POEZIE

ADRIAN BOTEZ

                                                     Iubitei şi atotînţelegătoarei mele soţii, Elena

UN NUME: ADRIAN BOTEZ

O poezie  care se caută cu un aer definitiv şi se găseşte – se neagă afirmându-se şi se afirmă negându-se – e reconfortantă, reziditoare. Experienţa o prilejuieşte un glas din necunoscut şi din rarefieri, încărcat spiritual, ujhn nume: Adrian Botez. Aproape să nu birui să începi, să capitulezi, marcat de expresie: „stradă – cu mult deasupra ploii”. Sau avertizat. Căci o complexă făcătură estetică, o caligrafie pe spini ai exxistenţei, te asociază într-un laborator lăuntric, ulterior unor tributuri de myst închinat primirii stigmatelor, într-o casă numai de cuvinte: „defoliată lacrima: scheletul dârei pe obraz/gust de fum – veşti depărtate – în nord – despre/înfrângerea lumii – spiţă cu spiţă”.

Autorul acesta vechi şi nou, originar din Bucovina, reprimând şi decantând („scriu mereu...şi distrug mereu...”, ţi se confesează într-o scrisoare), pierdut bacovian într-o provincie pustie (aş zice: până azi), oraşul Adjud, evident a cărţilor, e un profesor de Română care a studiat şi recent a recut un doctorat la Iaşi, a publicat în 1998, în Steaua, două poezii şi într-un buletin de informare şi documentare metodico-ştiinţifică două-trei studii despre poeţi români, este căsătorit, s-a născut în 1955, amănunte suficiente pentru un statut de „cetăţean al oraşului ideilor” (Constantin Kavafis), unde candidează din plin. Mai asociind adieri dinspre un blând Hölderlin în turnul de pe Nekar şi despre un Ecce homo sau echilibrismul metaforic zarathustrian al lui Nietzsche, ai circumscris ceva dintr-un metaforic urmărit, dorit. „Cel ce întoarce pagina/rămâne pe amândiuă /palmele cu sânge” – e grăitor un motto, un Prolog. Numai că înverşunarea de o „pantomimă hieratică”, atitudinală, a primit botezul cedării iniţiativei cuvintelor, nivel la care dramaticul se complace în destrămări de un ludic presupunându-l pe iluzionist: „pasărea care cântă/nu o vezi: sau dacă vezi o/pasăre care cântă – cântecul acela înseamnă că este al/altei păsăi – din imediata – ireala apropiere”.

O scenă, pe care se dizertează, se capitulează, se înalţă braţe în absolut, e pipăit aforismul, se dăltuieşte poemul într-un vers, se enunţă, se savurează („gândesc – deci – pe nesimţite – mă dedulcesc la moarte”), se râde, se proferă ruga, se descojesc noţiuni, concepte, se ascultă haikuistic elementele („scrâşnesc ghearele păsării – atingând piatra”) etc., fără teamă de histrionic, întrucât, în cele din urmă, contează plăcerea spunerii şi căderii pe esenţial, nu ţinta, ci calea: „nu-i pierdut cel căruia scumpă i-a fost nu izbânda – ci lupta”.

Practic suntem oaspeţii unui examen de sine al poeziei în postmodernism, ocolit de singurătatea cea bună, cum ar spune Constantin Noica, pentru că ni se etalează cu smerenie adevărată şi cu sentimentul nimicului, tonic, o întrebare în chiar inima poeticului, la un ceas de cumpănă, sau la o linie de horr, în amrg de veac, de mileniu. Ca formă se optează, îndată după o inscripţie monolitică, pentru o dispunere orizontală a versurilor, între una sau mai multe linii de despărţire, de reverie, pentru întregul cules de stropi de rouă, un demers prin vreo 15 ani. „Da, sunt flacără”, şi „Da, eu ştiu de unde vin”, îşi vine în minte siguranţa în întreprinderea pornită, din nemţeşte. O materialitate cu orice chip nu se urmăreşte, „totul e dulce şi inutil văzduh”. Regretul după aşa ceva e transferat într-un mod ingenios, la un moment dat, unor titluri (în genere, titlurile numind admirabil): Pentru atâta lucru nu se primesc comenzi de elegii, Mai sunt şi alte birouri de plasare, Abdicare sau lovitură de stat, Viziuni şi sfaturi de-ale unui funcţionar compromis...

Numărul mare al artelor poetice sporeşte de asemenea gândul de un singur poem, altfel într-un sentiment proaspăt al deplinei libertăţi, cu evoluţia spiralică în cicluri, clădit parcă din fragmentar, după modelul Firelor de iarbă de pe continentul walt-witmanian.

Nu poţi să saluţi mai nimerit aceasză surpriză, invitaţie la creaţie, opţiune pentru provocarea sau întrebarea sacrului, un fel de haidem să încercăm împreună, decât prin anticiparea acordului final, de după epigramaticul, de tâlcuri, poem Byblos:

„literele se

şterg  - una pe alta: rămâne – Absurdă

Cartea”

 ...şi continuarea:

„cine scrie şi cine citeşte?

cine înţelege – pe cine păcăleşte?

orbu-i şopteşte epopei surdului

Dumnezeu cheamă-nţelepţii să ghicească-n

palma absurdului

subsuoara nu adăposteşte îngeri

tu vorbeşti mereu – ca să nu sângeri

aici

e spitalul crimei: vina-i

alunecare în delirul rimei”.

Adnotări, creşteri, deziceri, concreşteri, pe care eşti tentat să le semnezi.

                                                                                              AUREL RĂU

***

SATANA DE CRIN

(1983-1985)

PROLOG

cel ce întoarce pagina

rămâne pe amândouă

palmele – cu sânge

            *

pieliţa ochiului s-a tăiat spre cuvânt

pacificaţi în răstignire:

pretutindeni – valul deschis al

ţărânei

unduirea viermilor – în urechea

imorală

a beznei

ochi în agonia credinţei

se deschide corola fiecărui lucru: fremătând

primeşte polenul paşilor morţii

            *

VISĂRI

cred doar în duhoarea statornică a singurătăţii:

între a putea şi a fi

risipesc comori de delir

            *

VOMITĂ FLORILE

vomită florile

încovoiate peste marginea vazei

icneala florală: aproape audibilă

visez urât: rege în preziua detronării

            *

genunchii se moaie – în

cea mai de jos

scuipată de mari mulţimi înfuriate

pulbere: culturi

umile  - ale prăpastiei

            *

crucificat pe poarta răsuflării fiecărui val

sticlos slab – n-aş fi în stare Răul – în

vârşa cărnii să-l opresc

            *

ei urăsc lipsa de gravitaţie

ghemuită toată sub

umbra degetului meu: îi fac s-asculte cum

foşneşte – în noapte

Regnul Nevăzutului

            *

STRĂINE DEMERSURI

sângele

săltând peste bănuieli

al timpului

frunzişuri

măcelărite de vânt prin simpla

punere de deget a lui Dumnezeu

            *

cadavrul unei hârtii

albe: hartă uriaşă a

Nevăzutului – scrâşnită pe la răscruci

            *

angelic

irecuperabil

mai paşnic decât Dante:

departe de depravările realităţii – departe

de catastrofele posibilităţii

            *

nu-i greu

şi-i atât de aproape să mori:

ninge-ntre noi şi moarte cu iluzii – docile dureri

            *

EXPRESIONISM: BUFON, TRAGIC, OBOSIT

lupt c-un ţânţar  -  precum Sfântul Antonie cu

zgrunţurosul – colcăind de demoni – aer

            *

temeliile cerului se zguduie: presimt şi ele

ce va porni – în clipa când voi scoate

căluşul din gurile Beznei

            *

lihnită de goană: dincolo de culme – etajul doi al

Golgotei

cu  crampa momelii dilatându-i nara – plimbăm

nerodul animal de pofte-al vieţii

            *

în aerul bătătorit de trecerea spre Moarte – aud

undeva – Cântecul: vifor – terciuind robiile-ntâmplării

lăstarii Timpului – învârtoşaţi – străpung – trestii treze

apa Lethei: în ceruri – panica de zei

            *

păgân de singură – se plimbă prin

rariştea timpului – lumina împăcării mele cu eternitatea

            *

EXPRESIONISM II

punţile spre Dumnezeu – nervuri coridoare – ca un

ţipăt – sunt goale

*

Nici sabia şi nici ideea nu pot ucide morţii cinici:

Pe turla templului: Cuvântul cu gheară

*

din ghemul delirului – trasă: nouă fiinţă:

în sufocanta alteritate – ne clătinăm – noi

pe lângă noi înşine

ling şuier – alte – cu totul noi

cuvinte – spre locul pârjolit de explozia

dispariţiei mele

***

urcă – de dincolo de timp şi stele – fierea

în nenorocul şi-n chipurile noastre chinuite

magmă de neputinţă – în Munţii Noptatici – se umflă

şi-şi sparge duhoarea – aici – în gesturile

noastre – sincopate de ură

***

EXPRESIONISM III – Tip Nietzsche

în acest univers de năluci – mintea se-ncreţeşte de

prejudecata de a recunoaşte

prima furtună spărgătoare de ceruri – mă va instaura

printre fulgere – Băştinaş al Luminii

*

singur îţi vei porunci calvarul unor – încă de

nimeni născocite – voinţe: te vei numi DE TINE ALESUL

***

EXPRESIONISM IV: Alcoolic, dement, mazochist

se anemiază copacii: piatra – neatinsă de nimeni

e atât de vlăguită dinlăuntru – încât

desface pumnul – altădată vestit – pentru a restitui

o mână de pulbere

*

pe rând – trase din cuşti – împotrivindu-se

contractând coapsele dimensiunilor: lucruri

*

şubreda nebunie – plimbându-se – inofensivă

prin grădina spitalului: neîntreruptă repetiţie pentru

aleile raiului

*

lucrul se vestejeşte – un ceas înainte să-i trec poarta

nimic şi nisip – clocotesc printre degete stângi:

jupuită luciu e rana: mereu – peste ea

târăsc zbor spaimele

*

încolăcit de fulgere – încep liturghia printre nevroze

dacă vrea cineva să scape – să-şi

facă rugăciunea căre ape

*

crescendo arzător – sudori de durere:

meteahna suferinţei tece puntea  - Plăcere

***

ARTIFEX

în clipă – oracular – peste multe constelaţii – aud cum se

despoaie  -  din straiele-i de rugă  - văpaie

tremurată – Frumuseţea

            *

piatra strigă c-am otrăvit-o statuie

lume – mai grea decât văzul – decât

bătaia aripilor de arhanghel

            *

cobor – funest – odată cu florile sub

scufia nevede a piticului sfânt  - în palatul

topitei clipiri marmoree-a seminţelor

            *

sub sfărâmări – strunit de ciocan – din

conturul de răni îmi săgetează urgia de raze:

nu statuia : suferinţa – sub daltă – e-naltă

            *

bâjbâi să strecor – balerin – mâna-n mănuşa aripii

poezie – mai severă decât rotirea lentă – spre

ceruri – a morţii

            *

THOMAS BECKET AŞTEPTÂND ASASINII

i-aştept: nu sunt trimişii regelui – nicicum: sunt

sclavii plictiselii mele – sălbatice – de-a mai trăi

crezând

*

echilibrez balanţa între pulbere şi – incomparabil

***

ULYSSE

blestem roitor e pe-aici  -  neîncercatule

corăbier: pe unde-acum pluteşti – ies sâmburii din

lumile-necate

            *

VILLON

loveşte – zguduie: mult şi multe – adeveritori să fie

trecerii tale

nimeni nu ştie că te zvârcoleşti de plăcere – ori de

suferinţă: treba vântului de polen să afle cu care

petec cârpi-va paradisul

cu toată sila ce-o purtaţi limbii mizere – silabă cu

silabă  -  mă veţi repeta

            *

DEZVĂLUIREA CHITULUI DIN ADÂNCURI

cu cât se strecoară mai multă Spaimă – decât zâne

din trunchiurile ulcerate-ale pădurii în care-ai aşteptat

descojirea vrăjii – cu atât deprind arterele

îndemn spre arta depărtării: Pulsul

epopeic monstru – simţit doar cutremur

când prăvale-n adâncuri coada – sub

somnul deplin al Fiinţei

***

LIPSĂ DE SOLUŢII CONSPAŢIAL-CONTEMPORANE

întorşi de sub ştreang – cei cu

gura roind de păianjeni – imploră

cianura pentru ziua orfană de mâine

*

fierbinţi – buzele – contopite în cearcănul

boreal: cealaltă faţă a lumii

***

ESTE FIRESC SĂ FI UITAT MULTE

e un amestec în mine: curăţenie şi timp

acum – printre oase – simt susur – nemurirea

*

mocnit – la încheieturile lucrurilor: predica dezastrelor

neînstare să mă culc – între tâmple – cu vreun spin de

nădejde

vecine moarte – deschide-mi să intru în

carnea mea adevărată

***

SITUAŢII CINICE

ce voluptate-ncerci: lin – poala gândului ridici – şi vezi

copita

şi-au îmbulzit intestinele – afară din pântec – bucuria

de a se întinde – flamuri – pe marginea Calvarului

            *

laşitate – supurez din toate gândurile

din timp în timp – năvodul otrăvii arunc: se-nchirceşte

talazul – putred de linişti

            *

defoliată – lacrima:  scheletul dârei pe obraz

gust de fum – veşti depărtate – în nord – despre

înfrângerea lumii – spiţă cu spiţă

            *

nechip – până-n prăsele înfig – împrejur – oglinzile:

vasale lumi – se trezesc din îngenunchere

pescuitul fald al meduzei cereşti – schingiuit în

apa veşnicei neînceperi

            *

stradă – cu numele câinilor – împotmolită posac – în

nenoroc

atârn în sus: cu mult deasupra ploii

***

RELAXĂRI – CEL PUŢIN ÎN INTENŢIE

la o parte din faţa contururilor: lăsa-ţi-le

agresive – nerăbdătoare – să treacă

lunecând – dintre petale în palmă – lumina

nimic din ce-nţeleg nu poate fi ce este: urc

treptele casei Sale – fără a le urî în număr

*

cristice urme în nisipul auzului – să oprească

trepidaţia morţii

stomac – convulsionat deasupra raiului

*

pieptul ecoului – freamăt al viitorilor viermi

*

prin frunzişul apelor trece – rusalcă – uitată de

dulcile spaime omeneşti – viaţa mea

*

să nu schilodeşti simplitatea clasică a – clipei de tăcere

m-am bucurat simţind uneori că vibrează – prin muşchii

braţelor mele – aerul de foc al aripii

*

tăiată – ecou – în suprapusele raiuri: frunza

trecut prin – serenissimă – vama cristalelor: licornul

înţelept – mă bucur de cele câteva imponderabile lucruri

pe care – din greul dumnezeieştii

nepăsări – sufletul meu le-a

smuls – pronunţându-le silaba frumuseţii

***

IREALITĂŢI COTIDIENE

pasărea care cântă – nu o vezi: dacă vezi o

pasăre care cântă – cântecul acela înseamnă că este al

altei păsări – din imediata – ireala apropiere

*

răzbeşti a fi – în nesfârşire – nimeni

*

râvna mâniei: înveţi a huli – a

uita – suspin – hieroglifa luminii

*

alterarea vocii – zguduită de trâmbiţe:

