ARTICOLE

...În România ultimilor 22 de ani, există/s-au format (ori, poate s-au reactivat?!) două categorii de profesori – extrem de dezechilibrate ca număr/pondere, în sistemul de învăţământ românesc:

I-prima, şi cea mai numeroasă (inimaginabil de numeroasă!) este aceea a profesorilor nu doar conformişti, ci lingăi sadea! De fapt - aşa-zişi „profesori” – pentru că ei nu instruiesc şi nu învaţă elevii, ci-i mint, cu neruşinare şi cu conştiinţa senină şi împăcată: „Şi ce dacă-i mint? Mă doare-n cot de derbedeii şi mucoşii ăştia: şi-aşa nu-i mai poate îndrepta nimeni! Eu respect Programa şcolară, mai ceva decât pe Dumnezeu: minte ea, mint şi eu! Şi ce dacă e absurdă, şi ce dacă deznaţionalizează? Las' că ştiu ăia de sus ce fac – ce, adică m-apuc eu să le dau lecţii, hă?! Asta e! Ce, să mă pun eu rău cu cei mari şi tari? Doamne, fereşte! Pe mine mă interesează să fiu bine văzut de Direcţiune (Doamne,-ajută! – poate ajung chiar eu director, dacă dau din cap, mereu, că „da”, sunt de-acord cu politica de stat, de partid şi de...<<correctness political>>!), să fiu bine văzut de Inspectoratul Şcolar Judeţean, de MECTS...că, în definitiv, dacă nu curge, pică! Ce, parcă e de ici, de colo, măcar să iau, la fiecare patru ani, gradaţie de merit? Poate chiar să fiu numit...profesor emerit, să iau <<galoane>>, pe umeri: cavaler, ofiţer...trai, neneacă!!! Poa' să tot urle, în pustiu, ăştia, cu revendicările lor tâmpite – parcă îi ascultă cineva...! Eu sunt bine cu toţi ăia care trebuie (n.n.: evident, nu cu mine ori cu dumneata, ci cu cei care deţin puterea, în sistem, cu...”dulăii” şi cu „leii”!), şi bine îmi vine de la toţi!”

Această “faună” de lingăi şi de iude, care-şi zic, cu neruşinare, “profesori”, îndrăznesc, precum obrăznicătura de Caţavencu, să-şi pună mâna la inimă, să se smiorcăie, aşa, de “frunza frăsinelului”, oleacă (pentru a-i impresiona şi a-i anestezia pe proşti!) – …şi, apoi, cu pieptul umflat ca la curcani şi, cu mâna dreaptă petrecută peste reverul hainei lor tocite (…pentru că linguşitul profesoral nu aduce profituri comparabile, nici pe departe, cu cele din…energie, asfaltări, alumină sau borduri, spre pildă!), emit, cu gâlgâituri din guşă…CELE MAI STRAŞNICE MINCIUNI: MINCIUNILE “EX CATHEDRA”, MINCIUNILE PROFESORALE ŞI, CHIAR, ACADEMICE!!!

II-A doua categorie, extrem de firavă, este aceea a profesorilor care se pun rău cu cei “mari şi tari”, nu respectă Programa, ci Adevărul – şi chiar vor să aducă un picuş de firesc, în noianul de absurd, din sistemul şcolar românesc...! Aceştia, puţinii, cred că aproape orice elev este ameliorabil, cu condiţia să nu fie „operat” de conştiinţă şi de minimul bun-simţ – şi că nu se poate ca, odată intrat într-o clasă, cât de slabă va fi fiind ea, tu, professor/dascăl şi pedagog, să nu afli, printre fiii de plugari (cam analfabeţi, e drept!), şi copii/tineri curioşi, CHIAR VII!!! - ...poate că nu li s-a zis nimic, înainte, poate că nu le-a avut nimeni grija, nici părinţii (plecaţi pe coclauri, prin lume, pentru un ban în plus...ori divorţaţi ... - ....din motive economice, de obicei, dar şi din pricini de creştere a procentului de imoralitate, într-o societate condusă tocmai de către… Doamna Imoralitate!), nici învăţătorii ori profesorii n-au investit, în ei, încredere şi muncă, la timpul potrivit („De ce să te mai osteneşti, cu nişte handicapaţi, cu nişte golani şi cretini?”)  ...”Dar nu e totul pierdut (…zic babalâcii ăştia idealişti şi creduli!), decât dacă suntem noi laşi, căcăcioşi...dacă vom capitula, fără condiţii, în faţa răului năvălitor, în continuă expansiune! Uite, ora de Religie nu mai e obligatorie... – cum altfel? – prin decizia MECTS, adică a unui individ, numit Daniel Funeriu, care nu-şi dă pe faţă nici bacalaureatul, d-apoi …credinţa! S-o fi închinând lui Michiduţă…!”

…Şi aceşti profesori…”rebeli” (mulţi dintre ei, culmea, bătrâni-bătrâni! – şi atât de naivi...!) – nu se supun sistemului, nu „se dau” cu cei tari şi mari etc. – nu vor gradaţii de merit, cu orice preţ: cu preţul minciunii laşe, nesimţite şi gudurate...nu-şi numără banii din portofelul rupt, ci, seara, îşi fac bilanţul zilei: câte minţi au pornit/urnit din loc, cât de cât – fie şi... “potenţial”!

...Şi au de suferit, naivii ăştia, şi trebuie să dea note explicative, în faţa unor puţoi de inspectori, care le-ar putea fi nepoţi...Dar aceşti „extratereştri” nu acceptă nici minciuna, şi nu au de gând nici să lase absurdul şi supunerea oarbă să devină reguli de viaţă – pentru tineri şi maturi, deopotrivă! Aceşti indivizi „aerieni” formează o sectă extrem de periculoasă şi incomodă, pentru nişte guvernanţi cazarmagii, precum cei din zilele noastre – aşa că MECTS-ul face tot ce poate, ca să-i...elimine din sistem: mai un infarct (după atâta hărţuire…), mai un canceraş (după atâta inimă rea şi prigoană...)…Mai vedem noi!

