MĂRTURIA LUI DISMAS

să ne liniştim – să adăstăm pe malul

înţelept al cuvintelor – pentru ca viaţa - în

spume – să aibă vreme a ne ajunge din urmă

să nu ne ferim de

cuvinte – să nu ne ferim de

lumină – precum furii înrăiţi – ori

cârtiţele cele scobite de obiceiul

iubirii

a fi om a însemnat a rosti

curajos ori laş – cuvinte

pentru adormit

minciuna

cuvinte – pentru a limpezi

vinu-n agheazmă

...cât de târzie – şi cu cât mai târzie – cu atât

mai exasperată

orbitoare – a lui

Dismas – mărturie

***

n-am fost nici bun – nici

rău: un oarece

om

am văzut ape-n amug – şi

le-am înfruntat – am văzut

munţi în răsărit – şi

m-am înălţat

câmpii şi păduri – m-au îmbrăţişat – în flori şi

materne umbre

am cunoscut şi oameni:

nu mi-au plăcut – totuşi

am trăit printre ei – ca-ntr-o

lungă şi meritată osândă – pentru

câtă negrăită frumuseţe am

îndrăznit să-mi aleg şi răpesc – drept

tovarăş de drum şi de jafuri în cer

am ajuns la capătul

puterilor de a admira – de a

suporta absurdele cruzimi ale

vieţii: soarele care scapătă

acum – după creste – mă va afla

îngenunchiat – cu adevărată smerire-aşteptând

noi treziri – întru gloria deşartă a

noilor drumuri – întru

reculegere – în faţa

tuturor morţilor din mine – gânduri pe care

umbra mea le-a târât – gâfâind - de-a lungul ţărmilor

înspumatelor ape

...e un timp pentru veghere – cu ochii

mijiţi până la izvoare – până la

orbire – în faţa

mormintelor deschise – a ceea ce am

dorit să ucid – dar nu m-au lăsat

stelele cerului – atât de amestecat

vorbind între ele – şi

cu mine – precum îngerii care – noapte de

noapte – îl contrazic – până la

isterie – pe

Dumnezeu

iar acum – răstignit – pentru foarte reala mea

crimă - nu fac decât să slăvesc în

El – ceea ce

nu am izbutit  -  cumplit să visez – dimpreună cu

Adevărul - în

mine

***

SUNT ATÂTEA DE FĂCUT

sunt atâtea de făcut – într-o

biată scurtă viaţă

nu apuci să faci decât

preapuţine – dar ce trebuie şi

când poţi să faci – nu

întârzia – nu

amâna: dacă nu-ţi stăpâneşti – în

hăţuri – clipa – vei pierde locul din care-ţi

vezi – netulburat de fantasme – viaţa şi

rostul

n-ai dreptul să şovăi – când auzi limbi

despicate – în jur – şuierând

n-ai dreptul să şovăi – când

în jur nu e nimeni să te

ajute – să te

mângâie – dar simţi mâna Lui

pe umăr: te-ndeamnă să nu te opreşti – decât

odată cu viaţa

inima ta îţi spune să te duci la

culcare – când încă este

lumină – deci

încă îţi vezi – mâini şi

lucrare

inima ta îţi spune că

nimeni nu mai e lângă ea – dar tu ştii că

tovărăşia adevărată a inimii este

înainte – dincolo de

bezna pădurii – înainte – unde zăreşti

Piscul – Muntele Primejdios al

Zării – iar nu măruntele

popasuri de lângă – din preajmă...

...atâtea aspide lingând – bale negre – faţa

Pământului – şi atât de puţine

călcâie  decise – deasupra capului

invers triunghiular – al

duşmanului

frica şi scârba sunt

scuze –  nu

fapte

nu aştepta Judecata – ci

pregăteşte-te pentru ea

...sunt atâtea de făcut – într-o

biată – scurtă viaţă

***

PLÂNS DE MÂL

nu mai aveam casă

stăteam între tufe de irişi

...urăsc cumplit - dezlănţuit

irişii – îi

măcelăream cu infimele mele

degete – microscopici păianjeni dezmorţiţi

fojgăiţi - de

lacome promisiuni...

...fiori se târau în sus – spre

spre bărbie şi gură şi

frunte – tenii monstruoase

tentacular rămuroase – ieşite din abisuri – precum

coşmarul krakenilor – umilite de urduroasa

suveranitate a mâlului

oceanic

...plângeam – deci – lacrimi călduţe de

mâl  - în mijlocul imemorialelor hălăduiri de

mâl

toţi – din toate galaxiile ascultate cu

ciotul – sângerând

hidos - al conştiinţei – toţi mă implorau – servil

să mă trezesc

eu continuam să-mi întind

mâlul – pe meridianele şi

paralelele inimii

era o vreme a descompunerii

smeritului putregai de

sămânţă

atunci – de undeva

cineva – a sunat trâmbiţele

apocalipsei

...şi în palmă – am

strivit ultima lacrimă a

vieţii – şi prima – a

învierii

...nicio cruce – toate

pădurile de cruci ale

pământului - însă

n-au fost de ajuns încăpătoare – pentru

făţărnicia scabroasă a

morţii mele

***

STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ

iarbă – terciuită de praf  - motorină şi

funingini

în şanţul drumului – urma de roată – trecută prin

carne de câine

câţiva scheletici copaci cerşesc – zadarnic

pe deasupra inimilor de

fier - ale maşinilor

Dumnezeu – aruncat de suflul aroganţei

TIR-urilor – stă - dimpreună cu

cadavrul de câine  - în şanţul şoselei – stă

cu aureola prăfuită – între

palme: se întreabă – ca-ntr-un bocet

ce caută El – în această strivitoare

străinătate

***

                                  Adrian Botez