POEZIE

             se dedică soţiei mele, ELENA

I-PSALMODIERI  ÎN  VÂRFUL  MUNTELUI: CAVALER AL SOARELUI PRIVIRII

PSALMODIERI  ÎN  VÂRFUL  MUNTELUI

(I)cu sânge scriu pe creier vii psalmòdii

fiinţătoare dincolo de mine

precum e aurul căzut din rodii

însămânţând izvoare de lumine

îmi strâng la piept credinţa – unic strai

azvârl uitării toiul zvârcolirii

sunt cavaler al soarelui privirii

când amurgirile întemeiază rai

un vârf de munte este pisc de cântec

de-aceea m-am oprit – oprindu-mi lume:

jertfesc minunea – pieptu-adânc mi-l sfârtec

în locul inimii îşi face templu harul

arhanghelii îmi pritocesc amarul:

beau vinul nemuririi – din genune!

***

POET MĂRTURISITOR

(II)foc fără de pricìnă ori de reazem

foc al măririi şi întreg rodirii

foc respirat de îngerii clădirii

foc îngheţat pe culmile uimirii

trecând prin somn spre cumpăna privirii

în nevăzut întemeind fiindul

în nevăzut – Mireasmă-a Fericirii

întâiaşi dată contemplându-şi gândul

viu în tăceri – lumină negrăbită

în nori Tu contenind necontenirea

acelaşi mugur – firea şi nefirea

sub legi dezvăluind neîngrădirea

...doar către Tine  - Duhu-mi se-umileşte

şi cântec neaflat silabiseşte

***

CONTRAZICERI METAFIZICE

salcâmii se-apleacă

adânc – privind în mine – ca-ntr-o

ameţitoare fântână

păsările îi contrazic – vehement – şi

cântă – din afundul cerului – imnul

sfidării de mlaştini

greierii – de pe margini - cât mai mistic pitiţi între

ierburi – îi întărâtă – cu scandări

cavernoase – pe unii împotriva altora – astfel încât

până şi eu însumi pot – în sfârşit!

uita de mine – precum de-o carte

veche tare – scăpată sub patul pe care

stă  - perfect întins şi

senin – Dumnezeu

***

PRICINAŞI

îmi frec – cotul meu de

cotul Morţii – până ies

flăcări

cu aceste flăcări între noi

venim – eu şi Moartea

pricinaşi – să ne împace

Dumnezeu

***

METEORI FUNEBRI

meteori funebri – frunze pârjolite

cad din piramidă – vatra de salcâmi:

cineva din ceruri – tiranìi elite

dau poruncă aprig celorlalţi tărâmi

ghilotina – mistic – nu se mai opreşte

se cernesc văzduhuri – în tăceri supuse

valuri lumi se-nalţă – ceasul le-ocoleşte

în păduri mai cântă doar un cuc nebun

bocetul de păsări se preschimbă-n îngeri

se preschimbă-n nouri apele sălcìi

vin la nunta morţii greieri mii şi mii

'şi rup broboade-n flăcări tufele de stele:

Tu – Matroz de Raze – vina mea o sângeri

faci un semn – şi Crucea arde între vele!

***

PLOI  INVERSE

cai de zei liliputani

puf de păpădie

prin văzduh golit de ani

trec spre reverie

transparenţe de frunzar

sfinţit de lumine

cheamă sufletul în jar

'nalt alcov de bine

nu priveşte înapoi

orfeul în floare

zboară aripi pentru doi

rana nu-l mai doare

lasă straiul de păduri

liberă văpaie

fără sine – fără uri

suie-n chip de ploaie

nunţi de păsări s-au iscat

spărgând paradise:

vor să vadă-ntins în pat

Dumnezeu de vise

***

COPAC ŞI  BUŞTEAN

desiş de vieţi 'nalt tămâiat de păsări

flori vinete-ţi vestesc apocalipsa

devin văzduh vagi făptuiri de lazări:

mă tem că nimeni nu ne simte lipsa

vâltori păduri ne-acoperă-amintirea

pământu-şi mulge pieptu-n mii de raiuri

dar în niciunul nu ne aflăm ştirea:

doar buhnele foşnesc tăcute graiuri

copac – crescut-am cu credinţă vie

am miresmat cu flori din zare-n zare:

buştean de am ajuns – eu nu-mi sunt mie

nici rost – nici chip – şi nici măcar cărare!

...amarul şi nefirea bătrâneţii

mi-ascultă doar cei somnoroşi – bureţii...

***

LUME FĂRĂ VIITOR

loviţi prea brusc în febra hămeselii

gândacii de gunoi hidos cabrează:

explozia de fugă – neagră-amiază

ne-ngroapă-n bale şi ne-ngreţoşează

lumea – haznaua asta ambulantă

cuprinsă-n spasme de nesaţ agonic

vomită peste ceasul electronic

iar cu „da vincii” nu-i deloc culantă

tot ce-a fost duh:  lătùri de apoftegme

ce-a fost măreţ – ajuns-a scuipătoare

...de pe sub brâu – ne curg secreţii-soare

iar visul ni-l căutăm răscolind flegme!

...de-atâta scârbă – spasm şi fojgăială

c-ar putea fi şi-altfèl – ni-e îndoială...

***

RETRAGERE

„sărac să fii – vise să ai” – motto-ul

meu – exorcizând peştera de vampiri:

golgota dacă-i seacă de martiri

degeaba veţi slăvi – demenţi - ecoul

degeaba lăbărţează marea valuri

când  Pasărea nu vine – necum stol:

nici Dumnezeu nu face vreun control

nici publicul n-aplaudă în staluri

urcaţi în munţi – sfinţi ai ultimei zile

aflaţi în piscuri - trâmbiţaţi de probă:

vor sâsâi - şerpi -  uşierii-n robă

veţi fi zdrobiţi – de bolovani şi sile!

...unde-aş putea urechea s-o feresc

de clinchetu-uscat - de ban cămătăresc?

***

ZADAR DE TOAMNĂ

frunze scrâșnesc pe-asfalt – bătându-și joc de soare

pe pielea-ntinsă-a aerului răni apar

nehotărâre  - moarte și-exaltare

se trec-petrec pe-obrazul milenar

sunt vremi de-amurg și ceas de-ntunecare

de isterii pe muchii de cuțit

e de ajuns să-mpingi mai tare-o boare:

cosmosu-ntreg în plâns a izbucnit

nu mai șoptiți:  se-aude prea departe

pe Grădinar și păsări le trezești!

...dar crinii-n cântec cresc pe maluri sparte

îngerii mor și ning și-s preacuminți:

porțile zarea și-a pierdut - o voce

cade nisip – din 'nalt zadaru-atroce

***

CUCERNICIE

cucernică toamnă – vânt de strigonidă

cuțitul sub rasă - ne-mplinită-omidă

vin din zări – măiastre – fâlfâind risipe

croncănind la lună – soarta s-o-nnisipe

vânt de strigoială – zodii pe tânjală

pițigăie sticlă sfinții fără barbă

eunucii îngeri la cântar ne-nșală

restul tre' să-l cauți – zvârcolit prin iarbă

cucernici călăii își asmut surzirea

de orbit timpanul – smuls în vârf de țipăt:

cine-n noaptea asta își pitește firea

după briciul stelei – sleit într-un sclipăt?

cucernică toamnă – vânt de strigonidă

strepezește vremea printre colți de șarpe:

sufletu-mi în zdrențe își caută-o firidă

unde nasc în spasme corzile de harpe

sfântă isterie – dulce calomnie

răzgâind pe diavol cât o herghelie

noaptea nu mai trece – zeul e tot rece

în Regat - Șopârla e-n extaz cu Zece

***

CABOTINISM DE BOLTĂ

schelete sordide ies din firide

văzduhul e-n prag de sabat

violate silfide – idei invalide

se zvârcolesc delicat

târfă de zguri beată-n cianură

veghind și bocind preacurat

regină-aiurind paceaură

se suie pe norul uscat

descântă și cântă – tremură sfântă

în dialog macerat:

cade  – se-mplântă – binecuvântă

în mlaștini toți viermii-s la sfat

...cine suportă fără revoltă

cabotinismul de boltă?

***

CAVALERUL NEGRU

cavalerul negru tace la răscruce

șobolani și nimfe înhămai la cruce

bătrâne amurguri transpir subsuoară

că mor și mă satur n-ar fi prima oară

m-așteaptă m-așteaptă negru cavalerul

nu mai văd pământul – nu mai văd nici cerul

doar abis de mume adulmecă-mi viața

rid cu rid se șterge de pe zare fața

nord cu nord mă-nchipui în alegorie

ce a fost să fie e doar teorie:

s-asmut unul pe-altul dulăii fantastici

Hristosul și Iuda se sărut' sarcastici:

...cavalerul negru spada și-o jupoaie

prin noapte se-ndeamnă și gem lungi convoaie

***

CALEA LAPTELUI

cred că mai e niște                      

lapte acru şi magic într-o sticlă – sub pat – hai

să-l beau tot:

Calea Laptelui strălucește pe cer - și-mi arde

toate șansele de a mă întoarce pe

pământ – vreodată

mă voi face de râs - și voi rămâne – ca un crai de

operetă - călare pe umerii Ursei Mari

dresată de asurzitorii - inchizitorialii

îngeri

***

MUZICITĂ

prin bălării ițescu-se vechi stele

se zbuciumă de frig trei strunele din cer

din buzunare goale înalț spre îngeri vele

și ca să aflu cine-s îmi neguțez mult fler

se-aud de peste lume clopote muzicale

iar magii le preschimbă-n minuni zaharicale

se descompun pe limbă celestele porunci

obrajii mi se umflă de-a' vorbelor vii prunci

nu pot să-ating un lucru fără să isc o notă

și muzica se-ntinde ca timpul de-nchisoare:

la cina cea de taină se dumică-o gavotă

iar răstignirea însăși e valsul la frigare!