...”SE REZOLVĂ, DRAGI TOVARĂŞI!” Adică, lasă că îi punem noi cu botul pe labe, sau...îi ajutăm să crape, cu mult înainte de pensie...!

...Ei bine, văd, pe adresa electronică www.prodiaspora.de – un articolaş, al unei doamne profesoare de Istorie, din Constanţa – doamna Gigi Stanciu: COMEMORAREA HOLOCAUSTULUI LA COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTE „REGINA MARIA” DIN CONSTANŢA.

 

Îl redăm, integral, mai jos (adaugăm faptul că, pe lângă text, profesoara cu pricina – şi ca domnia sa, probabil destui dascăli, asemeni la fire şi caracter cu domnia sa... – alcătuieşte un colaj, din desenele copiilor, legate de Holocaustul despre care le-a tot “spuso-minţit” profesoara, cu toată convingerea ei farisee, şmecheră şi teribil de oportunistă!):

 

„Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent şi multă imaginaţie şi pentru că le place istoria şi sunt hipersensibili la tragediile umane în general şi la acelea din al doilea război mondial în special. Aceşti elevi talentaţi şi umani, mai umani poate decât şi-ar imagina cei pe care nu îi mai mişcă imaginile cutremurătoare ale inimaginabilului Holocaust, au realizat aceste desene şi creaţia în versuri pe care vi le prezentăm dumneavoastră, acelora care cunoaşteţi la fel de bine ca noi ce înseamnă să nu uiţi istoria recentă, cu toate faptele ei abominabile, căci dacă le uităm, s-ar putea să le repetăm.

 

În istoria Europei, actele din perioada „soluţiei finale” se înscriu ca pagini negre ce ar trebui iertate, dar nu uitate; în istoria României, pogromul de la Iaşi şi deportările ordonate de mareşalul Antonescu se înscriu pe aceeaşi linie, a unor acte de cruzime, de încălcare a drepturilor omului, de crime împotriva umanităţii, de genocid.

 

Poate părea nepotrivit să ceri unor copii de azi, care trăiesc în condiţii minunate, au tot ce le trebuie pentru a se dezvolta deplin, să înfăţişeze în desenele lor o lume trecută şi oribilă? Probabil că da, însă atunci când ideea vine de la ei, nu e impusă din afară, înseamnă că pe aceşti copii îi determină să se revolte şi să strige în modul lor propriu, artistic, acele grozăvii ale unui timp când istoria delira...

 

Literatura nu este străină de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supravieţuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizează sufletele tinerilor, nu le înăspresc şi nu le pietrifică. De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemorează în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovaţi evrei, circa şase milioane, în lagărele naziste proiectate cu rigurozitate şi cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnescă-se în pace toţi aceşti nevinovaţi gazaţi şi arşi în cuptoarele de la  Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Cheşmno, Maly Trostinet, Sobibór!!

 

Gigi STANCIU 

profesoară de istorie

Constanţa

noiembrie 2011”  - cf. www.prodiaspora.de

 

... „Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent şi multă imaginaţie şi pentru că le place istoria şi sunt hipersensibili la tragediile umane”… Daaa, evident că numai la domnia voastră s-au strâns, toate talentele şi “imaginaţiile” şi sensibilităţile holocaustologice, din toată România! Monopol, ce mai! Iar domnia voastră faceţi, acolo, la Constanţa, o muncă titanică de a stimula aceste talente (…care bat înspre…geniu, ce să ne mai ascundem după deget munca de stârnire/stimulare, revelare şi formare a …Duhului proteic, cameleonic şi falsificator “elevesc”!) către …GIGANTICA, INCOMENSURABILA MINCIUNĂ!!!

 

…Sunteţi profesor de Istorie, stimată doamnă – şi, oare, nu simţiţi DOMNIA VOASTRĂ (nu copiii!) un pic de jenă, când scrieţi „la jurnal/gazeturi” (deci, ca să fie luat în seamă, de către „cei mari şi tari”, ceea ce scrieţi...cine ştie, s-o face de-o gradaţie de merit...!): „Aceşti elevi talentaţi şi umani, mai umani poate decât şi-ar imagina cei pe care nu îi mai mişcă imaginile cutremurătoare ale inimaginabilului Holocaust”...?! Adică, să nu fi aflat domnia voastră că, în întreaga istorie a umanităţii, au fost NUMAI „imagini cutremurătoare” – nu doar în cazul unor şmecheri de evrei, care, vorba coreligionarului lor, prof. dr. Norman Finkelstein (Industria holocaustului, Editura Antet), „este cea mai mare şi neruşinată afacere, din toată istoria”: unii evrei, din Mafia lor „ocultă”, au tras şi continuă să tragă profituri enorme, băneşti şi „de imagine”, dintr-o chestiune controversată – „Holocaustul” – ...de-au ajuns chiar ei, evreii, să tot schimbe cifrele, de pe placa de la Auschwitz...ajungând de la „şase milioane de victime”, la vreo...”două sute de mii” (cel care i-a ponderat a fost tot un evreu, dar unul cu bun-simţ - evreul Jean Gabriel Cohn-Bendit, care scrie aşa: “Să luptăm pentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt arătate turiştilor în lagăre, unde acum se ştie că nu au existat niciodată, deoarece ne asumăm riscul de a nu mai fi crezuţi nici despre ceea ce suntem siguri”), dar nu „arşi de vii”, ci doar victime (arse semitico-ritualic! – pentru că evreii refuză înhumarea!!!) ale subnutriţiei, ale murdăriei (…era înghesuială mare, ca în orice lagăr de concentrare, dragă doamnă: şi în România lui Antonescu, şi în România comuniştilor stalinişti...dar şi în lagărele din Olanda şi din sudul Franţei, unde au murit, de subnutriţie, peste un milion de germani… „concentraţi”!), ale tifosului exantematic (consecinţă a murdăriei şi înghesuielii: şi în refugiul din 1917, din Moldova, bunicul meu, după tată, a murit de tifos exantematic, şi nu cântărea, MORT, mai mult de ...25 de kile! – …taman ca scheletele multiplicate, prin trucaj fotografic, de B.B.C.!!!) – şi, din păcate, ale muncii grele (cu care nu prea sunt obişnuiţi evreii, neam de neamul lor de...”popor ales”!).

