ARTICOLE

| PRIMA PAGINA | INAPOI

interviul revistei „contraatac”

“DESPRE CEI CARE NU ÎNCURAJEAZĂ CULTURA , NU POT SPUNE DECÂT CĂ SUNT NIŞTE OAMENI <<SĂRACI>> , ORICÂT DE BOGAŢI AR FI. DOAR DĂRUIND, VEI PRIMI! (…) FRUMOSUL VA RĂMÂNE ...ŞI VA DĂINUI PESTE ANI !”

INTERVIU CU OMUL DE CULTURĂ, FILANTROPUL, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA ROMÂNO-CANADIANĂ LIGYA DIACONESCU

 

LIGYA DIACONESCU, jurnalist, poet, scriitor, publicist, economist, născută în 14 iulie 1960, la Bicaz, jud. Neamţ. Director general al S.C. Starpress S.R.L., Râmnicu Vâlcea. Proprietar al revistei internaţionale româno-canado-americane „Starpress” (publicaţie bilingvă româno-engleză online). Proprietar al Centrului de Informare şi Promovare a Turismului Românesc „Starpress”. Proprietar (1996-2005) al publicaţiilor „Speranţa” şi al ziarului „Sportul Vâlcean” şi copropietar al cotidianului „Ora” din Craiova . Preşedinte al Fundaţiei „Kamala”. Director şi producător la Festivalului Naţional „Miss Regina Turismului Românesc” (două ediţii) organizat în colaborare cu T.V. România Internaţional, Radio România Internaţional şi Ministerul Turismului. Director general al Radio Metronom - Râmnicu Vâlcea (1994-2000). Producător a numeroase emisiuni pentru televiziune la T.V. Etalon şi T.V. Vâlcea (2000 - 2006). Coproducator la T.V. România International şi Radio România Internaţional (2004 - 2009). Producator al primului Concurs Internaţional de Poezie Românească „Starpress 2008”, ediţia I-a (Organizat de revista „Starpress” în parteneriat cu Radio România). Cărţi în curs de apariţie: „Cristaloterapia (Pietrele care vindecă)”, „Viorela” - poveşti pentru copii, „Sărutul iubirii” - volum de versuri, „Jurnalismul între adevăr şi minciună”.

1-A.B.: Stimată doamnă LIGYA DIACONESCU, deşi ne despart, uneori, mii de kilometri, între noi doi s-a întemeiat o prietenie bazată pe sinceră şi reciprocă preţuire, pe intense trăiri creştine şi pe empathie. Din datele selectate de mine mai sus, rezultă că dvs. nu v-aţi desprins complet de „matcă”, precum majoritatea românilor care au ales calea străinătăţii. Casa Românească vă atrage, şi azi, cu aceeaşi forţă de ieri! Şi, totuşi, de ce aţi ales să plecaţi spre Canada? Ce anume poate decide pe un român să-şi părăsească, fie şi parţial, cum aţi făcut-o dvs., patria? Doar se zice că, în România anilor 2000, este democraţie, deci toate căile afirmării personalităţii umane sunt deschise la maximum, precum în toate ţările moderne şi civilizate ale lumii... - sau lucrurile nu stau întocmai cum se zice?

L.D.: Niciodată nu m-am gândit să părăsesc definitiv patria mamă , de aceea mă aflu mai tot timpul pe ...drumuri. Nu eu sunt cea care a ales, ci ...destinul , Bunul Dumnezeu a dorit să fie astfel , dragostea de cultură a scriitorilor români din Canada m-a atras , începând cu legarea unor prietenii trainice, apoi cu organizarea unor evenimente culturale şi turistice româno-canadiene . Mai târziu, au urmat organizări de evenimente internaţionale . Şi iată ca am reuşit să "reunesc " români de pretutindeni, într-o serie de acţiuni în prezentarea frumosului , a creaţiei , a talentului românesc.