o lume adaptată la apocalips

nu am pe mine decât – vorace – straiul delirului

*

decât mine: alte fiinţe posibile – zvâcnind numai dintr-un

mădular sau altul al – certitudinii

lucruri adevărate: mi-e imposibil să nu le inventez

*

toate căile – ca-ntr-o închinare de magi – în

Ou s-au prăbuşit

***

COTIDIENE PUR ŞI SIMPLU

descojesc paguri – oglinzile: simplă descriere magică – şi

ochiul se deschide

*

şira şarpelui în apa oglinzii: jertfesc în rând cu surzii

*

mărunt răsfoită – cu graba egală a

profundei evlavii: Biblia Frunzelor

***

ÎNTRE SOMN ŞI TREZIE

patetic – vizibila realitate: voinţă podidită de ceas

*

ameninţându-mi calmul epidermic: teroarea faţă de posibil

fiecare centimetru pătrat de zid – luminat

până la consternare

*

zeu – devenind lucruri pentru-a putea să doară

tâtâş – zeii – prin mlaştina diferenţelor dintre

lucruri

***

POATE TOTUL ŢINE DE PERSPECTIVĂ

omul negru aşteaptă de milenii pe ţărm

depărtarea – să vină spre el

*

patima a ieşit – de mult – deasupra cadavrelor

în vidul creat de dansul macabru – exersează

sentimental – oboiul Obsesie

*

sprijinit pe schimbări dinfarară – cobor trepte în

mine – călăuzit de pururea năluca – Statornicie

dincolo de patimi: nu-s încă – totuşi

dincolo de ce-i orb – ostenesc

*

te tăvăleşti – pentru a te îmbiba

uniform – de nelinişti

pe umerii lui Siegfried – cade ploaia

lividă – de frunze: nicio mare

nu mai există – pentru a-l despărţi de propria soartă

***

BRICABRAC

a căzut luna – de pe colţul

lacrimei – şi s-a spart

*

frumuseţea nu va fi iertată niciodată: îi voi

cere – mereu – gloria de a mă cuceri

*

porţelan – scăpat din mâini – paralizate tocmai de

valoarea absurdă a – vasului

***

CONDAMNABILA RĂBDARE

pietre – în mare – arunc: nici una

nu se răzvrăteşte împotriva monotoniei – nu

pluteşte miracolul Insulei: toate se adaugă – posomorâte

tainei adâncului

***

ABDICARE SAU LOVITIRĂ DE STAT

poruncit a fi: nicio vină nu am

de toate nălucile patimilor – sufletul

s-a spălat: stâlpi de lumină

în mine – Dumnezeu m-a înlăturat

***

PENTRU ATÂTA LUCRU NU SE PRIMESC COMENZI DE ELEGII

atâta loc freamătă că nu i se află Mire

rânduit în Eden e însă – eu mă usuc

ţipăt de cocor: durerea

se depărtează – desfătată – spre amurg

*

pe frunte atârnă – jumătate lunecată – masca vieţii

se adaugă – mereu – ascuţiş muntelui de sub

tălpile mele

*

foc fără lumină: otrava păcatului – cu care stăm

dimpreună în pântecul acestei lumi: printre atâtea

sumbre prorociri – nu mai apucăm să ne naştem

***

MAI SUNT ŞI ALTE BIROURI DE PLASARE

dincolo de împovărările fără măsură sunt furtunile

spulberările de spumă – marile libertăţi ale largului

ce mai poate dovedi valul – agitat fără

rost – în faţa pietrei vindecate de alge – de

vise – de vulturi?

cât de departe de amintiri începi să fii – înţelepciune

            *

sub un cer – scăzut taifasuri – clocoteşte

în piatră – elixirul uriaşului Atlas

în valea satanei de crin – orice grădină

înviorează – piscuri – statuile

***

AUTOLINIŞTIRE

semen naiv al minunilor Tale mă simt

*

lucrurile – pe propria lor umbră nescufundătoare – plutesc

*

ceea ce ste – pentru totdeauna va fi

notă de fluier – râcâie

strălucitoare – pielea simfonică a – Nimicului

***

VIZIUNI ŞI SFATURI DE-ALE UNUI FUNCŢIONAR COMPROMIS

m-asfixiez  - coborând prea sincer în abisurile

sufletului meu

            *

senior al cerului – cu spada dând

condescendente acolade prin aerul roind de sfinţi

dinspre catolicele astre  - la perigeul omenire: se ajunge

coborând pe vârful înclinat spre sud – al unei spade

            *

nu te întrista – nici bucura: peste tot

aceeaşi densitate a miracolului

            *

înţelepciune e  - s-asculţi sufletul – la

poarta dintre lumi – acolo jos – cum se-ntâlneşte

cu sufletele: mai dezbrăcat decât aburul – învaţă Limba:

aceea care nu se poate – dar nici tăcere nu e

            *

tot mai departe-i scaunul mărturisirilor:

în –gătită mireasă – livada cuvintelor – aurul

poamelor nu va poposi

toate lamele din lume – sar ţăndări – atingând miezul

dreptăţii mele

***

DOAR PROBITATE

ascultă ploile – ascultă temniţele: nu tămădui nimic – în

adâncurile – cinstite – ale rănii

*

zeii pălesc de mânie şi – poftă de suflet

mi-e teamă de aceste miezuri de noapte – nevestit ivite

la oricare ceas din zi

*

îmi lungesc gâtul – dincolo de sabia care l-a tăiat

*

atâta doar: să simţi – în fine – ceva că te

doare – că-n trup a pătruns spinul – cu

neputinţă de scos – al întâmplării

***

ATITUDINI: PANTOMIME HIERATICE

atât de lucid: fiecare nerv – purtat pe

tipsia de fulger – de câte-un heruv

            *

Cuvântul urcă în mine cântarele ridurilor: între

sprâncene – fulgerul morţii

            *

arhangheli: aşteaptă s-ascută

deasupra Gomorei – umbra Cuvântului

printre zimţii Osândei – doar corbii

trec – unul de altul – ca orbii

            *

întreg să te sfarămi – să umpli de sânge gura

clevetitoare – a Memoriei

            *

sfânt – firav ca un spin de stea: la piept

strângând – necitită carte – aburul

răsuflării pământeşti

            *

moartea şi-a pierdut afişele: vine pe

tăcute – cu iacobinismul crescut la cote aproape vulcanice

de la fiecare la fiecare – înoţi – ca de la o

necropolă submarină – în uleios amurg – la alta

            *

visul – cu botul plin de balele ruinelor – sparge

oglinzile lumii din ziduri – pătrunzând

o clipă înainte de Mine – neprihănita rumoare – a

nenăscutelor graiuri celeste

***

MOTIVE DE PANICĂ

de sub piele îmi ţâşneşte – puroi crepuscular

Spaima – în valuri: nu pot strivi mugurii

holbaţi – ai Nebuniei – dogorind vechimi

de-acum – burgheze

***

REMINISCENŢE DIN AHAIA TRANSLUCIDĂ

ochiul de bufniţă al oglinzii – înnebunind – ca

Pythia – în arta bănuielii

din soartă evadat epopee: Odysseu face să

tremure – gata de iris – pleoapele-nchise

***

EFUZIUNI INCONSTANTE

lagune  -  înspinate de luceferi

spasmodic se-ncântau – otrăvuri – apele: foşneşte-n

lubric ger trecerea prin iatac a – reci regine

runigunde

            *

nu pot să mor – deznădăjduitor sunt de

tânăr: cucuvăile timpului  - dorm  - îmbuibate de

rază: blănuri de evi coboară – înstrugurat – la picioare

            *

atingând rănite – palpând cât de caldă a mai

rămas planeta Cantilene: în cronici vechi se vorbea

despre – cântăreţe – în ierburi – picioarele

            *

să mă desfăt – lasă-mă – între odoare de apocalips

nesfârşelte-mi – ca în ziua dintâi a

Fâlfâitului – pe deasupra Şuierului: Ura

***

IREALITĂŢI DE ULTIMĂ ORĂ

coloanele pentru suit în senatul luminii de

altădată: nu mai sunt

ochi dilatat al tăului – din

grădina unui – pe jumătate

ireal – palat

nici temple – nici scilodenia cuvintelor

*

nu e decât praf de auz – ce a produs căderea

îngerilor: acolo jos – aşteptau

nechez – alcoree – Oglinzile

***

ÎN SPIRITUL ECCLESIASTULUI

un pumn de cenuşă

azvârlit în furtună: simţirile omului

*

porţi şi punţi – se afundă din rană în rană

din când în când – câte-o romanţă descărnată

bufneşte perdelele cerului – ghemuind în umilinţă

sufletul

şi trec – tic-tac – oamenii

secundele – până la explozia infernală

***

RENGHIURI CIUDATE

frânt mătănii mă vrei – Doamne: te cunosc după

nenoroc

*

chinuit – prea aproape de furiile tainei

*

te naşti cu mâna făcută pentru a ucide (inchizitorii

îşi trag cenuşa peste feţe)

buciumă-n scoici – mereu – cu o măsură mai puţin

*

lume-n care Moartea – e o ciudată fată-n casă

***

ESOTERISM

enormă – primejdia ochiului: de peste

tot: ţepuşele lucrurilor care

nu vor să fie văzute

*

atât de înverşunaţi a fi verzi – copacii – încât

strat după strat – verdele se cojeşte: în curând

se va arăta doar spasmul dinlăuntru

incolor – care provoca îndârjirea

***

SALTIMBANC DIVIN

zvâcniri de trâmbiţă ale

inimii vestesc alaiuri interzise: mai mult

printre dinţi începe să şuiere limba viscolită a lui

Dumnezeu

            *

chiar dacă m-aş numi şi m-aţi vedea – Cenuşă: o

clipă doar mi-ar trebui – să sar – viu şi

nevătămat – în următorul rug

***

N-AM SĂ VĂ INDISPUN DE LA ÎNCEPUT

bâjbâi – toropit orgolii  - harfa incendiilor sculpturale

cu o patimă atât de mare – în sfârşit mă sfarăm

de stavile – încât se zguduie avuţiile de linişti ale

oceanelor

***

ILUZIONISTUL – ATOTPUTERNIC

spălat – impasibil – pe faţă – cu toate

chipurile – lăsându-le

zoaie amare – pe gât – să se scurgă

*

oameni – făcuţi să fie singuri (se luminează

colonii de lacrimi – zidurile)