 

... Nu-i mai puţin adevărat că, la vremea lor, şi cartea Am fost medic la Auschwitz, şi Jurnalul Annei Frank  - apoi, pe jumătate, chiar şi filmul Lista lui Schindler  - m-au impresionat...(dar eu sunt profesor de Română, stimată doamnă, iar nu de Istorie – şi, deci, întârzierea în ignoranţă mi se poate ierta, măcar în parte!) - până am dibăcit escrocheria „publicitară”, afacerea „di granda” cu „Holocaustul”, speculaţia chinurilor sărăcimii evreieşti, de către coreligionarii lor (speculaţie aducătoare de multe, foarte multe miliarde de dolari, pentru „crema” Marii Finanţe Mondiale – şi aşezarea lumii creştine în genunchi, spre pocăinţă, generală şi  infinită !)...escrocheria protipendadei sionismului, a „poporului ales” ...N. Finkelstein afirmă că părinţilor săi, care au fost internaţi în lagărul de la Auschwitz, li s-au promis câteva mii de dolari, pe an, ca despăgubire morală (Germania, Elveşia, Polonia şi România au pierdut procese la Haga, fiind acuzate de…holocaust, şi, deci, plătesc, anual, fiecare dintre cele patru ţări “condamnate” (?!), câte UN MILIARD DE DOLARI!!!) – ..şi, “de facto”, li se ung ochii (părinţilor lui N. Finkelstein, cu câte…13 dolari pe an…Unde or fi ceilalţi bani, ghici-ghicitoarea mea…?! - …având în vedere că, azi, nu mai sunt în viaţă decât câteva zeci de supravieţuitori din lagărele lui Hitler…???!!!

 

...Trebuie să înţelegem că dvs. vă “cutremuraţi” (şi ne cereţi şi nouă s-o facem!) doar… selectiv! De ce nu vă cutremuraţi de, să zicem, ce a ordonat evreul Harry S. Truman să se facă la Hiroshima şi la Nagasaki (pe 6 şi pe 9 august 1945) -...acolo CHIAR A FOST HOLOCAUST=ARDERE DE TOT, prin efectele bombelor atomice!!! A avut loc, uneori, chiar...VAPORIZARE A TRUPURILOR UMANE!!!

 

...Dar, în definitiv, de ce nu vă cutremuraţi de „holocaustul” (punem ghilimele, pentru că nu totdeauna e vorba de „ardere de tot”! – ci de măcel şi genocid…DOAR!) făcut, chiar sub nasul domniei voastre (şi asta, zi de zi!) de înşişi evreii din Israel, asupra populaţiei palestiniano-arabe...dar, prin intermediarului mercenarilor oficiali ai israeliţilor, SUA, au „holocaustizat” (de-a dreptul, cu napalm!), între 1959 şi 1975, mii de sate, cu vietnamezi nevinovaţi, şi „holocaustizează”, azi, şi iraqieni, şi afghani, şi...?

 

... „Să nu uiţi istoria recentă, cu toate faptele ei abominabile, căci dacă le uităm, s-ar putea să le repetăm...” – ziceţi domnia voastră, la „gazeturi”, stimată doamnă profesoară de (....ghiciţi ce?) ...da, de Istorie!

 

... Dar, pentru Dumnezeu, de ce să dezgropăm morţii, iar şi iar? De ce să-i tot minţim pe copiii noştri, cu basme despre „evreul – ETERNA VICTIMĂ A ISTORIEI”?! Păi, dacă-i dezgropăm pe morţii evreilor  -  se ridică din mormânt toate neamurile pomenite în Vechiul Testament, şi aneantizate, prin genociduri (zice Cartea Sfântă, negru pe alb şi cu mândrie trufaşă!)de către poporul lui Israel…, se scoală din mormânt sutele de milioane de piei roşii şi sutele de milioane de negri, măcelăriţi de “stăpânii lumii”, de cei ce-şi zic azi S.U.A….şi Anglia…şi Spania, şi Portugalia, şi Franţa… - mă rog, toată “lumea bună”, din NATO şi UE…”modelele” sacre ale democraţiei mondiale…Se scoală şi armenii, măcelăriţi, cu scop de exterminare, de turcii aspiranţi la UE…dar, mai ales, se scoală japonezii, despre care scriam, într-un articol din 2003, din revista CONTRAATAC – Adjud, Anul IV, nr. 11, p. 20:  Ministrul şi Holocaustul: “JAPONEZII – singurii din lume (n.mea: dacă n-ar trebui să-i punem la socoteală pe vietnamezii arşi cu napalm, în anii '60-'70, pe irakienii şi sârbii iradiaţi în anii '99-2003  -  sârbilor, bombardaţi de Paştele ortodox, li se scria, de către americani, pe bombe:”Paşte fericit!”)  -  care au fost arşi DE VII, în întregime, DE TOT (n. n: “holos+haustos”…), la Hiroshima şi Nagasaki, prin ordinul criminal al preşedintelui american Harry S. Trumann (…), de le-au rămas doar umbrele, <<fotografiate>> pe pereţii caselor…” Şi se scoală şi morţii palestinienilor nedreptăţiţi din 1948 (anul creării artificiale a Statului Israel)  -  situaţie despre care scrie americanul Thomas Nelson, în The puritans of Massachussets, Judaism, vol. XVI, nr. 2, 1967  -  tot negru pe alb: ”Forţa pumnului evreu, astăzi, vine de la mănuşa de oţel americană, care îl acoperă, şi de la dolarii cu care este căptuşită(…). Statul israelian nu poate fi format decât după un breviar al urii, drept unică motivaţie a tineretului său, a armatei sale, a întregului său popor(…). Armata israeliană invadează Libanul şi omoară acolo zeci de mii de oameni: operaţiunea se numeşte PACE ÎN GALILEEA(!!!)…În Israel, pentru a convinge că Palestina era un deşert înainte de înfiinţarea statului Israel, sute de sate(palestiniene) au fost rase de pe faţa pământului cu buldozerul, cu casele şi acareturile lor, cu cimitirele şi mormintele lor(…)”…

