunoasterea perpetuarii unirii celor doua
principate Muntenia si Moldova, demersurile diplomatice necesare se cereau
incepute nu la Istanbul, ci la Berlin. Iar la Berlin, una din conditiile
secrete impuse Romaniei contra serviciilor diplomatice a fost ca drumurile de
fier necesare tarii sa fie concesionarea unei companii prusace. Evident,
afacerea aparea foarte convenabila ca idee politica. Atat Prusia, cat si
Romania aveau de castigat. Prusia primea bani, iar Romania dobandea o
infrastructura moderna.
Pana aici, toate bune. Numai ca, la sfarsitul secolului
19, ca si la inceputul celui de al 21-lea, orice concesiune publica din Romania
trebuia facuta, conform Constitutiei, doar pe baza unor licitatii. Guvernul s-a
conformat legii si a deschis o licitatie internationala, la care s-au angajat o
companie spaniola si cateva companii austriece. DAR, INAINTE CA ACESTEA SA INTRE IN COMPETITIE, CAROL I A IMPINS
GUVERNULUI, DESCHIS, UN CONCURENT-SURPRIZA, ANUME CONSORTIUL PRUSAC B.H.
STROUSSBERG, LA CARE PARTICIPAU CU ACTIUNI PERSONAJE MARCANTE DIN MAREA
NOBILIME GERMANA, PRINTRE CARE PRINTUL HUGO DE HOHENLOHE, DUCE DE UJEST SI
PRINTUL CAROL ANTON DE HOHENZOLERN-SIGMARINGEN, TATAL NOULUI DOMNITOR AL
ROMANIEI. DE ALTFEL, ACESTA A RECOMANDAT FIULUI SAU CONSORTIUL B.H. STROUSSBERG
“CA O GARANTIE IMPOTRIVA INTRIGILOR IMORALE”.
Stroussberg vine la Bucuresti si semneaza cu statul roman
contractul de concesionare pe 99 de ani a caii ferate si de executare a
lucrarilor necesare. H.B. Stroussberg s-a angajat sa stranga banii necesari
lucrarilor, pe care Romania nu-i avea, emitand obligatiuni plasate pe piata
europeana, cu dobanzi garantate de Guvernul de la Bucuresti. DOMNITORUL CAROL I FACE O A DOUA GRESEALA,
PATRONAND AFACEREA, ASOCIINDU-SE CU AMBRONN, SAMBELANUL TATALUI SAU, PE CARE
L-A NUMIT, DE ALTFEL, SI CONSILIER AL CASEI SALE PRINCIARE, IAR IN PLUS,
REPREZENTANT AL STATULUI ROMAN. TOT CONSILIER ERA SI BANCHERUL BERLINEZ GERSON
BLEICHRODER, ACESTA PRELUAND DREPTURILE CONSORTIULUI STROUSSBERG, CONTRA
INTERESELOR ROMANIEI.
Legea concesionării Stroussberg este publicată
în Monitorul Oficial din 22
septembrie şi prevedea construcţia următoarelor linii ferate:
Costul pe
kilometru al reţelei feroviare urma să fie de 270.000 lei aur,
adică un total de 247.000.000 lei pentru lungimea magistralei de 914,8
km., inclusiv întregul inventar fix şi mobil.
Consorţiul putea emite obligaţiuni pentru
formarea capitalului necesar, asigurate de fondul căilor ferate, cu
dobânzi garantate de stat. Obligaţiunile aduceau dobânzi de 7,5% pe an
şi erau emise de purtător. Un prim conflict a apărut în momentul
când domnitorul Carol I a propus numirea prusacului Ambronn în funcţia de
comisar al statului român, pentru a supraveghea emisia de obligaţiuni. Ambronn
era un apropiat al lui Strousberg, ceea ce putea considera un dezavantaj pentru statul român. Numirea era şi
ilegală, căci un străin nu putea fi numit în poziţia de
comisar-controlor din partea statului român.
Durata concesiunii era de 90 ani şi se socotea de la
terminarea primei linii Roman – Galaţi, iar tot inventarul şi
exploatarea liniei aveau să treacă în patrimoniul statului. De
asemenea, terenul necesar liniilor era cedat de stat consorţiului, în mod
gratuit, dar acesta trebuia să asigure transportul gratuit al poştei
şi să permită statului instalarea de fire de telegraf pe stâlpii
companiei, de-a lungul liniilor.