oameni – departe de ceruri – cu ochii-nsiropaţi Credinţă:

clădeşte fiecare – duios – între flori – Balamucul

cuvântul lor – etern

ghilotinat în ceaţă: tuşeşte-n ei ultima frunză

cu pumnii mari – şi pasul navigând spre temniţi cuvenite

cadavrele lor nu vor fi găsite niciodată

*

Hidra: capete tot mai multe – cu cât prin

căinţă – i le-am reteza

*

idoli ai groazei: mai au de coborât mult

la adânc popoarele lor credincioase – de sub

mâlul prea gros al privirii

de pe luciu lunecă ochiul – cu scheletul frânt

*

suflet – a căzut dilatând monstruos – inele

în luciul cărnii de milenii

***

LEMN ACVATIC

adânc – adânc în lemn – este raiul – tulbure şi

plin – luminat de valsul Meduzei

din aceste mormane de scoici – alege-ţi flautul: e

timpul să sugerezi un apus – înfiorat de fire

verzi – şi-ntunecat de

ramuri

***

EXPOZIŢIE

a vizitat – ieşind din când în când la suprafaţă

frescele cu viermi: ajuns până-n galeria cu

ţurţuri fibroşi de paranoia – s-a scurs din pendule-n

cupele albe-ale groazei

a răsfăţat buboaiele bucuroase – enorme – clătinând în

ele – lumina refuzului de realitate

l-am văzut coborând în pivniţe: futuriste

amenajări – catastrofale

***

ULTIMELE – ÎNAINTE DE BUNUL-RĂMAS

nu ştiu cum ar trebui să arăţi . pentru a te putea

recunoaşte – cândva – în paradis: aici n-ai

primit decât chipul – disperării mele de

a nu te vedea

*

mai sufla-vor – oare – printre lumi

dimensiunile – dezlipind încheietura seminţei

*

din veghile cerului – oameni – chemaţi să

amuţească păunii – să asculte fără a orbi

răspunsul zeilor

***

CELE MAI MULTE LUCRURI RĂMÂN ÎNTR-O CASĂ PĂRĂSITĂ

loviturile securii – la rădăcina fiecărui surâs:

împotriva cui – oare – mă înverşunez să trăiesc

*

bat ceasuri – concentrat: pe tâmple şiroind

şopârle simt – băloase – evii

norduri – încarcerate-n pumnul de pe umeri

*

groaza a rămas grea cu mine – în fiecare por al

varului din ziduri

necunoscut – fără idoli – sufocat sub gesturi

călăuzeşte vremea către nisip şi

racii mării

*

leş – bulbucat de nepacea – bătrână – a viermelui

*

Rana – nu o mai simţi – Noimă: fluvii sfinte – nenorocirea

resturi hotarnice plutesc – ultimii spini păliţi

***

PE CALEA FĂRĂ ÎNTOARCERE

te sufoci şi – porneşti: năuc

cărăuş al unei străine voinţe

*

menuetele de fosfor ale tăcerii:

dincolo de ce-aş putea să

rănesc: perfecta demnitate

embrionară

*

bâţâie – epileptic – pe scaune : ipotezele

*

nu zăbovi – ascultând scornirile bolnave ale

voinţei – ori încolăcitei frici:

călăuzind drum peste apele sfintei orbiri – tu

nu mai eşti decât straiul – căzut de pe

fierbinte – cumpăna umerilor

*

stâlceşte clape heruvul – pe orga

divină a chipului

*

de mult – ei nu mai ascultă amurgul

pitiţi în culorile lor somnoroase: Copacii

*

împrejurul meu de absenţă: saturat  - până la

vibraţia de – cântec în nisipuri

*

gândesc – deci,- pe nesimţite – mă dedulcesc la moarte

***

EPILOG

pagina orbitor – enigmatic de albă: cât de

întreţesute sunt epopeile – dacă ochiul nu le

poate distinge

*

cu loviturile paşilor – smulg de pe suprafaţa mea

scoici: marmoreene emisfere de somn

*

inima-şi retrage vandalicele ritmuri: astupată – aripa

*

cuvintele sfinte ale limbilor lumii – ard

adunate pios la căpătâiul meu:

aşteaptă să le-ncredinţez – spre exdcuţie – incendiar

concertul prorocirii

*

suferim – alături: eu – de sufocarea auzului – ele

formele – de blestemul de a atinge

*

în cugetul meu încep să se dezvolte muşchii caznei:

duhul se scufundă în nimbzl din sine: limba

fără semne a

aburului meu

***

POST SCRIPTUM

nimeni n-a îndrăunit să mă nască – nimeni nu mă va

primi să dispar

neîncrederea – la ultima limită – nemişcare înseamnă: ochii

din ochii Gorgonei – nu-mi smulg

Dumnezeu – câteodată pare că eu

amăgim nefiinţa cu – imprevizibilă

aventură: memoria

***

ANOTIMP UMILITOR (1987)

PROLOG

trebuie să porţi – în jurul gurii – coarnele

surâsului sceptic – şi

să fii vinovat

*

dacă ar fi lăsată în voia binelui – treptat

lumea s-ar evapora – şi despre ea n-am şti

decât – poate – prin vestirile cu îngeri:

o pală de vânt ar mai adăuga un suflet – la

temelia nefiinţei:

singur Răul – lasă urme: se numesc – Forme şi

Soartă

***

FORŢĂ OCULTĂ

floarea se ofileşte – din pricina unei şoapte – spusă

prea aproape de petale

scrâşnesc ghearele păsării – atingând piatra

tot ce se şterge – atât de firesc de repede – tot ce

se stinge – de parcă simţurile s-ar fi

înşelat – cândva – vestindu-l: sunt – rebele – încercările

Lumii de Dincolo – de a ne corupe: îmbie în

noi – până la asmuţire – forţa ocultă a

invizibilităţii

***

PENIBILE MĂRTURISIRI

e-atât de mult – nefiresc de multă vreme – de când

silabisesc – cu credinţă – poveştile

nu mai cred – şi mă tem: toate crimele lumii

de la Facere – le simt – cutremurându-mi de

ispită – rărunchii

*

există o majestate sumbră în orice crimă comisă

niciun abur – ci o

transparenţă absolut inumană – a apărut pe

fostele meleaguri ale fiinţei:

albă de vis – până şi moartea a aţipit într-un scaun

*

fiecare plantă tremură exact de boarea de

vânt ce i-a fost hărăzită: eu

nicăieri nu-s acasă – mă îndoiesc chiar că a vrut

cineva să mă nască

mă scurg din moleculă în

moleculă – otravă persuasivă – până

când – întreg amurgul izbucneşte-n incendii

*

patria gândului e mai departe decât

gândul – totdeauna

mai departe decât gândul

*

moartea – nu mai este o insultă – atunci când ai

privit-o – fascinat – în faţă – din prima

clipă de viaţă

***

UNEORI

uneori – ţi se pare că aurul din diademe păleşte

tânjeşte – pe ascuns – după lutul din care-a

fost smuls – şi adus cu sila spre strălucire

***

MĂRTURISIRE

vorbesc atât de încet cu

propriile mele cataclisme – încât nu mă

aude nici pasărea – încordată deasupra capului

meu – a ursitei

sunt etern prin fiecare detunătură care mai

surpă o gură de peşteră – mai

asurzeşte un pom din paradis

***

MELANCOLIILE LUI IOAN

o Criste – la marea

ţi-am aşteptat – din stânci şi pustiuri – chemarea

nimeni nu te iubeşte – Criste – decât cel de tot părăsit

şi căruia apelor le este silă să-i mai repete – în

limba lor lunecoasă  - umbra întunecoasă

cât de uşor de găsit e cel ce de toţi – şi de Crist

a fost – pentru credinţa-n credinţa lui – părăsit

            *

eu sunt acum – un şir de-opinteli de-a citi: Cel Întreg

este cel pe care – încă – din slava paşilor lui risipiţi

nu-l înţeleg

            *

am lipsit – din orice loc – pentru o clipă:

Dumnezeu a tresărit – nemulţumit

            *

vreau să mă smulg din clefăitul materiei

să-mi pun – subţire – vibraţia duhului – pe

ascuţişul săgeţii care ţinteşte mult dincolo de

Poarta Soarelui: vreau să trec

Teafăr de Hotare

            *

ritmurile sunt straie tot mai largi – în care

alături de mine – se strecoară – suavă – ambiţia

duhurilor altor lumi

            *

rănile mele se-nchid: una singură – care

niciodată n-a sângerat – a rămas

să ţâşnească din ea – orbitor – sufletul

plecat să-ntâlnească cereştile – neînvinsele oşti

***

ÎNTOMNARE

sunt atât de pur – încât oamenii care

trec pe stradă – privesc prin mine – ca

printr-un aer extrem de rarefiat – catastrofele lumii:

şi totuşi – ei nu le recunosc

*

zboară – razant cu umerii mei – păsări iscate de o

altă lume: frunzele – cu foşnet vehement galben

mă năpădesc – de peste tot – cu ocoluri din ce

în ce mai strâmte

sunt mai înalt – mai negru şi mai fără

apărare decât oricare copac – însemnat de securea

toamnei

*

distanţa dintre copacii desfrunziţi e-atât de mare

încât mă pot azvârli impetuos – printre ei – ca-n

ultimul abis perceptibil

*

TOAMNĂ

de ce crezi tu că e toamnă?

orice anotimp – stă în puterea sufletului tău să fie

nu cad frunze – ci sunt îngerii – plutind în aur

care vin pe umerii tăi să se aşeze

în adâncul ochilor să te cerceteze

durerea aceasta alung-o: nu-i a ta: Dumnezeu o

trimisese să ajungă în piatra de-alături – s-o

despice de ger – şi durerea s-a rătăcit din

drum – de ţi-a venit ţie – veste de moarte

*

lasă-mă să pier: închide ochii – şi când îi vei

redeschide – ai să vezi un fum alb – subţire

zbătându-se sus – dus de-acelaşi

curent – şi odată cu norii

***

PHARMAKOS ANASTASIAS

mă scufund în propriul abur de comoară:

revin la suprafaţă – abia când lumea s-a

curăţat – până la sidef

*

o – silă – sfântă silă de tot ce este omenesc:

sunt dintr-un regn cu – lumina

scoarţa sexului şi-a urii – a căzut: mă aflu

biruitor dezgolit: cea mai înaltă

dreptate – închisă-ntre meterezele singurătăţii – ca-ntr-o

cetate de îngeri

***

ODYSSEU ŞI SIRENELE

valurile încremenesc sub carenă: începe să se simtă

mirosul de aer ars – care prevesteşte Muntele

*

astupă-ţi cu ceară palmele – căci prin ele ţi se

scurge – rămuroasă – soarta

palmele tale: nu trebuie să audă – încă – vuietul fatal – al

Oceanului

***

TITAN OBSCUR

visele nu fie desfrânata lene a gândului – ci

lovituri de baros – care îndreaptă spinările

lucrurilor – pe nicovala noii lumi: TU – Sine fosforescent

străbate tărâmul cu scorpii – tărâmul

îndoielilor – al moleşirii cu moarte

*

propteşte-ţi de acum – palma pe zid: e

palma unui zeu: aici

nu va rămâne decât amprenta aţâţătoare în faţa

căreia se vor tângui – veacuri – neputincioşii

*

faptele orbesc – cu sângele lor generos – chipul

Clipei – cu care se aruncă – apoi – de gât – în neant

*

starea de patos a lucrurilor: nu mişcare – nici

sunete – ci: a arde direct din scara interioară a vulcanului

***

TRISTĂ MELOPEE

tristă melopee a atomilor – care nu-şi mai află

loc pe conturul trupului meu – închis ca o criptă:

ei bat – ropot continuu de ploaie – şi în jurul meu creşte

aureola de sânge

***

SECVENŢĂ BIBLICĂ

Moise sfâşie – zadarnic şi tragic – pieptul

apelor – căutând să-şi revadă seducătorul

dumnezeu din nor

***

SFAT

încearcă – şi

păstrează-te mai departe de propriu-ţi gând – decât de

nenorocire

***

CUVINTE DESPRE DEZGUST

tot întunericul şi frigul care

se strecoară din lumea nebunilor – sau

a morţilor voştri – sunt eu:

vă voi secera – ca diavolul cuvintele biblice

*

se înfige – invariabil – în ape – stâlpul de

foc al – urii – oprind oceanul să

redevină nisipuri

*

stinge focul şi – aşteaptă-mă: buza mea umedă

prin întuneric – îţi va nimeri pieptul şi-ţi va

sorbi cleios – ca pe-o moluscă – inima

*

fălcile muşcă pântecul cerului – până când

pică din el – fărâma încă unei secunde

*

nimeni nu mă va găsi sub sângele meu: va fi un

cadavru etern prezumtiv

*

atâtea ere sunt – de când mă întorc istovit şi învins

aleargă jur-împrejurul meu – năuciţi de frig

ostaşii personalităţii mele

***

CRÂMPEIE DE ÎNTUNECARE

eu sunt cea dintâi şi ultima dintre pornirile lumii: trup

în căutare de amforă

*

ţipă ucigător vasiliştii – se vânzolesc în cenuşa acestui

ultim imperiu liber al – Minciunii

*

osânza de vise te-nlănţuieşte

*

ucideţi Amânarea – tot ce se

lipeşte ca aşternutul ciumatului de  - pielea fosforescentă

*

Mlaştina scârţâie gheare

***

MEDITAŢII RAMIFICATOARE

pasul fiinţei mele se va şterge pe plaja Creaţei – lins de

apele noilor cicluri

*

nu cred în izbăvire – ci în iminenţa reîntâlnirii: ştiu că

acest coşmar este fără sfârşit

*

ieşi de sub teroarea Plăcerii: încearcă să priveşti în

ochii de gheaţă ai – Imensităţii

suntem aleşii sumbri ai – Nefericirii

*

daţi-mi un pat – o carte şi lumină:

e mai mult decât lumea: este linişte

reîntocmesc simetriile – răvăşite de plictisul vulgului

            *

iată-mă iarăşi – până la brâu

în băltoaca de raze a piscului: sunt regele – toate

sălbăticiunile capătă – pe piei ori

între coarne – flacăra Crucii

***

ALTE SCHIŢE ALE DEZOLĂRII

între o idee şi alta – ca deasupra unei mări blestemate

nu îşi mai face curaj nici o pasăre

la ţărm bulbucesc buzele păgânului

zeu – blestemându-şi – cu patos şi-n pustiu

popoarele

*

treptele nenorocirii: cine le ştie - cine le-ncearcă

trâmbe de praf se înalţă-ntre stele: nu se pot

auzi – astfel – gemetele claviaturii macabre-a ursitei

sufletul îşi îngână singur un cântec – pe

terasa deschisă către constelaţii: nu-i  este teamă că

va fi auzit de străjeri sau de îngeri: un cântec

nu cântăreşte – şi nici nu ştii dincotro vineri

durerea nedreaptă e – pasul lui Dumnezeu prin

ierburile – fără de sfârşit – ale Tainei

dă-mi Doamne – tăria zilei eterne

*******

INTRODUCERE LA UN TRATAT DESPRE DUHURI

nu simţi – oare – duhoarea duhurilor care

au trecut pe aici

imaginaţia nărilor – oare – nu-i materializează

parţial – pe aceşti damnaţi spasmodici

strânşi cu uşa între lumi

*

curat  - ca un înger: ca Dumnezeu – tăcut

la gura vieţii stau: m-a părăsit soarta

o răsuflare mai puternică din partea unde

zvâcneşte ritmic viaţa – mă poate azvârli – oricând – în neant

*

n-aş vrea să fiu strivit aici – la intrândul dintre lumi

umbre de dincolo de pojghiţa minţii – setoase sunt de

ţipătul meu continuu şi deznădăjduit

Doamne – vreau să visez febril – e-adevărat

dar vreau să mă şi trezesc din

când în când – să îngân

leacul Cuvântului

*

se schimbă ţesătura vremii – nu şi aceea a sorţii

prin lipsurile fiinţei mele însângerate – ţâşnesc

mănunchiuri – razele lumii presimţite

*

lărgesc – cu umerii – gura peşterii

între lumi

o aripă de înger – zburătăcit de

dincolo – m-a şi orbit

*

sunt gata împachetat – ca un

paraşutist – când pregătit de salt – s-azvârle în

neant: va-mplini – oare – dedesubt pământul

liman revenirii la Formă – sau se va pierde

între şansele lichide – dinaintea oricărei Naşteri

*

gândurile mele nu se mai pot înnădi: între ele

băltesc abisurile de singurătate

blândeţea împrejurului – e semnul măreţiei morţii

Te-ajung şi-Ţi

cad – fulgerat de dreapta uitare – la picioare

bucăţi din însângerata cruce – încă

îmi vei mai desprinde de pe – umflata

de visuri şi cioturi de aripi – spinare

*

invizibil – înseamnă: neînţeles

***

ÎNTR-UN PEISAJ ELEGIAC

nu sunt stăpân – ci descoperitor – căci cine poate fi

altceva decât – descoperitorul morţii

pustiul e mai vechi decât orice legendă a lumii

*

scoală – scoală bătrânule – şi spune

cât mai e ceasul până la moarte

nu poate să fie departe: prea s-au

liniştit în jur singurătăţile

cuvintele nu se mai spun: doar se scriu

izvoare de ură explodează în ţăndări – la tot pasul

teafăr – dar îngrozitor de

curat: un înger

de fapt – cât de adevărată poate

fi moartea – dacă viaţa

nu mi-a lăsat un singur adevăr?