 

... Ministrul de Externe al Israelului, dna Tzipi Litvi, a comunicat, pe toate posturile de televiziune, în decembrie 2008, că „Israelul nu va înceta războiul, odată pornit, până când nu se va răzbuna pe toţi arabii palestinieni ”.

…În definitiv, rabinatul şi-a făcut, în general, datoria, îndoctrinându-i pe israelieni pentru genocidul anti-arab, căci: „toţi arabii sunt terorişti”...Iată ce spun tinerii soldaţi israelieni (deja intraţi „în foc” sau aşteptând, cu nerăbdare, intrarea în măcel...) - despre „necesitatea extermininării arabilor palestinieni”:

„<<A venit momentul să-i ştergem de pe faţa pământului>>, a spune Elan, unul dintre tinerii israelieni care abia aşteptau comanda de atac (în cadrul Operaţiunii “Plumb întărit”…), înainte ca ofiţerul comandant să-i interzică să vorbească cu ziariştii.

<<Pentru mine e un festival pe care îl aşteptam de mult. Hamasul trebuie distrus şi acum ştiu că au venit şi trupe al-Qaida să-i ajute. Israelul face ce trebuie>>, ne spune, zâmbind, Noah, unul dintre tinerii sosiţi să privească în direct asaltul. În vârstă de 30 de ani, Noah şi i-a petrecut pe ultimii opt strângând în fiecare zi motive de ură împotriva Hamas. <<Numai în ultimii doi ani, la mai puţin de 100 de metri de casa mea au căzut 20 de Qassamuri. O vecină a murit şi alta a fost rănită. Cum să nu fiu fericit că au intrat cu tancurile peste ei? O să stau aici toată noaptea şi o să mă bucur de priveliştea asta!!!>>  - ne spune tânărul în spatele căruia se văd rachetele brăzdând cerul şi explodând cu o forţă care zguduie pământul până la Kefar Azza, ultima localitate înaintea barajelor militare, situată la patru kilometri de Gaza City.

La fel ca majoritatea tinerilor israelieni, Noah şi-a satisfăcut stagiul militar de trei ani şi aşteaptă cu nerăbdare să fie chemat şi el la ordin să lupte împotriva Hamas. Va pleca la război hotărât să treacă peste orice scrupule pentru a distruge organizaţia cu care Israelul a ajuns la concluzia că nu mai poate comunica decât pe limba gloanţelor şi a rachetelor.

 <<Îi tot aud pe europeni că sunt copii acolo. Da, sunt, dar Hamasul îi foloseşte ca scuturi ca să apere depozitele de armament. Voi omorî şi copii dacă trebuie, deşi îmi pare rău pentru ei. E uşor să plângi de mila lor de la 2.000 de kilometri, aşa cum fac politicienii europeni Voi omorî şi copii dacă trebuie, deşi îmi pare rău pentru ei. E uşor să plângi de mila lor de la 2.000 de kilometri, aşa cum fac politicienii europeni>>(s.n.), spune Noah, în timp ce se bucură cu prietenii lui de fiecare explozie pe care o aude” (cf. Evenimentul zilei, nr. 5408).

…Doamne-Dumnezeule, oare cât de multă îndoctrinare îţi trebuie, ca să ajungi să rosteşti, senin, astfel de vorbe? Dacă ne luăm după nazismul german (al anilor `30…), vreo 5-6 ani – dacă ne luăm după nazismul sionist (al anilor 2000…), doar vreo câteva luni (n.n.: căci, de câteva luni, Israelul pregătea măcelul  anului 2008, din Fâşia Gaza…!!!).

“Doctorul Alzagzoug Zakie ne-a povestit cu vocea aproape acoperită de zgomotul bombardamentelor din fundal ce se întâmplă în Fâşie: <<Sunt foarte mulţi copii morţi. Nimeni nu înţelege ce caută şi pe cine vor să omoare de fapt soldaţii. Până acum, au tras în tot ce vedeau în faţa ochilor>> - [s.n.]”(cf. Evenimentul zilei, nr. 5408).

…Evident, dezinformarea este pricipala armă de îndoctrinare a rabinatului mozaic. Şi această îndoctrinare îi orbeşte, pe imensa majoritate a evreilor, cu privire la suferinţele şi moartea a zeci şi sute de mii de palestinieni, de-a lungul istoriei de măcel, din 1948, anul înfiinţării  (…“cu anasâna” cuirasatelor anglo-americane, subvenţionate de plutocraţia “cosmopolită” iudaică…) -  a statului Israel, neţinând cont de locuitorii palestinerni ai locurilor, SINGURII băştinaşi, de 2000 de ani…!!!  -  şi până azi!!! – …şi-i face caraghioşi şi revoltător de sensibili la rănirea uşoară/superficială, fie şi a unui singur evreu… - de parcă evreii ar fi, cu adevărat, RASĂ DE ZEI – iar ceilalţi locuitori ai Terrei ar fi, vorba împăratului roman Caligula – “VITE”!!!

