A STA NERÂVNITOR ÎN LUNĂ
prietenului meu de peste oceane, Ioan Miclău
|
..era şi-atunci o
zi - era şi-o noapte - precum sunt cea
de azi
şi cea de mâine – şi stam
– nerâvnitor – ci
paşnic gânditor senin
celest
în lună – exact pe muchia
dintre
vis şi via
nestânjeneală-a nemuririi
trăite atât de-intens –
precum o
viaţă
...n-am râvnit - niciodată – de-acolo - din
lună - s-opresc timpul în
loc – doar
pentru că-mi părea mai
minunată ca
minunea – o zi din vara
neştiinţei noastre de a
fi
...apar – din hău –
atâtea motive şi
iluzii – încât –
cu-nţelepciune – nu râvnesc
nimic: doar stau
şi-aştept să mi se toarcă-ntreg
caierul vieţii nemurite –
pentru ca-n seară să pot
pune capul pe perna
razelor selene
umplută cu
înmiresmate - noptatice
ierburi hialine (precum
visarea - complicată-n
androgin – a emisferelor
meduze) - şi să-mi
mărturisesc – în barba-mi încurcată-ntre alge din
văi venerate şi din tăuri
de munte – că
n-a fost tocmai rău să
am răbdare – că
toate-au fost cu rost şi
pe-ndelete povestite
îngerilor – din
grădina mea – de Însuşi
Naratorul
Dumnezeu
...păsările fac tot ce-au
apucat să facă – de la
începutul lumii - fără mine – gâzele
zboară în caraghios –
dezlănţuit zig-zag - cum
numai timpul mai şovăie –
găsind în
aer şi cuget – găuri
nesperate – evadări din
rău pecetluita
realitate... - ...în poienile
codrului de stele – caii
frământă-n
copite praf lunar – şi –
fulguind din
coame - se
cabrează-ameţitor pe muchia
muntelui din cer – treziţi
– ori
îmbătaţi - deodată - albi inorogi – şi strugurii le curg
vin sfânt - printre
zăbale... - ...iar
oamenii – oamenii cei
prea din zori inventaţi
de lumină – se bărbieresc într-una
pe obraze - cu tot mai
enigmatic
întuneric: cum să ajut eu
o
asemenea rânduială – dusă
până la-nalt înfiorata
fântână de
cotidiene-extaze?
***
TIMP NESIMŢIT
trece timpul ca nebunul:
nu mi-a
aruncat – niciodată –
nicio
privire: a năvălit doar –
orbeşte – în
viaţa mea – a pângărit-o
şi
sfâşiat-o – nătâng şi
fără-ntrebare - şi-acum
vrea să plece –
nesimţitul – umblă
ca turbatul - să spargă
ocniţa
pieptului meu coşcovit –
să fâlfâie
(neauzit criminal)
surd şi-nfundat - precum
bufniţa – fâl-fâl-fâl -
şi
să dea buzna – nesătul
canibal şi
mitocan - iar
în alte grădini – uscându-le
secătuindu-le – părăduind
minuni - ofilind
nădejdi – stingând
credinţe - muguri de
vise – fremătând
fărâmând
nu – nu te las să scapi –
să-ţi faci
iar – unde vrei şi cum
vrei tu – de
cap – timp nesimţit şi
nebun: nu-nu
vei sta – nemernic
pângăritor – aici
cu mine: te voi lega
butuc – cu toate
beteşugurile mele – fără
de număr – şi
vom putrezi - amândoi –
ca doi
siamezi: om şi
timp – timp şi
om
nu se va mai întâmpla
nimic în lume – dar
nici tu nu-ţi vei face
damblaua – peste hoituri
de îngeri şi peste colb de
pribegi – prin smerite
inimi de pelerini - cu
focul zării în ochi –
toate – hoituri pulsând
de instinctul
drumului - fermecătoare
...şi – astfel – omenirea
şi viaţa
vor căpăta – prin mine
un biet măscărici de
mahala – nemurirea
...n-o vor – poate – dar
o vor avea: trebuie făcut
şi timpul ăsta
nesimţit – să-şi
plătească toate
crimele – prin
cineva
***
S-A PORNIT PLOAIA DE NEOPRIT
doamnei Rodica Lăzărescu
...s-a pornit ploaia de
neoprit – necruţător sfredelitoare – împungătoare
atotstrăpungătoare -
ploaia de
meteoriţi – ploaia cea de
uluitor dilataţi stropi
de foc – care străbate pământul - mâhnit
şi netrebnic
într-un loc stătător -
lălâu aşteptător de...