...de-atâta muzicită am dat în gălbinare

se-nghesuie serafii cu leacuri de purgare

***

COLINDUL  CĂRȚII

colindând și scotocind

baladind și nemurind

din scaieți în păpădii

floarea raiului sădii

colindând întru dincòlo

la curți domnești în tremòlo

în răspăr de ierni răzbim

raza rimei o găsim

tulburare-aș tulbura

maluri de somn aș isca

și păsări de eghipet

șerpi de lună – ghem secret

crai de ierni – mânii de vânt

scumpul acoperământ

dinspre minte spre inìmă

dinspre vrajbă către crimă

se stârnesc duh și vecìi

pustiind povești pustii

din scheletele de stele

vestesc știme – bocesc iele

fântânile sparg oglinzi

numai cu mâna te-ntinzi

lună soră – frate soare

totu-i vrăjită scrisoare

schimbă-mi soarta pe-un pitac

neguțând visuri de drac

împacă aur și moarte

într-o carte – într-o carte

stăpânește și cunoaște

cu piciorul peste moaște

slova timpul rânduiește

ceru-l ară și nutrește

peștera din bethlehem

e lumină și blestem:

pace-n duh – vifor în sânge

maica de dumnezeu plânge

începe război de îngeri

vrei nu vrei – pe filă sângeri

magii gângăvesc preasfânt

pe hristosul din cuvânt

zodii scrise fără seamă

isihii de foc pe geană

lir delir întru nadir

se smerește un satir

gheața strunei prorocește

arde-n ger – povestea crește

ning în vii entelehii

struguri cai și cununii

răstigniți pe sfânta rimă

raiul înflorit din tină

pironit s-a pironit

neam spălat de asfințit

***

RÂNDUIALĂ

Dumnezeu își face trebile Lui – iar noi

să ne vedem de trebile noastre

cum El nu contenește-o clipă

măcar – cu ale Sale – nici

noi să nu tăcem din

făptuire – pentru a nu-i da

cale diavolului să grăiască -

stricând – astfel - sfânta rânduială a

luminatului ospăț al

vieții

...și – deci – păstrând bună

rânduială în cele ale

Stăpânului Pâinii de pe Masă și al

Mesei cu Pâinea (cea care fără de

sfeșnic  - arde  la

Mijloc) – nu ne va sta prea

curând – dumicatul

în gât

***

PE MARGINI

nu mai e nimic de văzut : și-au

istovit trucurile – toți magicienii

circului

acum a rămas doar

adevărul – să-l privim în față : enervant

ca o lanternă aprinsă noaptea – drept

în obraz –  întrebare prost pusă

atâta singurătate: încep să fredoneze

în dodii – urechile

de capul lor

pășim numai pe

margini – de frică să nu-l întâlnim -  mai

repede decât se cuvine – pe

proprietar

umilitor – pe margini pășim – acolo unde

ne însoțesc – cârduri cârâitoare – fapte

trecute – jalnice stângăcii – penibile

păcate de serviciu

o faună dezgustătoare - de care nu scapi - cum

vezi – nici pe lumea cealaltă

degeaba te tot frămânți – cum să-i crapi capul

celui care te-a uitat în

această mlaștină: înduri și

lâncezești – pentru că

delăsător și laș ai fost acolo - și tot așa

la fel  și aceleași - ți se

repartizează aici: ce faci

face-ți-se-va – cumva nu mai ții

minte? – n-avea grijă – ești

cazat – aici - dimpreună cu

toată memoria ta

credeai că-i altfel

iadul – tu

campionule al nechibzuirii?

...arborescente flori de smoală

te obligă  -  precum bocetele pe

cel din sicriu – să rămâi țintuit în

cercul regretelor tale de doi bani

mormanul

tot pe margini – pe margini – pe

margini – cerșind  patetic - prin

fluturarea zdrențelor tale de

conștiință - să nu fii băgat în seamă

și cât și cum te mai înghesuiai – acolo

să fii proptit drept în

centrul atenției – cu panglici țâșnindu-ți din

ambele nări trompetar-elefantine

aici nu știi cum să faci să

dispari – dar aici nu mai sunt găuri – nici

penumbre nici umbre: totul

este plin – împlinit – crud la vedere - chiar

sastisit

...nu e toamnă

nici iarnă – aici: doar

jupuitoare de serbede suflete  - de vid  jupuitoare

ternă - etern atotdezvăluitoare

oarbă lumină

***

DEZVINOVĂȚIREA  POETULUI

șapte fire să admire

oglinzi sparte pentru mire

fântâni sfruntate-n psaltire

și cinci frații dezbărați

cu ir de izmă-i zburați

unde-s aștrii botezați

celor munciți în pisanii

ardeți chip - ascundeți anii

acuma-s dezvinovat

în blid stelele v-am dat

cuvintele-am treierat

buzele le-am luminat

cine-a fost de astrucat

în agheazmă l-am scăldat

îngerii toți am sculat

pe străin l-au lăudat

vină mie nu-mi mai dați

când munții sunt clătinați

copaci intră-n literă

paserile sùspiră

cu lacrimi privighetoare

răni ne spală maica mare

cu frunzi căzute din ulmi

spală maica nori din culmi

iar cu cetină din brad

aprinde maica răsad

temei bun la înviere

în grădina dintre stele...

***

ULTIMUL CEAI

am citit până la rădăcina cititului – am scris

până la rădăcina scrisului: și ce s-a întâmplat - și

oare ce s-a schimbat în cerurile – în zilele și

nopțile și-n înșiruirile acestei

lumi?

s-a luminat – oare – cu lumină nouă

orbitoare – pe acest

pământ - vreo nouă poiană - și eu

n-am aflat?

oare s-au luat după mine turmele (cu aureole arzând între

coarnele sfinte) – ale neamurilor – măturând precum mantiile

cavalerilor de odinioară

pulberile pământului - și eu

nu le-am simțit – nu le-am băgat în seamă – n-am fost

receptiv la schimbările de

climă psihică – ale

maselor?

a apărut – oare - în vârful muntelui

din nou – Dumnezeu – cu chef -  iarăși - de

vorbă – înviorat și guraliv Dumnezeu -  lăsându-și toată

lehamitea să se destrame – blândă – în

funigei?

...nimic – nimic n-am aflat – nimic nu s-a-ntâmplat – absolut

nimic nu s-a schimbat – în crugul perfect al

cosmic dezastrelor: doar eu sunt cu o viață-ntreagă mai

pustiit de revolte – mai

răvășit de

neputințe – doar eu – mai

lucid decât oricând – aleg  să mă arunc în incendiile

mistice ale singurătății – pentru a nu

rata măcar fofilarea mea prin fanta ușii  - parșiv

întredeschise – spre o magherniță cerească – spital improvizat al bandajării

tuturor oboselilor – trudelor

disperărilor

bosumflărilor de

copil – uite acum văd cât de

neînchipuit de bătrân

...rădăcinile nu-ți aduc – niciodată

nimic mai bun decât

amărăciunea unui ceai de

seară – o răsuflătură de ceai – pe care să-l

bei singur la fereastră („pe după perdea” – zic unii zeflemitori de

serviciu) -  de fapt privindu-ți drept în ochi  - cum

numai tu știi – inutilitatea

matematic și geografic stabilită între

firele de sârmă ale plitei electrice - pe care

ți-ai dospito-reîncălzit leșinătura aia de băutură – fără

niciun gust (vorbesc de gustul

stabil și

înfocat pecetluit cu luceferii

aristocrației – apăsat regal pe încovoiații umeri ai

limbii – tot mai

cocârjată limbă – tot mai

prostituat de săracă)...

...rădăcinile – devenite sclifoseli de

vizionarism și nărav – se preschimbă mereu – în

răsuflătura aia de ceai – în care ți-ai înecat toate

amânările și tristețile și

iluziile nocturne  – iar apoi - după

metaforica - scopita lor

înecare - le-ai strâns în strunga

demenței tale blajine (cuminți precum

retardații la masa saharei!) – la o

numărătoare absurdă le-ai strâns – înainte de

definitiva culcare (...dacă ceva mai poate fi

definitiv  - nebâlbâit nebulbucit – după sorbirea – din

vârful buzelor - a răsuflăturii ăsteia amare de

ceai!)