...Dar pe morţii românilor, din lagărele comuniste, nu-i plângeţi deloc, stimată doamnă profesoară de Istorie? Sau aţi primit „indicaţii preţioase”, de la dl Funeriu, să-i faceţi uitaţi pe martirii noştri din închisorile bolşevico-staliniste...ba chiar „Experimentul Piteşti” – UNIC ÎN LUME, PRIN SADISMUL ŞI CINISMUL SĂU CRIMINAL...?! Ucrainienii din Bucovina de Nord au aruncat, pe apa Ceremuşului, osemintele stră-unchiului meu, Epaminonda Bucevschi/Bucescu (pictor bisericesc, român get-beget şi prieten bun cu Mihai Eminescu!), din cimitirul din Cernăuţi – şi i-au înlocuit crucea cu un bolovan scris cu litere chirilice, care pomenea de un cazac… (şi aşa au făcut în tot Cimitirul Central din Cernăuţi!), ca să nu se mai ştie că în Bucovina de Nord au fost trăit români…în veacul vecilor!!!

... Unchii mei  tocmai ieşiseră, în 1964, din puşcăriile politice, în care putreziseră, fiecare, vreo 16 ani (după ce a fost pus în libertate, unchiul Sandi/Alexandru Bucescu, pictorul bisericesc, a fost asasinat, aruncat, cu capul în jos, de pe schelele bisericii pe care o picta, în judeţul Buzău). Ei mi-au înşirat, pe degete (şi, zău, le-ar fi trebuit multe zeci de mii de degete...!), numele  camarazilor lor martirizaţi în lagărele şi închisorile staliniste, din România deceniilor şase şi începutul celui de-al şaptelea... Treptat, am auzit, de la părinţii mei şi de la unchii mei, apoi am citit şi în manualele şi cărţile mele, despre crimele EFECTIVE ŞI VERIFICABILE, CU DOSARUL ÎN MÂNĂ ŞI CU MARTORI OCULARI, CARE AU SUPRAVIEŢUIT, PRIN MINUNEA LUI DUMNEZEU, IAR NU PRIN MILA CĂLĂILOR (iar nu ...„imaginile”!), cu adevărat „cutremurătoare”, ale unor Anna Pauker/Robinsohn, Teohari Georgescu/Burach Tescovici, Iosif Chişinevschi/Jakob Broitman, Holban/Moscovich, Marcel Breslaşu//Mark Breslau,  Aurel Baranga/Ariel Leibovich, Alexandru Graur/ Alter Brauer, Mihai Roller etc.  etc. etc. Şi despre CDE (Comitetul Democrat Evreiesc)...

... Sunt originar din Bucovina de Sud, oraşul Gura Humorului. Pe strada unde am copilărit eu, în anii '50 (numită Ilie Moscovici  -  cum altfel?) n-a existat picior de antisemit. Ne jucam, cu drepturi egale la bucuria gălăgioasă  - şi, se vede treaba, acum se vede:  bucuria inconştientă! – ţânci de 5-6 ani, şi Mamciuc-Carpiuc-Hudeniuc, şi Goldman-Druckmann-Blumenstein, şi Weinkeller-Topfer-Stricknadel, şi Rotaru-Macovei-Botez… Dau mărturie că orice evreu, ucrainean, neamţ ori român se naşte om de treabă (în mod normal...). Cu condiţia să nu fi trecut prin mâinile rabinilor talmudişti, de la sinagogă… - …cei care-i urăsc “organic” pe creştini, şi otrăvesc, cu această ură rasială, sufletele nevinovate de copii/tineri evrei! Prima învăţătură rabinală, pentru copiii de evreu, este să-i urască de moarte pe “goimi”/spurcaţii de ne-evrei (şi nimeni nu se sesizează, vezi bine, la forurile internaţionale, dominate de “oculta” sionistă… - asupra acestei xenofobii şi discriminări etnice evreieşti turbate, prezente în orice lecţie TALMUDICĂ, de sinagogă: “Tob/v şebagoim harog!” – “Ucide-l pe cel mai bun dintre creştini!”).

...Încercaţi şi nu mai minţiţi, sau minţiţi cât mai puţin  - şi restrângeţi, cât vă stă în putere, aria de acţiune întru dezastru, spiritual şi moral, a ABSURDULUI, stimaţilor şi dragilor profesori/dascăli români! Încercaţi să nu transformaţi, prin tembelismul şi egoismul vostru atât de îngust şi sinistru – ŞCOALA ROMÂNEASCĂ, ÎN DUBLURA (...cu totul degradată, funcţional şi, mai ales, moral-spiritual -  şi complet înstrăinată de Neamul ROMÂNESC!) A SINAGOGII!

...”În istoria României, pogromul de la Iaşi şi deportările ordonate de mareşalul Antonescu se înscriu pe aceeaşi linie, a unor acte de cruzime, de încălcare a drepturilor omului, de crime împotriva umanităţii, de genocid”. Şi mai ziceţi, cu un patos atât de fals, de mi se pare c-o aud pe oportunist-stalinista mea învăţătoare, din anii '50-'60: „De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemorează în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovaţi evrei, circa şase milioane, în lagărele naziste proiectate cu rigurozitate şi cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnescă-se în pace toţi aceşti nevinovaţi gazaţi şi arşi în cuptoarele de la  Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Cheşmno, Maly Trostinet, Sobibór!!”