Lucrarile au inceput, insa timp de cativa ani, pana in
1871, H.B. Stroussberg contruise doar doua tronsoane de cale ferata intr-o
maniera deplorabila, Bucuresti-Braila si Galati-Roman, dar lasand multe
intreruperi, astfel incat traseul nu putea fi utilizat in intregime. Presa de
opozitie, ca si parlamentarii liberali, au inceput o campanie de denuntare a
modului in care consortiul prusac proiectase si executase calea ferata,
incriminand fara nici o ocolire pe Carol I ca a patronat “o foarte murdara
afacere”. Scandalul a izbucnit violent cand s-au aflat o multime de amanunte
ascunse de guvernul conservator care-l sprijinea pe domnitor.
Intre altele, a fost dat pe fata faptul ca H.B.
Stroussberg santaja guvernul cu sistarea lucrarilor pana nu i se vor avansa
patru milioane de taleri-aur, ceea ce era practic o escrocherie, facuta la fel
si in Rusia de catre prusac, cu putin timp inainte. Mai mult, din presa
austriaca s-a aflat ca B.H. Stroussberg recrutase deja 6000 de muncitori
prusaci care urmau sa-i inlocuiasca pe lucratorii romani, in pofida
prevederilor contractuale ce stipulau ca mana de lucru trebuia asigurata pe
plan local. In fine, s-a vazut ca valoarea pe kilometru de cale ferata impusa
de firma prusaca era de cateva ori mai mare decat cea oferita de firmele
spaniola si austriece, eliminate din competitie in mod abuziv.
TOATE ACESTEA AU
TRANSFORMAT O AFACERE COMERCIALA INTR-UNA POLITICA, AJUNGANDU-SE PANA ACOLO
INCAT LUI CAROL I SA I SE CEARA ABDICAREA, CAND S-A DOVEDIT CA AMBRONN,
PROTEJATUL REGELUI, SE FACUSE NEVAZUT, IAR BANII ESCROCATI ROMANIEI FUSESERA
IMPARTITI INTRE NOBILII PROTECTORI PRUSACI AI LUI STROUSSBERG. Finalul scandalului cu
tenta internationala a plutit intr-o maniera nebuloasa. Stroussberg a fost
obligat chiar de cancelarul prusac Bismarck sa plateasca Romaniei 6 milioane de
franci, iar ministrilor de la Bucuresti chemati in judecata de Opozitia
parlamentara pentru neglijenta in dauna statului li s-au retras acuzatiile,
Kaiserul german insusi l-a absolvit pe Carol I de responsabilitati, ceea ce i-a
dat aripi regelui sa declare: “Domnii de la Berlin ar vrea sa trateze Romania
ca pe Egipt”. Totul s-a incheiat definitiv in ianuarie 1889, cand statul roman
a rascumparat de la concesionari liniile ferate, devenind proprietarul
acestora. Din acel moment, reteaua de cai ferate a fost extinsa de CFR,
culminand cu realizarea podurilor de peste Dunare de catre Saligny, lucrare
considerata la acea vreme cea mai mare si mai moderna din Europa.
Referinte:
1) http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Afacerea_Strousberg
2- “În perioada
României Mari, o figură proeminentă a fost primul-ministru Alexandru
Vaida-Voievod, încadrat în loja "Ernest Renan", alături de
Traian Vuia, Mihai Şerban ş.a.
El (n.mea: Alexandru
Vaida-Voievod) a obţinut, datorită discuţiilor cu omologii
săi masoni, premierii britanic şi francez, Lloyd George si Georges
Clemenceau, acceptul unor importante revendicări teritoriale
româneşti, inclusiv Basarabia” – cf. Ziare.com
3 - „În ceea ce-l
priveşte pe numitul Mihai, „voievod de Alba Iulia“, care nu a fost rege,
pentru că tatăl său, Carol II, nu a abdicat niciodată, el a
renunţat, la 30 decembrie 1947, „pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţând
pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat...“. În consecinţă, Mihai a devenit CETĂŢEANUL
MIHAI ARGEŞANU, nume sub
care a vizitat familia Ceauşescu în secret de trei ori, obţinând
retragerea lui Valentin (amantul Margaretei, fiica sa) de la Oxford şi
sistarea procesului privind furtul celor 42 de tablouri din patrimoniul
naţional. El a pierdut, astfel, dreptul de a aspira la calitatea de
şef al Casei Regale române, calitate deţinută de regele en titre
Carol II şi care, la moartea acestuia (4 aprilie 1953), nu putea fi
revendicată decât de prinţul legitim Carol Mircea Grigore (recunoscut
prin deciziile irevocabile ale tribunalelor din Lisabona şi Paris în 1955,
1957 şi 1963). Abdicând, Mihai a pierdut şi dreptul la utilizarea
tuturor titlurilor amintite, titluri pe care a reînceput să le utilizeze
astăzi, ilegal, deoarece nu a redevenit rege.