...nimic nu se numără – nimic nu se-nvață

nimeni și nimic – vreodată – nu-ți fi-va

soare lunar ori

povață: iar timpul

altamiranic - îți

răsfiră (în dodii și-n cumplit

dodeieli!)  ideile și-ți tot înalță și agâmbă – din

buric - zmeiele - încât nu te mai recunoști – nici între

cloști

***

ALTE VREMURI

am trăit în vremuri și-n locuri unde

toate se petreceau la ceas dinainte slăvit

desăvârșit

orânduit – din tărie : lumea încă era

ornicul Lui Dumnezeu

toate cele nu erau mici ori mari – ci

la vremea lor: toate

ascultau - se mișcau după

àcele acelui ornic al firii – nevăzut

pretutindeni și de toți

în toate – adânc trezit

cutremurat și

simțit – ca o brazdă bine

trasă de Cerescul Plugar – până la inima

cadranului lumii – până la rosturile din miracole

trasă

...acum -  fiecare ară în

nelegea și prin nisipul lui -  toate se farmă de

toate - și toate – de

tot mai nesfânta dreptate – într-un zig-zag

grotesc – apodictic prăfuit – la placul

cârtiței părăsit

măsură nu-i -  nici

Stăpânul Măsurii nu  mai vrea să se

lăfăiască între

àcele cadranului de ornic

pretutindeni – măsura vrajbei zimțează

luminile – orizontul firea și

crimele

de sus vin tot mai des

fulgerări de lehamite – amestecate

cu vifor: iarna

firii

suntem toți niște

ciururi – care nu mai

apucă să înapoieze – la poarta

fântânii din glie - împrumutata

apă vie

...toate sunt amestecate și deci

agonice: apa vie și ea se amestecă – în cădere

grosolan picurată – cu

tina sleioasă – tot mai

lată

dulce soră a zvârcolirilor oarbe:

haos și beznă

în munți nu mai cântă

gotcanii iubirii – nu se mai umflă-n aripi

nu mai ard vâlvătăi în

focurile din țancul pneumei și

amintirii

munții poți – acum – să-i prefiri

nisip și

nisipă: blestematule mâine-n risipă – vezi cum

între nisipul lor și ale tale nisipuri – nu mai

stau decât

pustiul și – fiica-i mai mare: mistică

pustiirea spre nevăzut – războinicul fără de

scut

munți și păsări și sfinți – toți

pe cercuri rotinde - fără rost

răstigniți

apele și-au ieșit din orbite și din mătci și din

vaduri: nu mai șopocăie

sfaturi – astfel tulburând deasupra de

lumi – zborul albinelor

năuciri au ele – fiicele asfințitului

soare - pe

aripi: năuciri și lipsiri de grădini și de

înalte miresme de floare

nimeni nu se mai

lăfăie – nimeni nu mai

cutează să caute – sub

mormanele lumii – metronomul

iubirii: totul e cuprins

sufocat de margini - de

penumbra cenușii

cerul se lasă – tot mai

orb și răznit răstignit – pe umerii

noștri – apăsător precum

cobea – ori prefigurând un

lipsit de tandrețe

mormânt – fără sfânt

mumele afundurilor s-au stârpit – iar

peștii și regii descoperă și descântă – o disperată

obârșie: pripit -   ei visează

un sfânt troglodit

...pe fiecare unghie a mâinii drepte

sting câte o stea - și deslușesc în șoaptă și-n

vrajbă – cărările și calea de

piază rea

***

II-SPITAL: CAVALERUL, MOARTEA ŞI DIAVOLUL

SPITAL CREŞTIN

cu deget lung ameninţaţi de moarte

şi răstigniţi pe gemete şi vaier

cei din spitale-s amintiţi în soarte:

martiri cu slove scrise doar pe aer

cuţitul răsucit în suferinţe

e geamăn cu pironul Lui Hristos:

rănind prin val de lacrimi şi-umilinţe

străpung spre raiuri – luminat prinos

alai de sclavi durerii – risipirii

pecetea deznădejdii nu se-nfigă:

creştin spital – Lui Hrist este verigă

de trăinicie-n lanţul mântuirii

...sfinţi storşi de timp şi-ntorşi către rigole

pe capete pogoară-aureole.

***

RUGĂCIUNE

Doamne

îndură-Te de-nfriguraţii

prizonieri ai celulelor temniţei – şi

de-nsângeraţii martiri ai spitalelor

nopţii de febră

toţi i-au uitat

pe aceşti: de la ei nimeni n-aşteaptă veşti

de vinile lor – Tu

Doamne – să nu ştii Te-ai îmdurat

Maica Cea Sfântă le

plânge – în ochi şi în

sânge: de-acum – amin şi amină

cine calcă pe fluturii inimii lui – pe Tine

Te-a trezit în grădină

...libertate şi

lumină lor dă-le! –

ostoire a rănilor şi nădejde...

ştii bine: când înapoi pe pământ vei veni

preajmă-n delir ei Îţi vor fi

...în miez de noapte

slinoasa uşă-a celulei de temniţă

direct spre cer s-a deschis – la fel

fereastra cu îngeri a

casei durerilor – după Tine-a strigat

şi trimis...

***

ÎNTÂLNIRI

când eşti singur – te-ntâlneşti

cu toţi morţii

fulgeră – dezmăţat – pe

pereţi – jocurile de umbre chinezeşti ale

sorţii

tu le spui morţilor prea multe – ei

bâţâie din cap

acoperă cu văluri oglinzile – culcă-te-n

sloiuri – pune-le cailor

funebru valtrap: demonii fâlfâie

roiuri - nimic

nu mai are ceas  - nimeni nu mai

vrea – şi-n şuvoiul acestor

întâlniri nici eu

nu mai vreau  - să

scap

***

SPITAL

iarăşi şi iară – mereu şi mereu

cel fără de rost rămas-am tot eu

făr' de răgaz şi sfidând Dumnezeu

umbra mă hăituie – rănindu-mă greu

ursuză mi-e soarta – Midas pe dos

orice bine ating se farmă în rău:

toţi zeii-au pierit – sau auzul li-e gros

în urmă-orice pas îmi lasă un hău

vieţi ticăloase-ntr-o lume roindă

rasul şi tunsul cu zid drept oglindă:

tot ce se-ntâmplă-i ca funia-n sac

tot ce se naşte-i sub zodii de rac

...la ce mai pierdeţi vreme şi trăiţi

când tot fiindul este ca-ntr-una să muriţi?

***

TRĂDĂTORILOR DE NEAM ȘI ȚARĂ

să-ți tragi cu mâna cioatele oloage

prin viscol și prin frigul descărnat

iar în găvane-ți scurse de lumină

sporească-ncolăcirea de vermină

în zdrențe se prelingă de pe oase

leprosu-ți hoit cu preadulcegi miasme

nu mâini – ci căngi de hrăpitoare iasme

să-ntinzi spre lumea crimelor scabroase

nu om – nici oarbă ligav târâtoare

față vei fi la Tron de peste Zare :

hidos precum krakeni sorbind vapoare

tu ți-ai trădat o mumă născătoare

scuipat-ai sfântă-ți rădăcina din pământ...

nu ai strămoși: să nu ai nici mormânt!

***

NOROIOASE SUFLETE – NOROIOASE ZĂPEZI

noroioase suflete – noroioase zăpezi: după

chipul și asemănarea

cugetelor noastre – e și prima

zăpadă

murdară-ncruntătură – băltită

târâtură săltăm către cerul cel

vânăt

și ochii ni-s galbeni – cu

dârză – posacă-nverșunare

abraș fumegând - în două-adâncituri de

iad – ură-nfundată-adunând

nu ne căim – nu ne căim – disperați  ne

dosim – între bale venin mestecăm

cadavrele jumulite – rebegite – ale

jertfiților - fără samă ori rost

fulgi

...din necunoscutul cel

mare – către noi trimișilor - misterios

absurd răstigniților

fulgi

***

IARNĂ

nu mai sunt zori – decât

beznă: continuă stare de

reumatică gleznă

crengile-s șui – de cât s-au tot

rugat către cerul închis – fără spor

dezlânat - întru

păcat

iarna și-a zvârlit – flegmatic

cușma-n cuier – s-o tolănit pe

zdrențe și trup răstignit de

oier

câinii dau târcoale – pe la ocoale – să

vadă cu ochii lor singurătate – de grumaz – pentru

adeverire - s-o muște – de

toate-ale ei beregate

giuvaieruri de lună – fără

dreptate – închid ochii stelelor – la fiecare

sfert de cetate

e acolo  - la

răscruci - un cavaler de

cuci - cu burca în spate: nu vrea

să-mi șoptească ora la care se vor

petrece – toate

*** 

CĂRTURARI  FĂRĂ  BALADĂ

cărturarii uitat-au de-mpărăție

pentru ei – cartea nu mai e vie!

sceptrul și-l fac din minciuni și din spume

tot ce-i lumină – pentru ei nu e lume!

oceanul se zbate la gură de peșteri:

pe-aici izbucni-va din foc Noul Prunc!

cărturarii-nchid cartea cu cei nouă meșteri

tocmai la capul când Manea s-arunc'!

mireasă a lumii – tu Ană zidită

tu suflet Cetății și fără ispită

vin peștii  la malul de apă-odihnită

rugămu-ne ție: deschide iar Cartea

alungă din lume și gheața și moartea

alină nebunii - și lasă-le partea...!

***

SONETUL  EXASPERĂRII

umil se pierd în pulberi omeniri

din când în când – o rază minunată

smulge și izbăvește printre miri

un fir de colb al lui „a fost odată”

pe-o creangă sui înalt spre Dumnezeu

pe alta mă scobor între suspine:

la mijloc de cântar – oar' cine-s eu?

...stejari foșnesc – tot între rău și bine...

dungat pușcăriaș mă plimb prin lume

purtând stigmatele amestecat

...decât să-ntreb și nimeni nu mă-ndrume

mai bine-s ucenic la fulgerat:

să scaperi – nu te-opri din făptuire

și nici s-alegi: ori crimă – ori iubire!

