E-O VREME
|
E-O VREME
e-o
vreme pe placul meu: ploioasă
cu
blesteme: ghirlande de voci de păsări
frământă
şi neliniştesc aerul – la
culme
spinările
cerului se freacă – una de
alta –
gata să scoată fum şi
scântei
– să ia
foc
e cazul
de multă – de mult
mai
multă furie – în această lume - jalnică
lume -
pe care nu o luminează
nimic
***
STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ
iarbă –
terciuită de praf - motorină şi
funingini
în
şanţul drumului – urma de roată – trecută prin
carne
de câine
câţiva
scheletici copaci cerşesc – zadarnic
pe
deasupra inimilor de
fier -
ale maşinilor
Dumnezeu
– aruncat de suflul aroganţei
TIR-urilor
- dimpreună cu
cadavrul
de câine - în şanţul şoselei – stă
cu
aureola prăfuită – între
palme:
se întreabă – ca-ntr-un bocet
ce
caută El – în această strivitoare
străinătate
de-acasă
***
INSTABILITATE
niciun
lucru nu e la locul lui
mi-e
teamă să-mi spun chiar
numele
– ca nu cumva – cât
timp îl
rostesc – să se schimbe – şi
de tot
să mă rătăcesc
masa la
care scriu are – mereu
alte
dimensiuni – patul – în care
dorm –
mă trezeşte – mereu
spre
alte puncte cardinale – decât
cele
patru – pe care le
ştiam –
cândva
soarele
este într-un continuu
apus –
indus – iar luna a dispărut - a
renunţat
la
identitate
– de mult
am
învăţat să-mi smulg
cojile
de pe rănile în curs de
cicatrizare:
durerea - modulată
permanentizată
– îmi deturnează atenţia de la
groaza
– de
morişca
lumii – de morişca asta a
dracului
***
Adrian Botez
|
|
||||
|
|
|||||