 

...Dar unde şi în ce...să se odihnească morţii noştri, ai românilor (dacă “pacea” le este rezervată doar celor din “poporul ales”!)...ucişi de evreii care ne-au adus pe cap stalinisto-comunismul – de n-am scăpat de el nici în anii '70...prin profesori universitari, de tipul doamnei Puha ori al domnului Herşcovici???!!! Dar pentru noi, românii, de ce sunt mai importanţi morţii prezumtivi (şi, dacă prezumţia va ajunge să devină certitudine, TOCMAI PRIN POLITOLOGI EVREI, de tip GARAUDY, sau FINKELSTEIN, ori COHN-BENDIT... atunci, devine o măgărie universală, tot teatrul ăsta, de cel mai prost gust, care ne manipulează, egal, profesori şi elevi, tineri şi mature, ai planetei Terra - repetând „scena balconului” iubirii faţă de „victimele holocaustului”, de vreo...PATRU ORI PE AN, LA DATELE CELE MAI DIFERITE ŞI  TERIBIL DE FISTICHIU ARGUMENTATE DE CĂTRE MECTS!)  ai evreilor, decât martirii noştri proprii, din străvechimea traco-dacică, din Evul Mediu, din războaiele mondiale...???!!! Pământul nostru este îmbibat cu sânge de eroi şi martiri, la tot pasul - dar noi suntem somaţi (de forurile Ocultei Mondiale!) să-l uităm (sângele) şi să-i uităm (pe eroii şi martirii noştri sublimi) , şi să bocim, într-aiurea, morţii altora…cu bolovani la cap!

 

...Cât despre „pogromul de la Iaşi şi deportările ordonate de mareşalul Antonescu…” – haideţi mai bine să-l consultăm pe un om care chiar ştie ce spune şi spune ce ştie – un om care şi-a închinat viaţa demontării, riguros argumentative, a acestei uriaşe, revoltătoare minciuni – profesorul, istoricul şi scriitorul ION COJA :

 

„Ion Antonescu: „Avem dovezi!HYPERLINK "http://www.ioncoja.ro/2011/11/ion-antonescu-%e2%80%9eavem-dovezi/"”

 

 

DOMNULE FILDERMAN -

În două petiţii succesive îmi scriţi de “tragedia zguduitoare” şi mă “imploraţi” în cuvinte impresionante, reamintind de “conştiinţă” şi de “omenie” şi subliniind că sunteţi “dator” să apelaţi “la mine” şi “numai” la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.

Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură “este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă altă vină, decât aceea de a fi evrei”.

Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţele celor umili şi fără apărare. Înţelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi la timp, durerea mea, care era aceea a unui neam întreg.

Vă gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru până la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov?

Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcându-vă că uitaţi pricinele care au determinat situaţiile pe care le plângeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să-i întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut, când aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi când au putut au omorît mişeleşte soldaţii cu bâte. Avem dovezi. (s.n.)

Aceiaşi ticăloşi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus doliul în multe familii româneşti.

Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate.

Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt.

V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-aţi întrebat câţi din ai noştri au căzut omorîţi mişeleşte de coreligionarii Dvs., câţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.

Sunt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.

Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.

În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgându-se temporar şi-au lăsat câţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Când au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.

Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.

Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile.

Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?

Te îngrozeşti? Te înduioşezi?

Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit.

Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de cei ce nu merită, înduioşaţi-vă de cei ce merită.

Plângeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă fac şi Dvs atâta rău.

MAREŞAL ANTONESCU

19.X.1941

 

 

*****

Comentariu Ion Coja: Textul de mai sus este răspunsul prin care generalul Ion Antonescu îl pune la punct pe Wilhelm Filderman, autorul unui memoriu încărcat de invenţii şi exagerări cu privire la evreii deportaţi în Transnistria „fără altă vină decât aceea de a fi evrei”. O formulă prezentă în mai toate textele despre Holocaust, despre suferinţele evreilor de pretutindeni. S-o fi potrivind în alte părţi, dar pentru evreii din România nu are nicio acoperire în fapte. În România nu a existat vina de a fi evreu, dovadă fiind faptul că majoritatea copleşitoare a evreilor nu au fost afectaţi de legile aşa zis anti-semite, ceea ce a declanşat un veritabil exod al evreilor din toată Europa ocupată de Hitler către România. Nu i-a speriat pe acei evrei perspectiva de a fi supuşi unui regim de izolare în Transnistria, unde au ajuns toţi evreii apatrizi, care nu aveau cetăţenie română şi despre care nu se putea şti cu ce intenţii, în vreme de război, se refugiau la noi. Alături de aceşti evrei care nu aveau actele în regulă, în Transnistria au fost deportaţi câteva sute de evrei comunişti sau ştiuţi a fi agenţi anglo-americani (spioni).

În principal, evreii duşi în Transnistria erau cei mai mulţi sub învinuirea colectivă de a fi săvârşit crime împotriva românilor, în perioada iunie 1940 – iunie 1941, pe teritoriile ocupate de Armata Roşie. În măsura în care starea de război nu permitea derularea unor anchete juridice care să stabilească persoana vinovată de o crimă sau alta, iar tot ce se ştia era faptul că acele crime fuseseră săvârşite de nişte evrei, măsura minimă care se impunea era o pedeapsa colectivă: izolarea tuturor evreilor din Basarabia şi Bucovina în condiţii care să nu le permită reluarea activităţilor ostile faţă de români, faţă de armata română. Era o măsură juridic şi moral justificată de faptul că evreii nevinovaţi nu colaborau cu autorităţile pentru identificarea criminalilor.

Fireşte, probabil că cei mai mulţi evrei nu se făcuseră vinovaţi de crime sau activităţi anti-româneşti, iar cei mai mulţi dintre evreii vinovaţi fugiseră deja în Uniunea Sovietică. De aceea, evreii nu au fost încarceraţi, ca nişte criminali, aşa cum mulţi dintre ei ar fi meritat, ci, pentru că printre ei se aflau şi oameni nevinovaţi, au fost numai strămutaţi cu familia şi izolaţi, în localităţi şi locuinţe din care populaţia civilă se refugiase în interiorul Uniunii Sovietice. Asemenea procedeu este acceptat de legile internaţionale ale războiului.