2-A.B.: Sunteţi unul dintre cei mai dinamici şi eficienţi români, stabiliţi definitiv sau „călători” din/prin diaspora – şi acest dinamism şi această eficienţă (eu nu uit, ci rămân profund recunoscător gesturilor de generoasă filantropie, propuse, de dvs., pentru elevii-copii ai Colegiului Tehnic „Gheorghe Balş”-Adjud, instituţie de învăţământ unde lucrez eu....dar nobleţea Duhului dvs. n-a aflat înţelegere, permeabilitate şi rezonanţă, în sufletul stafidit şi orbit al conducătorilor vremelnici şi „aliniaţi” politic, ai acestei unităţi de învăţământ din Adjud...!) exprimându-se în uluitor, aproape deconcertant de variate domenii: „Director general al S.C. Starpress S.R.L., Râmnicu Vâlcea. Proprietar al revistei internaţionale româno-canado-americane „Starpress” (publicaţie bilingvă româno-engleză online). Proprietar al Centrului de Informare şi Promovare a Turismului Românesc „Starpress”. Proprietar (1996-2005) al publicaţiilor „Speranţa” şi al ziarului „Sportul Vâlcean” şi copropietar al cotidianului „Ora” din Craiova . Preşedinte al Fundaţiei „Kamala”. Director şi producător la Festivalului Naţional „Miss Regina Turismului Românesc” (două ediţii) organizat în colaborare cu T.V. România Internaţional, Radio România Internaţional şi Ministerul Turismului. Director general al Radio Metronom - Râmnicu Vâlcea”  - aţi organizat concursuri de poezie, de mare anvergură internaţională etc. etc. De ce această înfrigurare a lărgirii, uneori de-a dreptul derutante, a frontului cultural de acţiune? Simţiţi că, prin cea ce faceţi, împliniţi nevoi interioare personale, sau o misiune terestră, ori o misiune faţă de Neamul Românesc, care v-a născut? Şi, mai ales, din ce anume vă trageţi încrederea că faceţi bine şi energia de a face bine, tot ceea ce faceţi?

L.D.: Sunt un om cu credinţă în Dumnezeu , după cum ştiţi. Cred că fiecare din noi avem de îndeplinit o misiune. Atât de mult iubesc copiii , oamenii, în general, încât , tuturor le-aş dărui tot ceea ce îşi doresc , dacă aş putea, renunţând la multe pentru mine. Îmi place să dăruiesc mai mult decât să primesc...să văd bucuria , lumina care se revarsă în mii de fascicule , jucăuţă , pe chipurile celor premiaţi şi pe aceştia , asemenea unor copii , plini de emoţie , vibrând , precum florile de mai în soarele mângâietor.  Aşa cum stiţi , premiile concursurilor internaţionale de poezie STARPRESS , le-am dăruit "din propriul buzunar", cum spun românii , reuşind să bucur suflete româneşti din ţară şi diaspora (Canada , USA , Anglia , Italia , etc.), cu sejururi la mare , la munte şi în staţiuni balneare. Da , şi românii plecaţi din ţară se bucură de câte un sejur , nepermiţându-şi,  uneori, să şi-l permită. Simt că trebuie să reunesc truditorii de frumos ...oamenii de cultură , scriitori , pictori , sculptori români din întreaga lume . Simt că trebuie să se cunoască între ei şi să fie cunoscuţi de către cei îndrăgostiţi de cultură ...care întotdeauna sunt frumoşi , cu mult bun simţ ,optimişti . Cât despre cei care nu încurajează cultura , nu pot spune decât că sunt nişte oameni "săraci" , oricât de bogaţi ar fi. Doar dăruind vei primi!

 

3-A.B.: Scrieţi mult şi divers –  ...vorbesc aici de artistul LIGYA DIACONESCU, nu de  publicistica dvs. de forţă. Dar, de formaţie, sunteţi, cum vă recomandă C.V.-ul – economist. Cum se împacă literatura cu...economia, cu cifrele? Acesta a fost, cândva, întrebare şi pentru Ion Barbu...Nu se „încurcă una pe alta” – năvălindu-vă, în minte, un poem, exact în mijlocul unui calcul – ...sau, în mijlocul fierbinţelii revelaţiei şi demiurgiei unui poem, să dea buzna în mintea dvs. un... plan de afaceri...?!  Asta, înafară de manageriatul diverselor acţiuni culturale cu mare grad de apertură spirituală şi de mare ecou internaţional (exprimat în participarea masivă, ba chiar, pentru forţele „puse la bătaie”, în aceste emulative/stimulative acţiuni – sufocantă!) – unde îmi dau seama că scriitorul  şi publicistul LIGYA DIACONESCU trag foloase însemnate, de pe urma ...economistului LIGYA DIACONESCU...nu-i aşa?

L.D.: Economist şi jurnalist ...apoi , un umil scriitor sunt. Doream să fac Psihologia.Concepţia părinţilor mei a fost, ca a multora din vremea studiilor mele , aceea de a deveni economist sau jurist. Am făcut ASE-ul,” de gura lor” , niciodată nu mi-a plăcut să lucrez în contabilitate.Am făcut Jurnalism de plăcere...Poezie scriu de la 4 ani ...prima a fost :

"Copilul sta la geamul mic

Priveşte-n depărtare

El vede un broscoi pitic

Şi un cocoş mai mare !"

Recunosc, însă că, în afaceri , studiile de contabilitate şi marketing  m-au ajutat foarte mult.Practic, însă, meseria de jurnalism cu atât de multă plăcere , asemenea unui copil care iubeşte jocul pe net , deşi cere sacrificii .Cât despre scris , scriu din necesitate , simt scrisul curgându-mi prin vene ...citesc , cu mult drag, ce scriu ceilalţi , mă scufund în versurile şi proza trimise de prieteni , simt, uneori, că mi se taie respiraţia !