*

îmi mai rămâne să mă trag înapoi – ca melcul – în

umbra lui Dumnezeu – sărind peste

accidentul mortal al naşterii

***

DESPRE TOVĂRĂŞII

rişti să câştigi – alături de mine – un vast teritoriu de greaţă

ura m-a istovit – clefăie-n jur copitele demonilor

impertinenţi în biruinţă

liniştea nu împarte vina cu mine: s-a

retras – albind de moarte pereţii

seceta ceasurilor

***

IMPERIAL SUMBRU

domn şi stăpân Nefericirii – cel mai continuu tărâm

*

trăiesc ca o eclipsă: se face pe loc

întuneric şi nenorocire – oriunde aş poposi - ba chiar

cu kilometri de soartă înainte – totul face pe

voia nenorocirii mele

***

ACOLO

cerul şi apa nu sunt diferite între ele – decât prin

neputinţa imaginaţiei de a le contopi

*

pios – îmi recunosc Moartea: limbaj aspru şi primitiv – dar

singurul în care voi înţelege – după o viaţă inutilă – Fiinţa

*

scrâşnet de linişte mă-ntâmpină

când deschid uşa saloanelor lungi ale amurgului

marea şi-a resemnat – nesfârşit de întins – valurile:

pe mal – nămeţii morţilor se-ncreţesc

*

umbră nu există – să se poată adăposti

deasupra ei – cel dintâi lucru

*

nu există propriu-zis drum – ci catapultări în

invizibil: râia umilinţei se-ntinde – neagră – peste

capetele sfinţilor

recit în gol incendiile plictiselii

*

lasă doar marginile cuvintelor să se audă: păstrează

în mine – mut – miezul lor

***

ÎNDEMN LA SOBRIETATE ÎN MIŞCĂRI

intestine din burta spintecată: îmi alunecă dinainte amănuntele

vieţii: o – Doamne – cât amurg

sublim mandarin: nemişcat – contemplu

desenul pe cale de dispariţie al cocorilor

*

fiecare viaţă este – oare – un rezumat al altei vieţi – mult mai

detaliat şi mai miop trăită?

poate oare ascunde – calentila un microb – viaţa

aceasta – germenele explicit al – nenorocului ei?

*

tortura Informului – răubit de Formă – se admiră acum

pe sine – ca Monumentalitate:

câtă suferinţă – pentru a deveni – amintire

*

nu poate veni decât după ceasul dintâi – ceasul

al doilea: se simte profund nedreptăţit

*

eu nu vorbesc nici când vorbesc: o coardă

care luceşte prea intens – nu va vibra deloc

da – am ajuns prea trist: împiedic lumina

lumii – să se repartizeze egal pe suprafeţele lucrurilor

*

neantul – fecund pântec al imposibilului – naşte bastarzii posibilului

întregul suferă de caria fiinţei: o neînsemnată

scăpare şi – IATĂ OMUL

*

mărunţim conştiincios – dăunător şi indiferent – frunză după frunză

paradisul – lăsând în urmă – complicată şi

inutilă – harta cenuşii

*

se strecoară – din cotloane invizibile – diverse

crustacee ale sorţii

*

în calea ordinii – Obstacolul: drumul comod – în

moarte – s-a închis

de aici începe – Modificarea: vârtejul unor scări care nu duc

nicăieri – doar uluiesc: trezesc – adică – din crimă

în gelatina omizii zvâcnesc – gata să spargă visul – aripile

*

neantul se dovedeşte – în ciuda eforturilor de a-l

pângări cu opinii şi sfruntări: imaculat

***

CUTUMĂ

dreptatea – fără linişte – e ca un înger orb - care

oricând se poate împiedica şi cădea peste diavol – stârnindu-l

ce-ar mai rămâne din lumea în care – dezlănţuită

dreptatea ar smulge temeliile somnolentei – dar

blând rânduitei – crime?

***

ELIBERAREA DE CUTUMĂ

toţi cei puri sunt – invizibil de uriaşi

*

clipa Lui – nu se va dizolva niciodată:

nou-născută – orăcăie: eternitatea

*

m-a albit spuma tăcerii

orbitoare mi-e carnea: ca-ntr-o lene a păcatului

Inorogul – jur împrejur roteşte corn feciorelnic – pentru a

afâna un mai vast spaţiu al

imaculării: stau rezemat de paradis

*

trupul se chirceşte: totdeauna – durerea

îl surprinde – smuls din rădăcinile regnurilor – imponderabil

neajutorat

sufletul smuceşte – blând – în zbor

spinarea fiecărui înger

***

DINCOLO

dincolo de istovita lumină – aşteaptă să-i vină rândul

impenetrabil – Întunericul: cum va arăta oare stăpânirea acestui

perfect odihnit şi sobru senior – în comparaţie cu care orice

aluzie la vlăguitul paradis – apare ca o frivolitate

morţii nu cârtesc – nu pentru că n-ar putea-o face – căci

spiritele sunt mai active decât – nărăvita la lene – carne:

sunt muţi de admiraţie în faţa – Ordinii Desăvârşite

***

FAŢA GALILEEANULUI (1988)

ZEI ÎN DECLIN

saltimbancii divini – trimişi pe la răscruci

îşi laudă strident jalnica panoramă: vine

universul

rugăciunile nu se mai spun – căci trezesc îndată pe

limbă – gust de sinucidere

***

ÎNTUNERIC

nu poţi săvârşi o crimă în imaculatul întuneric – ci toate

crimele – dintr-odată

***

ROBIE

căzuţi în robie vor fi – toţi câţi

cutremuraţi de bănuieli – nu vor şti

***

LĂCUSTĂ

sar – ca o lăcustă – din speranţă în credinţă

şi înapoi

***

REGRET

atât îmi pare de rău – că

mai grele decât pumnii – mi-au fost – totdeauna

aripile

***

FAŢA GALILEEANULUI

furtună de hulă – urgia de rază

scade preţul luminii sumbre – cea care taie – din

groasă neştiinţă – Forme şi Dureri

ademenind iluzia

după cataclismul care va sorbi – în adâncuri

trufaşele înlănţuiri  logice – munţii şi văile – va urma

explodat în mijlocul Nimicului: Nimicul – Faţa Galileeanului

***

PURGATORIU

iarna are oasele perfect curate

vâjâie prin aerul îngheţat – milioane albe – lamele

săbiilor de călău

cât a mai rămas vizibil din copaci – stă

împietrit: evită astfel să dea ocazia

intersecţiei finale a tăişurilor ucigaşe

***

LUCIDITATE

nu există aleşi:

fiecare este ales – pentru a desfiinţa

imposibilul

***

UNIVOCITATEA DESTINULUI

unul tot a evadat – se zvoneşte: a evadat spre

ceea ce catifelata minciună şopteşte că e – Lumina

şi atunci – cumplit de invidioşi şi nedrepţi

lovi în imima la fel ca noi de încrâncenatului Frate

rostogolindu-ne unul prin altul – în

nemărginitul Abis

în întunericul fără speranţă abia – ne dăm

seama că nu lipseşte – dintre noi

nimeni

***

CER DE PLOAIE

un vânt mărunt dă veşti – nenorociri târzii

ireparabile – micilor tufişuri

copacii se resemnează în larg cerc: interiorul de bocet

ici şi colo se trezeşte şi saltă – dar îşi dă seama

numaidecât de zădărnicie – câte o pasăre cenuşie

şi din nou – aceeaşi stradă a calvarului

banalizat

***

NIETZSCHE ÎN FAŢA FURTUNII

le este frică de trăsnet – îşi alungă

copiii de la ferstre: de ce

nu le-ar fi fricp şi de mine – sau

doar de mine

de ce n-ar ajunge să îngenuncheze – cu groază şi

evalvie – dinaintea

Marii Schimbări de Putere

***

LUMEA

ştiut e că Dumnezeu nu poate

răcni fără fâşâitul nisipului şi

sâcâielile greierului

*

bine gândit

creaturile de tot felul – înseamnă

pălăvrăgeala lui Dumnezeu

***

ELIBERARE

râzând

alunecă-ţi moartea

printre degetele – încăpăţânat strânse

ale vieţii

***

VESTIRE ZADARNICĂ

trâmbiţe de foc v-au împroşcat cu vestea Venirii

dar n-aţi fost în stare

o lume de leagăn să încropiţi pentru mine

nicio lume – ziceţi voi – nu e destul de rezistentă pentru

mine – aşa de mătăhălos de naiv

cum sunt

***

MINUNI

mereu nou-născute făpturi – cu

pilea plesnită în dreptul

toboganelor nebune ale simţurilor

***

ÎNTREBARE

dacă dintre petalele splendide – se aţine

uneori – un vierme otrăvit

este acesta – oare  - motivul

de a nu mai privi – extatic – florile?

