E-O VREME

e-o vreme pe placul meu: ploioasă

cu blesteme: ghirlande de voci de păsări

frământă şi neliniştesc aerul – la

culme

spinările cerului se freacă – una de

alta – gata să scoată fum şi

scântei – să ia

foc

e cazul de multă – de mult

mai multă furie – în această lume - jalnică

lume - pe care nu o luminează

nimic

***

STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ

iarbă – terciuită de praf  - motorină şi

funingini

în şanţul drumului – urma de roată – trecută prin

carne de câine

câţiva scheletici copaci cerşesc – zadarnic

pe deasupra inimilor de

fier - ale maşinilor

Dumnezeu – aruncat de suflul aroganţei

TIR-urilor - dimpreună cu

cadavrul de câine  - în şanţul şoselei – stă

cu aureola prăfuită – între

palme: se întreabă – ca-ntr-un bocet

ce caută El – în această strivitoare

străinătate de-acasă

***

INSTABILITATE

niciun lucru nu e la locul lui

mi-e teamă să-mi spun chiar

numele – ca nu cumva – cât

timp îl rostesc – să se schimbe – şi

de tot să mă rătăcesc

masa la care scriu are – mereu

alte dimensiuni – patul – în care

dorm – mă trezeşte – mereu

spre alte puncte cardinale – decât

cele patru – pe care le

ştiam – cândva

soarele este într-un continuu

apus – indus – iar luna a dispărut - a

renunţat la

identitate – de mult

am învăţat să-mi smulg

cojile de pe rănile în curs de

cicatrizare: durerea - modulată

permanentizată – îmi deturnează atenţia de la

groaza – de

morişca lumii – de morişca asta a

dracului

***

              Adrian Botez