Dumnezeu şi el numai -
ştiu de anume (şi fără de
nume) ce – ploaia cea
iute – sălbatică - dintr-o parte în
alta-l împunge-străpunge
– şi – apoi - mai
departe – în jos –
străbate tot ce este de
străbătut: aştri şi stele
planete boccii – amărui
şi sanchii - corpuri
numai pe
jumătate-mbrăcate - dezvelite
vederii - dezamăgite
morocănoase – şi găuri
negre – şi merge-n
adâncul
adâncurilor - fluviul de pară - focul care dă
găuri şi prăpăstii de foc
– găuri şi hăuri fără
întoarcere - în josul
josului – până la
rădăcina rădăcinilor
lumii – ecou al
rotirilor ameţitoare -
nebune-ale
spumii...
...şi acolo-i găseşte şi
le dă bineţe şi
nopteţe – tuturor
gnomilor care - -n delir
de la-nceputul lumii –
stau numai într-un
chef – numai la mese
de-ospeţe – unde
doar aurul şi argintul
sunt
chemaţi să
lumineze – făclii printre
trupuri
contorsionate - cu fălcile şi cu
gura şi colţii - smucite
a muget şi urlet şi chiot - spre
sus – cumplit răsucite de
secetoasa sete-a minunii
...şi din picăturile
focului – scormonesc
invidia şi orgoliul
Mumelor – invidia şi orgoliul
Tatălui Negru al Lumii –
răscolesc pântecele
seminţelor grăbirii –
pântecele-n adormire al
ielelor şi ştimelor şi
rusalcelor
nevăzutelor – celor care
de veci se credeau
uscate - sterpe
netrebnic uitate de
rază şi plod
...şi necontenit şi fără
cruţare – Pântecul cel de
Fală al Beznei slăvite şi
neizbăvite se-ncordează şi
naşte – naşte – plodeşte
într-una – într-una îi
scapă - pe sub poale - spre
susul de frunte-al
încununării
Lui Dumnezeu - Frunte a sorilor şi
lunilor – amândouă
stihiile-aflate în magică nuntă de
foc – plodesc fără
de-oprire - numai
arbori cu coroane
imperiale – de aur şi-argint – numai grâu
zvâcnind ţepos – asmuţit
mustăcios - de grele febre
solare - şi păpuşoi
slăvit întru conuri
strălucind şi sticlind - precum
coifuri de luptă -
miraculoase: ştiuleţii de
aur şi-argint – ...numai
pomi cu poame de
aur şi-argint – numai
păgâne ferigi arborescente pâlpâite şi
tufişuri gigantic arzând
ruguri - ele suite – sfidător
batjocoritor – exasperat
de
luminat şi curat - până
sub
Tronul cel Mare
...da – de sub
Tronul Judecăţii din Urmă
curg şi cresc – cresc şi
curg – nu bureţi
labirintici
nedescurcăreţi – nu
bureţi
de pâclă - sălcii
meschini - mici şi
creţi – ci
boscheţi şi smicele de
aur şi liane şfichiuind - precum princiare
trene de scântei - scăpate de sub
ritmul minor al
călcâiului – scăpate acum întru
văzduh – nepieritorul şi
largul şi
generosul văzduh - acum năpădit de trăsnet şi
de aur şi-argint şi de
Fulger...
...plouă invers
acum – în univers – numai
cu Plozii de
Zâne – rămuroşi – crud
fibroşi – fiii şi
fiicele Tainei şi
Gnomilor – ai beznei – cu viscol apocaliptic – şi cu
pălălaie cotropitoare
strârnite - din
buzunarele zgârcite-ale
Domnilor - care-n zadar
ar mai năzui să
oprească plodirea – năpădirea
cosmică - în toate şi din
toate colţurile şi
crăpăturile oarbe-ale
Creaţiei Lui – năpădirea Seminţei
Flăcării Celei Vii –
prăpădire a cătuşelor şi
zarvei pustii – de
lanţuri ale
întunericului - acum dezlănţuire descătuşare – întru
răcnet vifornic de glorie
- a
Aurului şi-Argintului –
picături arzătoare – adânc
sfredelitoare
cotropitoare - cu lacrimi de
foc ...
...ploaie care –
de-atunci – în măruntaiele lumii – nu se mai
opreşte – şi cumplit şi
bizar – cu încăpăţânare
mistică - mereu izvorăşte
– nimic nu mai
ocoleşte - potop de
lumină
înfricoşată – desăvârşit
spre Raiuri de Victorie
Vie - a Focului
liberată
***
SUPRAIDENTITATE
pe măsură ce scriu –
Dumnezeu
citeşte – aflând
cine este
n-are nevoie - în noaptea neştiinţei şi
aflării - de
feştilă: slovele - în
ţepoşate rânduri
împungând agresive – cu
junghere de fulger şi
suliţi - străji
credincioase până la
veşnica viaţă - Îi
luminează
şi-L învelesc cu
milă
***
Adrian Botez
|
|
||||
|
|
|||||