***

TĂRÂM

copacii – pe-un tărâm haìn și nins

cu făclìi de promoroacă s-au aprins

iar câinii gerului din làturi mușcă

paznicu-n ceruri a mai tras o dușcă

palat de gheață și colibi de frig

încremenit-au preajmă șarpelui covrig

răzbit de vise – nu se-nalță glas

iar dinspre-ocnìța zării zeii nu fac pas

din pușcăria albă nu-i scăpare

unde-au fost chipuri – orbii-au dat cu vare

e-un vălmășag de nevăzut și frică

nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă

e o bolirea-a stanei privegheate

e-o lepră albă-n albii blestemate

***

BALADĂ SANCHIE

              Motto:

                       baladă sanchie

                       agheazmă să fie:

                       pe unde treci drace

                       prostituezi pace

voci prin semne își pierd steaua

greu îmbătrânind arcușul

mitraliera și cățeaua

latră podidind culcușul

nu mai cerne-astralitatea

când ai ciuruit dreptatea

toropită de beție

cântă-orice filosofie

licărind prin lupii firii

moartea lăfăie haremuri

sindicat al nemuririi

sfătuiră șapte vremuri

cinice orbiri de păsări

se prefiră prin destine

amurgind îți pari că răsări

aninat de cruci jivine

tiranìi de nervi și lume

te-au îngenuncheat în geruri

șuieră cuvânt cu spume

oricând vei spori spre ceruri

vomă valsuri și demență

îți îndrăgostiră jurul

moluștele sunt urgență

racii-și râd de zeu mahmurul

slovele-și alungă cartea

iar păduchii-și fac regate

totul își înjunghie partea

eu de mine se desparte

foaie verde rug de raiuri

stinge lumânări pe limbă

din colindă țipi în naiuri

prin muzeu călău se plimbă

vindecând priviri lumine

destupăm peșteri de îngeri

nu e rău și nu e bine:

un eon întreg de frângeri

nu-s nebun – nu ești vermină

dar îmbătrânim cu rândul

călărind pe unde-cândul

gându-n lampă se termină

***

PASTEL SICILIAN

vâslind cu jind pe apele de aur

căscând abisuri vechi de răzbunare

sicilian în sânge și-n mirare

străbat istorii și le devin faur

sumbre-s – pustii ciclopice palate

ornice mari torc ceasuri verzi de haos

duhuri de prinți cu spadele-nmuiate

în fierberea de-agheazmă din pronaos

ard pe pereți – cu frescele deodată

blesteme – jurăminte și extaze

aici nu-s inorogi – Cea Preacurată

așteaptă blând un răsărit de raze

așteaptă sânge scurs să intre-n teacă

...dar vremile-s în flăcări – mila-i seacă

***

IARNA POETULUI

statornicia răzvrătită-n haos

a descleștat catalepsia iernii:

s-au preschimbat demența-n sfântul naos

iar Dumnezeu în paznic al povernii

nu-s martor nici prepus în balamucuri

nu cred în moarte – ci în luminare

dar când îți vin pe cap mii de buclucuri

îi ceri cuierului asemănare

nu vreau să fiu salvat de oarecine:

mai bine-ascuns în nimeni  - bine șters

și m-aș dori-n coclauri mărăcine

decât să mă agațe altul – ca pe-un vers

l-al său panaș ce-mi răstignește rima

...ce-asiduă binevoitoare-i crima!

***

EPILEPSII  HIBERNALE

delire de-obârșii înoată prin albii

sever heruvimii veghează Frumosul:

poemele iernii îngheață prinosul

sublim cerșetor mai fumează din salvii

feți-frumoși pe cai albi călăresc în oglinzi

se-mplinesc epopei întru floarea din meri

negustor de povești – ești dispus să mă vinzi

scăpărării eterne din ziua de ieri?

cine sunt – cine ești: sunt tociri de cuvinte

acolo în cer minunat se mai minte

în lectica morții-n huzur fără ceas

uităm simfonia din ultimul pas

...pe zăpada măririi citesc răsuflări

furtuna de-extaze se iscă pe nări

***

CHIBZUIESC

ireversibilă solia – sec norocul

fidel vestește cum că cinci fântâne

au hotărât de mult morții-mi sorocul

oglinzi recit vandalic – sting lumine

în crisalidă – strai de tragedie

cu negre mantii – straturi – mă închid

și dacă-i prea curândă moartea-mi vie

târzie-i mântuirea în lichid

agheazmă vin uleiuri rozmarine

îmbălsămez ciolanele de timp

și drac n-apucă – nici înger spre bine

se vremuiesc colindele pe-Olimp

...singurătatea-n sânge – chip negustoresc

ascuns-am spre dobândă :  noi vieți agonisesc

***

DESCÂNTEC

să fii singur – să fii mort

să fii dor de pustiire

să încapi cu Crist în cort

stele cântă la clavire

lună lună tu nebună

vine mire cu-o cunună

să veghezi la înlunare

doamnă mare doamnă mare

nu iubesc și nu las urme

într-o lume de cabale

las cuvântul să mă scurme

pân-ajung ulcici și oale

la ce bun să vă spun visul

cine-ar prinde astru-n mreajă?

trece-n dricuri paradisul

și renunț la orice vrajă

și renunț la amintire

și renunț la a fi fire

Olimpul e-o mânăstire

am s-o sui dintr-o privire

se cernește vinu-n cupe

nu mai caut Sfânt Graalul:

ce să-mi știe sfinții halul?

orbii vin slova să-mi surpe

nu mai vreau să repet viața

ca pe-un cântec de osândă

nu mai vreau să stau la pândă

să mă vândă precupeața

rag în cer analfabeții

psalmii vrajbei și-ai pierzării

nu mă-ngân eu cu isteții

incendiator tăcerii...

sunt atât de plin de fluturi

și orfan de crisalide:

ca pe un covor mă scuturi

și-am zburat drept la silfide

mulți se plâng de inaniții

de prostie niciodată

eu nu sunt al lui ”vreodată”

eu dispar pe la solstiții

taină taină fără strai

ce frumoasă tu ardeai

taină taină arlechidă

mag încolăcit de-aspidă

să fii paznic la safire:

să treci pe sub patrafire

când se bate miez de noapte

să nu fii decât trei șoapte

***

RĂNI  ȘI  RĂNI, SOMN ȘI SOMN

sfânta treime-a punții către om

mâhnită se cutremură cu munții:

chemând spre-aureolă rana frunții

răspuns pițigăiat primì – de gnom

trimis-a-n drumul mântuirii vultur

copaci a smuls din somnul de sămânță

dar ucenicii-au somnul de priință

și omenirile-ntomnate-ncet se scutur

risipele de fulger și lumină

s-au resemnat pe malul spulberării:

deși-n grădină nu se află vină

scăpați din gheara încăpățânării

vreo doi serafi se scarpină-ntre raze

căutându-și rana scurgerii de-extaze

***

ERA UNUL

                           lui Marin Sorescu

era unul  - în copilăria mea (îmi amintesc

parcă ar fi - toate

acum) – unul uriaș - tocmai hăt - în

capul satului - așa cum erau probabil urieșii din

vechiul testament - și umbla prin sat – pe umăr   

cu o piele de elefant – de

amurgea cerul – când ieșea el cu

pielea lui pe-afară

...se spunea că – de fapt – el avea

două piei de elefant - și că

le purta prin sat - cu

rândul – dar noi nu

cunoșteam – nu

deosebeam – în

fine...

”ce  faci – băi cutare – cu pielea aia – de o tot

porți așa – prin lume?”  - îl tot întreba câte unul din sat – până ce

parcă sătul de atâtea

interpelări - uriașul a dat pielea unui meșter de pe la

noi – să

facă din ea exact ce-i spunea el – în

șoaptă grăbită și fierbinte - și meșterul a zis

”da” - și a și dispărut cumva pe

undeva – cică

s-ar fi apucat de treabă - iar uriașul – bun bazat pe

meșter – s-a

închis în casă – unde va fi fiind ea – casa aia a

lui – din capul satului...

...după o vreme – meșterul a apărut pe ulița satului – cu

fel de fel de nimicuri – puse într-un coș - coșul mai

mare decât satul și decât

bărbatul – decât

toată zarea: spunea el că sunt – toate alea din

coșul lui – făcute din

pielea elefantului

și numai deodată îl văd pe uriaș apărând (de se cutremurau

ferestrele și

fulgera pe-afară) – apăruse - el

știa de unde  - și îl luă la rost – tare mânios - pe

meșter: ”ce ți-am spus eu să

faci - și ce-ai făcut tu?” – și

nici una nici două: ”dă-mi pielea înapoi!”  

meșterul că ”nu” – că a făcut tocmai ce i se

spusese – ”păi cum ai făcut?” – îl repezi cât colo

uriașul – ”că eu ți-am

zis să faci huse pentru ca să ferim de

intemperii

munții – unde-s măi

nenorocitule? - și ți-am mai zis să

faci ceruri de rezervă – cu toate zilele și

anii și veacurile - scrise cu lumină – toate

din pielea aia - astea

pe unde-s – neghiob afurisit?  - ...dar trebuia să faci și o

strecurătoare pentru bietul

pământ – să-l strecori de tot ce se agață de el – mâlos - și-l îngreuiază și-l

întunecă – atunci  când

își trece crugul lui – acolo sus - printre

stele... - și trebuia să faci din

pielea aia și o piatră

de vulcani – de care să poți ascuțì – zilnic – zimții

lunii soarelui și stelelor... - ...și doar ți-am explicat -  mai cu

seamă - ca la

orbi – cum să-i faci din

pielea aceea - haină de gală lui

Dumnezeu – când merge el în

inspecție prin rai – pe asta unde-ai mai pus-o – tembelule

-... hai?”