Prin
urmare, în 1948, la Atena, nu „M.S. Regele Mihai I“ sau „A.S.R. Mihai al României“
s-a căsătorit cu prinţesa Anne de Bourbon-Parma, ci
cetăţeanul Mihai Argeşanu. Drept consecinţă, atât
numita Anne de Bourbon-Parma, cât şi fiicele sale utilizează ilegal
titlurile de „M.S. Regina“, respectiv „A.S.R. Prinţesa“, la care nu au
dreptul. Cu atât mai mult soţul Margaretei Duda, Radu Duda,
comite un fals de identitate utilizând titlul de „A.S.R. Prinţul“, fals
demonstrat de revista „Royalty“ în cadrul procesului pentru impostură
pierdut de el la Londra în octombrie 2006. Acest titlu i l-ar putea oferi Mihai
doar dacă ar redeveni rege, iar România – regat, ori Fürst-ul Casei de
Hohenzollern-Sigmaringen, dacă ar deveni „împărat“ sau „rege“ al
Germaniei.
Nefiind
cazul, atragem atenţia membrilor celor două Camere ale Parlamentului
României că atât România, cât şi Germania fiind republici, impostura
trebuie să înceteze, numita familie Argeşanu-Duda să intre în
legalitate, vinovaţii – pedepsiţi conform Codului Penal şi
toate drepturile şi privilegiile obţinute ilegal, prin „uzurpare de
calităţi oficiale“ şi „fals privind identitatea“ de către
cei menţionaţi – retrase! Aceasta pentru că România
aspiră la recunoaşterea sa ca „stat de drept“ – cf. Senator Nicolae IORGA, Liderul Grupului Parlamentar
P.R.M., din Senatul României.
4- „Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad,
Andrea Memno, a fost de faţă în 15 august 1714, la scena
execuţiei lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor
familiei sale ucişi din porunca sultanului Ahmed. În scrisoarea sa
către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează
astfel:
Duminică 15 august de dimineaţă, s-a tăiat capul
bătrânului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier
care-i era vistier.
Iată cum s-a făcut:
Încă de dimineaţă Sultanul Ahmed se puse într-un caic
împărătesc şi veni la seraiul zis foişorul Jalikiacs pe
canalul Mării Negre, în faţa căreia era o mică
piaţă, unde au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru
băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu, i-au pus în
genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare, un gâde le-a scos
căciulile din cap şi Sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi
le deteră voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului lor fură întrebaţi
dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi.
Glasul cel înăbuşit de credinţă al bătrânului
Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat de această
insultă:
La aceste
cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie
capetele. Gâdele înfiorător, ridică securea şi capul marelui
vistier Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu
cu uciderea copiilor. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui
mai tânăr al domnului, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se
îngrozi de spaimă; sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de
la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de Sultan
să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă
părintele său, Domnul, al cărui cap căzu în urmă,
înfruntă pe fiul său şi zise: "Mai bine să mori în legea
creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de
Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ!
Copilaşul ascultă şi ridicând capul, cu glas îngeresc zise
gâdelui: "Vreau să mor creştin. Loveşte!"
În urmă ucise şi pe Brâncoveanu.
O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu
Excelenţă. Ceea ce am văzut ... Mă întreb: putut-a fi de
faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului
Mateiaş tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul
părintelui său care se apropiase de-al copilului ... părea a-l
îmbrăţişa...
Gâdele stropit de sângele creştinesc, face un salut Sultanului Ahmed
şi se retrage. Sultanul însoţit de plenipotenţiarii Germaniei,
Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii
înlăcrimaţi spuse Sultanul că regretă acum ceea ce a
săvârşit...” – cf. Arsenie Boca, Cărarea
Împărăţiei, cap.
2: Războiul nevăzut.