***

INTEROGAŢIE

cât de mare – oare – să fie catastrofa

pentru a catadixi să mi-o însuşesc

***

SCRIB ANONIM

nesfârşiri de suflete – din alte lumi venite

pofte – toate

acum – mi se lasă pe minte şi

mână: povară dulce şi poruncitoare

şi iată c-am scris – asfixiat de vise

epopeile morţilor

pe limbă şi în muşchii trupului

cuvintele şi gesturile sunt tot mai departe de

intenţiile noastre – precum  noi suntem tot mai

departe de a fi noi

***

FIARĂ PRINTRE RUINE (1989)

O VREME

oamenii vii au fugit în melci – au fugit

în propriile minţi: nu ai vezi măcar unul

teafăr – cu fruntea sus

deci – nu mai are pentru cine fi zi

*

FIARĂ PRINTRE RUINE

străin – mă furişez printre ruinele voastre

în gâtlej îmi gâlgâie dorinţă de sânge şi urlet de spaimă

regi ţepeni – rămaşi pe tronuri – cu ochii căscaţi

sute de coridoare – sumbre şi bolnave

din loc în loc – mirosul de abis al unui cadavru

recunosc – în tot – visul de noapte

care m-a-ndemnat să vin şi să sfâşii

dar atâta cancer de aur – şi-atâta deşert

îmi jupoaie blana obrazului până la aiurare şi scâncet

mă furişez mereu – şi

din loc în loc – vomit şi iert

***

DESPRINDERE DE MIŞCARE

tăiaţi firul care leagă paşii de tălpile

voastre: ascultaţi cum – singuri – paşii fără tălpi

se scufundă – clipocind

în imensa linişte – prelinsă dinaintea

umerilor voştri vânjoşi

***

PASIVITATE

nu iubesc – ci aştept valul de drini

nu gândesc: las simţurile să se devoreze-ntre ele

diavolul nu neguţează decât

suflete spetite de raze: sufletul meu

s-a-mbolnăvit de boala ce scoate prin pori – tot argintul

***

NINSORI

fulgi albi – ce-odată fost-au sânge

ning: îşi şterg unul altuia chipul

***

SALT ŞI CRIMĂ

saltul din înaltul vocalei – până la

cuvânt – se face pe-o vreme

trăsnită – şi-nşfăcând subsuoară un

sfânt

rangul de crimă

îl capătă oricare faptă care mai are puţin – şi e

socotită sublimă

***

LAŞITATE

voinţa se chirceşte în cel mai

scârnav colţ al sufletului meu: de-acolo

latră – de fapt îşi cheamă – laşă

moartea

***

DEZORIENTAT

dacă rămân treaz – mi se spune că mint

pe cine să chem – când toţi sunt

mădularele greşelii mele – iminente

***

POEMUL UNEI VIEŢI

cât mine nu au răbdat decât ispitele

am sugrumat cu o mână culorile

păunilor – dar nu şi deşerticul lor ţipăt

am fost pe punctul de a înţelege şi a mă

ridica: şi chiar atunci

am adormit

***

CHEMAŢI VISELE LA VORBITOR

chemaţi visele la vorbitor – şi spuneţi-le

că eu – în adâncul temniţei – mor

să-şi caute – tot printre cei cu înspinată

coroană – stăpân: să uite

din mine – tot ce nu

am sângerat să rămân

***

NEHOTĂRÂRE

mă chinui să plâng – mă chinui să plec:

de fiecare dată mă-ntorc înapoi – când

am izbutit de mine însumi să trec

nimănui – decât mie – nu-i curg

îngeri prin vine – dar sunt mai departe decât

oricine – de bine

***

E GREU SĂ MORI

e greu să mori – într-un univers de care

nu te-ai putut sprijini măcar cu

puful fragil – aerian – al unui gând

nici un gest de-al tău – din milioane

nu poţi fi sigur că

a fost reţinut – ca un vârf de săgeată – în

rana unei schimbări

***

AM ÎMBĂTRÂNIT

am îmbătrânit – şi suntem atât de

mulţi – înşiraţi pe malul Destinului

încât doliul umbrelor noastre a

înlocuit apele

***

SĂRBĂTOAREA ZARZĂRELUI

e din nou sărbătoarea zarzărelui:

cât va ţine? – cât ţin toate iluziile

el e mândru că poate fi – înainte de-a muri:

oare viaţa nu este un mod metaforic

de a se exprima – al morţii?

***

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

mă gândesc cu ce să-mi şterg

faţa – pentru a nu mă mai deosebi

abătut – deschid poarta fiinţei – şi deodată devin

atâtea – încât adorm liniştit

*

lume: minunile - putrezite

frumos – în ochiul istovit

***

TATONĂRI

vrei să pierzi – sau

s-ascultăm iudaica larmă: gongurile gândului?

nefiresc: ce se supune

pipăitului – dar şi ce se răzvrăteşte – luând calea

bănuitului

zvârlit – în pielea ta

ca-ntr-o pânditoare hrubă

se surpă-n pupile ridurile adunate de-un an

niciun adevăr nu-i mai scump decât

cea mai frumoasă minciună

***

DIN PLICTISEALĂ

file

se-ntorc singure

petrecându-şi astfel – din plictiseală – lumea

cât de singur sunt – şi cât de înspăimântător de

multe am dreptul să fac

*

întuneric – ca-n rânza nesăţioasă-a Destinului

umeri căzuţi de povara corbilor

daţi de pomană – nasturi roşii – orbilor

***

PLUTESC

plutesc – pentru că încă nu zbor:

mugurii viitoarelor prăbuşiri

se sparg sub pleoapele mele

încă de-acum

***

DINCOLO DE MEŞTER

îl las obosit – pe ultima treaptă a

Cetăţii Luminii – pe Meşter: m-arunc

dincolo de orice prudentă

Plănuire

din mine nu se-torc decât

sunete slabe de – fulgere

***

INIMAGINABILA LIBERTATE

nu crede în mine: sunt mai

sălbatic şi  - mai liber – decât

cântecul cocoşilor

voi muri – derindu-mă de oameni

la poalele unor coloane

stranii:

poate că aici a fost schilodit sufletul meu – pentru a

putea încăpea într-un trup

***

CU TEAMĂ

cu teamă îngânăm puterea

cu vârful degetelor abia atingem văzul:

ne frige vrerea

muchia ne-o conturăm cu funingine de la

cei ce-au zburat:

şi noi purtăm în noi ceea ce vom

afla – după ce am uitat

***

ÎNSEMNĂRI

nu pot să deschid pleoapele – fără să-mi fie

arestată personalitatea

oglinzi – pe care incendiile le-au lăsat mate

oglinzi – invalide de lumea cealaltă

ce poate fi mai înspăimântător – decât

însăşi trecerea mea prin această lume:

orb ca un demon

***

POEME POSTUME (1989)