 

4-A.B.: Sunt convins că nu sunteţi deloc străină de activitatea cultural-literară din România. Sunteţi, cumva, membră, afiliată vreunei reuniri de scriitori din România (azi, această calitate, de „membru al...” parcă ar denumi şi defini, în România, o apartenenţă ...sectantă!) – de tipul USR sau Liga Scriitorilor? Ce părere v-aţi format despre scriitorimea din România contemporană – care nu a găsit nicio rezolvare (nici personală, nici...”de grup”!), pentru a-şi afirma şi promova cărţile scrise (deşi, unele, cu certitudine, vor fi fiind de valoare majoră!)? Mai exact, doresc de la dvs. altceva: să sugeraţi (indirect, prin pagina acestei reviste!) USR-ului, care se dezinteresează complet, la vârf ca şi la bază, de creatorii săi (unii, nu de lepădat!), soluţii manageriale concrete, pentru ca, şi în România, sau, pur şi simplu: ÎN ROMÂNIA – scriitorul autentic să nu trebuiască să cerşească sponsorizări, să nu fie nevoit să-şi plătească singur editarea cărţilor sale...(cât despre distribuţie: nu există nicio reţea, în toată România!) - pe baza unui principiu absurd: „Eu trudesc, eu mă plătesc...eu mă citesc! – şi să existe vreo editură care să faciliteze membrilor USR editarea lucrărilor lor de valoare (aici e altă bubă: nu există „judecători imparţiali”, morali, garanţi ai corectitudinii unei selecţii pe criterii autentic axiologice, utile Duhului Românesc!), în condiţii preferenţiale.  ...E drept, din păcate, că şi în USR există un grad de corupţie şi de „nepotism” dezarmant... – şi, atunci, valoarea autentică este greu de decantat de non-valoare – ba, mai mult, non-valoarea şi impostura, grafomania celor cu bani... -  sufocă şi deznădăjduiesc avântul celest al valorilor autentice...”Ce-i de făcut? – cum întreba un vechi socialist rus...

L.D.: Nu , nu sunt membru , deşi am primit propuneri de la Liga Scriitorilor Români , de la preşedintele acesteia , distinsul scriitor Alexandru Florin Ţene , care mi-a şi înmânat o diplomă de membru de onoare, pentru activitatea literară desfăşurată până acum. Am primit o propunere şi de la preşedintele LSR -Filiala Bucureşti ,talentata doamnă a scrisului românesc ,  Elisabeta Iosif . Poate , timpul a fost de vină sau ...neglijenţa. Cât despre USR, am primit la redacţie multe nemulţumiri şi, deocamdată , nu-mi doresc să devin membru. Sunt bucuroasă şi fericită că Revista Internaţionala STARPRESS reuneşte, sub cupola sa, talente autentice româneşti, din întreaga lume. La concursurile internaţionale de poezie am descoperit noi talente ...poate şi pentru faptul că nu am impus limită de vârstă , un număr de cărţi publicate sau alte criterii...După impunerea unor astfel de criterii , nu aş fi putut avea atâta bucurie sufletească, prin descoperirea trăirilor unor inimi de la 9 la 90 de ani , a unor stări sufleteşti naturale. Imensitatea bucuriei, însă, a fost luminată şi de atragerea unor nume de excepţie ale literaturii , ale scrisului românesc , cu zeci de cărţi publicate , laureaţi ai unor numeroase premii naţionale şi internaţionale .

 

5-A.D.:  Scriitorimea din România (ca şi artiştii, în general - poate afară de actori!) este breasla cea mai umilită şi cu statutul social cel mai fragil şi mai prost definit şi mai incert! Unde să mai punem şi faptul că preşedintele USR, dl prof. univ. dr. N. Manolescu - îşi conduce (?!) „turma”, de la... Paris ...?! Chiar de la vârf, adică de la nivelul preşedintelui USR – dl N. Manolescu, sunt promovate, azi, subcultura şi literatura scatologică/coproliteratura, tip „opera” lui Mihail Gălăţanu (a cărui maculatură/ordură este...plină de premiii naţionale! – acest domn Gălăţanu „umflă” toate sufragiile juriilor, conduse, din umbră sau direct, de dl N. Manolescu...)   - ba, mai grav, dnii N. Manolescu, Alex Ştefănescu şi Horia Gârbea vor să înlocuiască, în mentalul românesc, „canonul Eminescu”, prin „canonul Gălăţanu”!

...Cum poate fi rezolvată, oare, în opinia dvs., nu doar de economist, dar şi de om de cultură român, care pendulează (cel puţin spaţial şi în ce priveşte reperele epistemo-gnoseologice), între mai multe culturi şi civilizaţii terestre -  această situaţie umilitoare şi de-a dreptul revoltătoare, a culturii româneşti?