...și - mânios foc - îl luă – îndată - de toarte pe

meșter – dar degeaba: ehei – dar și

meșterul ăsta (ne ziceam noi – privind ca la

panaramă) - de unde să mai poată el preface flecuștețele

lui de-acuma (ciorapi de lei – botnițe pentru

vânt – cușmulițe pentru

tot felul de flori de

gheață...) - ...cum să le mai poți preface toate

necazurile astea

mărunte – în tot ce-i

dăduse ordin și-i șoptise

din toată crezania înfricoșată a

sufletului său - cândva

uriașul?

...și uriașul – văzând că meșterul prăpădise bunătate de

piele de elefant - și nici nu scotea – de

nicăieri – pielea aia turbată - de tot și cu

toate stricată - și că

nici noi nu-nțelegeam să-l

sprijinim cu mărturia  – a

plecat – deodată – dintre noi

furios nevoie mare

și acuma când era

furios - purta – da – purta

e-adevărat  (acum i-o vedeam întâiași

oară!) - pe

umărul drept – cealaltă piele

...și ce s-a mai făcut cu meșterul și ce s-a

confecționat din

cealaltă piele de

elefant? – veți

întreba

păi – meșterul trăiește și-acum printre noi – cu

mâinile - și

încearcă – zilnic – să-și amintească – tot forfotind din

degete și din

minte și din el mai știe

ce – ca să priceapă - măcar în

parte  și cât de

târziu – cât de frumos i-a descris uriașul din capul satului

ce trebuia să se arate lumii – din pielea aceea de elefant

astrologic

...iar cu cealaltă piele – cu

pielea – cum s-ar zice - de

rezervă – pe care uriașul o tot schimba cu

prima...? – firește că nu s-a făcut

nimic – pentru că s-a dovedit clar că

noi nu merităm creația – nu merităm să se creeze pentru noi – noi nu

suportăm creația - și cel mai probabil – nici nu

știm ce-i aia și cu ce se

mănâncă: atunci când ni se zice

una – noi facem

alta - și

tot așa – stricându-ne  - noi înde noi - cu

vise cu tot – întru

încenușată mărunțime

probabil că stă – pe undeva – pitită într-un

locșor umbros - pe la

capul satului – întinsă pe vreo

stănoagă - undeva trebuie că e pielea aia – dar

cine știe ce se așteaptă – pentru ca uriașul s-o pună - și pe

aia – în lucru? – probabil – o altă lume decât a

noastră – mai

bine pricepătoare la piei de

elefant - și la

înaltele marafeturi din

cosmos...

...uriașul? – păi – ce știu eu – trebuie să

fie - și el – pe aici pe

undeva – dar e - și acum – se

pare - tare

supărat  și nu se arată de

niciunde – supărat și pe meșter că nu s-a minunat și

nu și-a imaginat și nu și-a

încântat și

descântat în suflet spusele

lui – iar pe noi – ce mai! - dunăre de supărat e - că l-am

trădat - și că

nu i-am luat apărarea – când el – doar și numai pentru noi – visase

un vis atât de

uriaș frumos...

***

MOARTEA CUVÂNTULUI

nesăbunința-i viermele ce roade

la temelia vieții – 'mpărăției:

ne vindem singuri capul de noroade

jertfa Golgotei scade în mânie

în loc de suflet – iar vițel de aur

pe Dumnezeu îl părăsim în schituri

ascunși ca sub poclăzi – sub mii de mituri

surzim la trilul unui mire graur

ne lunecă urechea spre ispită

încolăciți de șerpi de foc – extatici

ne zălogim ființa – bieți ostatici

la gloduroșii cai în rut  - zănatici

...gura-aburește-n dimineți coclită

n-avem cuvânt – ci rumegări de vită

***

DEGRINGOLADĂ

tâmp ostenim pe-ogorul nimănui

nu ne lăsăm răgazuri de-ntrebare

și trece viața de calici haihui

tot îndesind la gratii peste zare

cartea s-a-nchis c-un trosnet de cutremur

și slovele de foc s-au stins pe ziduri:

nu Dumnezeu ne cântărește-n vremur

singuri tot meșterim la-a' noastre riduri

ne îmbătăm cu moartea regicidă

și chiuim golind de rost Potirul

ovaționăm și lepră și aspidă

tâlharu-l înălțăm – uitând martirul

...de-atâta chibzuință în osândă

chemăm în porți jivinele la pândă

***

ANTI-ORFISM

țin struna lirei încordată-ntr-una

prea încordată - și ades plesnește

tovarășă-mi iau luna-mătrăguna

și ascultăm în stei cum aur crește

o blestemată vrajă mă-ncovoaie

ardic toți aștrii pe un tril de rază

sunt demult mort și mire de strigoaie

și totuși la Cuvânt sunt pus de pază

ce-ncredere să am în nimb serafic

când alduire ți-e scuipatu-uitării?

între-arătări și gloria pierzării

zvâcnesc mulțimi larg prăfuite-n trafic

...și despre ce-aș mai scrie caligrafic

când rimele-mi se-ngroapă-n metrul safic?

***

DAMNARE

mi-am plătit călătoria spre nadir

arìpă-agonisită pe-un safir

atât de-adânc și inspirat transpir

îngeri briganzi în mine-și fac cvartir

lirică moarte invitai la valsuri

m-a-mbrățișat cu-o dragoste divină

un gigolo-al căderii oarbe-n falsuri

în piept port rană – floarea de iasmină

mucegăitu-mi râs – ecou de criptă

gheața în ochiul meu împlântă

sunt semne-ale tăcerii baladine:

ritmat mă plimb – sanchiu – din eu în mine

...mă-oprește-n stradă bunul grădinar

și – scurt – mă anexează felinar

***

CĂDERI

lividă noapte-mi zbârnâi nimicirea

îngeri de jos sunt miri celor de sus:

e-atâta înțelegere-n apus

funingini mi se lăfăie privirea

astrid melanj de juni heruvieni

interoghează viața-mi  - stea caducă

peretele vorbirii se usucă

iar slovele s-au stins și prin poieni

blând inorogu-și pierde-n iarbă cornul

umbra Mariei se prefiră-n vis

iar sufletelor li s-a-nfundat hornul

la solduri s-a vândut un paradis

...dacă tu poți  - zeifică femeia:

prefer să spăl pe jos Casiopeia

***

ORBIRE

sub caudine furci ne trecem viața

cu iadul mi-înfrății suflet mahmurul

martiriul târfei potolește greața

a moină îmi miroase împrejurul

o slovă pe-alta se orbește-n mine

asasinând și cartea și lumina

mă tot întreb a cui și unde-i vina

dar trăsnetul mi-a dat ce se cuvine

nu gângăvi divinele orații

nu-ți cântări nici darul nici simbria:

moștean să mori – nu mercenar prin nații

ruga n-o-nlocuie nicicând filosofia

...când nu-nțelegem cruguri de vorbire

dăm paradisul pe comoda-orbire

***

CINISM

duhnește-osândă   ultim ceas al vieții

scârba de mine mă asfixiază:

am alungat din poartă orice rază

am tăiat gâtul – astăzi – dimineții

cine-o fi fost stăruitor prin veacuri

mi-a strâns în jur abisuri de blesteme

ca să le dumic – bracuri după bracuri

trei veșnicii nu mi-ar ajunge-n steme

e-atâta ură-n steaua mea lividă

și-atât amar se scurge-n răsuflare

că orice piatră-a devenit lichidă

Pompeiul lavei arde în uitare

...să râzi de mine m-ai trimis în zile      

dar zeule – te mistui între file

***

URARE OMULUI

sieși dușman – omul – de mii de ani

la fel ucide și se jură

treapta-i tot scapă de sub tălpi - și ură

îi ară viața - nălucind plăvani

semănături de-otravă și leșinuri

i-au năpădit și întrerupt solia

culege-n loc de glorii numai chinuri

cumplit își bâlbâie solilocvia

de-atâtea-nfrângeri și miraje lașe

pleșuv e-ntreg destinul său zăbavnic:

i-e frică să mai vrea – dar pofta-i paznic

mereu trezit e-n stâncile golașe:

să-l lauzi pe om e-o crudă ironie

dorește-i să dispară-n veșnicie

***

CÂNTAR  RUPT 

am tot căutat vreun înger să-mi apară

să-mi fie călăuză pân' la vară

îmbătrânii adânc în iarnă și ocară

nici vorbă de vreun fulger ori vreo scară

cine mi-a împlântat minciuna-n vise?