Evreii duşi în Transnistria au fost cazaţi în locuinţe omeneşti, au avut o largă libertate de mişcare. Interdicţia impusă era să nu se intre în acele localităţi fără permis special! Era o măsură care îi proteja pe evrei de localnicii ucrainieni dornici să se răzbune pentru crimele evreilor care au „gestionat” înfometarea Ucrainei şi uciderea prin inaniţie a milioane de ţărani din Ucraina în anii 30. Se aud şi azi voci în Ucraina care le reproşează autorităţilor româneşti din Transnistria că i-au apărat şi protejat pe evrei în urmă cu 70 de ani! Inclusiv pe evreii autohtoni din Transnistria!

Li s-au oferit evreilor din Transnistria locuri de muncă plătite. Ideea a fost că statul român nu se simte obligat să le poarte de grijă unor persoane care nu sunt loiale faţă de România, faţă de români!

Evreii au fost lăsaţi să se descurce singuri, au avut dreptul să primească orice bunuri ca ajutoare, inclusiv bani, de oriunde, de la oricine! Din păcate, peste ani, acest regim de izolare, de minimă izolare, în condiţii relativ acceptabile, civilizate, a căpătat numele de exterminare, iar românii au fost acuzaţi de genocid anti-evreiesc, de holocaust!

Este nu numai o minciună şi un fals, cel mai grosolan fals de care am avut parte noi, românii, vreodată, în istorie!

Dar mai presus de orice este o nedreptate care se face comportamentului românesc, prostesc de generos, de omenos! Dacă avem ceva să ne reproşăm pentru acei ani este faptul că ne-am arătat oameni cu nişte ne-oameni, care nu meritau generozitatea noastră.

Sunt aşa de puţine vocile evreieşti care au spus adevărul!… Una dintre aceste voci a fost a lui Marius Mircu, publicist evreu care a sintetizat toată povestea din Transnistria prin formula „exerciţiu de auto-guvernare”, formulă pe care o considerăm a fi cea mai potrivită cu realitatea: obligându-i pe evreii deportaţi (strămutaţi) în Transnistria să se descurce singuri, Antonescu i-a obligat la un exerciţiu de auto-guvernare care le-a fost extrem de util apoi, în Palestina.

Evreii din România având, cum bine se ştie, un rol important în constituirea şi succesul Israelului. La vremea respectivă, printre românii ai căror feciori mureau pe front, circula vorba că Antonescu le-a făcut evreilor ţară în Transnistria!

Se pare că Ion Antonescu a ştiut cu cine are de-a face… În scrisoarea reprodusă mai sus, Ion Antonescu vorbeşte de mai multe ori despre dovezile pe care le are cu privire la crimele şi fărădelegile săvărşite de evrei împotriva românilor. Implicit dovezile privind regimul aplicat evreilor în România. Citind scrisoarea Mareşalului te alegi cu o întrebare: unde sunt dovezile de care vorbeşte Antonescu?

Suntem în măsură azi să le oferim cititorilor noştri următoarea informaţie:

Cu gândul la discuţiile ce se vor purta la sfârşitul războiului, la tratativele şi negocierile ce vor urma luptelor de pe front, mareşalul Ion Antonescu a avut grijă să adune o bogată documentaţie privind „problema evreiască”. Sub acest titlu s-a adunat un vast şi explicit material documentar pe acest subiect. Documente care conţineau dovada corectitudinii guvernului Ion Antonescu şi a omeniei românilor. Documente care vorbeau despre lipsa de loialitate a evreilor.

Aceste documente – mă gândesc eu, puteau să argumenteze capitolul probabil cel mai cuprinzător şi mai convingător din ISTORIA OMENIEI ROMÂNEŞTI. O istorie încă nescrisă de istoriografii noştri, deşi ar avea cu prisosinţă material din care s-o întocmească, chiar şi fără documentele adunate de Ion Antonescu.

Căci, din păcate, acele documente nu le mai avem. Una dintre consecinţele trădării de la 23 august 1944 a fost şi jaful la care ocupantul sovietic s-a dedat în arhivele României. Un jaf metodic, bine organizat, care nu a ocolit principalele arhive româneşti, inclusiv cele privitoare la soarta evreilor sub Antonescu. Aceste arhive au ajuns la Moscova, furate (nu am alt termen mai potrivit!) imediat după „eliberarea” din august 1944. Repet, printre documentele sustrase samavolnic s-au numărat şi documentele privitoare la evrei, şase lăzi dedicate „problemei evreieşti”. Chiar aşa erau înregistrate cele şase lăzi cu documente: Problema evreiască.

Asta s-a întâmplat după 23 august 1944, în primele luni. După aproape cincizeci de ani, în 1991, pe fondul „demontării comunismului” de către urmaşii celor care îl montaseră în 1917, o delegaţie de specialişti din Israel, specialişti în Holocaust probabil, a mers la Moscova şi a tratat cu autorităţile soarta celor şase lăzi de documente. Probabil pe ideea că acele documente, deoarece priveau problema evreiască, era drept să fie date pe mâna evreilor, ca un capitol important de istorie evreiască. La acest argument s-a adăugat o sumă frumoasă, cu care s-au acoperit, probabil, cheltuielile de conservare şi depozitare, başca eventualele remuşcări sovietice ori scrupule…

Lăsăm pentru alt prilej comentariul dedicat acestei mârşăvii. Deocamdată ne mărginim la a ne declara neputinţa de a stabili cu obiectivitate a cui a fost abjecţia acestui gest mai mare: a ruşilor sau a evreilor?