În definitiv, în Canada, cum se rezolvă acest fel de probleme, ţinând de Cultură? Bănuiesc că, în Canada, nu există lipsă de respect pentru Tradiţie şi pentru Cultură, nu-i aşa?!

 

L.D.: Se vor cerne ! Frumosul va rămâne ...Şi va dăinui peste ani ! Pot publica unii zeci de cărţi, oricine azi poate publica , orice. Nu vor fi cumpărate sau împrumutate de la biblioteci decât acelea care ajung la sufletul cititorului .Fiecare scriitor are cititorii săi. Unii nu vor avea ...cărtile scrise de ei vor fi citite  ...tot de ei ! Eu niciodată nu voi promova astfel de cărţi , cu atât mai mult astfel de cititori.

O ...Cu mult drag trăiesc românii din Canada fenomenul cultural. Întâlnirile scriitorilor sunt atât de plăcute ...tainice ! Doar la biserică mai merg românii din Canada cu atâta drag şi pioşenie.Intr-adevăr,în Canada , nu există lipsă de respect pentru Tradiţie şi pentru Cultură. În Canada, scriitorul George Filip  întinde mese cu bunătăţi românesti, la biserică, de fiecare mare sărbătoare , cu cozonacii făcuţi, cu mult drag, de Măriuca -  cu sarmalte şi vinişor făcut de înseşi mâinile scriitorului. Totul , pe cheltuiala sa şi cu arborarea drapelului naţional , românesc. In Canada , preşedintele Asociaţiei Scriitorilor , Alexandru Cetăţeanu , organizează întâlniri scriitoriceşti la propria-i casă de vacanţă , partide de pescuit ...şi, mai întotdeauna, acolo se creează , de acolo izvorăsc poeme ! In Canada , sciitorii plâng de Ziua României , de Naşterea Domnului , de Învierea Domnului Iisus , regretând că nu pot fi în patria-mamă şi exprimându-şi dorul cel mare şi în scris , citind din noile creaţii, la orice sărbătoare. In Canada, însă ,ca şi în România , unii scriitori , orgolioşi -  ce-i drept , puţini la număr … - se desprind de grupul cel mare , încercând să facă , aşa, câte o Asociaţie culturală ...la care nu se înscrie mai nimeni. Doresc sa fie "şefi" , se consideră cei mai buni scriitori , se consideră subapreciaţi şi cred că trebuie să câştige, neapărat, toate concursurile . De multe ori certăreţi , nu se adaptează. Cei mai mulţi, însă, sunt precum ...fraţii ! Nu le e teamă să critice şi primesc , critica, cu seninătate - ca pe ceva constructuiv .De aceea, reuşesc să obţină forma desăvârşirii artistice.

6-A.B.: Practic, întrebările anterioare pregăteau afirmaţia de acum.

Dvs., stimată doamnă LIGYA DIACONESCU, deja aţi acţionat, extrem de aplicat şi inspirat, cu o energie rarissimă (având, mereu, aproape, spiritul veghetor şi de mare ajutor al atât de serioasei şi acribioasei dvs. fiice, domnişoara ANDRADA DIACONESCU), în sensul afirmării valorii scriitoriceşti româneşti, nu doar din România, ci din lume: aţi realizat Antologia scriitorilor români contemporani, din întreaga lume/Contemporary Worldwide Romanian Writers – Anthology”  – Starpress 2011, Editura Fortuna, 2011 (din care Antologie au înalta, nesperata onoarea să facă parte, şi texte de-ale mele: şi la secţia Poezie, şi la secţia Proză). Antologie bilingvă!!! -  deci, aţi dat posibilitate lumii contemporane, în care domină, lingvistic, limba engleză, să cunoască şi re-cunoască valorile scriitoriceşti oferite lumii de România.

…Aveţi vreo explicaţie pentru faptul că, deşi actul dvs. este, deocamdată, unul de pionierat absolut şi de patriotism autentic şi extrem de bine şi eficient spiritual exprimat :

a-n-au venit, spre dvs., prea mulţi dintre scriitorii “consacraţi” (?!) ai literaturii române contemporane? I-aţi “blocat” dvs., cumva, la/prin selecţia textelor, sau, pur şi simplu, atitudinea lor a fost una de sfidare, prin intermediul unei măşti a indiferenţei? Adică: “Noi avem fief-ul nostru, avem moşia noastră, avem publicul nostru şi avem criticii noştri, n-avem nevoie de pomana voastră!” – recepţionând gestul dvs., de o atât de nobilă generozitate, drept o ofensă adusă…literaturii române, asupra căreia ei au, cică şi parcă, drepturi de preemţiune şi de …“veşnică moştenire” …?!;

b-…au existat nepermis de multe voci (în România) care să hulească acest gest curajos şi fertil al dvs.?! Care să fie cauza? Invidia? Prostia? Conştienţa impotenţei artistico-manageriale? Le-aţi…anticipat (…vinovat, bien sûr!) iniţiativele şi…”le-aţi luat vorba din gură”? Sau…CE?!