nu florile – nu păsări paradise

dar când eram cândva în vârf de munte

 m-a fost lovit ceva în toi de frunte

de-atunci tot bântui prin grădini zănatic

ba mă chircesc – ba-mi cresc aripi pe spate

când rege filozof – când ușuratic

cântarul mi s-a rupt – la jumătate

...nici azi nu știu pe a Golgotei coastă

de sunt tâlhar – sau Crist întru năpastă

***

FRATERNĂ

am ostenit – eu prințul de gunoaie

de-atâta întrebare pe la uși

poliția lui Dumnezeu – greoaie

m-a arestat – deși purtam mănuși

m-acuzi că nu ți-am vrut vecia

mă mulțumeam cu-o floare hiacintă

dă-ți la o parte – Doamne – broderia

și-arhanghelii din colțuri nu mai mintă

sub fulgerarea vestei vesperale

descoperi-vei cancere divine

blestemu-atâtor vremuri bacanale

și-atâtea bâlbâiri elefantine

...tu Doamne și cu mine suntem frați

copii de proprii răni înspăimântați

***

NORDUL

tot către Nord mă mistuie chemarea

puzderii căi - țintă-unică-ntre ținte

misterioase-arìpi vânzolesc  zarea

sub ghețuri – apa curge mai fierbinte

în frigul vânăt arde cugetarea

sporind zăpezi – văpaia crește-n suflet

sub cețuri dese de lumine-n zumzet

năluci de buze opintește zarea

din spasm agonic se deschid silabe

și unde-i întunericul deplin

desface Nordul slovele arabe

din promoroacă – Logos-ul cu spin

...e greu să mergi țintit spre miezul sorții

dar când ajungi – trăiești extazul morții

***

BALADA GENURILOR

lorderie lordereasă

hematomul de mireasă

amantlâcuri de mătasă

au căzut stele pe casă

am băut lumină grasă

din poem vorbe se varsă

stihu-i stihă dar întoarsă

pune soarele pe masă

păcata cea mai aleasă

liruind lira pe dricuri

sparg artera din nimicuri

poți să mori sau poți să picuri

închide-ți inima-n plicuri

norderind nordul agonic

dumnezeul histrionic

dau pe gât un vin armonic

tragedii cioplesc sardonic

broderie de urgie

șerpii ies din iasomie

am uitat și cum se scrie

de când dorm în trei sicrie

vidanjor de verbe oarbe

privesc viața cum mă soarbe

corbi lăutărind pe coarbe

clovnii clovnerind în hoarde

norduri norderind pe noarde

strofe leșinând pe coarde

absurzi jigărind absoarde

matrioși matrioșarde

stau călare pe posibil

fără niciun combustibil

căldurind căldări teribil

scos-am zeii la vizibil

nu mă-nghìți nu mesteca

nici nu-ți dau porția mea

trăgând raze la rindea

moartea mă aplauda

cocoșari miliardari

vând un cal pe cinci măgari

nu mă blestema-n ițari

ține-ți capu-ntre ghețari

pletele împleticite

unul naște – altul minte

toate mințile-s zbicite

de fecioare-aerisite

risipind banii-n nisipuri

cu silfide-am făcut clipuri

le-am înnobilat tertipuri

gnomii-s azi cu toții vipuri

dând pe gât un osuar

cântărind râset barbar

și femeia-n ritm binar

năzăresc prin brazi altar

***

LIBERTY & DEMOCRACY  – INTIM!

de atâta amar şi umilinţă – îmi iese

petrol prin pori: voi fi deci

ocupat şi exploatat – din burtă până-n

icre – fără niciun fel de

scrupule – de

americani: ei şi numai

ei – Big Brother-Uncle Sam-Licuriciul cel

Mare – vor da intestinelor mele un chef de viaţă

nebun  – implementându-le

liberty & democracy – să excreteze numai

conform ceasului mare de pe Wall Street – iar

gura mea (cea din

fund!) va propovădui – de la

sine (se înţelege!) – în duhul evlavios şi

greţos al lui „political

correctness”

şi – fireşte – ei şi numai

ei - Big Brother-Uncle Sam-Limbricul cel

Mare – îmi vor

lega maţele de gură şi

gura de maţe –  nu cumva să

mai rămână loc pentru acţiuni

subversive şi teroriste – în

intervalul dintre două

tranzituri intestinale (Doamne

fereşte! - cu ajutorul unei

viagra pentru mintea

românului cea de pe urmă)

heil! sieg heil! Die amerikanische Kultur!

„Wenn  ich Kultur höre entsichere ich meinen Browning”

***

OM  NĂUCIT

nu știe ce-i cu el - biet om hoinar

un altu-i zgâlțâie în față-i viața

ca pe o javră – ditamai paiața!

imploră milă pentru zdreanță – în zadar

năuc își prăbușește fața-n palme

și nu vrea să mai vadă rea osândă

e-atât de grabnic tot – că nici sudalme

n-apucă-a bâlbâì – cât stă la pândă

de cine să se ia – de Dumnezeu?

e un birou atât de depărtat                               

nici tu etaj – nici coridor aflat

se lasă păgubaș - năuc mereu

...și viața-i zace spartă în noroi

dar gândurile-au asmuțit – de viespi un roi

***

O VIAŢĂ ÎNTREAGĂ

cei mici sunt cu atât mai

mici – când îl aşteaptă pe

Cel Mare

niciodată cât am trăit – în sufletul meu n-am auzit

fanfare – ci doar câte un

bocet răzleţ – dindeparte – sau

am încercat durerosul efort al

reamintirii unei

melodii – din cu totul alte

vieţi – uitate şi sparte

am râvnit la coroană de rege: sunt

umil cerşetor – la porţile

rostului: fără nume - fără

umbră – fără

de lege

răsărit şi apus sunt închise

rănilor mele: sângerez în

amiaza-mpietrită a

veşnicei toamne

cu hărnicie – lopeţi nevăzute azvârl înspre mine

zăpezile unei ierni cuminţi şi

pe care nu o voi apuca

îţi trebuie atâta preţios bun-simţ: să

mori la ceasuri cu ora ştearsă de pe

cadran

o viaţă întreagă m-am antrenat pentru

acest neant – somptuos şi

savant

în toiul luminii – neînţelegătoare omeniri

întregi refuză a se

arunca

***

PREACURATA IARNĂ

preacurata iarnă m-a îndepărtat

de omeniri şi mi-a-nlesnit lumina:

între zăpezi – dincolo de-orice sfat

serafii-şi urcă şi cobor colina

şi scris şi rosturi – alte tălmăciri

cu totul alte slove înfloresc

alte oceane şi mângâieri vădesc

iar pentru prima dată rostit-am fericiri

pentru acele raze nu-s priviri

muguri de suflet explodează-n floare

pe Dumnezeu îl pipăi prin martiri

nu simţuri – ci grădini de-altare

...în preacurata iarnă-am rătăcit

şi-acum când scriu – în lacrimi m-am topit

***

ATUNCI  APOSTOL – ASTĂZI UN LEPROS

s-a ridicat din  colburi umilite

s-a fost sculat de pe saltea din smoală

senin era – privirile-i uimite

aprindeau păsări sus pe bolta goală

cu pielea-arzând de lipsa vreunui strai

se înălţa deasupra de toţi regii

era un tânăr dumnezeiesc crai

scriptura şi-o plimba-n văzduhul legii

liber biruitor şi vestitor

venea din timpii vechi spre noi sfinţenii

apostol viu din fapte grăitor

păşea spre omeniri cu vii vedenii

...atunci apostol – astăzi un lepros

ce-i ros de evanghelii pân' la os

***

DILEMĂ

era umilitor: mereu şi pretutindeni

cădeam

acum – m-am ridicat – dar

atât de jos am ajuns – între timp - încât

nu mai am unde să

cad  - şi nici rost încotro să mă

ridic

***

SFÂRŞIT DE IARNĂ ISTERIC

mucedă iarnă – sporii ning lipicioşi

cenuşii – odată cu sângele-i scuipi

şi corbii sunt suri – statuari şi frumoşi

voinţa-i de moarte – gândind să te surpi

o febră mocneşte sub pojghiţa ploii

oarbă – rahitică-i orice privire

mamele sporovăiesc cu strigoii –

ai să te poţi sinucide-n neştire?

vibrează mânii în falsetto – crescendo

isterica apă-explodează în ceţuri

neisprăvit – pagliacci ridendo

gata să naşti – din hidoasele greţuri

...rămâne pe lama cuţitului sânge

în colţul odăii umbra ta plânge...

***

FIŞA DE FEBRĂ

ţi-am trimis fişa de febră a

poeziei mele – ce mai aştepţi – ca să

umbli pe ape?

degeaba te uiţi să mă vezi – degeaba

aştepţi să te scape:

nu - pe mine nimeni nu mă vede – dar eu

stau în turnul observatorului

astronomic: sunt zguduit de un

fior canibal-gastronomic - şi cu ascuţit

telescopul simţirilor şi urilor

mele – scriu şi totul

notez  -  pe toţi vă ascult cum

astralizaţi asudaţi aiuraţi – şi vă

binecuvântez – ca pe nişte (cât de uşurător este!)

nefraţi

***

SOMNUL AŞTEPTAT

aş dormi eoni întregi – atât sunt de

trudit de viaţă – de muncă – de gânduri şi de

amintire

Dumnezeu mi-a cumpărat bilet pentru

o altă lume (a strâns plata

biletului din toate faptele şi păcatele mele

străvezii) – dar eu

vreau să-l înduplec a mă lăsa

uitat – undeva – într-o

gară – pe o bancă

murdară: voi imediat

adormi – de nimeni şi nimic n-oi mai

şti

...e atât de bine să

dormi – e atât de bine să

uiţi – să uiţi

totul – până şi faptul că

te-a băgat – cândva – în seamă

Dumnezeu – şi te-a – stingheritor

trezit

nu e nici întuneric – nici

lumină – nu bâzâie nici măcar o

albină: e linişte

e pace – e uitare

nimeni nu este – nimeni nu

pleacă – nimeni nu vine:

singura stare cu adevărat

de bine

***

SPITALUL POPULAR

paşii aceia sâcâitor târşâiţi – exasperant

amânaţi – pe trei sferturi adormiţi – ai

bolnavilor din spitale – care ies pe coridor să se

ducă la closet – şi li se scurg  - peste papucii mucegăiţi

şiroaie de sânge şi puroaie – prin ambii craci ai

pijamalelor duhnind a urină                            

acum – aceşti paşi au devenit

scrâşnitori – exasperant de

orb ameninţători – amplificaţi azi de

milioane de ori – paşii

unor zombies care se târăsc prin ceaţa

unui hol fără de capăt – spre

ferestrele mele înnoptate – să mă

pârlească din privirile lor

arzător demente  - să mă

schingiuiască – să mă

desfacă în elementele mele

anatomic componente – şi abia apoi

încărcaţi cu ce-au agonisit din

dezmembrarea mea – să se ducă la

baie – unde să-mi azvârle componentele

sângerânde în

closet – pe labirintul

conductelor infernale – cumplit

bolborosind  - înfundate de

fecale

după isprava asta  - toţi vor rânji cu măselele lor

oarbe – vor chiui cu

ochii lor viermănoşi – vor

încinge hora sălbatică a viscerelor

eliberate de nemistuitul meu mine – după care – cu

aceleaşi ritmate târşâieli gâfâieli adormite ale

paşilor – se vor îndrepta către

saloane – unde se vor culca în

plumb

...cade cortina – peste

patria şi poporul meu – greu

bolnavi...

