POEZIE

VENEŢIA

în palate s-au tolănit şerpii

trăgând peste ei masca petalelor

pe tăişul punţii aleargă

zeiţe nebune

din smoala apelor răzbat

ochii amanţilor înecaţi:

sumedenii perle

a ieşit din adâncuri – gânditor

diavolul – privindu-şi – pe deget

inelul de doge

***

PASTELURI MARINE

culeg – fără spor – tacâmurile de argint

care fulgeră pe masa ospeţelor mării

nimeni nu poate alerga după fiecare pescăruş

doar muntele barbar al amurgului – poate fi

atât de cuprinzător

            *

stingeţi mările – să pot zări racla iubitei

inelul torid mi-a lunecat din deget

arborii – toţi – au trecut marea:

acum stau cu spatele – să-şi usuce

nimburile

valurile

orb şi înţelept

pipăie ţărmul

obosite

scuturile scoicilor

de-atâta

eroism care-a bătut în ele

dinspre adânc

***

PASTEL MEDIEVAL

ghemotoace de spini – zac cavalerii pe

stins – câmpul zănaticei lupte

eu – Regele Spadelor – nu mai însemn

decât lină lumină de-amurg

La Mancha: hotarul de unde începe lumea

cealaltă  - lumea pe dos – mântuita lume

ridicol Arhanghelul – are

spada mai lungă decât

Ecuatorul: iadul însuşi – neîncăpător

a vomat această sfântă sabie

***

CARMINA BURANA

pe vitralii suspină culorile sfinţilor

vibrează o gheară

solemnă copită – cântecul măsoară

în lungime – altarul

şi încearcă adâncimea potirului

diavoli şoptind a fecioară

îngeri – verzi de venin – ard pe pereţi:

tifle de icoane

Sfântul Spirit: prins în menghina

dintre două cuvinte – de-a-ndoaselea

fornăite

se zbate aripa de flaut – se-nmoaie

şi-atârnă între colţii Fiarei năpustite-n altar

Cristul olog iese pe burtă

din -  mut – rânjetul liliacului

Maica Lui: n-are cine s-o şteargă

pe buze – de încolăcitele vome

să-i şteargă din ochi

desfrânata privire spre păroşenia sfinţilor

turme de cranii se rostogolesc

seci şi cuminţi – din clopotniţă

***

MIEZ CARNAVALULUI

colcăie şatrele viermilor - în

ouătoarea lui Crist

capra şi broasca – îngâmfat

împărăţesc – pe

şalele aprinse-n rutul Mântuirii

mă clătesc cu fierea serii

lins – buboiul cald al mierii

de fecioarele de zgură

inima e-o bătătură

vinovat de vin:

soarele-n declin

vinovat de mine:

şarpele din crin

vinovat de noapte:

Prinţ făcut din şoapte

vinovat de tot:

şapte din voi opt

***

ÎN CRÂŞMA EDENULUI

Dumnezeu spală – de vomă – podelele

în mijlocul raiului – tolănită – noua Sodomă

tifla timpului: zar de noroc

căzut obscur – sub mese

neşterse de

ditirambic – discursul Demonului – cu ocazia

secesiunii

ciung de-un cer – rod cotorul cuvintelor

printre dinţi mi-au rămas

sâmburi – şi

aşchii de nimburi

vai vouă – cântărilor

frântelor

serafi osteniţi de logica trântelor

***

MISTERIU MEDIEVAL

Diavolul şi-a turnat – peste trufie – şi

purpura: plesnesc

cercurile butoiului

lumii

peste ochii arzători ai vinului din

pocale – se coboară – viclean – pleoapa

lunii

cu o scânteiere de jungher

exasperat – spintec

oglinzile

până la foşnetul pasului

Sfântului Duh – pe sub bolţi – orbi

împăraţi dedau dansul

pierzaniei

“unde e răsăritul ?”- mă-ntreabă

prima lacrimă – sângerând din inima

aprinsă  a – lumânării

“aici”- arăt eu – cu vârful

care-mi străpunge  inima – al

săbiei ecuatoriale

pe sub leş – guzgani

înnebuniţi – fug de geometria copleşitoare – a

soarelui – coşmarele

ce L-au hăituit toată noaptea – pe

Dumnezeu

***

VILLON  - LA DESPĂRŢIRE

printre poşirci şi târfe  -  scăpai câte un vers:

deci  - fericit să fie cel care l-a cules!

golan  ori prinţ  -  s-asculte cum curge Seina-n rime :

de mine toţi să uite  -  sunt doar o voce-n mers  -

calic pierdut în stele şi-n vuiet de mulţime

c-am găurit un pântec? c-am odrăslit prin hanuri?

c-am chiotit în noapte  -  în toiul de chiolhanuri?

nu uite nimeni schimbul ce l-am făcut sub ştreang:

“Hristoase  - -ţi dau viaţa  -  dar nu-mi da nici un rang

afară de ştiutul : Secerător de Lanuri

decât să cânt în moarte şi  -  trist  -  să plâng de viaţă

decât să fiu bufonul milogilor din piaţă   -

lui Charon îi dau nastur  -  în loc de gologan…

plătescu-ţi  - Sfinte  - clipa  -  cu preţul pe un an

Hristoase  -  bate palma : Poetul e Paiaţă!”

şi-aşa mi-a luat viaţa  -  s-o facă joc la îngeri

nimeni  - de-atunci  -  în lume nu-mi mai înşiră plângeri

cuviincios în zdrenţe  -  dau numai dintr-un stih

nu mai îmbăt pe fufe  -  şi nu mai joc zarif

decât în agonie  -  când scriu pe filă frângeri

cam asta  -  lume bună  -  am vrut să amintesc

pentru când crugul lunii de tot am să-l smintesc –

e drum de seară 'naltă -  şi focuri de calif

acopăr rana coastei  :  pe drumul  pământesc

o pană mai pluteşte  - pesemne e de grif

e sânge-n zorii zilei  -  o luaţi de la-nceput:

eu  nu-nsoţesc pe nimeni  -  văd doar ce n-am văzut

v-am spus ce meritarăţi şi numai ce am vrut

când rima am găsit-o  - dispar  - necunoscut…

vedeţi-vă de viaţă  -  n-ascultaţi de-un pierdut

                              *

VENEŢIA PREGĂTITĂ

Ligave strofe se deşiră vremea

Apuse nestemate ard în sînge

Pe trepte de-eşafod graţiatul plânge

Perna gondolei linguşeşte lenea

Spre fulgerele apei din lagună

Bolborosind blesteme ori slăvire

Şi-aruncă dogele inelul cu safire:

Răspuns e-un hohot sau sughiţ de strună

Leprozerie de palate aţipite

Păgână desfrânare de tăcere

Toţi demonii-n adâncuri fac avere

Orele gem – în ceasuri surghiunite

O vrajă rea se plimbă pe canale

Pustiu de giuvaiere – molimi de podoabe

Plutesc cei sugrumaţi de zvonuri oarbe

Cad alchimişti în focuri de furnale

Sfâşietor – povestea e cu zâne

Dar orice rază-i prefăcută-n bezne

Iar Cavalerul e legat de glezne:

În ieri uitatul – adormit-a mâine

Vicii de aur – regi – asfixii geniale

Duhneşte putred capul pe tipsie

Orice-evanghelie sfârşeşte-n bacanale

Se-ngroapă-n întuneric Cel Ce Va Să Vie

Sub turnul lui San Marco urinează

Un pripăşit cu mască de călugăr:

El e urgia lumii ce urmează –

Artistul Antihrist – jonglând c-un număr

***

                                         Adrian Botez