L.D.: Scriitorii consacraţi din România şi diaspora  sunt cuprinşi,  după cum bine ştiţi, în „Antologia scriitorilor români contemporani, din întreaga lume-STARPRESS 2011.Pentru mine , “SCRIITOR CONSACRAT” este nu cel care plăteşte, pentru a fi invitat la televiziuni , posturi de radio şi Tv. , precum şi la o serie de acţiuni culturale , simpozioane  etc. Pentru mine , SCRIITOR CONSACRAT este cel iubit de întreaga lume, prin creaţia sa, şi publicat, cu mult drag, în toate sau aproape toate ziarele , revistele -  din diaspora. E drept , şi eu , noi , echipa cu, care lucrez (scriitori din întreaga lume) am făcut o selecţie . Credeţi că un scriitor “CONSACRAT” este iubit când porneşte cu  agresiune şi cu  un atac fără precedent, împotriva culturii naţionale şi a valorilor europene – atacuri  girate de domnii Nicolae MANOLESCU şi Alex ŞTEFĂNESCU? Citez dintr-un site :” Literatura româna contemporană de la sacramental la excremental!”…cer scuze celor ce citesc acest interviu -  şi continuu:

„Căca-m-aş pe mine pe stradă, ce ţâţe ai, fă Patrie,/O noapte cu tine, Patrie, şi apoi să mor!/Intre ţâţele tale, fă Patrie, fă Fefeleago, vreau să ejaculez/Gâfâie şi tu un pic, fă Patrie, ca să mă exciţi,/Dă-ţi şi tu Tricoloru jos de pe tine/Să-ţi ginim bulanele goale/Ha? …”

( http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8939:literatura-romana-contemporana--de-la-sacramental-la-excremental&catid=11:cultura&Itemid=15)

Dacă cei astfel consacraţi se numesc scriitori , nu mi-aş dori să mă număr printre ei!

 

Cât despre invidie şi egoism asupra a ceea ce am reuşit să realizez , cu multă trudă şi dăruire , răbdare şi înţelegere, împreună cu scriitorii incluşi  în  Antologia scriitorilor români contemporani, din întreaga lume STARPRESS 2011 -  nu , nu au existat voci împotrivă, din câte ştiu…Din contra , am primit cereri din partea multor publicaţii din ţară şi diaspora , ziare , reviste , posturi de radio şi televiziune (din USA , Canada , Australia , Italia , Israel , Germania , Anglia  etc.) de a permite să  prezinte ANTOLOGIA  , eu acceptând, cu multă  plăcere şi multumire.Am fost invitată, de alfel, să lansez ANTOLOGIA, în Germania – lansarea a avut loc la Nürenberg la 28 aprilie , acum am primit o nouă invitaţie pentru lansare în Madrid,  în cadrul unui proiect european de creaţie literară , la 28 mai. La începutul lunii martie a avut loc lansarea în USA / California .   Ba da , am uitat ! Intr-un site cu circuit inchis al unui cenaclu literar , au existat voci precum că …există pagini pe jumătate goale (deşi există o lege a editorilor …pe care , ce-i drept , acele “voci”  nu o cunoscuseră,  până atunci , nepublicând nimic ) , că scrisul este prea apropiat sau …prea distanţat  etc …nimic concret, referitor la ANTOLOGIE , la ce reprezintă ea !  Cine nu a reuşit să realizeze ceva , să organizeze anumite concursuri , evenimente culturale  etc., cu usurinţă poate critica . Cei care, însă, cunosc” truda “ pentru un cât de mic eveniment , aceia şi apreciază …şi dacă ceva nu e OK, din punctual lor de vedere , cu mult drag şi prietenie arată ce cred ei , nu exisată supărare …din contra , o mare bucurie că eşti înconjurat de astfel de oameni şi că punctul lor de vedere poate fi constructiv…doar , din greşeli învăţăm !

 

7-A.B.: Vă rog mult să ne povestiţi cum a fost primită Antologia dvs. în Germania (de către românii din Germania , scriitori au ba!), unde m-aţi anunţat (mai săptămânile trecute) că este/va fi lansată! Este deosebit de interesant să vedem, comparativ, modul cum este primită o operă de pionierat cultural în ţară/România, respectiv, în diaspora românească!!!