***

DESCÂNTEC DE-ASMUŢIRE A ZEILOR

îmi dă târcoale iarna – printre-ostreţe:

să mă răpună-acum  - sau să mă-amâne?

pe zare trec migrările mistreţe:

din cer ori din pământ nimic rămâne

să se dezlănţuie apocalipsa

prin tăvălugul crâncen de zăpadă

trudita-mi minte să cunoască-eclipsa

să scape de martiriu şi de pradă

târfe de zei şi ţaţe de zeiţe

vă mânii şi v-asmut din paranteze

să-mi ştergeţi şi fiinţă şi matriţe

nu vreau s-atârn în amintiri obeze

nu vreau în teatrul inundat de crime

să mai plătesc cu viaţă şi cu rime!

***

RITUALURI CANIBALICE ŞI LILIACUL POETIC

în faţă  -  Bezna Desăvârşită a

Marelui Necunoscut

întâi trimit în recunoaştere două-trei

cuvinte-kamikaze – cuvinte-pionieri – cuvinte

dispuse – în orice moment – la

moarte martirică

...numai ele ştiu cum – aceste

cuvinte arzând fanatic-curat - pălălăi de

porniri sinucigaşe - se

strecoară – se

infiltrează adânc printre duşmanii de

noapte şi ceaţă – şi

încep convertirea la

aureolă

aşa că – foarte curând – în

liniile vrăjmaşe încep să se simtă vibrând

neliniştea şi aerul – gata să

explodeze în lumini de

căinţă – în rosturi tot mai ferm desenate cu

degetul pe bătăile inimii – precum o hartă

cardiologică – o tainică hartă a

maquizarzilor – cu ascunzişuri de

înrourate fulgere mântuitoare – agresiv

în numele noii religii – hulpav

ucigaşe

de aici încolo – lucrurile se precipită şi

nu mai sunt clare

...şi iată cum – din

Marele Întuneric – deodată

se ivesc alaiurile încolonate ale

convertiţilor la

lumină şi rouă: grupuri sintagmatice poartă pe umeri – la

distanţe egale-n mulţime -  sicriele gemând de

morganatice jerbe de flori şi

regrete: în sicrie se mai văd doar în

efigie –  trupurile martirizate şi

foarte grabnic şi eficient hăpăit-cuminecate ale celor câteva

cuvinte-kamikaze – trimise de

mine între băştinaşii

beznelor – cuvinte

apostoli – cuvinte

conspirative - purtând la gât atârnată

dilematic - mitraliera minunilor

sacrificiul şi

demiurgia primară s-au împlinit: două

ritualuri concomitente

cei ce  acum - în vaste procesiuni şi grupaţi pe

fulgurante confrerii - se fălesc cu

mistuiţii sfinţi din viscere – osanale ridică

prânzului celui revelator şi

pronios de bogat

deasupra acestor ritualuri

canibalice – pluteşte evanescentă – fâl-fâl – din

eter se naşte sfioasă  – cu botul şi fragedul

nas - pâlpâind de

umede raze – ca de fiecare dată în zonele acestea de

„hic sunt leones” – Poezia: un

jilav de orbire - liliac

funambulesc - ca toţi liliecii de

pluş!

...sănătos şi terapeutic ar fi să

căutaţi martiri şi

cuvinte cu vii aureole - în

grote – pe

cu totul alte mistice

altare - de stânci suboceanice – decât în

bâlciul canibalesc – carnavalesc – al acestor

jungle societare!

***

MOLTO ALLEGRO  INCANTABILE

deschid robinetul:  câteva

noduri de apă se scurg

tulbure – sughit încălecându-se

înghiontindu-se unul pe

altul – hulpav

oarbe – în chiuveta

crăpată şi murdară: mă

împroaşcă  - rece lugubru  - mult prea mulţi

inutil apelpisiţi stropi

hollywoodieni – ca o reclamă despre

proteze dentare - constipaţie ori

dulcolax

aşa mulg zilnic – încă vreo

câteva noduri de viaţă – de la

imensul mamifer nevăzut – noduri care

toate – îmi stau în gât – gata să fie

plânse de către primul - păgubos sentimental

trecător

aşa mai storc întâmplarea (baba asta

răpănos zgârcită) – de câţiva

gologani în plus: Raskolnikovii

mă aplaudă – sacadat şi

distraţi

câtă mizerie: cosmos de

mahala – improvizat din

cutii de carton – găinării şi

penibile expediente

după câteva gâfâieli

astmatice  - aproape

melodioase -  în

gigantica hârâială simfonică (nu ştiu pe cine

voind să impresioneze) - aici

numai moartea e un triumf – definitiv

un suspin împăcat

...prin faţa ochilor

trec gemete de trenuri – dând

chioare – unele peste altele – precum

cerşetorii duminica - pe treptele

bisericii de cartier: să

treacă şi să geamă

sănătoase: staţia asta numai pe

mine mă aştepta – să mă îmbrăţişeze – istovit

fiu rătăcitor

***

ZIUA JUDECĂŢII

nu te mai uita – azi - în

oglindă: nu vei mai vedea

nimic – eşti de pe-acuma un

duh – sau

cel de pe urmă

orb

în cuiburi de lebădă apar

ouă de corb

peste câmpìi trec – vijelii

umilinţele şi exasperările

zeului: a greşit – cumplit a greşit – în

ziua a şasea – ziua sacrului fâstâcit şi a

greului

n-au mai rămas pe

lume – decât

turbări de vulcani şi

extatice dune

nicio amintire – nici zare de

rugăciune

***

IARNĂ LEHĂMETITĂ

ne-a încercat cu sfânt nepreţ - lumina        

ne-a încercat cu visul de zăpadă:

noi ne-am închis în pivniţă cu vina

orgii cu îngeri fojgăiau – grămadă

atunci ea – preacurata-ndoliată

a coborât în bernă toţi copacii:

strada se scurge-n inimi – noroiată

iar boala-n case ne răzgâie racii

umbre ursuze ne iau loc la mese

tuberculoze îşi ridică steagul

nimeni nu mai răsuflă – doar tuşeşte

sinucigaşii-atârnă frânghii tot mai dese

...lehamitea a-ncoronat şireagul

zdrobindu-mi beregata - părinteşte

***

SFIDAREA INGINERIEI

de câte ori mă întâlnesc cu

el – sângerează: sângerează

după ce pleacă de la mine – sângerează când

vine la mine – nu se mai opreşte

sângele lui:

ce fel de lichid mai e şi

sângele ăsta – dacă se scurge

într-una – numai dintr-o

parte?

ce fel de purtători ai acestui

lichid mai suntem şi

noi – dacă îl lăsăm să se scurgă – mereu – prin

cu totul alte locuri

de scurgere – decât cele prevăzute prin

schiţe şi

fapte?

de ce – dintr-o neglijenţă ori neglijare

perpetuă - a constructorului ori

construcţiei – să existe numai o

singură gură de scurgere – cu totul împotriva legilor

cosmice amplasată – şi

neprevăzută în

niciun plan demiurgic?

tu – însângerat străin – iartă

această inginerie sălbatică şi

fără niciun dumnezeu

iartă nouă inginereşti greşalele

noastre – prin care  - mereu

gura de scurgere a sângelui

sfânt – este în cu totul altă parte decât se

cuvine: între coastele tale – în

palmele tale – din

tălpile tale

de câte ori te văd – însângeratule

străin – îmi doresc să facem schimb de

răni: sunt atât de

frumoase rănile tale – cele crestate

în suprema lumină a

neprihănirii – a sublimei

sfidări a întregii inginerii

cosmice

prin pânza de sânge a rănilor tale (atunci când

plâng – şi lacrimile mele se

înfrăţesc cu sângele tău) – zăresc o

ciudată – miraculoasă

grădină

sângele tău – lacrimile mele – sunt

semnul că nu am

vedenii

toată ingineria eronată a

evitării – mă smulge din

cuminte extaz – şi mă zvârle sub

teascul vinii: mereu mă

strivesc – şi

nicio vrednică

picătură

***

„J'ACCUSE!”

    se închină catacombei sfânt-apostolice

         a Părintelui FLAVIU TODEA

aţi pus copaci să facă drepţi

pe plac de lighioane

bonturi să-şi sângere-umiliţi

şi-n ramuri şi-n coroane

miloage flori mai îndrăznesc

să iasă dintre rane

dar albul lor neprihănit

e spray pentru cucoane

lumile cântecului viu

sfinte lumini de frângeri

voi le-aţi scuipat şi le-aţi făcut

măcelării de îngeri

pe împăratul urs din munţi

l-aţi scoborât să joace:

striviţi şi nimb şi sfinte nunţi

amestecând potroace

şi temple şi păduri de zei

voi le-aţi spurcat cu moarte –

o mlaştină de derbedei:

s-a-nchis orişice carte!