Probabil că nu vom şti niciodată detaliile acestei tranzacţii. Cunoaştem bine rezultatul: imediat după 1991-92, au început să apară în presă acuzaţiile de genocid şi Holocaust, încununate cu recunoaşterea oficială a acestui Holocaust de către guvernul aşa zis românesc! Dacă mai ţinem cont şi de prăpădul făcut în Arhivele româneşti după 1990, prăpăd organizat sub directa oblăduire a lui Petre Roman şi alţi demnitari vânzători de ţară, ne dăm seama care a fost strategia acestei mascarade. Ea s-a bazat în principal pe sustragerea sau/şi distrugerea tuturor documentelor care puteau dovedi adevărul în „problema evreiască”.

Minciuna nu are picioare lungi. Chiar şi fără aceste documente, care puteau dovedi nevinovăţia lui Ion Antonescu şi a românilor săi, Holocaustul rămâne o minciună neruşinată uşor de dovedit ca minciună. Căci – ca să luăm un singur exemplu, uciderea a sute de mii de oameni nu se poate invoca fără a face proba cadavrelor rezultate dintr-un asemenea carnagiu! Nemţii au „finalizat” 6 milioane de destine evreieşti. Ce au făcut cu 6 milioane de cadavre, se ştie: au făcut săpun şi abajururi, iar cele mai multe au fost crematorizate. Căci au avut cu ce!

Dar românii, în Transnistria, nu aveau nici urmă de crematoriu. Deci, ce au făcut românii cu 200 000 de cadavre de evrei? Unde sunt cadavrele?

Din surse evreieşti autorizate primim răspunsul: o parte dintre aceste cadavre de evrei au fost mâncate de ceilalţi evrei, înfometaţi de regimul Antonescu până la stadiul de canibalism (apud Matatias Carp, Cartea Neagră, vol. III), iar alţi evrei ucişi de români, teoretic peste 100 000 (o sută de mii), au fost mâncaţi de câini, de câinii comunitari. De maidanezii de peste Nistru! (Conform istoricilor evrei din Chişinău şi împrejurimi, istorici care jură pe acest amestec canin în istoria evreimii!)

Da! În principal suntem acuzaţi fără documente, dar acuzaţiile sunt considerate valabile, dovedite, prin faptul că nu prea putem proba noi, românii, că acele crime nu s-au săvârşit! Aceasta este logica Holocaustului din România, ca problemă şi capitol din istoria noastră. Dacă mă acuză cineva că eu l-am ucis pe John Kennedy şi-mi cere un document prin care să probez că nu eu l-am ucis, eu nu prea am de unde să scot acel act…

Aşadar, documentele pe care le invoca Ion Antonescu în corespondenţa sa cu liderul evreilor din România au existat, adunate cu grijă de români, de autorităţile naţionale. Documente cu valoare probatorie definitivă, probabil.

Alte autorităţi, anti-naţionale, au permis sustragerea acestor documente şi transferarea lor la Moscova. Sub ce titlu, majestate? Conform cărei înţelegeri la care aţi ajuns cu inamicul neamului românesc?!

Aceeaşi întrebare pentru guvernanţii de la Jerusalim: cu ce drept v-aţi însuşit documente din Arhiva Naţională a României? Simplul fapt că aţi ajuns la o înţelegere cu nişte devalizatori, nişte infractori, că aţi avut cu ce bani să plătiţi nişte funcţionari uşor de cumpărat cu un port-bagaj de vodcă, vă dă drept de a ascunde fapte şi evenimente din Istoria României? Dreptul de a vă însuşi şi ascunde, de a distruge chiar, documente extrem de importante pentru onoarea şi demnitatea poporului român?!

Până când în arhivele Israelului să mai zacă tăinuite nenumărate dovezi ale nevinovăţiei românilor, dovezi ale netemeiniciei acuzaţiilor de Holocaust în România. Aceste arhive sunt inaccesibile românilor. Până când?

*

Ne adresăm cititorilor acestui site pentru a le cere părerea: cum am putea ca noi, societatea românească, să intervenim pentru a normaliza situaţia măcar a acestor două depozite: Memoriile lui Wilhelm Filderman şi cele şase lăzi „târguite” de evrei la Moscova în 1991. Normalizarea, în acest caz, înseamnă readucerea în ţară a acestor documente şi publicarea lor neîntârziată!

 Unde sunt dovezile? Dovezile au fost sustrase după 1990 şi dosite în Israel!)

 

7 noiembrie 2011

Ion  Coja”

...De ce vreţi, cu orice preţ (şi vă vindeţi sufletul pe NIMIC, stimată doamnă profesoară! – pentru că o gradaţie de merit este o sumă infimă, în raport cu ce şi cât ar merita răsplătită munca, dacă este cinstită şi devotată, a unui DASCĂL! -  …doar cât să ungă ochii proştilor şi ai celor „zărghiţi” de lipsuri, foame, umilinţe şi birocratisme tâmpitoare, fără număr!), ca, peste câţiva ani, să vă strige, pe stradă, actualii dvs. elevi: „Huooo! Mincinoaso!”...?!

 

...Nu uitaţi, stimaţi dascăli, că este un Dumnezeu deasupra noastră! Nu meritaţi să fiţi numiţi nu „profesori” – ci nici măcar „oameni”, dacă sluţiţi sufletele de copii, încredinţate domniilor voastre spre luminare!!!

 

...Nu uitaţi vorbele Lui Hristos-Dumnezeu, Mântuitorul Lumii: „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?" (Matei 16:26).

 

...”Va câştiga lumea întreagă”…? Ehei, iudelor de două parale, iudelor tembele: nici măcar un salariu, cât de cât decent, nu câştigaţi, trădându-L (prin pompoasele şi jalnicele voastre MINCIUNI PROFESORALE!) pe Dumnezeu-Adevărul – şi, odată cu pierderea Lui Dumnezeu, urmează şi pierderea sufletului..., dragilor „confraţi”, trădători de Dumnezeu, de Ţară-Patrie şi de Neam, pe...NIMIC!!!

 

…MINCINOŞI PROFESORALO-ACADEMICI…!!!

                                                                             

                                                                           prof. dr. Adrian Botez