L.D.: Antologia a fost apreciată în Germania , binevenită în rândul românilor - dar nu numai…: fiind şi în limba engleza, a atras numeroşi oameni de cultură …dar nu vreau să vorbesc eu  despre asta , va apărea un amplu material, realizat de o cunoscută scriitoare din Germania , în curând.

8-A.B.:Într-acest stufăriş de interese meschine şi de luptă surdă a uriaşei (şi…”invincibilei”!) “armade” a imposturii şi scatologiei, din literature/cultura românească din contemporaneitate, ce rol credeţi că ar putea avea critica (dacă ar mai exista aşa ceva, în România…şi nostalgiile mele se duc, hăt, în vremile unui Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, George Călinescu ori Eugen Lovinescu…) – şi de ce, oare, cei care au dat dovadă, cândva, că pot fi buni şi eficienţi-benefici critici, deci că pot asana această mlaştină de impostură şi mizerie morală (Eugen Simion, N. Manolescu, Eugen Negrici etc.) – pur şi simplu, au renunţat la luptă…ba, mai grav, unii dintre ei (şi nu cei mai puţin importanţi şi nu cei mai lipsiţi de autoritate intelectual-culturală!) par a dori, cu tot dinadinsul, să participe, cu toate forţele lor, la demolarea, la  dezagregarea culturii scrise româneşti, prin respingerea Duhului constructiv-reconstructiv, ÎNVIETOR  de Duh şi Personalitate Românească, EMINESCU – şi făcând, cu suspectă osârdie, apologia (maladivă!) a unor duhuri rătăcite prin ghenele de gunoaie ale sub-culturii de mahala româneasco-balcanică?

Ce rol au criticii, în cultura (anglo-franceză!), din Canada ? Există, şi în Canada, şerpăriile/găştile cultural-literare (de fapt, cu interese absolut extraculturale!) şi există, în Canada , conflicte cultural-literare (mwergând până la invectivă şi…mai jos! – spre exemplu, poetul LIVIU IOAN STOICIU a fost dat în judecată, de către însuşi preşedintele USR, din pricină că avusese curajul unic de a dezvălui nereguli, chiar “matrapazlâcuri”, la USR  - şi n-a acceptat să le “ţină sub covor”…!), precum în România (având în vedere şi rivalităţile istorice dintre anglofonii şi francofonii din Canada!)?!

L.D.: Într-un alt răspuns am vorbit şi despre orgolii scriitoriceşti în Canada …cunosc doar două , masculine , care au creat conflicte cultural-literare (mergând până la invectivă şi…mai jos! )–cum spuneţi domnia voastră. Cu timpul, însă, aceştia au fost trataţi cu indiferenţă ! Nu au mai fost invitaţi la întâlnirile scriitoriceşti , nu au mai fost publicaţi în revistele canadiene, ale căror manageri au fost ameninţaţi …doar pentru că nu au mai publicat invectivele lor !

9-A.B.: E o întrebare mai delicată, dar nu pot să n-o pun unui autentic om de cultură român contemporan, cu mari şi autentice merite în apărarea culturii româneşti (dvs., alături de dna Elena Buică, aţi fost printre cele mai active duhuri “arpiste”! – eu intrând ulterior, în această mişcare benefică şi cu atâtea speranţe pentru însănătoşirea Duhului Românesc Contemporan!): de ce credeţi că, deşi mulţi intelectuali de seamă români au aderat, cu toată convingerea şi cu toate forţele, la mişcarea pro-românească şi viguros-benefic-naţionalistă a lui ARTUR SILVESTRI (exprimată şi extinsă atât de promiţător şi falnic, prin revistele online ARP, din finalul anilor  '90 şi începutul anilor 2000!), azi, după plecarea lui ARTUR SILVESTRI la îngeri, unii dintre ei (şi nu puţini!) se dezic de ea, ca de o boală ruşinoasă a tinereţii lor nechibzuite…?!

…Şi nu mă refer, aici, în niciun caz, la “rapoartele tismeneţchiano-băsiste”: “În Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Artur Silvestri este numit ca unul dintre acei <<scriitori, critici literari, artişti plastici, compozitori şi sociologi>>,  care <<au susţinut poziţii autarhice şi profund antiliberale, xenofobe şi antiintelectuale>>"  - cf. http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf.