pe internet voi urmăriţi

cancerul cum mănâncă

din Duhul care-a fost cândva

mântuitor  şi stâncă

iar la televizor se dă

'n direct şi fără greşuri

cum aţi ajuns pe Gânditori

să-i preschimbaţi în leşuri

martiri de neamuri – răstigniţi

a milioana oară

şi la Golgote NOI chemaţi

pe Hrist şi pe Fecioară!

pe craii de la Răsărit

îi tocmiţi vidanjori

pe buni păstorii-i îngropaţi

sub sânge şi sudori!

smulgeţi arhangheli din icoane

dând ghes la lupanare

catapetesme-ntregi voi spargeţi

şi-ntunecaţi altare

din Dumnezeu faceţi lacheu

în pocnituri de palme

şi îl mânaţi la feredeu

să-L scăldaţi în sudalme

aţi năvălit cu grohăiri

între minuni şi raze

crezând că raiul aţi robit

voi – porci ai Zilei Şase!

de fapt – voi scoateţi dintre firi

ultimul praf de stele

potirele de trandafiri

prefaceţi în pubele

vă făuriţi cu-atâta grijă

din scârna-vă slăvită

din crimă şi din bezni trufaşe

haznaua potrivită

de multe-istorii voi lucraţi

asasinând Măiastre

şi-aţi obţinut chiar ce doreaţi:

iad mârlăniei voastre!

***

RĂBDARE

n-am eu  atâta viaţă – câte pot să

rabd:

pot să rabd chiar să fiu adus – clipă de

clipă – în faţa

procurorului – şi să recunosc că – de câte ori am

dormit – am fost

vinovat

nu mi-a fost uşor – dar m-am obişnuit chiar să

rabd a mă trezi – în fiecare

zi

şi cât de urât mi-a fost şi

încă îmi este – dar am devenit maestru în a

disimula precum că pot a

răbda  - calm - să-mi curgă prin trup – în

toate direcţiile şi

sensurile – un lichid

straniu – un lichid străin de

orice obişnuinţă şi vis – un lichid pe care am fost

învăţat să-l numesc – de către alţii – la

fel de păţiţi şi nemulţumiţi ca şi

mine: sânge

dar îmi vine cu totul peste mână şi

nu cred că voi mai răbda mult a sta

închis în bezna trupului  - un trup tot mai

străin – tot mai indiferent depărtat de

atenţia mea – când – nu mai târziu decât

ieri – stăteam în

lumină – la portiţa

lumilor – cu un pahar

Graal în faţă  - privind vrăjit la

vecinul meu cel de toată

isprava şi cu vorbe înalte şi

curate  - cât

soarele luna şi

toate stelele

îmi vine din ce în ce mai greu să

rabd ca eu să fiu despărţit de acest minunat

prieten – descătuşător al

tuturor cuvintelor mele cele mai sprintene

neaşteptate  inspirate şi mai

năzdrăvane – prin care

încalec toţi armăsarii cabraţi ai

adevărului – şi urc – într-o clipă

muntele cel de dincolo de oricare

clipă – muntele care duce la

încoronarea împăraţilor verii şi la

popasul cel desfătat din răcoarea

ierbii de raze-a grădinii şi

serii – grădina pe care o

simt de la naştere – cum îmi foşneşte

fără de nicio vină ori

durere - prin toate cele

artere – mai adânc mirată în

mine decât orice

rădăcină – şi-mi dezmiardă toate

mădularele cu

soarele – îmi trece cântând  ca o

lebădă străpunsă - prin

toate gândurile ascunsă – iar de la o vreme – trece prin toate

sănătăţile şi bolile văzduhului şi văzului – plutirii şi

iubirii – necunoscutului fremătător şi

firii

...cred că voi mai răbda numai cât

un spin şi un

început de vaier – numai cât

se râde vesel în cer de-o

altă schimbare – de-o înnobilare de

caier – dar apoi

voi zbura prin toţi norii – luându-mă la harţă cu ei

lunaticii – cu ei

pripăşiţi prin toţi

porii: cu nebunaticii

muţi – cu ei

cocorii

***

MAEŞTRII

pasărea meteorolog s-a

instalat – autoritar – la

catedră – şi

face linişte în cosmos

confirmând – ascultătoare până la

servilism – cad

primele picături de ploaie: prin

astrală cutumă – n-ai voie să-ţi contrazici

Maeştrii

şi cine să aibă Maeştri

Absoluţi – dacă nu

Primăvara: o droaie întreagă de

cântăreţi sculptori şi pictori

orbi – deghizaţi  (prin toţi

copacii şi prin toate tufişurile) - în

fascinante zdrenţe dumnezeieşti de

gală?!

Maeştri care sfidează – pur şi

simplu – şi Cavaleri – şi Moarte  - până şi

arlechinada Diavolilor de

Casă

***

III-LEAC FRUMUSEŢII: CAVALER IUBIRII

LUCRURI  FOARTE IMPORTANTE

am o problemă serioasă: nu mă mai

înspăimântă moartea – nici măcar

norii nu mai au importanţă

Dumnezeu mi-a dat semn: moarte

nu există – există doar

Frumuseţea

este foarte important ca dincolo de omul

înspăimântat – hărţuit – ţâşnind precum

fiara în zig-zag – ori înainte şi înapoi – dinspre

beznă spre beznă – dincolo de

omul umilit – înfundat în

ceţuri de mlaştină – să

răsari Chipul meditativ – Chipul

proaspăt – plutind printre pâlpâiri de

stele

este foarte important ca tu să arăţi

bine în această dimineaţă: când tu arăţi

bine – lumea se creează din

nou – când zâmbeşti tu – se face dimineaţă-n

miez de noapte – şi iarna se prăvăleşte rouă peste

flori

este foarte important ca eu să te

văd – să-ţi văd Chipul tău de

Galatee-Licornă  – în perfect acord cu

Frumuseţea – în fiecare dimineaţă: numai în

felul acesta voi putea asista – fulgerând

odăjdii – în fiecare dimineaţă – la o

nouă creaţie a lumii

este foarte important ca eu să-ţi

aud – în fiecare dimineaţă

paşii: după ei se ritmează – la începutul fiecărei

creaţii – focul vulcanilor – vuietul

valurilor oceanului – mareele – înaintarea spre

cer a sevelor din copaci – după ei

îşi acordează strunele

oglinzilor păsările toate – de pe

crengile înalte ale munţilor năvăliţi la

Dumnezeu în plin ospăţ al

luminii – după ei îşi reglează

ceasul cel fără de ace al

nemărginirii Însuşi Dumnezeu

este foarte  - foarte important ca

peste noapte – tu să fi gândit

frumos: gândurile frumoase de peste

noapte vor tipări pe Chipul tău – în

fiecare dimineaţă – literele Cărţii

înceţoşate de lumină – a Celui Înalt

Zâmbitor şi Tainic

este foarte important ca eu să pot

citi – în fiecare dimineaţă – fie şi doar

un capitol din această

Carte fabuloasă

numai în felul acesta voi rămâne

senin învăpăiat de înţelepciune – iar Chipul tău va

deveni îndreptar pentru fiecare mutare de

şah a Paradisului

niciun Paradis nu mai este posibil

înafara definitivului – exemplarului

tău Chip – ritmând cu vuiet

cosmic cascada Luminii: datorită ţie Frumuseţea s-a

întors – şi-n această dimineaţă – la

cuibul ei oceanic – din

Seninele Insule ale Cerului

sunt mulţumit – sunt

senin – sunt

înţelept: datorită ţie m-am

depăşit – nemărginit – pe mine în

tine însăţi – datorită ţie – trupul meu nu mai

contează decât în măsura în care pot

alcătui sever de

senine distanţe – tot mai izbăvite

descurajante distanţe – între

cloaca forfotind fierbând viermuind – a

tuturor celor învechite – şi

prospeţimea – fără drept de

apel – a Lui Dumnezeu

înafara Chipului tău – moartea

nu mă interesează: înăuntrul Chipului

tău – moartea este un

continuu exerciţiu de scufundare a

Păsării Duh sub

luciul orbitor al schimbărilor – şi

apoi – scuturându-şi penele

minunii  -  revenind la cea mai

naturală plutire spre Răsărit – acolo

este Muntele Păsării Rock – de unde o dată la

o mie de ani curge din nou asupra lumilor – Frumuseţea

odată cu graţia miilor de elefanţi ai

văzduhului

tu eşti singura metodă prin care

se poate trece peste mia de ani – într-o singură

clipă – ca un gând adormind în

apa oglinzii

iar elefanţii  - mii de mii - să

ningă – serioşi pufoşi ca-n

copilăria lumii

tu eşti singura metodă prin care

întunecată – creanga de

chiparos a spitalului devine

din nou – mitul calului care

se scutură de răpciugă şi

se aprinde în

zbor

nici nu trebuie măcar să-ţi spui numele : tu eşti discreta

cheie cu care Dumnezeu îşi

descuie – odată cu revărsatul zorilor

amorfi – seiful privirii Lui inspirate

eşti vlaga braţelor Lui de

fulger – înrourate de

sudoarea viitoarelor locuiri de

lumi

Leac Frumuseţii - Cavaler Iubirii: se

prăbuşesc pe case Cometele Uimirii

Amin

***

PRECUM MIERLOIUL AŞTEPTÂND PE MIERLĂ