POEME POSTUME

omul n-a imaginat nimic: doar

a mărturisit – poticnit

*

silă-mi face orice măscărici:

moartea l-a bălţat – dându-i un aer mai învăţat – de

prăpastie

*

după amiază – ultima

pentru acest cel din urmă oraş al pământului

pe strada pustie trece bătrânul – tot mai aproape de

culoarea văzduhului

răvăşită de-albastru – flutură coama

acestei planete străine

***

RĂUL ORGANIC

mău-i de

miere: toţi

l-ar tot cere

***

PÂNDĂ

pândesc -  ochi în ochi cu

Dumnezeu

poate va greşi – primul – Dumnezeu

***

ÎNDEMN LA ELIBERARE

ascunde-te în dosul strunelor de harfă

apoi strecoară-te binişor – pe când dorm – şi dezleagă-mi

de la gât – nodul vieţii

***

PEISAJ

picură sânge din pâine

Cristos – pe brânci – iese prin ureche de câine

cel care deschide prăvălie de ceşti

moare înainte să-i ghiceşti

noaptea ţi se vâră sub piele:

pe cer

n-au mai rămas decât absurdele schele

***

E PREA DIMINEAŢĂ

E prea dimineaţă

Dumnezeu nu şi-a hotărât vreo faţă

sfinxului i-au dat dinţii:

numai bună

de-necat s-a făcut căţeaua minţii

***

INFERNALĂ

orice poftă-şi

înghite – nesăţioasă

capătul

***

STARE DE ASEDIU

şchiopii nu se recunosc între ei – pentru a nu fi

bănuiţi de complot

între o vorbă şi alta – îşi face

rondul o şpangă

alegem inimile cu cuţitul

să ne mai treacă urâtul

***

CONSTRÂNGERI

aştrii respectă – în mişcare – marginea

propriei lor pălării

cu-acelaşi rând de haine se îmbracă Dumnezeu – şi

ultima amoebă

nu poate nimeni să se risipească într-o comoară

cât timp saşiii citesc şi măsoară

***

PALATE SCUFUNDATE

palatele – ocrotite rămân sub

apa oceanului

de-acolo – de sub avalanşa nălucirii

vuiesc surd orologii

în toate pieţele pământului – sar în picioare ologii

***

CULEGĂTORI DE MACI ( ÎN MEMORIA LUI JAN PALACH)

ciudaţi culegători se-nchină în mijlocul câmpului:

solitari – îşi dau foc – cu o mişcare bruscă

în semn de protest faţă de legile universului – care au adus

înserarea

cununi de maci cunună flăcări

ce-nsemn eu – trândav lacheu al iubirii

faţă de aceşti fanatici – care

incendiază câmpia – apăsând pe arterele tăiate ale florilor?

***

SCULPTORUL

în toiul nopţii – se trezeau vecinii

auzind zgomot de ciocan izbit în daltă

dimineaţa dezvelea chipul meu – marmoreean de insomnie:

pe masă – în faţa mea – se zăreau

braţele minunat pierdute ale Venerei

***

PREGĂTIRI

cu vârfurile-nnourate ale degetelor

am început să descifrez

ca-n alfabetul Braille – lumea cealaltă

***

SFÂRŞIT

scleroză a aştrilor

infarct al evenimentului

până şi cucuvelele devin păsări călătoare

cazanele epopeii s-au stins

naufragiul a rămas o simplă formalitate

***

PALMA

urma palmei de aur

mi-a rămas pe obraz: nu o şterg

ci caut să-mi amintesc cum

suna

***

LA POARTA SOMNULUI

melancolii de Inorog – la

Poarta Somnului mă-ncearcă

srijinit – capul – pe genunchii minunii

nu ştiu ce-nseamnă om – niciodată

nu voi şti ce nume am – în

lipsa de curiozitate a  - Tăcerii

nicicând nu voi fi o mai desăvârşită fiinţă:

la Poarta Somnului – îmi desfac

pielea şi sufletul: - ultime bucăţi de armură

***

ÎNTR-O CASĂ VECHE

bătrâna străbate cameră după cameră

continent scufundat după continent scufundat

duşmănos de fastuoasă – întinderea camerelor valsează în jurul

ornicului oprit în loc

fiecare antică urmă de deget de pe mobilier – este o

asurzitoare fanfară

complotişti discreţi – din miezul fumegând al

văzduhului – îşi trag jos măştile: pansamente

putrezite de soare

bătrâna cu ochi telescppici a fost prinsă-n

sticla unui ungher – şi-şi priveşte – ca-ntr-un acvariu

mâinile tremurând depărtat

***

TIGRI

pe undeva sunt tigri: grădina zoologică îi reclamă

şi ei continuă să foşnească nevăzuţi

treptat – nu mai rămân din noi decât

mase de creier sângerând

şi totuşi – încă nimeni n-a simţit

salturile din întuneric:

tot ce se poate face este

constatarea unui masacru mistic

abia când noroiul îţi inundă ochii sparţi

ştii că a dispărut

partea din tine care căuta tigri

***

PLÂNGERE CĂTRE DUMNEZEU

ce să facem – Doamne – cu suferinţa şi cu moartea

cu păsările care zboară doar noaptea

ce să facem cu trupul – când i s-a prelins inima

ce să facem cu ziua – când simţim că e ultima?

prea multe lăsaşi – Doamne – să se zvârcolească-n

sfântul văzduh şi să se

războiască întru putere:

cântarul lumii se strică

chiar toate-ale totului când se ridică

spre lumină: trebuie puţină

asprime şi plivire

altfel degeaba  -  Doamne – ai trudit la nemărginire

***

TRĂDAREA

de ce te supără tradarea: este modul de a se

dezvinovăţi al celor care

nu pot să facă saltul calului de şah – în vis

nu trădează decât cei care au uitat

cum se întind leneşe mădularele – prin vlaga crengilor de copaci

şi-au dezvăţat inima de ritmul de zbor al cocorilor – au

pierdut o măsură la menuetul umbrelor de seară

nemaiştiind aceste sfinte meşteşuguri – ei încep să

ţopăie ca dervişii nebuni – simulând sănătatea – până când

pomii – păsările şi aştrii – dau mustrător din cap – şi

încep să-i scufunde – fără grabă – în bulucirile

fierbinţi ale ţărânei – să-i retopească: atunci când

se vor înălţa – vor fi iarăşi făcuţi din

neimaginat de uşoara materie – care

nu derutează şi nu întrerupe văzduhul

***

URĂ

cui te rogi – când totul păleşte

se-ncovoaie sub zăduful suferinţei

cât de hâd este să

înlocuieşti cu rânjet – eroica luptă

nu mai întrezăresc zorii unei omeniri

omeneşti: nu vom pieri – ci

vom umple – cu scheunături demonice – întunericul prăbuşirii

***

VORBELE

făptuiţi – dar nu pot mărturisi că-i

urât ce făptuiţi – din moment ce cuvintele încă vă

caută – şi încă vă ajung: vorbele

libidinoase – vorbele

prin întuneric vă dibuie – se caţără pe voi şi vă

îmbrăţişează urâţenia – cu silabele lor băloase

iubindu-vă

***

DIN NOU DESPRE MODUL SFÂRŞITULUI

doar cât te sprijini cu cotul ori talpa

simţi că totul sub tine se despică şi

fuge în lături ca apa

te scufunzi – întreg – tot mai repede

printr-un nisip tot mai rar

care nu ţi se-mpotriveşte deloc – ci te cheamă

te ademeneşte – spre

cel mai afund şi mai de pe urmă zadar

***

DEMONUL OGLINZII

demonul oglinzii: indescriptibile

nuanţe ale răspunsului – între

rânjet şi surâs – amânare şi somn

pentru carnavalurile apei – a suporta ca Dumnezeu

să-ţi folosească fiinţa – înseamnă a trăi

***

NIMENI NU POATE

Nimeni nu poate – pe

Cristos cel din polenuri

să-l scuture

doar dacă – cine ştie

suie pe scară de fluture

***

ZORI

perechile de păsări nu se sinchisesc: îşi încep

zborul graţios şi timpuriu – care

tot aşa de sfidător de frumos va fi şi-n

ultima dimineaţă a lumii

***

JOCURI DE COPII

încordat – pentru faptă

în mijlocul infernului:

astfel – ferit de atingerea lascivă a diavolului

*

voi dispărea – şi lumea

va continua să se joace de-a împărăţiile

adunând şi scăzând puteri de nevăzut

*

totul e dulce şi inutil văzduh:

oricât te-ai întreba – nu poţi găsi

în cădere – sprijinul rostului

s-au strâns toate măsurile din piaţa judecăţii

liber de tine – eşti liber faţă de tot ce-ai

îndurat şi crezut

***

EPITAF

nu-i pierit cel căruia scumpă i-a fost

nu izbânda – ci lupta:

cinstire daţi vrednicului căutător al

Graalului

când – în sfârşit – alcătuită a fost cartea lui

Dumnezeu despre cavalerii nevăzutului – lipsea din ea cuvântul

Soartă

***

CARTEA

literele se

şterg  - una pe alta: rămâne – Absurdă

Cartea

            *

cine scrie şi cine citeşte?

cine înţelege – pe cine păcăleşte?

Orbu-i şopteşte epopei surdului

Dumnezeu cheamă-nţelepţii să ghicească-n

palma absurdului

subsuoara nu adăposteşte îngeri

tu vorbeşti mereu – ca să nu sângeri

aici

e spitalul crimei: vina-i

alunecare în delirul rimei

***

SFÂRŞIT