Până şi duşmanii săi sunt siliţi să recunoască activitatea sa vulcanică, incredibil de înfrigurată şi fertilă/fertilizatoare, ideatic, în mediul românesc – sunt siliţi, de o realitate-tzunami, să-i recunoască Fiorul Titanic-Demiurgic - în ciuda faptului că, mereu, inamicii şi detractorii săi, oricât s-ar dori de „obiectivi”, îşi trădează caracterul lor de snobi internaţionalisto-globalişti, prin punerea vocabulei TRADIŢIE...între ghilimele: “Intră într-un cerc de intelectuali cu care împărtăşeşte aceleaşi idei: arheologul Dinu Adameşteanu (Italia), pictorul George Demetrescu Mirea (Franţa), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul Ion C. Chiţimia (…).Multe din noţiunile doctrinare care definesc această orientare <<indigenistă>> anunţă o creaţie ce recuperează etape şi straturi de tradiţie rămase încă neexprimate complet; defineşte <<orto-geneza>> literaturii române în maniera unei directive interioare, cu caracter endogen şi entelehial; descrie <<universalitatea de esenţă>>,  care ar însemna creaţie cu valoare universală, indiferentă la difuziunea imperială, care se produce prin acculturaţie; încurajează creaţia de idei literare noi şi specifice, urmând pe George Călinescu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, <<apostoli>> ai originismului literar românesc.(…) Artur Silvestri revine la suprafaţa vieţii publice în anul 2002, ca promotor de proiecte culturale, sociale şi ecologice, puternic impregnate de un caracter spiritualist şi ataşat <<tradiţiei>> (s.n.). Artur Silvestri a lansat, de asemenea, mai multe programe culturale, dintre care Document de epocă (prin care se încurajează redactările de memorii scriitoriceşti şi publicarea de manuscrise inedite) şi Modele şi exemple (al cărui scop este de a susţine cercetările de istoriografie locale) sînt cele mai penetrante. Concretizat în toamna anului 2005, marele proiect Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru Omul Român s-a transformat,  dintr-o iniţiativă de <<depoziţie de cărturar>>, care cuprinde şaptezeci şi doi de <<Oameni Mari>> ai vremii noastre, într-o Predanie secretă, care aşa cum susţine autorul, desemnează şi explică <<România tainică>>. Ca o continuare, scriitorul începe ciclul monumental Mărturisirea de credinţă literară. Scrisul ca religie la români în preajma anului 2000, primul volum apărând în primăvara anului 2006.
Lucrează la resuscitarea celebrelor publicaţii culturale Columna lui Traian (fondator:
Bogdan Petriceicu Haşdeu), Arhiva românească (fondator: Mihail Kogălniceanu), L’Etoile du Danube (fondator Mihail Kogălniceanu) şi Sinteza. Relansează în format electronic a publicaţiile Semănătorul şi Neamul Românesc. Fondează editurile Editura Carpathia Press & Production, Editura Intermundus şi Editura Kogaion Editions”.

 

L.D.: Artur Silvestri , de acolo , din ceruri , se bucură pentru reuşitele noastre şi se întristează pentru neînţelegeri.Aşa este , acest mare “ OM ”a reuşit să reunească, sub cupola publicaţiilor sale , nume care aveau ceva de spus în literature română ! ”Lichelele“nu aveau ce căuta acolo ….lăudăroşii , intriganţii , criticii neaveniţi ! Artur a fost cel care, cu toată dăruirea, m-a sprijinit în realizarea primului concurs internaţional de poezie, pentru românii din întreaga lume , STARPRESS 2008. Sunt sigură că de acolo , din Plina Lumină, ne veghează şi ne sprijină ! L-am simţit alături şi la cea de-a doua ediţie , deşi plecase.Când îmi este greu , parcă îi simt răsuflarea. Aşa cum , buna mea prietena , scriitoarea Elena Buică, din Toronto , pe care o aminteaţi , o simte . O lumânare pentru sufletul lui bun şi blând , un gând pios , o poezie în memoria sa …ar trebui să-i dăruim cu toţii. Stiţi , românul are o vorbă …: “Când eşti în treabă , toţi te întreabă !”  Aşa este şi cu cei care se dezic , cum bine apreciaţi, de mişcarea pro-românească iniţiată de Artur Silvestri. Şi ştiţi de ce ? Pentru că nu mai pot primi sprijinul lui , nu mai pot fi …lăudaţi, propulsaţi , ajutaţi de acest suflet mare …şi , asemenea politicienilor care trec dintr-un partid într-altul pentru a le fi mai bine , aşa trec şi ei , de la o mişcare la alta , pentru “binele”lor, uneori prin minciună …

 

10-A.B.: Revista STARPRESS, pe care o conduceţi, deşi îmbină tendinţele naţionale cu informaţia şi comentariul multicultural (dar între limite extrem de bine/savant echilibrate şi „într-un dozaj” uimitor de rezonabil! – ...cum se şi cuvine, într-o ţară precum Canada...aflată sub Coroana Maiestăţii Sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii...dar menţinând şi orgoliile rafinatei culturi franceze!) merge în linia ARTUR SILVESTRI, apărând Cetatea Românismului, cu un curaj aproape incredibil (pe aceste vremuri, dominate de curentul globalist şi anti-naţional/anti-tradiţional!), valorile supreme ale culturii româneşti şi luând atitudine tranşantă, în toate problemele sensibile, atât ale poporului istoric românesc (pândit de tot felul de boli spirituale degenerescente), cât şi ale Neamului Românesc cel Veşnic, cât şi ale Terrei! Ce proiecte aveţi, în viitorul apropiat şi mediu, cu atât de viguroasa revistă  STARPRESS, unde mi-aţi făcut onoarea să colaborez, ba chiar să fac parte din colectivul redacţional?

