POEZIE
MUNŢII – AVOCAŢII LUI
DUMNEZEU
|
MUNŢII – AVOCAŢII LUI
DUMNEZEU
munţii – avocaţii lui Dumnezeu
când îi văd – de departe - încep să simt în nări explozia
cerului
oricât vor fi fiind de jerpeliţi – respiră
viforos – sălbatic
nobleţea originară a raiului
pădurile s-au trezit din somn – şi mi-au
dat salutul gladiatorilor către
împărat
holtei convinşi – mustăcind
brazii mă bat pe umăr: rudenie
mai veche decât
lumea – decât sângele-albastru al
muzicii stelare
...dacă mă voi depărta vreodată de ei – de
munţi păduri brazi şi stele - îi voi
purta prin saloanele lumii
la butonieră -
buchet de
stânci şi flăcări - înflorind
veşnicie – parfumând
lunii şi soarelui
sfântă cununie
***
SCHIMBĂRI STRUCTURALE
nervoase – mormăie picăturile de
ploaie: posomorâte – ele spun o
veche poveste – veche
poveste – cea mai
veche poveste...
şi nimeni nu pare că pricepe – măcar
ceva: e o poveste de
tare departe şi de tare
demult – o poveste despre
cum s-au cununat munţii cu
vânturile – şi cum vulturii le ţineau în
gheare – sfeşnicele-aprinse de stele – şi cum
mume cu feţele cernite - şedeau la capete
de-ospăţ – şi le
proroceau – multe şi
măreţe – însurăţeilor...
...şi nimeni nu pare că pricepe: asta
pentru că povestea vine – pe aripi învolburate
din regatul lunii şi-al soarelui – iar
aici – sunt şi cleios şi vâscos - se
târăsc - numai gunoaiele lumii:
oamenii – fiare nespălate nicicând de sângele pe care-l
tot smulg şi-l pradă şi-l horpăie – obraznic şi
lacom - cinic şi prosteşte – drept din potirele de pe
mesele
princiare – drept din
însuşi pocalul de jasp al
Marelui Rege
...şi atunci – ploaia – singură
îşi ia dreptul de a se institui în
potop – şi flăcări – berbeceşte – se-nalţă din
valurile-nspumate – copleşind cu văpăi toate
coastele munţilor lumii – toate
ghenele de gunoi – în care viermii lumii
colcăie hidos – sub nume de oameni
...aşa – binecuvântata ploaie a adus în piscurile
lumii – din nou –
sfinţii
cu lănci ascuţit-ameninţătoare – de-arhangheli
cineva trebuia să pună
piciorul în prag - cineva
trebuia să facă în lume curat lună – pentru
a putea – odată şi-odată
începe – solară - povestea de vise
proroace – vechea
poveste - cea pricepută de
aripi şi de raze şi de
miresme – de – mai ales şi
înaintea tuturor -
copiii fiebinţi ai
aerului – aprins şi
galactic
...”cântă – zeiţă – mânia ce-aprinse...”
***
COLIND CU FLORI NEGRE
Duminică, 23 decembrie
2012
prin nămeţii căţăraţi pe streşini
dans sleiesc obezele nenorociri:
e Crăciun de crimă asudat – Tu leşini
nu Te naşti: nenăscut Te vând alese firi...
câtă metafizică în gheţi-oglinzi
egoism rânjit – căznit în cozonaci
ce ospăţ de vome – cât gingaş colinzi:
pe sub porţi zac nimiciţi tot cei săraci!
o Hristoase-al bălţilor de sânge
răstignit pe grinzile-arse de trufie
neputinţe scuipi din răni – Te frânge
tot ce e sfruntare şi nemernicie
...leru-i ler de-alaltăieri – florile negre
asasini în tron de praf – ciumele ”alegre”!
***
DUMNEZEU DE PESTE GARD
„am să mă rog pentru tine” – îmi
spune unul care
mi se autointitulează (picat din vântul microscopic dar
al naibii îmburdat de smerenie cu fruntea alungită
autoritar şi sever - cât
catedrala neamului) - „amic”...
...ia fă bine şi nu te mai ruga, musiu, că...cine ştie ce
dandana
mai iese!
...”să ai grijă de tine...” – îmi
lăcrămează în ureche
cepos - un
oarece jegos...care mi se dă
prietenar ori neam după
sipică - ori cu vreo altă cartonată
iubire atâtică!
...ei, nu mai spune! – să ştii că n-aveam de gând să mă
spânzur – şi
nici măcar să am grijă de
tine – ori de
vecina mea pleoscăită şi-ochioasă – transpirat siliconat
sutienos scârboasă!
...dobitoci cu vaste-ntinsori de ucigaşă
indiferenţă - ipocriţi cu slinul atârnând – precum
ţurţurii şi mălura şi
ostroavele de muci – pe limbă pe ochi pe urechi pe
cerdac şi pe creier...
...au turnat peste noi – toţi dracii din iadul
lumii (nu virtuale dar precare!) – care mai de
care - blocuri şi filiale bancare şi sahare de
celulară comunicare – şi tentacule televizionistice -
jilave
piramide sumbre – vome
caracatiţoase vărsate pe cerebrumul personalizării şi
umanizării umane - precum şi hârdaie de lături
uri computerizate şi internetistice – şi...
acum...hai de mai trăieşte normal şi
cu frica Lui Dumnezeu!
...eu cred că până şi Lui Dumnezeu i-e frică de
ce-a ieşit la iveală – printre coastele sparte ale
Creaţiei Sale
o clipă milenar scăpată din
ochi - şi ne priveşte – pe noi
ăştia ce-am rămas şi privim drept în faţă - furioşi – pe
noi ăştia
rebeli brute cusurgii terorişti teribil de
periculoşi – da El ne priveşte
oarecum ponciş -
nehotărât - teribil de încurcat (ca
un moş adus cu de-a sila în holul bordelului!) – se
gineşte la
noi pe furiş (rămas pofticios deşi a vomat din rărunchi
într-una – tot peste tot!) – se gineşte – amărât
ageamiu – ca un cal cu tignafes - de
peste gardul...viu!
...după alegeri – se râneşte grajdul
mausoleul neo-rândaşilor bureţi – feţi
logofeţi:
de obicei – dar nu şi-acum!
...terorişti de nea: la bun drum!
***
NEAMUL COLINDELOR
e-un neam ce se trezeşte în colinde
ciorchini de îngeri atârnaţi la uşi
cu puf de nea pe-oglindele sticlinde
ce-ascund ursitele ca palme în mănuşi
cât cântul încă nu ne-a părăsit
ci luminează-ne cărarea către crez
cuvine-se a ne spăla spăşit
chipu-ostenit de nopţi – în sfintele zăpezi
cuvine-se-a căta cărare înapoi
spre Tatăl de Lumină – iertător
să fim iar neamul care suntem noi
adeverit spre mântuirea tuturor
...primeşte-n prag – Părinte – al meu Duh
şi iscă-n stele cântu-mi de văzduh!
***
Adrian Botez
|
|
||||
|
|
|||||