 

L.D.: O a doua ANTOLOGIE , în limba română şi franceză, intenţionez să realizăm în 2012, apoi o alta, a scriitorilor contemporani din întreaga lume , chinezi , americani , brazilieni , englezi , francezi , etc...în limba fiecăruia şi în limba engleză , un nou concurs internaţional de poezie , un festival internaţional de turism , un concurs de poezie pentru copiii din întreaga lume şi ...întâlniri ale oamenilor de cultură , scriitori , pictori , sculptori  etc .  - români şi străini -  în România şi într-o serie de ţări, de pe diverse meridiane ale lumii .Alături de publicarea câtorva cărţi şi de continuarea activităţii jurnalistice,  prin revista STARPRESS, din al cărui colectiv faceţi parte , a prezentării truditorilor culturii , a ştirilor şi informaţiilor, cu  care i- am obişnuit pe  cititorii români şi nu numai , de pe toate meridianele.

 

11-A.B.: V-am trimis, în măsura posibiltăţilor, revista pe care o conduc, în condiţii extrem de vitrege, la Adjud (şi al cărei colaborator, fidel şi extrem de dedicat, sunteţi... – făcând parte, DELOC doar onorific, din Colegiul ei redacţional!) – singura revistă de cultură şi atitudine civică, din Adjud - e vorba de „ctitoria” mea, revista CONTRAATAC. Pentru cititorii ei, de autentică valoare de Duh şi atitudinală, în raport cu Cetatea (cititori care, deşi tirajul revistei este foarte restrâns, şi-o împrumută, şi-o dau din mână-n mână, uneori...şi tot o citesc, din scoarţă-n scoarţă!), ai revistei CONTRAATAC – vă rog mult să formulaţi câteva aprecieri, în legătură cu utilitatea sau inutilitatea luptei noastre (a celor din Colegiul redacţional) de a menţine în viaţă revista, împotriva miriadelor de duşmani (furibunzi!) ai ei...şi prieteni fideli ai ticăloşirii morale şi ai imposturii contemporane româneşti! Niciodată nu va fi prea mult, atunci când este vorba să auzim/ascultăm încurajări, venite odată cu muzica de glasuri ale inimilor curate, care să nu-L urască pe Hristos – „Calea, Adevărul şi Viaţa!

 

L.D.: Revista este binevenită , foarte bine concepută , profesionist realizată ! Binevenită, atât pentru localitatea domniei voastre, cât şi pentru românii din întreaga lume . Este de apreciat faptul că nu renunţaţi a o menţine “în viaţă”, deşi lipsa fondurilor este o problemă deosebit de importantă. Mă bucur că fac parte din colectivul redactional şi sper ca Bunul Dumnezeu să-i dăruiasca viaţă lunga şi mai ales , să limpezească vederea celor care ar trebui să sprijine cultura. Doar astfel , numele lor ar putea dăinui pentru vecie. Doar astfel vom putea dărui pruncilor noştri frumuseţea vorbei româneşti , a portului popular , autentic , a albastrului de Voroneţ , a învăţăturilor creştine şi credinţei strămoşeşti , a frumuseţii plaiului natal , a bogăţiei spirituale …

 

A.B.: ...Vă mulţumesc, cu adâncă reverenţă, pentru generozitatea dvs., de a accepta acest interviu!   - ...dar şi cu multă admiraţie, pentru înţelegerea dvs. autentică, faţă de realităţile româneşti, pentru intuiţia dvs., profund creştină, asupra destinului românesc! Fireşte, Sperăm în ajutorul Lui Dumnezeu, nădăjduim să vină spre noi, fie cu noi (de la El şi prin El, nu din alte părţi...iresponsabile şi malefic politizate!) SFÂNTUL BINE!

                                                

L.D.: Şi eu vă mulţumesc, pentru că mi-aţi oferit posibilitatea de a vă împărtăşi gândurile, dorinţele şi năzuinţele mele , de a prezenta o parte din activitatea mea şi de a-mi permite să urez, cititorilor şi colaboratorilor domniei voastre , succes deplin în tot şi în toate, pace , linişte , prosperitate şi sănătate.Domniei voastre, rugămintea de a rămâne, mereu, acelaşi suflet mare, generos  - şi a da curs talentului pe mai departe, prin noi creaţii care să încânte sufletele însetate de frumos. Doamne,-ajuta!

                                                                               A întrebat şi consemnat prof. dr. Adrian Botez

 

***